Eu si gradina

6 aprilie 2014

Fructe in aprilie

Nu in magazin, acolo sunt pe tot parcursul anului.

Nici in albume de fotografii, ci direct pe ramurile …arbustului, ca la noi sub forma de arbust creste acest fructifer care in alte zone, cu ierni mai blande , am vazut ca are forma asemanatoare cu a pomilor mari, fructiferi de la noi.

Florile lui se spune ca sunt atat de mici, incat nu sunt observate cu ochiul liber , ci se remarca direct  fructele, cand sunt formate , acum  micute cat un   bob de mazare mai mic  .  

Daca smochinul apuca sa rodeasca in primavara mai devreme, este semn bun pentru el, in toamna urmand sa i se coaca fructele , care in alti ani raman verzi si mici si nu sunt de niciun folos , daca nu  apuca sa creasca suficient  pana la caderea primei brume .

La noi in tara smochinii rezista ca planta, si spun din experienta ca  la noi in gradina creste de ani de zile , mai ingheata uneori peste iarna,  dar porneste apoi din pamant iar, de jos , insa are nevoie de sezon indelungat de vreme buna ca sa apuca sa i se  si coaca roadele.

La baza smochinului deocamdata in varful coditelor lungi stau stranse asteptand raze de soare , lalelele rosii. Vremea ploioasa sau cu nori grosi pe cer  nu le deranjeaza, ele asteapta rabdatoare zilele insorite, ba eu chiar cred ca le plac si ploile reci de primavara, care le prelungesc durata infloririi, in caz contrar, de prea multa caldura dintr-o data si prea mult soare , florile lor urmand sa paleasca repede si sa li se scurteze timpul de inflorire.

 

Cateva , mai grabite, au apucat deja sa se deschida in soare. Insa cele mai multe, inca nu. Vremea infloririi lalelelor abia urmeaza.

 

Insa in primavara asta grabita, pana si trandafirii au apucat sa imboboceasca. Pe primul boboc de trandafir l-am observat cu mare mirare  pe 02 aprilie , si l-am si fotografiat . Mi se pare surprinzator, mult prea devreme pentru imbobocirea trandafirilor. O fi el, acest soi de trandafir , unul mai harnic , asa cum a dovedit si in urma cu un an cand tot el era primul imbobocit, despre Lady Salisbury (asa il cheama  pe trandafir) e vorba, insa mie tot mi se pare prea devreme .

Dar daca  pana si  pe rapita din camp, care  de obicei in luna mai inflorea , acum am vazut-o inflorita!… :)

-

 

15 martie 2014

Gradinaresti

Filed under: Fără categorie, gradina — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 6:59 pm

Sau , ca sa citez putin din celebre versuri :

”unde sapa sapa locul, sare din pamant…”

whatever, norocul, sa-i zic .

Nici n-am sapat de fapt, de ce sa ma laud degeaba, insa probabil ca gainile au racait pamantul pana a iesit la suprafata acest obiect, cam cat o moneda, dar de forma alungita , nu rotunda, datand , se pare, de pe vremea regelui Carol I . Posibil sa fie din argint , ori chiar daca nu ar fi, eu il gasesc interesant, o relicva aparuta chiar din pamant, din iarba verde , peste timp in gradina mea. 

Am incercat sa il curat cuapa, cu  periuta , dar mai mult decat se vede, nu am reusit.

3 martie 2014

Metode de lucru/ IQ84

Filed under: carti citite, gradina, legume si fructe, seminte — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 10:16 pm

Cu destula intarziere am reusit ieri dupa amiaza sa ma pornesc cu fapta spre gradina viitorului (apropiat) , a verii din 2014.

Incerc sa imi aduc aminte de bucuria cu care primeam primaverile in alti ani si sa procedez la fel si in anul asta. Incerc, vreau sa ma bucur , dar ceva inca ma trage inapoi , primavara e frumoasa oricand, oricum, dar de la un moment dat in viata ea e altfel. Inaintez mai greu , ma urnesc greu inspre vara, prin timpul  linear sau buclat , ce pare sa fie deocamdata doar  inainte , unica directie spre care ne putem  indrepta .

Daca in primavara anului trecut, inainte sa pun in pamant semintele de rosii, ardei si vinete, singurele rasaduri pe care le-am facut si care m-au preocupat anul trecut, intai am numarat randurile din solar si am socotit cam cate rosii ar  incapea pe fiecare rand, cati ardei,  cate vinete  si abia apoi, dupa ce am terminat calculul, am purces la  marea insamantare,careia  in realitate pot sa ii spun ”mica”, pentru ca la gradina mea de  amator , totul se face la scara mica, dupa puterile mele si timpul limitat pe care il pot pune la dispozitie acestei placute preocupari ,

anul asta n-am avut nici chef, nici timp sa fac intai socoteli. Pe cele de anul trecut nu le-am pastrat nici pe hartie , nici pe calculator. Si in intarziere fiind fata de toti anii de pana acum, cand la vremea asta rasadurile mele trebuiau sa fi fost cel putin rasarite cu cate patru frunzulite, daca nu si mai bine crescute,  mi-am spus ca e acum ori niciodata momentul , in 2014 nu voi mai avea alta ocazie de a face rasaduri . Efectiv am adunat toate instrumentele de lucru, am pus pamant in jardiniere si seminte una langa alta, frumos, ordonat , tot manual una cate una, nu presarate nenumarate si inghesuite intamplator , din soiurile pe care le-am ales pe loc, fara vreo prealabila ordonata si enumerata socoteala.

Si sper , dar si cred ca va fi bine. Foarte putine dintre soiurile de tomate  au ramas deoparte, neluate in seama  ,  intre ele  sunt unele pe care nu le-am apreciat si nu as regreta, chiar daca ar nu le-as mai avea.

Prin urmare am dat startul, iar de acum nu pot sa fac altceva decat sa le privesc si astept  .

Asa incepe sa creasca in 2014 gradina mea.

Ce seminifica a doua parte  din titlu: IQ84 ?

Este titlul unei carti scrisa in trei volume de catre scriitorul japonez Haruki Murakami, din care am mai citit si chiar povestit aici despre o alta carte de-a sa .

Cand am vazut titlul, eu am inteles ca ar fi IQ adica indicele de inteligenta si cifra 84. De fapt titlul cartii este 1Q84, adica primul semn este cifra 1 si nu litera I, insa  tiparul pe care editura l-a ales pentru coperta acestei carti este inselator .

Inainte de a cumpara o carte,  eu caut sa citesc cateva date despre subiectul ei, sa vad daca m-ar putea sau nu interesa  si sa aflu si parerea altora despre ea , de e considerata buna ,  rea . Insa nu vreau sa aflu un rezumat al cartii, nu  sa stiu inainte de a citi cartea  ce se va intampla.

Prin urmare si eu cand scriu ceva despre carti, nu as vrea sa dezvalui detalii multe despre continutul ei sau cu atat mai putin despre final, sa ii rapesc tot farmecul parcurgerii ei . Asa ca voi incerca foarte pe scurt sa spun cateva vorbe despre cartea de care abia cu cateva minute in urma m-am despartit, dupa un maraton care a durat cam o luna , ar fi durat mai putin chiar daca nu m-ar fi prins intr-o perioada in care mintea numai la citit nu imi statea.

Din cele trei volume ale cartii,  primul mi s-a parut a fi cel mai greoi . In el, cum este si firesc, am facut cunostinta cu personajele , dar uneori introducerea in subiectul cartii este cam lunga, asa cum in aceasta trilogie, tot volumul intai pare a fi partea introductiva in care doar cunosti personaje si cam cu ce se ocupa ele .

Uneori imi venea sa si renunt la carte, ma gandeam ca nu imi va placea, personajul feminin cu care incepe cartea si alaturi de care suntem introdusi in subiect,  fiind o tanara femeie cam dura pentru gustul meu , pe care o si vedeam ca pe japonezele din filmele cu luptatori care sar prin aer de parca ar zbura si  scot tipete ascutite .

Pana am inceput sa fac legatura intre personaje, ori mai bine zis sa banuiesc ca ar putea fi o legatura intre ele , cartea mi s-a parut o ciudatenie.Este diferita de orice altceva ati citit pana acum .

Si totusi in primul volum capitolele incep fie cu numele personajului feminin, Aomame, fie cu numele unei personaj masculin, Tengo. Parca ar fi sugerat ceva .

Daca primul volum este atat de enervant si greu de parcurs, greu nu pentru forma in care este scris, ci pentru atitudinea personajelor, o femeie criminala, niste scriitori cu vieti anoste , care nu prea se intelege ce cauta in poveste . Mai apare si o fatuca , ciudatica si ea, ei , cam ca si celelalte personaje .Ei bine, apoi volumul al doilea nu poate fi lasat din mana prea usor. De fapt e singurul pe care l-am sorbit dintr-o suflare, in cel de-al treilea volum , nenea scriitorul mai introducand un personaj dizgratios , cu care relua scene si le repovestea dintr-un alt unghi de vedere , scene prin care povestirea mie mi s-a parut ca a fost cam inutil lungita .Dar…gustul omului, asa a vrut scriitorul, asa am parcurs cartea.Na!

Am terminat-o, mi-a placut, o recomand . :)

13 octombrie 2013

Ce face o gradinareasa sambata noaptea

M-am dublu necajit azi, ieri, ca s-a facut deja ieri.De-asta nici nu-mi vine sa adorm, am ganduri, ma enervez  si nu-mi vine somn.

O data,  pentru ca mi-a disparut un cocosel din rasa mici si pestriti. Nu stiu ce s-o fi intamplat cu el, se mai intampla uneori sa imi dispara pentru cateva ore sau chiar si o zi cate o pasare , pe care nu o gaseam, pentru ca apoi sa reapara cumva. Insa cu privire la el, care nu a aparut astazi deloc toata ziua, ma gandesc ca e posibil sa fi fost furat de vreo vietate ceva, fiind si mic si usor de carat de animale mai mici, cataratoare ,  si nu stiu de ce fel de vietate ar putea fi . Stau cu grija, pentru ca daca este asa, atunci situatia s-ar putea repeta si toti puii  ori pasarile mai mici sunt in pericol.

De-aia e bine sa nu te atasezi de nimeni si de nimic.

Sa treci prin viata fluierand, da, sunt cate unii care pot trai si asa.

Si apoi, motivul numarul doi ar fi ca mi-am luat un ajutor la gradina azi, ma rog, iar gresesc, ieri nu azi , care- am zis eu, sa ma ajute la ce e mai greu si anume la sapat si smuls buruiana de pe un loc in care prospera.

Ne-a napadit o buruiana careia vanzatoarea de la un magazin de produse pentru protectia plantelor i-a spus ”trostor”. Eu am cautat insa pe internet si nu am gasit nimic in romaneste cu numele asta. Si am intrebat de doua ori denumirea (la magazin) , ca sa inteleg coorect si sa retin (repetitia fiind mama invataturii).

Ei, trostorul asta se intinde si prin radacini adventive, precum capsunii si are si radacina pivotanta. Asa ca,  desi de la magazin mi-a dat o solutie chimica de ardere a buruienilor,pe care vanzatoarea mi-a recomandat fie sa o pulverizez , daca nu sunt si alte plante in jurul buruienilor , fie sa dau cu pensula inmuiata in solutie pe buruieni,  asta fara sa  influenteze insa  radacinile de sub pamant , care isi vad mai departe de treaba lor, daca nu sunt derajate.

Prin urmare , mi-am zis, mai bine las sticluta cu solutie pe alta data si apelez tot la mijloace mecanice si anume sapat si cules cu mana fir cu fir si radacina cu radacina buruiana. Dar ce credeti ca e usor asta? Nu e , iar cand mai ai de facut si altceva, timp de unde sa mai gasesti sa mai faci si lucrul asta in gradina. Si am zis sa caut ajutor .

Am intrebat in stanga, in dreapta, am auzit de diversi gradinari, dar niciunul atat de tipicar incat sa stea sa curete bine bine buruiana. Pana ce am vazut la un vecin pe cineva adus sa ii curete gradina. Pe om il stiam si eu din vedere, ne si salutam cand ne intalneam si  …am ravnit si eu.

Dar ce ziceti? Omul era cu agenda incarcata, a venit tarziu, abia -abia ce si-a facut timp si de bucatica mea de gradina.Dar a venit, nu a zis ba.

Cand i-am aratat ce e de facut , zice zambitor (mereu zambea , vorbea bland, calm, folosea diminutive , spunea ”sacut” in loc de ”sac” :) ) : ”a, da, le smulg cu mana”.

Nu, nu…zic eu, trebuie sapat cu cazmaua si scoasa si radacina.

Si el: harșt, imi face o demonstratie de smuls cu mana , printr-un gest cu care imi rupe si cateva flori.

Sa-mi pun mainile in cap! Dar , imi zic, pana o pricepe e mai greu.Si ii mai explic o data care imi e dorinta .

Insa si cu priceputul a fost treaba foarte, foarte grea. Eu ziceam una, el nu intelegea, ci tot pe a lui o tinea.

Pana la urma am stat langa el, nu chiar tot timpul , dar cam jumatate din cat a lucrat el in gradina am stat si eu pe langa el, deci timp tot am pierdut , iar la sfarsit cand sa ma duc sa imi pun la loc florile pe  ”sapatura proaspata” si sa iau in primire ”lucrarea” constat ca locul era intr-un loc , doua sapat, in altele tras pamantul pe deasupra cu grebla si buruiana tot acolo, bine ascunsa si pregatita sa dea navala cu prima ploaie calda ce va cadea.

Cu alte cuvinte, mai bine imi vedeam de treaba si faceam tot eu ce stiam ca am de facut. Nu pierdeam timp cu dat explicatii, care oricum nu au intrat pe nicio ureche , ci doar au fluturat pe langa ea si nu pierdeam nici timpul in care omul asta a crezut ca face treaba si ca ma ajuta. El era bine intentionat, sunt convinsa, dar nu se pricepea , nu intelegea si nu putea mai mult.

Nu v-as recomanda sa faceti ca mine. Ce faceti voi, e lucru sigur, bun facut. Ce face altcineva, nu te astepta sa iasa cum ai vrea .

Dar ce facem cu timpul? S-au adunat atat de multe lucruri din urma nerezolvate la timp , tot din cauza asta: prea multe de facut .

Ce face o gradinareasa sambata noaptea? UNele dorm dupa ce au trebaluit toata ziua. Eu, ca …altele :). Gradinareasa de weekend si uneori nici atat. Desi mi-ar placea cat mai mult sa ma pot ocupa de ingrijit gradina. Si de animalutele din ea .

 Actualizez  si adaug si doua fotografii ale buruienii al carei nume imi este necunoscut: 

-

 

30 august 2013

Tomate categoria sumo

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 5:10 pm

Iata cele mai mari tomate din trei culori de rosii de anul acesta :

rosii rosii, verzi si albe.

Am mai avut si mai am si alte culori sau combinatii de culori, alte forme sau marimi de diverse soiuri de tomate, dar din toate , cele mai  carnoase,  atat de carnoase  incat au capatat  forma arcuita cu carnea ridicata parca pe din afara , cu  pielita intinsa care parca abia le mai cuprindea continutul  , aproape gata sa plezneasca :

De mari ce le-am vazut ca ar fi, a trebuit sa le masor masa  (cu centimentrul nu le-am inconjurat talia sa vad cat de  tare s-au intins) .

Si iata-le la  proba cantarului, aceleasi personaje  , pe care daca ar fi sa le premiez , sa le urc  pe un podium si sa le recunosc valoarea pe soiuri a fiecareia , as putea spune despre ele cam  asa :

Din punct de vedere al cifrelor, reci, fara alte criterii de selctie cum ar fi gustul, suculenta, mirosul , rezistenta fructului , sa incep in ordine inversa, cum am vazut ca se procedeaza in concursuri cu locul al treilea dintre candidatele la podium si acesta este :

-Pe locul trei se clasifica   rosiaaaaaa……..

….. albaa !

Da , rosia alba  sau tomata  alba a castigat locul al treilea de pe podiumul de anul acesta intre toate rosiile si soiurile din gradina anului 2013  cu nu mai putin de 440-450 grame , urmata indeaproape de rosia de pe locul al doilea   ,care  este …..

(emotii in examinarea rezultatelor cantarului, stimati cititori) ,

care este, asa cum incepusem sa spun rosiaaaa….

 ……rosia verde , cu 450-460 grame , bravo rosiilor alba si verde, bravo rosiilor sumo de anul acesta din gradina mea, s-au intrecut una pe alta in crestere, carnoase, zemoase, parfumate , seminte putine, bravo, bravo si iata, pe locul intai ca si in urma cu alti ani, nu se dezice deloc acest soi extraordinar , este tot  rosia (rosie) tiganeasca!

Cea mai mare din gradina de tomate de anul acesta, crescuta numai cu apa si soare , iat-o evoluand de-a lungul anului din stadiul de tanara speranta la acela de rosie abia atinsa de culoare si in final parguita , coapta , cel mai barosan soi de rosii, il recomand cu toata caldura tuturor , iat-o , draguta de ea  rosia de circa 950 grame , cea mai mare de anul acesta :



Colosala, fabuloasa, grasa si gustoasa , suc s-a facut din  ea !

Si nu a fost numai una, pe un alt fir de tomate , alaturat aceluia pe care crescuse si il acaparase cu totul ea (este si de inteles, la o asa marime , bietul fir abia am mai putut hrani si suporta si alte mai mici tomate ) o alta doar cu putin mai mica decat prima , mare, coapta cam in acelasi timp , din doua rosii ca acestea s-ar satura un neam intreg . 

-In urma cu mai multi ani, pe cand eu abia ma invatam cu cresterea tomatelor in curte , mai mult ratam cu firele ba stropite cu chimicale, ba chiar si asa lovite de mana si distruse , ne aducea un fost vecin din copilaria mea rosii crescute de el, tot soiul asta sa fi fost sau altceva, nu mai stiu si nici nu mai am pe cine intreba ca vecinul saracul s-a prapadit, ne aducea rosii de peste un kilogram. Dar stiu ca ne spunea ca le crestea cu ingrasamant, natural, facut din gunoi de la pasari diluat in apa . Si eu ma miram si ma bucuram ca mananc din asa ceva. Ei, uite ca acum am ajuns si eu sa culeg din curtea mea rosii mari , sanatoase si frumoase  si fara niciun ingrasamant sau alt adaos in afata de apa chioara , adaugat la radacina plantei .

Umbland hai-hui pe net, de colo-colo ca un catel fara stapan (pe strazi) am mai vazut si anul acesta la cineva, nu mai stiu unde, tot asa rosie de peste 1 kilogram , si mi-am adus aminte de cele primite de noi in urma cu cativa ani .

Totul e sa ai o bucatica de pamant si sa incerci sa cultivi ceva pe ea .

17 august 2013

Mos Craciun e vara

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:01 pm

Pentru voi a venit Mos Craciun?

Nu stiu pe la casele altora cum o fi, dar pentru mine astazi a venit Mos Craciun. Da, stiu ca e vara, cam pe final, ce-i drept si trist , dar astazi am avut o zi de maxima incantare , cum in putine altele mi se mai intampla peste an .

Astazi am strans una din cele mai importante cantitati din recolta de rosii, cum inca nu am avut in alta saptamana si cum alta nu cred ca voi mai avea in sezonul asta. Rosii din gradina mea si din munca si planificarea si pregatirea facute de-a lungul unui intreg an, inca de toamna trecuta de cand am inceput sa caut diverse soiuri noi de seminte de tomate (noi pentru mine), care sa nu fie hibrid si sa fac planuri pentru sezonul ce avea sa vina.

Si povesteam in urma cu catva timp cum in mod nesocotit m-am trezit cu prea multe soiuri de rosii, fata de cat ar putea sa produca gradina mea si cat ma pot eu singura ocupa. Caci rosiile sunt domeniul meu, specialitatea mea in gradina si deseori sunt contrazisa de alti participanti, spectatori mai bine spus la activitatile de ingrijire a tomatelor (in special cand vine vorba de defoliere incep cele mai multe discutii: ca de ce, ca nu e bine asa, ca nu s-a mai vazut altundeva, ca internetul asta mi-a bagat numai idei in cap,  asa cum chiar azi mi s-a spus ) si cum munca in echipa inseamna uneori sa pierzi o parte din timpul pretios ca sa convingi si sa explici  varianta ta si pe intelesul altora, eu , uneori nu foarte rabdatoare (acasa) , le raspund ca fac asa fiindca asa vreau eu (cu asumarea raspunderii :) ). Fara suparare intre noi :).

Prin urmare, dintre cele multe soiuri, abia o parte au dat in parg si au fost astazi sursa pentru incantarea mea , dar si munca pana seara la prepararea sucului de rosii, care -aici ma retrag- nu mai e de specialitatea mea :).

In fine , treaba a mers ca pe roate si iata-le intinse pe masa, la umbra, la sedinta foto . 




Mai sunt si alte soiuri lipsa ”la apel”, care nu au fost coapte suficient inca.

Dar veti mai auzi si vedea si de astazi, dar si din alte zile in care am strans zeci, sute de imagini cu rosii fotografiate atat in gradina, solar, pe planta, cat si stranse asteptandu-si implinirea , scopul final pentru care au strabatut tot drumul de la samanta culeasa in anii trecuti , cine stie de cand unele or fi fost, pana pe masa mea.

Azi a fost o zi a recoltei pentru mine, pentru noi acasa . Si eu am simtit satisfactia si bucuria,  cum poate oi fi simtit altcandva, copil fiind,  cand venea Mos Craciun .

5 iunie 2013

Ploi, ploi , ploi

Filed under: animalute, gradina, pomi, produse bio, seminte, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 9:30 pm

Ne supara vremea rece de iunie. Pe mine, una, ma supara tare frigul. E prea frig pentru timpul in care ne aflam si imi aduc aminte ca in urma cu vreo trei ani, parca, atunci cand am avut eu bibilicile mici si aveam si alti pui mici de gaina in acelasi timp,  fara closca, a  fost tot asa un frig in iunie, de tineam becul deasupra custii puilor si speram sa le faca si putina caldura , sa nu le fie prea frig. Ei bine, in anul ala  toata vara a fost de rahat (scuzati, dar m-am tare enervat de la vreme ) , rece , incat ajunsi in toamna eu inca nu simtisem zile toride si frumoase de vara. Cred ca la fel va fi si in vara asta :(.

Ploile …ma supara si nu ma supara. Eu cu frigul am ce am.

Insa la noi in casa nici ploile si furtuna nu sunt agreate. Cred ca majoritatii cateilor nu le plac zgomotele puternice: tunete si fulgerele insotitoare, focurile de artificii , pocnitorile si zgomotul loviturilor de bici de sarbatorile de iarna. Alor mei, chiar nu le plac cele mentionate mai sus putin, iar de tunetele de astazi, Pepito a gasit un loc mai ferit de furtuna :) :

Bune ploile, nimic de zis; cred ca desi florile multor plante au avut de suferit de pe urma ploilor, plantele s-au bucurat , s-au hranit bine, s-au racorit , au prins forte noi …

Plantele insamantate cam tarziu de mine au rasarit si au inceput sa creasca si ele de la ploi…

Buruienile se smulg mai usor, acum cand e pamantul moale …

Ciresele din ciresul de mai-iunie , care la inceput erau cam costelive, numai piele si sambure, acum s-au umflat, sunt carnoase si zemoase, carnoase si la propriu si la figurat, astfel incat cand pe inserat zabovesc cate putin langa cires, ciresele cu care ma hranesc pe langa ca sunt dulci, zemoase, uneori chiar pline de apa de ploaie, incat consum 2 in 1 si fructe si apa in acelasi timp, mai sunt si bogate in proteine naturale, bio :). No, nu-i bai, chinezii mananca vietati de tot felul , asa si eu, daca nu vad proteinele miscatoare, cum ziceam, nu-i niciun bai :).

Bune ploile cateodata, daca sunt si cu masura. De parca ar sta cineva sa ni le masoare! Ma uit la ele , la termomentru, la  prognoza pe zilele care urmeaza (vesti numai proaste) si  zic si eu: hai, vara! Sa plece frigul asta odata, ca am degerat de tot .

 

 

8 februarie 2013

Adevarul despre rosii

Pe blogurile de mare interes pentru mine , cele gradinaresti, care au macar in cate-un colt de pagina o vorba de dor despre gradina -fie ea in casa, in balcon sau la nivelul solului, afara , am observat  in ultimele zile verva mare. Toata lumea se gandeste , planifica sau viseaza , rasaduri de rosii. Cum traim in anul de gratie 2013 , intr-un stat modern , ce face  parte importanta din marea Europa unita , prieteni cu cei din rasaritul si apusul lumii noastre noi, si soiurile de seminte de plante sunt din ce in ce mai diversificate, cu posibilitatea de a circula cu mai multa usurinta din cele mai indepartate teritorii , intr-un sens si in celalalt .

Si cu cat mai multe si mai diverse soiurile, cu atat mai mari si tentatiile de a incerca macar cate ceva nou in vara care va urma , mai ales de catre cei care  cultiva  rosii din curiozitate, joaca  sau pasiune. Profesionistii cultiva probabil soiuri profesionale , productive, care nu le dau mult de furca (munca). Noi ceilalti, cate un Don Quijote al tomatelor, ne batem cu diverse mori de vant incercand cai nestiute -ce distractie, dar si ce bucurie cand distractia da  rezultate!

Incercam si tot incercam , pentru ca rosiile nu sunt la fel nici prin forma, nici prin culori sau nuanta, nici prin gust, nici prin miros , nici prin rezistenta sau modul de a se comporta in diverse conditii oferite de mediu sau de sol.Si nici prin valorile nutritionale.

La cea mai mare cautare , zic eu, sunt heirloomurile, adica soiurile produse de cate o familie sau grup de intreprinzatori , pastrate si perpetuate in mod natural , de-a lungul mai multor ani, verificate si indragite si  iata, chiar impartite si altora.

Unchiul meu, insa,  agronom specialist , are  alte optiuni. El cauta an de an soiuri imbunatatite ,  hibrizi rezistenti la boli sau alte atacuri din mediul exterior.Anul asta am inteles prin intermediul telefonului fara fir, adica din vorba impartasita altora (mamei) si data mai departe, ca are din nou ceva soi extraordinar , hibrid, din Olanda.

M-am luat si eu dupa el intr-un an. Mi-am zis ca o fi vreo minune ceva cu soiurile astea hibride, de care eu habar nu aveam si in loc sa cresc ce trebuie si ce folosesc oamenii bine informati , ma chinui cu sensibile si cine stie ce pricajite soiuri vechi din gradina mea. Si mi-am ales de pe net in urma cantaririi diverselor avantaje specificate de un site care vinde seminte profesionale  , soiul de rosii Tolin F1.Cand intalniti pe un plic de seminte codul F1,  asta e semn de hibrid,  produs prin polenizari dirijate intre alte soiuri cu diverse calitati.

Cum nu sunt mare producator de tomate si abia daca pun cateva seminte in fiecare an din cate-un soi, mai am si acum din plicul cu (parca) 300 de seminte , ori sa fi fost 150 ,cumparat in urma cu cativa ani.Numai cateva.

Intr-adevar, in primul an  in care am pus in gradina  rosiile Tolin F1,  am fost impresionata. De felul bogat in care produc, pe fiecare fir , de-a lungul mai multor etaje, care ajung intre 5 si 7 de fiecare fir, rosiile cresc in ciorchine .Rosiile sunt frumoase, si mai mari , dar si marime medie , au pielea neteda si lucioasa, sunt perfect rotunde, se desprind usor cu o bucatica de codita , astfel incat sa nu fie rosiile vatamate la cules, bune si  de export catre cei mai pretentiosi consumatori, daca ar fi cantarite dupa aspect.Sunt rezistente, daca nu au fost culese repede mai rezista inca vreo saptamana sau doua fara sa se altereze ,fara  crapaturi,  la fel de tari si frumoase .Cred ca si la transport dintr-un loc in altul ar rezista la fel de bine o perioada de timp mai mare decat alte rosii obisnuite.Rosii Tolin F1

Roadele sunt atat de bogate si de grele, incat in primul an, cum nu legasem foarte bine firele de rosii, multe dintre ele au reusit sa rupa legaturile si firul a cazut .Fara daune importante, pentru ca nu s-a rupt, doar era rezistent.Rosii hibrid Tolin F1

Dar la testul degustarii…eu zic ca pica testul.Fiecare cu parerea lui, asta e parerea mea. Au coaja tare si groasa, pentru suc nu sunt bune fiind asa tari, nici prea zemoase, pentru salata nu sunt bune fiind tari si prea putin carnoase. Motiv pentru care eu ,desi nu voi renunta la ele de tot, doar mai am cateva, pe care insa le voi planta anul asta afara, sub cerul liber si nu in solar sa imi ocupe locul altora , poate mai delicate decat ele, nu le voi mai insamanta si urmari in gradina mea cu acelasi entuziasm de pana acum. Productia ca productia, dar urmaresc si calitatea fructelor de tomata, iar rosiile Tolin F1 nu se numara printre preferatele mele la gust.

Anul trecut am avut, asa cum va si spuneam candva, aici pe blog, un soi nou de rosii botezate de cel de la care le-am comandat ”rosii uriase”, soi de rosii romanesti , crescute de om in gradina lui de circa 20 de ani. Tot asa, numarul semintelor primite a fost mai mare decat cel al semintelor sadite, prin urmare mai am si acum din ele .Asa stiind,  anul trecut nici nu am mai oprit seminte de rosii, de la  ele  deloc,  pentru ca stiam ca mai am. Atat in poze, cat si in povestile pe care le spunea despre ele, rosiile aratau imbietor, mari, firul incarcat cu rosii ,  gradinarul spunea chiar ca un singur fir de rosii ar fi produs circa 15-20 de fructe mari.Eu nu am numarat la ale mele, dar iata un fir incarcat cu ele: Rosii mari

Care va sa zica, soiul de rosii uriase romanesti a fost productiv, planta a rodit bine , firul plin de roade, grele, abia de se mai tineau in codite. Rosii mari si greleRosiile au fost mari, frumoase, forma nu chiar rotunda ci mai …patratoasa.Rosii mari

Ce nu mi-a placut la ele a fost ca erau prea zemoase, o data, puse pe masa cu mandrie in fata rudelor venite in vizita, asa cum am observat si eu, a exprimat in cuvinte sotul verisoarei mele si a zis ca sunt cam moi, cam zemoase. Intr-adevar, rosiile din soiul asta botezat de producator drept rosii uriase, da roade cam flescaite . Bune mai mult pentru suc si mai putin pentru consum la masa. Anul trecut am avut numai de incercare foarte putine, anul asta cred ca voi indrazni sa pun cu cateva in plus, sa am de suc, tot e ceva.

Doritorilor de a-l contacta pe acela care vinde acest soi , le spun ca il pot gasi pe shopmania. Nu imi cereti si adresa lui.

O alta noutate a fost in vara trecuta soiul de rosii gogosar, pentru umplut. Au forma unui gogosar, si sunt goale la interior. Nu prea grozave, doar daca vrei sa faci rosii umplute , insa noi nu am facut deloc vara trecuta si rosiile astea au fost mai mult ocolite , nu au nici gust , nici zemoase, nici carnoase, niste coaja cu miros de tomata. Usoare pe cantar.Tomate gogosar

Alt soi de rosii , un heirloom pot spune in gradina mea,  care cred ca are deja 10 ani de cand il tot pastrez, este acela al rosiilor numite tiganesti. Se gasesc rasaduri din soiul asta la piata de legume, la tarani, primavara .Din primul an de cand am avut numai cateva fire, cred ca cinci , cumparate din piata m-a impresionat prin marimea rosiilor.Fara sa le fi oferit vreun tratament diferit fata de al altora, rosiile acestea au crescut mari , carnoase, frumoase, bune la gust, culoarea e putin inselatoare in sensul ca se inrosesc complet tarziu si daca astepti dupa ele sa le culegi atunci cand sunt rosii complet, risti sa le culegi moi, usor alterate . Iar eu cam astept dupa ele . Desi gustul lor este delicios, au dezavantajul ca rodesc putin , unul , cel mult doua etaje cu numai cateva rosii, dintre care unele cresc frumos.Rosii: mai mare, mai micaRosii numite ”tiganesti”

Nu este foarte productiv , nu rodeste pana tarziu, firul se ingalbeneste usor catre varf, dand semne de uscaciune, la fel si frunzele palesc si planta pare pierita . Totusi eu le  tin numai de dragul celor cateva fructe mari si bune.Rosii mari

Rosii mari Pentru locul intai in intrecerea dintre cele mai mari rosii din gradina mea au concurat anul asta cu rosiile tiganesti si cele de uriase , de mai sus. In poza se pot vedea in prim plan doua dintre aceste soiuri mari.

Rosiile inima de bou.Am observat cautand pe internet ca exista macar doua feluri: inima de bou roz si rosie .Ale mele , tot pastrate an de an, cred ca sunt din soiul rozaliu. Pe multi ii aud laudandu-le, sunt vestite prin cat sunt de gustoase, zice-se. Nu zic ba, insa fructele lor nu sunt rezistente, se strica uneori pe fir inainte de a se coace si nu doar o data in loc sa le culeg ca sa le folosim, a trebuit sa le arunc.Jumatate din rosie era frumos colorata, parea sanatosa, iar cealalta jumatate stricata. Nu prea sunt incantata de soiul de rosii inima de bou, pastrez si plantez cateva, dar nu cu mare incantare.

Prin urmare, pot spune ca inca sunt in cautarea unui soi de rosii perfect si la forma , si la gust ,si la consistenta, si la atitudine a plantei :).

Poate din noutatile de anul asta ma va cuceri definitiv vreuna dintre :

-ponderosa pink

-cuore d Albegna (Liguria)

-druzba (bulgaresti)

-cherokee purple(dupa nume, s-ar zice ca vine de la indienii americani)

-siberian

Asta a fost cu soiurile de rosii rosii.

Pentru ca mai exista rosiile galbene, mai degraba spus  tomatele galbene,  care din punctul meu de vedere sunt tot ceea ce poate oferi vara mai bun in gradina. Imi plac la nebunie. Semintele lor le pastrez de cativa ani din cateva rosii luate din piata , parca. De la tarani,  oricum, ca o fi fost din piata sau de pe marginea soselei DN1, nu mai stiu, dar de unde le-am luat , le-am pastrat de drag . Sunt tomatele perfecte , dulci, carnoase, parfumate, parca mirosind a gradina, a ploaie, a triluri de pasari, au culoare imbietoare, in salata amestecate si cu cateva felii rosii, dau cel mai indragit mie  meniu de peste an. Anul asta mi-am propus sa pun mai multe decat in alti ani.Tomate galbene

In plus am cateva seminte de rosii si portocalii si trandafirii (chiar asa au fost botezate ) de la banca de gene din Suceava ,din care voi pune separat de celelalte ale mele cateva fire si pe care, de asemenea le voi pastra.

Mai am desigure si rosii cherry de cateva feluri, anul asta voi incerca si rosii verzi, care la coacere au coaja tot verde , albe. Sa vedem ce se va intampla.

Si as dori sa spun celor care au avut impresia ca prin intermediul blogului imi fac reclama ca sa vand seminte sau rasaduri. Nu este asa, semintele le am in numar foarte limitat, numai pentru uzul propriu . Mare parte din ele le-am cumparat si eu de pe internet cautand dupa cuvinte specifice.

21 ianuarie 2013

In pomi -anotimpuri

Filed under: animalute, gradina, legume si fructe, pomi — Etichete:, , , , , , , , — Mihaela C.P. @ 10:16 pm

In pomii nostri cresc de toate, fructe :

visine

Mere verzi

Mere verzi

-Prune

-Piersic

-paienjenisuri, pe o  creanga din mijlocul unui mar, ale carei frunze s-au uscat si umplut de plase de paianjeni :Ramura de mar uscata si impaienjenita

Ramura de mar uscata si impaienjenita

, uneori cate o leguma-ici, colo vreun dovlecel ,Dovlecel in pom

alteori fluturi ,

alteori pasari -domestice

-sau zburatoare, libere , fara stapan …

De toate pentru fiecare, pe toate gusturile. Ba si animalute, e drept, ca din cele mai usoare, cum sunt pisicile se intampla sa ne apara in pomii din gradina.Un pisic foarte mic

-Ba, inca, uneori, insasi Măria sa, soarele:Soarele

Oameni, si din astia, insa mai rar :).Asta e uneori de bine, intrucat intr-unul din ciresii pe care ii avem in apropierea unui gard , la vremea cireselor coapte avem tot timpul  musafiri neinvitati , invadatori si distrugatori, astfel incat bietul pom se transforma an dupa an in ceva asemanator unui ciot, decat unui pom cu aspect atragator si ingrijit.

Spre toamna, tot ce ne mai ramane in pomi sunt frunzele, tot mai ingalbenite, mai putine, crengile goale pe care se vad insa mai bine cand poposesc pasarile , ori acoperite de straturi suprapuse de zapada.

Pomul cu vrabiile

-Vrabiute

-crengi cu vrabii

Cuplu de vrabiute, mai jos . Cea alba, (vrabie albinoasa ) este in al patrulea an de cand eu i-am observat prezenta .Daca o fi fost in fiecare an tot ea :).

De fapt ideea acestei postari a pornit de la vrabii si pomul in care de obicei le observ si le fotografiez eu, fiind si la indemana mea si in apropierea locului de adapat al  pasarilor, de unde ciugulesc si cele din curte si cele coborate din cer.

Cineva a spus ca cea alba nu ar fi vrabie, ci canar adaptat la salbaticie. Eu am fotografii cu ea , vrabia, impreuna cu grupuri mari de vrabii si zic ca daca ar fi fost alta pasare nu s-ar fi  integrat atat de bine grupului de vrabii cu care sta mereu si socializeaza ca si cum ar fi toti la fel. Cuplu intre vrabiute

Mai recunoasteti pomul in care asta vara erau piersici?Aici, incarcat de zapada: ramuri cu zapada

Dar nu vine ea, iar, primavara? O astept , astept sa o vad iar cu miile de flori, de sunete si de culori, sa nu incetez a ma minuna zi de zi, iar de frumusetea si misterul pe care le reprezinta viata. Trezirea din hibernare, asemanatoare cu renasterea .

22 decembrie 2012

Din prea mare dragoste

Filed under: cumparaturi, gradina, legume si fructe, rosii, seminte, tomate — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 3:20 pm

Cand eram in liceu , aveam un prieten care la un moment dat si-a scris pe un biletel cam care erau pasiunile lui arzatoare de la vremea aia . Si , nu mai stiu ordinea, dar acestea erau: Porche, Steaua, Mihaela . Vreau sa cred ca eu , Mihaela  adica, eram totusi prima , repet ca nu imi mai aduc aminte ordinea.

In spiritul topurilor intocmite din amor, si eu, blogarita gradinareasa fac un top al directiei catre care se indreapta cel mai adesea gandul meu de gradinar pasionat si vesnic amator, cu mereu lucruri noi de invatat .

Dupa indelungi framantari catre stabilirea unui clasament si real si care sa nu nedreptateasca pe cineva , am decis: clasamentul nu il pot face amestecat ci pe categorii, si anume animalutele separat care sunt oricum in top pe primul loc, fiind fiinte vii si umblatoare si cu necesitati stringente de hrana tot timpul anului , datatoare de viata si moarte, si pe care nu le voi clasifica. Ele sunt pasarile , cateii, pisicile .Ordinea a fost aleatorie .

Apoi separat gradina de plante comestibile .In care locul intai este la cea mai acerba disputare. Veti vedea mai jos intre cine si cine.

Si separat gradina de flori , care trebuie separata de florile la ghivece .

Va dati seama cu atatea categorii si prioritati, vara activitatea mea de gradinar-ingrijitor numai si numai din pasiune si cu dedicatie , imi ocupa tot timpul liber, notiune de ”liber” care de fapt nici nu exista. Eu de luni pana vineri sunt nefunctionala, nu imi sunt disponibila , ci trebuie sa ma setez ca pe un robot programat  care odata alimentat la lumina solara, inca de dimineata ,  ii dai drumul la treaba, iar el isi cunoaste sarcinile de peste zi,  bine determinate si obligatoriu de realizat. Vara , daca nu dai apa pe caldura tuturor plantelor din colectia si grija ta, s-a terminat. Asa incat ele sunt dependente de mine, eu am devenit legata de ele, plantele si animalutele mele.

Va spuneam ca in gradina de legume batalia pentru locul intai este acerba. Se inghesuie in ea, intr-un top imaginar aflat mai mult in mintea mea, dar care se reflecta si in gradina peste vara, in aspectul si ceea ce recoltez din ea ,  rosiile si ardeii iuti. Oare sa fie de vina culoarea rosie care determina dintre ele concurenta? Sau felul in care cresc si rodesc?

Nu stiu, insa dupa o oarecare reflectie , ajung la concluzia ca rosiile , prietene mai vechi de-ale mele, alaturi de care am trait mai multe experiente de-a lungul timpului sunt cele ce fac mai mult obiectul planurilor si al preocuparilor mele in gradina, care au la dispozitie o suprafata mai mare si sunt tratate cu mai mult rasfat . Ma  urmeaza in gand peste tot, ma obsedeaza , ele ,  atragatoare ,  tentante , cu forme rotunde  , parfumate si ametitor colorate , cu pielea neteda, lucioasa, catifelata , unice si de neinlocuit in sufletul unui gradinar, ele, daa…rosiile.Si prin urmare , locul intai in top le apartine. M-au cucerit, si-au lasat amprenta in inima mea de gradinar .

Ei, da, Dragoste, dragoste, dar eu, gradinareasa indragostita , constat ca din atata dragoste de asta data se pare ca am cam sarit calul. Am cam exagerat cu ceva.

Cum or fi trait stramosii nostri gradinari fara sa aiba la dispozitie ofertantul internet cu expunerea de peste tot din departari , de peste mari si tari a atator soiuri de legume si fructe? Eu la inceput am nimerit pe siteuri de departe in care se ofereau seminte de diverse soiuri de rosii. Apoi cu inima franta ca acasa nu am si eu asa ceva , am scormonit pana am nimerit si in tarisoara mea la fel de multe sau aproape la fel de multe oferte de seminte de alte soiuri necunoscute mie pana atunci de rosii , dar si alte legume, flori, fructe.

Unele soiuri mi-au facut ochi dulci de nu mai puteam sa-mi iau gandul de la ele cu zilele. Intram pe  calculator si nu ma uitam la rochii, pantofi, margele, parfumuri sau altceva , cum e de asteptat sa faca fetele , ci ca un obsedat -posedat ma duceam direct la poarta la care ma asteptau pozele cu dragutele mele, ele, doar ele, rosiile .

Si uite asa: pe un site vedeam un soi, pe alt site vedeam alt soi dorit, pe un alt site , alte potentiale rosii de crescut in gradina mea , nu stiu cum se intampla dar niciodata nu le-am gasit pe cele dorite toate intr-un loc sau macar mai grupate cateva .Cum sa fac, incepusem sa ma gandesc ? Sa iau acum unele si la anul altele? Dar daca vor disparea ?Daca voi uita unde le-am gasit, daca…se va intampla ceva? Asa ca m-am decis, pe rand pentru cate unele , apoi hai si altele si tot asa, pana mi-am luat toate soiurile de rosii pe care le doream si nu le puteam uita .Si in plus cate ceva. Ca doar nu puteam sa comand un singur soi de 4-5 lei, depinde de cate seminte oferea fiecare la pretul asta  si  sa platesc  taxa de transport 7 lei. Si atunci am zis sa comand macar cateva soiuri pe langa cel dorit sa fie comanda putin mai consistenta.

Asa incat acum, la momentul inventarului am constatat ca din prea multa dragoste am strans un harem de cam  multe iubite soiuri  de rosii. Nu stiu cum le voi impaca pe toate cu locul nu foarte incapator din gradina mea destinata cresterii legumelor. Pe care sa le pun in locul mai insorit, pe care in coltul mai umbrit si , asa cum in ultimele veri s-a dovedit, mai neglijat si mai imburuienit (adica pe unde mai rar ajung cu ordinea si curatenia atat a solului, cat si a legatului firelor de rosii si a taierii frunzelor.

Practic ma descurc greu de una singura in relatia cu rosiile. Dar nici nu las pe nimeni sa se amestece . Sunt un fel de dictator care nu permite accesul altora in solarul cu rosiile . Pentru ca in alti ani se intampla ba sa imi stropeasca rosiile  ca sa le faca bine, zice-se, cand eu de fapt vroiam sa le las sa creasca natural, fara interventii chimice. Ba sa le gasesc legate madraganit , cu ramurile stranse ghemotoc in buchet, in loc sa stea aerisite . In fine, gradina e draguta mea :) si nu vreau sa o vad curtata de altcineva . Decat cu permisiunea mea si in limite stabilite si convenite clar :).

Si cum va spuneam, anul asta am strans harem de seminte, 21 de soiuri noi plus cele noua avute anterior. Am de inghesuit cumva 30  de soiuri de rosii pentru vara care va urma. De-as mai avea gradina disponibila ceva mai mare decat acum !Si timp mai mult liber daca as avea! Si…eh, multe mai vrea omul. Lucruri pe care nu le poate aduce nici Mos Craciun , care bate la usa acum.

Si astea inca nici nu sunt toate  soiurile disponibile la vanzare pe siteurile diversilor  gradinari sau doar vanzatori de seminte din Romania. Nici vorba, sunt mult mai multe si cand spun asta vorbesc despre soiuri si nu iau in considerare si pe cele hibride, obtinute prin incrucisari . Sunt zeci , poate peste suta de tipuri de seminte de rosii pentru cei doritori in România.

Dar care sunt rosiile care  mi-au facut mie ochi dulci si nu le-am putut rezista?Iata-le pe cele cateva, doar cateva.

Daca ar fi sa le socotesc intr-o ordine, cea a descoperirii lor si a  cumpararii…ar fi urmatoarele :

- tomat Purpurii rusestiTomate purpurii rusesti

si ameridindiana  Rosii amerindiana

Pe langa ele si din acelasi loc am luat si rosii din soiul numit Vechea Germanie. De ele mi-e un pic frica sa nu iasa niste scofalcite, ca sunt neam de beefsteak si am mai avut asa ceva , iar rezultatul a fost niste strambaturi, scofalcituri, am zis ca in veci nu voi mai pune asa ceva in gradina mea.Asa ca am ceva emotii cu nemtoaicele astea (sunt si blonde ) .

-In alta parte, rosii albe . Uaaau!Cel care le oferea scrie si ca sunt preferatele lui la gust. Deci cum sa rezist la asa ceva?

Tomata alba

Albele au tras dupa ele un soi de rosii verzi, care adica in momentul coacerii raman de culoare verde si inca ceva ciudat, astept sa le fotografiez in gradina mea si sa vi le arat.La vara. care va urma.

-Alte rosii de care auzisem sunt Liguria. Duulci, bune, carnoase, seminte putine. Roditoare. Prin definitie , de inima zdrobitoare . Le vroiam  si pe  astea de ceva timp, le si vazusem la bakker, scuuumpe, am zis atunci ca acolo sa stea.Insa am gasit la noi cu pret rezonabil . Pe langa ele am mai luat niste verzi cu dungi , niste bulgaroaice , ca doar tomatele bulgaresti sunt renumite in toata …ma rog, zona balcanica , sa zic. Nu stiu pana unde li s-o fi dus vestea .

-De nerezistat a fost pe un alt site soiul Siberian. Adica creste si rodeste chiar si in Siberia. Pai sa nu vreau si eu? Sa lege fructele la 3,5 grade Celsius. Al meu esti, daaa! L-am luat insotit de alte frumoase care cu tenul purpuriu, care mai ciocolatie , ba chiar una pitica cu reflexii violet.

Si uite asa, gradinareasa cu 30 de soiuri de rosii. Sa ma vad pe unde voi scoate camasa , sa ajung in toamna (mda, pana la urma toata zbaterea e pentru rezultatul din toamna, anotimpul ala neindragit care precede uratania :) ) cu recolta buna, nu cu doua rosii cat pentru trei castroane de salata toata vara.Hm, deja incep sa fac planuri in gand. Cui sa dau prioritate, pe care sa le las doar pentru frumusete si admiratie, asa…un exemplar doua , hai maxim trei in toata gradina ?

La o astfel de activitate vara , poate va intrebati cand mai am timp si de altceva?

Ei, asta e ca nu prea mai am. De-aia sunt eu gradinareasa. Ca eu sunt a gradinii si gradina este a mea. Toata vara .

In final mentionez ca pozele din aceasta postare nu au fost facute de mine. Inca nu am vazut cu ochii mei astfel de soiuri de rosii, prin urmare si pozele sunt de pe internet.

Posturi mai vechi »

The WordPress Classic Theme Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 274 other followers