Eu si gradina

29 iunie 2013

Sambata de vara

Filed under: blog, Fără categorie, legume si fructe, rosii, tomate, vremea — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:40 pm

Bun lucru blogul. M-am uitat la un articol din urma cu vreo doi ani si cand am vazut cum arata atunci hibiscus syriacus fata de acum, am realizat mai bine care e diferenta dintre cel de atunci si cel de acum. Inca nu a inflorit in anul 2013, dar are o multime de boboci. Insa tufa s-a dezvoltat frumos, chiar astazi ma uitam la ea cat de frumos a crescut si imi puneam intrebarea daca sa o tund sau nu , in cazul in care va tot creste in continuare. Nu as vrea sa o tund, nici nu cred ca o voi tunde, decat daca se va transforma in vreun arbust chelos si urat.

Zilele de vara astea de acum sunt una calda, una rece. E bine ca mai ploua, ma mai scuteste de udat gradina, dar parca de asa o vara… nu ma bucur deloc de ea asa cum e anul asta.

Stiu ca a fost sarbatoare religioasa  azi. Si nu am facut nicio treaba, dar nici cu mainile in san nu mi-a venit sa stau, asa incat m-am dus sa mai copilesc din rosii si sa mai leg pe ici , colo, pe unde mai era cate o  ramura aplecata.Bineinteles ca au mai aparut si buruienile de smuls si uite asa, am inceput pe la 11.30-12 si la 3 cand am terminat, ma simteam sfarsita dupa stat ore in sir in solarul incins si  mai mult aplecata .Mainele de la frunzele de tomate mi se facusera  negre , nu pot sa folosesc manusi (nici chirurgicale, cu care poti folosi mai bine mana, degetele, nici de gradinar, care sunt mai mari, mai grosolane) aia mi-ar mai fi lipsit sa imi mai transpire si mana in manusa . Parul imi statea zburllit, nici pieptenul nu a mai intrat in el  pe inserat,  cand a trebuit sa imi dau un aspect curat si civilizat ca sa plec de acasa .

Dintre toate rosiile in compania carora am petrecut amiaza , am fotografiat una cu aspect mai deosebit, numita  Reistomate , sau rosia calatorului, acum necopata, verde si inca mica (cred ca va mai creste) . I se spune asa pentru ca din cocolosul de felii de tomata crescute parca una peste alta, se pot rupe pe rand bucatele si restul poate fi pastrat si consumat mai tarziu, eventual intr-o calatorie. Nu am decat doua fire din acest soi intrucat am inteles ca nu e gustoasa deloc, ar fi cam acra si pentru ca am vrut neaparat sa am si eu in gradina mea si acest soi , am pus numai pentru aspect , ca  sa ma conving cu propriile mele simturi si de aspectul ei, si de gust sau orice altceva. 

Acum cerul a negru intunecat si din cand in cand e traversat de cate un fulger care il coloreaza pentru o clipa  in violet. A si inceput ploaia  , poate nu o fi si furtunoasa , ca si asa m-am cam speriat pana acum de ea.

Vara asta….of, of!Dar oricum ar fi ea vara, tot mai bine e decat iarna :).

17 martie 2013

Se apropie echinoctiul de primavara

De dimineata cand m-am trezit si am vazut ca afara ningea…

M-am consolat :), ce era sa mai fac.

Dar am primit o promisiune (cel putin asa mi s-a parut mie, desi stiu si vorba aia ca ”promisiunile sunt date ca sa fie incalcate”) ca pana la iarna viitoare, situatia nu se va mai repeta .

Asa ca am purces cu nadejde sa mai fac cateva ultime poze cu zapada pe luna si primavara asta – care a inceput deja, dar ca toate primaverile are doua inceputuri: unul calendaristic ca sa ne amagim un pic cu el, altul autentic ,  cel astronomic, care se petrece odata cu echinoctiul de primavara, in jurul datei de 20 martie . Prin urmare mai e un pic, inca un pic mic si gata, se va termina iarna .

Pana atunci, mai iata-i inca o data fulgii de nea asternuti astazi, 17 martie :

Ninsoare de martie si branduse
Zapada si branduseDe acum vor lasa loc soarelui, ploilor de primavara, cate unui ultim ger , dar fara zapada. Inca o vreme numai in casa sau orice fel de adapost caldut  e recomandat  sa fie tinute micile rasaduri ale plantelor sensibile care nu suporta  gerul.

Rosiutele mele si ardeiasii (ii alint ca acum sunt mici-mici) stau pe pervaz ,acolo au si lumina si caldura de la caloriferul aflat dedesubt , care le tine caldut la radacina si ii vad cum cresc incet, putin cate putin . Au fost puse in pamant odata si semintele de ardei iuti si cele de rosii , rosiile au rasarit mai repede, dupa cateva zile, in mai putin de o saptamana, insa ardeii iuti abia acum de vreo zi, doua au rasarit. Insa destul de voiniceste.

Mica tomata
Tulpina micii tomate
Mic ardei iute

Ce a adus extraordinar fotografia digitala este , dupa parerea mea  si spre marea mea uimire si bucurie, posibilitatea de a mari imaginile si de a vedea detalii de care altfel nu eram constienta, cum ar fi in pozele cu  firele mici de tomata si ardei perisorii fini ai plantutelor, care in una dintre fotografii iti pot lasa impresia ca sunt ca spinii de cactus. De fapt , in realitate, ei abia daca se vad .

O saptamana buna si o primavara frumoasa va doresc!

8 februarie 2013

Adevarul despre rosii

Pe blogurile de mare interes pentru mine , cele gradinaresti, care au macar in cate-un colt de pagina o vorba de dor despre gradina -fie ea in casa, in balcon sau la nivelul solului, afara , am observat  in ultimele zile verva mare. Toata lumea se gandeste , planifica sau viseaza , rasaduri de rosii. Cum traim in anul de gratie 2013 , intr-un stat modern , ce face  parte importanta din marea Europa unita , prieteni cu cei din rasaritul si apusul lumii noastre noi, si soiurile de seminte de plante sunt din ce in ce mai diversificate, cu posibilitatea de a circula cu mai multa usurinta din cele mai indepartate teritorii , intr-un sens si in celalalt .

Si cu cat mai multe si mai diverse soiurile, cu atat mai mari si tentatiile de a incerca macar cate ceva nou in vara care va urma , mai ales de catre cei care  cultiva  rosii din curiozitate, joaca  sau pasiune. Profesionistii cultiva probabil soiuri profesionale , productive, care nu le dau mult de furca (munca). Noi ceilalti, cate un Don Quijote al tomatelor, ne batem cu diverse mori de vant incercand cai nestiute -ce distractie, dar si ce bucurie cand distractia da  rezultate!

Incercam si tot incercam , pentru ca rosiile nu sunt la fel nici prin forma, nici prin culori sau nuanta, nici prin gust, nici prin miros , nici prin rezistenta sau modul de a se comporta in diverse conditii oferite de mediu sau de sol.Si nici prin valorile nutritionale.

La cea mai mare cautare , zic eu, sunt heirloomurile, adica soiurile produse de cate o familie sau grup de intreprinzatori , pastrate si perpetuate in mod natural , de-a lungul mai multor ani, verificate si indragite si  iata, chiar impartite si altora.

Unchiul meu, insa,  agronom specialist , are  alte optiuni. El cauta an de an soiuri imbunatatite ,  hibrizi rezistenti la boli sau alte atacuri din mediul exterior.Anul asta am inteles prin intermediul telefonului fara fir, adica din vorba impartasita altora (mamei) si data mai departe, ca are din nou ceva soi extraordinar , hibrid, din Olanda.

M-am luat si eu dupa el intr-un an. Mi-am zis ca o fi vreo minune ceva cu soiurile astea hibride, de care eu habar nu aveam si in loc sa cresc ce trebuie si ce folosesc oamenii bine informati , ma chinui cu sensibile si cine stie ce pricajite soiuri vechi din gradina mea. Si mi-am ales de pe net in urma cantaririi diverselor avantaje specificate de un site care vinde seminte profesionale  , soiul de rosii Tolin F1.Cand intalniti pe un plic de seminte codul F1,  asta e semn de hibrid,  produs prin polenizari dirijate intre alte soiuri cu diverse calitati.

Cum nu sunt mare producator de tomate si abia daca pun cateva seminte in fiecare an din cate-un soi, mai am si acum din plicul cu (parca) 300 de seminte , ori sa fi fost 150 ,cumparat in urma cu cativa ani.Numai cateva.

Intr-adevar, in primul an  in care am pus in gradina  rosiile Tolin F1,  am fost impresionata. De felul bogat in care produc, pe fiecare fir , de-a lungul mai multor etaje, care ajung intre 5 si 7 de fiecare fir, rosiile cresc in ciorchine .Rosiile sunt frumoase, si mai mari , dar si marime medie , au pielea neteda si lucioasa, sunt perfect rotunde, se desprind usor cu o bucatica de codita , astfel incat sa nu fie rosiile vatamate la cules, bune si  de export catre cei mai pretentiosi consumatori, daca ar fi cantarite dupa aspect.Sunt rezistente, daca nu au fost culese repede mai rezista inca vreo saptamana sau doua fara sa se altereze ,fara  crapaturi,  la fel de tari si frumoase .Cred ca si la transport dintr-un loc in altul ar rezista la fel de bine o perioada de timp mai mare decat alte rosii obisnuite.Rosii Tolin F1

Roadele sunt atat de bogate si de grele, incat in primul an, cum nu legasem foarte bine firele de rosii, multe dintre ele au reusit sa rupa legaturile si firul a cazut .Fara daune importante, pentru ca nu s-a rupt, doar era rezistent.Rosii hibrid Tolin F1

Dar la testul degustarii…eu zic ca pica testul.Fiecare cu parerea lui, asta e parerea mea. Au coaja tare si groasa, pentru suc nu sunt bune fiind asa tari, nici prea zemoase, pentru salata nu sunt bune fiind tari si prea putin carnoase. Motiv pentru care eu ,desi nu voi renunta la ele de tot, doar mai am cateva, pe care insa le voi planta anul asta afara, sub cerul liber si nu in solar sa imi ocupe locul altora , poate mai delicate decat ele, nu le voi mai insamanta si urmari in gradina mea cu acelasi entuziasm de pana acum. Productia ca productia, dar urmaresc si calitatea fructelor de tomata, iar rosiile Tolin F1 nu se numara printre preferatele mele la gust.

Anul trecut am avut, asa cum va si spuneam candva, aici pe blog, un soi nou de rosii botezate de cel de la care le-am comandat ”rosii uriase”, soi de rosii romanesti , crescute de om in gradina lui de circa 20 de ani. Tot asa, numarul semintelor primite a fost mai mare decat cel al semintelor sadite, prin urmare mai am si acum din ele .Asa stiind,  anul trecut nici nu am mai oprit seminte de rosii, de la  ele  deloc,  pentru ca stiam ca mai am. Atat in poze, cat si in povestile pe care le spunea despre ele, rosiile aratau imbietor, mari, firul incarcat cu rosii ,  gradinarul spunea chiar ca un singur fir de rosii ar fi produs circa 15-20 de fructe mari.Eu nu am numarat la ale mele, dar iata un fir incarcat cu ele: Rosii mari

Care va sa zica, soiul de rosii uriase romanesti a fost productiv, planta a rodit bine , firul plin de roade, grele, abia de se mai tineau in codite. Rosii mari si greleRosiile au fost mari, frumoase, forma nu chiar rotunda ci mai …patratoasa.Rosii mari

Ce nu mi-a placut la ele a fost ca erau prea zemoase, o data, puse pe masa cu mandrie in fata rudelor venite in vizita, asa cum am observat si eu, a exprimat in cuvinte sotul verisoarei mele si a zis ca sunt cam moi, cam zemoase. Intr-adevar, rosiile din soiul asta botezat de producator drept rosii uriase, da roade cam flescaite . Bune mai mult pentru suc si mai putin pentru consum la masa. Anul trecut am avut numai de incercare foarte putine, anul asta cred ca voi indrazni sa pun cu cateva in plus, sa am de suc, tot e ceva.

Doritorilor de a-l contacta pe acela care vinde acest soi , le spun ca il pot gasi pe shopmania. Nu imi cereti si adresa lui.

O alta noutate a fost in vara trecuta soiul de rosii gogosar, pentru umplut. Au forma unui gogosar, si sunt goale la interior. Nu prea grozave, doar daca vrei sa faci rosii umplute , insa noi nu am facut deloc vara trecuta si rosiile astea au fost mai mult ocolite , nu au nici gust , nici zemoase, nici carnoase, niste coaja cu miros de tomata. Usoare pe cantar.Tomate gogosar

Alt soi de rosii , un heirloom pot spune in gradina mea,  care cred ca are deja 10 ani de cand il tot pastrez, este acela al rosiilor numite tiganesti. Se gasesc rasaduri din soiul asta la piata de legume, la tarani, primavara .Din primul an de cand am avut numai cateva fire, cred ca cinci , cumparate din piata m-a impresionat prin marimea rosiilor.Fara sa le fi oferit vreun tratament diferit fata de al altora, rosiile acestea au crescut mari , carnoase, frumoase, bune la gust, culoarea e putin inselatoare in sensul ca se inrosesc complet tarziu si daca astepti dupa ele sa le culegi atunci cand sunt rosii complet, risti sa le culegi moi, usor alterate . Iar eu cam astept dupa ele . Desi gustul lor este delicios, au dezavantajul ca rodesc putin , unul , cel mult doua etaje cu numai cateva rosii, dintre care unele cresc frumos.Rosii: mai mare, mai micaRosii numite ”tiganesti”

Nu este foarte productiv , nu rodeste pana tarziu, firul se ingalbeneste usor catre varf, dand semne de uscaciune, la fel si frunzele palesc si planta pare pierita . Totusi eu le  tin numai de dragul celor cateva fructe mari si bune.Rosii mari

Rosii mari Pentru locul intai in intrecerea dintre cele mai mari rosii din gradina mea au concurat anul asta cu rosiile tiganesti si cele de uriase , de mai sus. In poza se pot vedea in prim plan doua dintre aceste soiuri mari.

Rosiile inima de bou.Am observat cautand pe internet ca exista macar doua feluri: inima de bou roz si rosie .Ale mele , tot pastrate an de an, cred ca sunt din soiul rozaliu. Pe multi ii aud laudandu-le, sunt vestite prin cat sunt de gustoase, zice-se. Nu zic ba, insa fructele lor nu sunt rezistente, se strica uneori pe fir inainte de a se coace si nu doar o data in loc sa le culeg ca sa le folosim, a trebuit sa le arunc.Jumatate din rosie era frumos colorata, parea sanatosa, iar cealalta jumatate stricata. Nu prea sunt incantata de soiul de rosii inima de bou, pastrez si plantez cateva, dar nu cu mare incantare.

Prin urmare, pot spune ca inca sunt in cautarea unui soi de rosii perfect si la forma , si la gust ,si la consistenta, si la atitudine a plantei :).

Poate din noutatile de anul asta ma va cuceri definitiv vreuna dintre :

-ponderosa pink

-cuore d Albegna (Liguria)

-druzba (bulgaresti)

-cherokee purple(dupa nume, s-ar zice ca vine de la indienii americani)

-siberian

Asta a fost cu soiurile de rosii rosii.

Pentru ca mai exista rosiile galbene, mai degraba spus  tomatele galbene,  care din punctul meu de vedere sunt tot ceea ce poate oferi vara mai bun in gradina. Imi plac la nebunie. Semintele lor le pastrez de cativa ani din cateva rosii luate din piata , parca. De la tarani,  oricum, ca o fi fost din piata sau de pe marginea soselei DN1, nu mai stiu, dar de unde le-am luat , le-am pastrat de drag . Sunt tomatele perfecte , dulci, carnoase, parfumate, parca mirosind a gradina, a ploaie, a triluri de pasari, au culoare imbietoare, in salata amestecate si cu cateva felii rosii, dau cel mai indragit mie  meniu de peste an. Anul asta mi-am propus sa pun mai multe decat in alti ani.Tomate galbene

In plus am cateva seminte de rosii si portocalii si trandafirii (chiar asa au fost botezate ) de la banca de gene din Suceava ,din care voi pune separat de celelalte ale mele cateva fire si pe care, de asemenea le voi pastra.

Mai am desigure si rosii cherry de cateva feluri, anul asta voi incerca si rosii verzi, care la coacere au coaja tot verde , albe. Sa vedem ce se va intampla.

Si as dori sa spun celor care au avut impresia ca prin intermediul blogului imi fac reclama ca sa vand seminte sau rasaduri. Nu este asa, semintele le am in numar foarte limitat, numai pentru uzul propriu . Mare parte din ele le-am cumparat si eu de pe internet cautand dupa cuvinte specifice.

21 ianuarie 2013

In pomi -anotimpuri

Filed under: animalute, gradina, legume si fructe, pomi — Etichete:, , , , , , , , — Mihaela C.P. @ 10:16 pm

In pomii nostri cresc de toate, fructe :

visine

Mere verzi

Mere verzi

-Prune

-Piersic

-paienjenisuri, pe o  creanga din mijlocul unui mar, ale carei frunze s-au uscat si umplut de plase de paianjeni :Ramura de mar uscata si impaienjenita

Ramura de mar uscata si impaienjenita

, uneori cate o leguma-ici, colo vreun dovlecel ,Dovlecel in pom

alteori fluturi ,

alteori pasari -domestice

-sau zburatoare, libere , fara stapan …

De toate pentru fiecare, pe toate gusturile. Ba si animalute, e drept, ca din cele mai usoare, cum sunt pisicile se intampla sa ne apara in pomii din gradina.Un pisic foarte mic

-Ba, inca, uneori, insasi Măria sa, soarele:Soarele

Oameni, si din astia, insa mai rar :).Asta e uneori de bine, intrucat intr-unul din ciresii pe care ii avem in apropierea unui gard , la vremea cireselor coapte avem tot timpul  musafiri neinvitati , invadatori si distrugatori, astfel incat bietul pom se transforma an dupa an in ceva asemanator unui ciot, decat unui pom cu aspect atragator si ingrijit.

Spre toamna, tot ce ne mai ramane in pomi sunt frunzele, tot mai ingalbenite, mai putine, crengile goale pe care se vad insa mai bine cand poposesc pasarile , ori acoperite de straturi suprapuse de zapada.

Pomul cu vrabiile

-Vrabiute

-crengi cu vrabii

Cuplu de vrabiute, mai jos . Cea alba, (vrabie albinoasa ) este in al patrulea an de cand eu i-am observat prezenta .Daca o fi fost in fiecare an tot ea :).

De fapt ideea acestei postari a pornit de la vrabii si pomul in care de obicei le observ si le fotografiez eu, fiind si la indemana mea si in apropierea locului de adapat al  pasarilor, de unde ciugulesc si cele din curte si cele coborate din cer.

Cineva a spus ca cea alba nu ar fi vrabie, ci canar adaptat la salbaticie. Eu am fotografii cu ea , vrabia, impreuna cu grupuri mari de vrabii si zic ca daca ar fi fost alta pasare nu s-ar fi  integrat atat de bine grupului de vrabii cu care sta mereu si socializeaza ca si cum ar fi toti la fel. Cuplu intre vrabiute

Mai recunoasteti pomul in care asta vara erau piersici?Aici, incarcat de zapada: ramuri cu zapada

Dar nu vine ea, iar, primavara? O astept , astept sa o vad iar cu miile de flori, de sunete si de culori, sa nu incetez a ma minuna zi de zi, iar de frumusetea si misterul pe care le reprezinta viata. Trezirea din hibernare, asemanatoare cu renasterea .

26 decembrie 2012

Pomul de iarna

Filed under: copaci, legume si fructe, pomi, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 7:56 am

Unul din merii din curte, care de obicei nu prea facea merele mari, anul asta , poate din cauza secetei, desi el nu a suferit de sete ca este chiar langa pompa de apa din curte, dar apa de la furtun probabil ca tot nu e la fel de hranitoare ca apa venita din ploi , ei bine, anul asta s-a intrecut pe sine in mere pitice.

A facut niste chichinete, am mai fotografiat din ele, ca erau rosii si frumoase, dar foarte mici.

Asa ca am zis sa le lasam in pom, ca decor, cu gandul exact la zilele in care va fi zapada si pomul va arata mai frumos cu merele in el, decat cu crengile pustii.

Asa incat in locul altui pom de iarna, brad de Craciun, eu vin cu marul meu impodobit de natura.

Nu ca brad de Craciun nu as avea. Am.Unul ecologic, de plastic :).E cu fibra optica .

Pomul de iarna cu crengile acoperite de chiciura:

Mar cu mere mici, rosii
Mere si chiciura
Mere iarna

Si incarcate de zapada. Si de cateva mere rosii:

Marul de Craciun
Mere in zapada
Mar cu zapada

De fapt numai expresia ”pom de iarna” nu se poate referi la altceva, caci pom inseamna numai pomul fructifer (mar, par, prun, etc) .Ceilalti sunt copaci.

Craciun frumos in continuare !

22 decembrie 2012

Din prea mare dragoste

Filed under: cumparaturi, gradina, legume si fructe, rosii, seminte, tomate — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 3:20 pm

Cand eram in liceu , aveam un prieten care la un moment dat si-a scris pe un biletel cam care erau pasiunile lui arzatoare de la vremea aia . Si , nu mai stiu ordinea, dar acestea erau: Porche, Steaua, Mihaela . Vreau sa cred ca eu , Mihaela  adica, eram totusi prima , repet ca nu imi mai aduc aminte ordinea.

In spiritul topurilor intocmite din amor, si eu, blogarita gradinareasa fac un top al directiei catre care se indreapta cel mai adesea gandul meu de gradinar pasionat si vesnic amator, cu mereu lucruri noi de invatat .

Dupa indelungi framantari catre stabilirea unui clasament si real si care sa nu nedreptateasca pe cineva , am decis: clasamentul nu il pot face amestecat ci pe categorii, si anume animalutele separat care sunt oricum in top pe primul loc, fiind fiinte vii si umblatoare si cu necesitati stringente de hrana tot timpul anului , datatoare de viata si moarte, si pe care nu le voi clasifica. Ele sunt pasarile , cateii, pisicile .Ordinea a fost aleatorie .

Apoi separat gradina de plante comestibile .In care locul intai este la cea mai acerba disputare. Veti vedea mai jos intre cine si cine.

Si separat gradina de flori , care trebuie separata de florile la ghivece .

Va dati seama cu atatea categorii si prioritati, vara activitatea mea de gradinar-ingrijitor numai si numai din pasiune si cu dedicatie , imi ocupa tot timpul liber, notiune de ”liber” care de fapt nici nu exista. Eu de luni pana vineri sunt nefunctionala, nu imi sunt disponibila , ci trebuie sa ma setez ca pe un robot programat  care odata alimentat la lumina solara, inca de dimineata ,  ii dai drumul la treaba, iar el isi cunoaste sarcinile de peste zi,  bine determinate si obligatoriu de realizat. Vara , daca nu dai apa pe caldura tuturor plantelor din colectia si grija ta, s-a terminat. Asa incat ele sunt dependente de mine, eu am devenit legata de ele, plantele si animalutele mele.

Va spuneam ca in gradina de legume batalia pentru locul intai este acerba. Se inghesuie in ea, intr-un top imaginar aflat mai mult in mintea mea, dar care se reflecta si in gradina peste vara, in aspectul si ceea ce recoltez din ea ,  rosiile si ardeii iuti. Oare sa fie de vina culoarea rosie care determina dintre ele concurenta? Sau felul in care cresc si rodesc?

Nu stiu, insa dupa o oarecare reflectie , ajung la concluzia ca rosiile , prietene mai vechi de-ale mele, alaturi de care am trait mai multe experiente de-a lungul timpului sunt cele ce fac mai mult obiectul planurilor si al preocuparilor mele in gradina, care au la dispozitie o suprafata mai mare si sunt tratate cu mai mult rasfat . Ma  urmeaza in gand peste tot, ma obsedeaza , ele ,  atragatoare ,  tentante , cu forme rotunde  , parfumate si ametitor colorate , cu pielea neteda, lucioasa, catifelata , unice si de neinlocuit in sufletul unui gradinar, ele, daa…rosiile.Si prin urmare , locul intai in top le apartine. M-au cucerit, si-au lasat amprenta in inima mea de gradinar .

Ei, da, Dragoste, dragoste, dar eu, gradinareasa indragostita , constat ca din atata dragoste de asta data se pare ca am cam sarit calul. Am cam exagerat cu ceva.

Cum or fi trait stramosii nostri gradinari fara sa aiba la dispozitie ofertantul internet cu expunerea de peste tot din departari , de peste mari si tari a atator soiuri de legume si fructe? Eu la inceput am nimerit pe siteuri de departe in care se ofereau seminte de diverse soiuri de rosii. Apoi cu inima franta ca acasa nu am si eu asa ceva , am scormonit pana am nimerit si in tarisoara mea la fel de multe sau aproape la fel de multe oferte de seminte de alte soiuri necunoscute mie pana atunci de rosii , dar si alte legume, flori, fructe.

Unele soiuri mi-au facut ochi dulci de nu mai puteam sa-mi iau gandul de la ele cu zilele. Intram pe  calculator si nu ma uitam la rochii, pantofi, margele, parfumuri sau altceva , cum e de asteptat sa faca fetele , ci ca un obsedat -posedat ma duceam direct la poarta la care ma asteptau pozele cu dragutele mele, ele, doar ele, rosiile .

Si uite asa: pe un site vedeam un soi, pe alt site vedeam alt soi dorit, pe un alt site , alte potentiale rosii de crescut in gradina mea , nu stiu cum se intampla dar niciodata nu le-am gasit pe cele dorite toate intr-un loc sau macar mai grupate cateva .Cum sa fac, incepusem sa ma gandesc ? Sa iau acum unele si la anul altele? Dar daca vor disparea ?Daca voi uita unde le-am gasit, daca…se va intampla ceva? Asa ca m-am decis, pe rand pentru cate unele , apoi hai si altele si tot asa, pana mi-am luat toate soiurile de rosii pe care le doream si nu le puteam uita .Si in plus cate ceva. Ca doar nu puteam sa comand un singur soi de 4-5 lei, depinde de cate seminte oferea fiecare la pretul asta  si  sa platesc  taxa de transport 7 lei. Si atunci am zis sa comand macar cateva soiuri pe langa cel dorit sa fie comanda putin mai consistenta.

Asa incat acum, la momentul inventarului am constatat ca din prea multa dragoste am strans un harem de cam  multe iubite soiuri  de rosii. Nu stiu cum le voi impaca pe toate cu locul nu foarte incapator din gradina mea destinata cresterii legumelor. Pe care sa le pun in locul mai insorit, pe care in coltul mai umbrit si , asa cum in ultimele veri s-a dovedit, mai neglijat si mai imburuienit (adica pe unde mai rar ajung cu ordinea si curatenia atat a solului, cat si a legatului firelor de rosii si a taierii frunzelor.

Practic ma descurc greu de una singura in relatia cu rosiile. Dar nici nu las pe nimeni sa se amestece . Sunt un fel de dictator care nu permite accesul altora in solarul cu rosiile . Pentru ca in alti ani se intampla ba sa imi stropeasca rosiile  ca sa le faca bine, zice-se, cand eu de fapt vroiam sa le las sa creasca natural, fara interventii chimice. Ba sa le gasesc legate madraganit , cu ramurile stranse ghemotoc in buchet, in loc sa stea aerisite . In fine, gradina e draguta mea :) si nu vreau sa o vad curtata de altcineva . Decat cu permisiunea mea si in limite stabilite si convenite clar :).

Si cum va spuneam, anul asta am strans harem de seminte, 21 de soiuri noi plus cele noua avute anterior. Am de inghesuit cumva 30  de soiuri de rosii pentru vara care va urma. De-as mai avea gradina disponibila ceva mai mare decat acum !Si timp mai mult liber daca as avea! Si…eh, multe mai vrea omul. Lucruri pe care nu le poate aduce nici Mos Craciun , care bate la usa acum.

Si astea inca nici nu sunt toate  soiurile disponibile la vanzare pe siteurile diversilor  gradinari sau doar vanzatori de seminte din Romania. Nici vorba, sunt mult mai multe si cand spun asta vorbesc despre soiuri si nu iau in considerare si pe cele hibride, obtinute prin incrucisari . Sunt zeci , poate peste suta de tipuri de seminte de rosii pentru cei doritori in România.

Dar care sunt rosiile care  mi-au facut mie ochi dulci si nu le-am putut rezista?Iata-le pe cele cateva, doar cateva.

Daca ar fi sa le socotesc intr-o ordine, cea a descoperirii lor si a  cumpararii…ar fi urmatoarele :

- tomat Purpurii rusestiTomate purpurii rusesti

si ameridindiana  Rosii amerindiana

Pe langa ele si din acelasi loc am luat si rosii din soiul numit Vechea Germanie. De ele mi-e un pic frica sa nu iasa niste scofalcite, ca sunt neam de beefsteak si am mai avut asa ceva , iar rezultatul a fost niste strambaturi, scofalcituri, am zis ca in veci nu voi mai pune asa ceva in gradina mea.Asa ca am ceva emotii cu nemtoaicele astea (sunt si blonde ) .

-In alta parte, rosii albe . Uaaau!Cel care le oferea scrie si ca sunt preferatele lui la gust. Deci cum sa rezist la asa ceva?

Tomata alba

Albele au tras dupa ele un soi de rosii verzi, care adica in momentul coacerii raman de culoare verde si inca ceva ciudat, astept sa le fotografiez in gradina mea si sa vi le arat.La vara. care va urma.

-Alte rosii de care auzisem sunt Liguria. Duulci, bune, carnoase, seminte putine. Roditoare. Prin definitie , de inima zdrobitoare . Le vroiam  si pe  astea de ceva timp, le si vazusem la bakker, scuuumpe, am zis atunci ca acolo sa stea.Insa am gasit la noi cu pret rezonabil . Pe langa ele am mai luat niste verzi cu dungi , niste bulgaroaice , ca doar tomatele bulgaresti sunt renumite in toata …ma rog, zona balcanica , sa zic. Nu stiu pana unde li s-o fi dus vestea .

-De nerezistat a fost pe un alt site soiul Siberian. Adica creste si rodeste chiar si in Siberia. Pai sa nu vreau si eu? Sa lege fructele la 3,5 grade Celsius. Al meu esti, daaa! L-am luat insotit de alte frumoase care cu tenul purpuriu, care mai ciocolatie , ba chiar una pitica cu reflexii violet.

Si uite asa, gradinareasa cu 30 de soiuri de rosii. Sa ma vad pe unde voi scoate camasa , sa ajung in toamna (mda, pana la urma toata zbaterea e pentru rezultatul din toamna, anotimpul ala neindragit care precede uratania :) ) cu recolta buna, nu cu doua rosii cat pentru trei castroane de salata toata vara.Hm, deja incep sa fac planuri in gand. Cui sa dau prioritate, pe care sa le las doar pentru frumusete si admiratie, asa…un exemplar doua , hai maxim trei in toata gradina ?

La o astfel de activitate vara , poate va intrebati cand mai am timp si de altceva?

Ei, asta e ca nu prea mai am. De-aia sunt eu gradinareasa. Ca eu sunt a gradinii si gradina este a mea. Toata vara .

In final mentionez ca pozele din aceasta postare nu au fost facute de mine. Inca nu am vazut cu ochii mei astfel de soiuri de rosii, prin urmare si pozele sunt de pe internet.

3 decembrie 2012

Ardeiul iute si semintele sale

Filed under: ardei iuti, gradina, legume si fructe, seminte — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:47 pm

Nu mai stiu cand am aflat secretul asta pe care vi-l impartasesc si voua astazi .Pentru cei interesati de cultivarea ardeilor iuti , e bine de cunoscut  , zic eu.

Si in urma cu ani si ani imi luam de la supermarket ardei iute , le opream samanta cu gand sa o pun in pamant si sa am si eu macar in ghiveci in primavara si vara urmatoare din soiul de ardei iute cumparat si pastrat prin seminte  . Nu imi aduc aminte sa imi fi rasarit vreodata ceva din semintele oprite de ardei iuti si nu doar o data mi-am zis ca probabil cultivatorii sau vanzatorii de legume le faceau roadelor astora  ceva sa nu poata fi viabile semintele pentru consumatori, ci sa continue sa le cumpere lor marfa. Si nu doar la ardei am gandit asa , ci si la unele dintre flori , pe care nu am reusit sa le reproduc acasa prin diverse metode, care m-as fi asteptat sa functioneze .

Ba si mai mult decat atata. In urma cu un an v-am aratat ce recolta de ardei iute faceam. I-am fotografiat si cruzi , direct in gradina mea (in 06 septembrie 2011) , culesi (in 22 octombrie 2011) si mai tarziu uscati la dehidratorul de legume si fructe (in 28 octombrie 2011) .

Am avut cateva feluri de ardei iute pe care le-am cultivat unul in vecinatatea altuia , in loc prielnic , caldut si insorit in care au crescut si au rodit foarte frumos. Mi-am frecat mainile de incantare si am si oprit cateva seminte din fiecare soi , gandind ca voi putea avea din ei pentru ani de-a randul sa-i tot pastrez ca soi in gradina mea . Din ce recolta am avut, credeam ca as fi putut sa impart la tot orasul samanta si sa devenim cu totii iuti :).

Dar n-a fost asa!

Din toti ardeii iuti pe care i-am mancat in cursul iernii de anul trecut si a caror samanta am pastrat-o, cand am ajuns sa o pun in primavara in pamant , numai un singur soi a rasarit si a crescut si apoi rodit. Si anume ardeiul iute omni colour , care ca si anul trecut a crescut dintr-o singura samanta o planta intinsa , cu brate multe si bogate in rod. Celelalte doua soiuri, habanero chocolate si orange nu au mai dat niciun rezultat. Tarziu,  cand am constatat ce patanie mi s-a intamplat am incercat sa mai comand de pe acelasi site de unde imi luasem si prima data, insa nu am primit niciun raspuns de la ei. Nici ca nu au pe stoc, ca li s-ar fi terminat, nimic. Pamant . Mut. Mi-am zis ca poate la fel li s-a intamplat si lor si poate cineva sa le fi reprosat/ reclamat problema asta. Si nu am insistat.

Am luat atunci din alta parte alte soiuri , care insa nici recolta frumoasa de ardei iute de anul trecut nu mi-au mai dat si nici ardeii nu au fost la fel de …teposi si gustosi :). Haha!ardei iute

-ardei iute Tam jalapeno:Ardei iute

-eu l-am luat pe cel de mai jos ca fiind Czechoslovakian black, dar am mai vazut intr-un loc denumirea de negru unguresc; e oricum de prin Europa de Est :).

Ardei iute

Ardei iute

-ardeiul iute Omni colour:Ardei iute omni colour

Cui ii plac ardeii iuti numai putin piscatori, cei de mai sus sunt varianta ideala. Mie insa imi place ca ardeiul sa piste bine , si astia au fost cam slabuti pentru gustul meu :). Abia un pic de iuteala am remarcat.

Dar ce sa se fi intamplat cu semintele mele , m-am intrebat. De ce nu au incoltit?

Unii poate ca stiti raspunsul la intrebare. Eu insa nu il stiam si abia tarziu, dupa intamplarea de mai sus , l-am aflat .

Specific ardeilor , atat iuti, cat si grasi , este ca  se polenizeaza usor cu polen strain, de la alte plante din acelasi soi, aceeasi specie sau chiar de la o alta specie. Proportia polenizarii incrucisate este foarte mare , putand ajunge pana la 90% in conditii favorabile de compatibilitate, conditii meteo si prezenta polenizatorilor . Prin urmare asezarea mai multor soiuri de ardei iuti sau grasi unii in vecinatatea  altora , asa cum am facut eu eu cand am asezat unii langa altii ardeii iuti , a contribuit la incrucisarea accidentala a majoritatii soiurilor pe care le aveam . Cum ar fi trebuit sa procedez daca mi-as fi dorit sa pastrez soiurile de ardei?

Fie sa le cultiv la distanta mare unul de altul, ceea ce intr-o gradina este greu de realizat pentru ca albinele care calatoresc distante mari, pot parcurge si poleniza plantele din gradina  aflate la o departare relativ mica una de alta fara probleme si mentinerea puritatii semintelor e greu de asigurat.

O alta varianta ar fi cea sugerata de bunicutz , un utilizator si producator de diverse soiuri de seminte care isi impartaseste din experienta sa pe forumul despre gradinarit , totalmush.com  , de pe care am aflat si eu care era problema semintelor mele de ardei iuti si care ar fi fost solutia. Solutia voi incerca sa o pun in practica de anul viitor. Pana atunci, habanero mi-l voi asigura tot de la altii.

Iata sugestia utilizatorului totalmush cu numele ales  ” bunicutz”:

”Acum probleme mai practice referitor la subiect: pentru ca ardeii (de orice categorie horticola grasi, iuti, gogosari, capia, boia etc.) se incruciseaza foarte usor (desi sunt plante predominant cu autofecundare), este relativ usor de obtinut samanta “pura” in cantitati mici de la plantele care ne plac si vrem sa le perpetuam anii urmatori. Cel mai simplu este de izolat o ramura a plantei de ardei cu un saculet din tifon (sau material dintr-o perdea veche). Facem asta dupa ce planta a produs primele fructe si ne-am convins ca este ceea ce vrem. De pe ramura care urmeaza sa fie izolata se indeparteaza fructele si florile deschise apoi se acopera cu saculetul de tifon asa incat sa nu poata patrunde insectele polenizatoare iar dupa o saptamana (sau 10-14 zile) se indeparteaza saculetul si de se marcheaza fructele formate cu o ata colorata de exenplu (sau o eticheta de plastic pe care sa scriem soiul, daca vrem sa fim pretentiosi). De la aceste fructe se recolteaza semintele la maturitatea deplina a fructului.”

22 octombrie 2012

Gogonele

Filed under: flori, gogonele, gradina, legume si fructe, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 5:42 pm

Ramasite in locul in care in urma cu o luna inca mai era plin de rosii…

Dar pentru vremea la care suntem, e inca foarte bine. In alti ani catre sfarsitul lunii octombrie s-a mai intamplat sa ne fi si ”bucurat” (unii poate se bucura, eu nu, niciodata) de zile si nopti inzapezite , desi cam prematur , dar s-a intamplat. In schimb, anul asta, inca mai culeg roade din gradina.

Si cum obsesia mea , ei nu chiar obsesie, dar una din cele mai mari placeri din gradina, rosiile, inca mai are roade in diverse culori: verzi, verde inchis sau mai deschis, verde cu dungi mai inchise la culoare, verde-galbui, galbene si chiar si rosii , ieri am dat startul unei noi zile de cules atat gogonele , cat si rosii coapte printre ele. Iata-le cum arata la sfarsitul lunii octombrie in solar rosiile mele :

Ultimele roade pe fir de tomate

Unele fire de tomate au crescut atat de lungi, incat am numarat chiar si al zecelea etaj de fructificare pe cate un fir . Cele din imaginea de mai jos s-au dus pana sus-sus si acolo au si ramas ca eu nu am ajuns sa le culeg si nici cu  scara la ele nu m-am dus. Nu-i bai sa ramana cateva gogonele de decor , pana va da gerul si  inmuiate probabil vor ajunge in hrana pasarilor din curte …

Tomate Verzi

S-au agatat de acoperisul solarului si vreo doua rosii mari, da, sunt mari, desi nu se vede aici bine, sunt inima de bou,  si daca firul mama s-a dus sus, sub dogoarea soarelui florile lor au legat rodul usor si s-au copt, putin ascunse de ochiul culegatorului , au fost ocolite de la cules si au ramas pana tarziu (si acum tot acolo sunt, inca nu le-am luat) sa adune in ele din gustul si al verii , dar si al toamnei .

Tomate rosii

Cu regret am intalnit si cateva tomate care nu vor mai avea vreme sa se coaca, oricat de frumoasa ar mai fi toamna. Diminetile si noptile sunt reci si nu sunt prielnice pentru coacerea rosiilor, cu atat mai mult cu cat cele de mai jos, dungatele , sunt direct in gradina, expuse la temperatura variata si roua racoroasa a  toamnei.

Tomate cu dungi verzi

Si niste biete flori, inflorite mult prea tarziu :) :

Flori prea tarzii

In acelasi loc in care asta vara intindeam pe masa rosiile coapte, acum majoritare , gogonelele le-au luat locul.

Din ultimele  recolte

De diverse forme , marimi si culori :

Tomate-Diverse forme si culori

Din gradina pe masa si de pe masa au trecut la borcan :

La borcan

Deja am inceput sa mananc dintr-o serie de gogonele puse la murat in urma cu cateva saptamani si nu pot sa va spun cat de bune sunt…

De cateva zile , nicio masa de pranz nu merge fara gogonele murate .Doar e vremea lor…

14 septembrie 2012

Piersici

Filed under: legume si fructe, Pasari, pomi, produse bio, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:35 pm

La inceputul verii  nici nu i-am dat prea multa atentie. Ca dovada, faptul ca nu am gasit nicio poza cu el, in afara uneia facute din spatele ferestrei, intr-o zi, se pare ca ploioasa , si asta datorita faptului ca zarisem in timp ce ma uitam pe geam o gaita pe creanga lui , cum statea si ciugulea dintr-un ciot de paine :Gaita cu gheara pe paine

Nici pasarea nu am reusit sa o prind in poza bine, si nici pe el nu l-am fotografiat prea grozav. Mi-e si rusine sa postez o astfel de imagine, dar e singura in care am remarcat si fotografiat crengile pline de fructe, aflate abia  in stadiul de proiect :Poza neclara cu piersicute verzi

De fapt nici prea mare incredere ca le voi vedea si coapte nu am avut . S-au mai legat fructe si in alti ani si au venit furtunile  de vara care au scuturat crengile lui in toate directiile pana au cazut fructele toate, pana la ultima. Asa ca mi-am zis: or fi ele multe, verzi, dar cu atat ramanem si nu am motive sa le fotografiez, ca sa ma plang apoi -cui? ca doar cu atat ne-am ales . Cu o poza a multor gâgâlici pe ramurile piersicului .Si nu i-am facut alte poze la inceputul verii.

Numai prin august l-am remarcat. Mi-am zis: ia te uita, a trecut perioada vijeliilor (nu mai zic ca fara un strop de ploaie de Sfantul Ilie, cand in alti ani ne traznea si ne dușuiau bine reprize scurte si vijelioase ale ploilor de vara) si piersicul meu a ramas incarcat . Si e chiar plin de fructe , si nici nu se arata bolnav, cum in alti ani dadea ceva semne ca frunzele nu s-ar simti prea bine.

Inceput de august-piersic

De atunci am tot avut un ochi pe el si l-am urmarit cu drag cum se facea tot mai frumos , mai colorat si mai demn de admirat  si fotografiat. Aici, mai jos, este intr-o seara , cu ramurile si fructele spalate si improspatate parca de ploaie :

Piersic Spalat de ploaie

Dar si in zilele cu soare , mie la fel de frumoase si de stralucitoare mi se pareau.Au fost bune (au fost, pentru ca la data la care scriu, deja s-au terminat) , dar parca mie mai mult mi-au placut sa le privesc si inca cu mult drag :

Ramuri cu piersici coapte

Ramurile incarcate le-am sustinut cu proptele, ca sa nu se rupa de greutatea fructelor.Dar curios lucru, la nu mai mult de vreo doi metri de el, a mai crescut cu el deodata inca un piersic. Face acelasi fel de fructe , numai ca in timp ce asta fotografiat si prezentat aici se umple de flori si fructe, vecinul si seamanul lui abia daca face cateva . L-as si taia, dar ma tem ca nu cumva sa aiba vreun rol in polenizarea florilor celui harnic si mai tare sa stric decat sa eliberez locul ocupat de cel mai putin harnic  , puturos de-a binelea .

Piersici

Rosii si coapte , frumoasele mele :

La concurenta :fructe cu frunze

Cand au inceput sa se coaca, s-au inrosit si inmuiat toate deodata. Am mai cules noi numai pentru consum cateva , dar ele , nerabdatoare, se aruncau pe jos . Si atunci a trebuit sa gasim o solutie …

Piersici feliate

In blender sucul nu se face numai din piersici singure. Am incercat si nu se invartea cutitul cum trebuia si mi-a fost frica sa nu ard aparatul. Dar cum le-am pus putina apa minerala ,  sucul proaspat imediat s-a facut . Si imediat a si disparut (fireste) .

Nectar de piersici
pahar cu suc de piersici

Acum piersicile cele rosii, mari s-au terminat. Atunci cand s-au copt, nu au rezistat prea mult si parca s-ar fi cerut culese toate deodata , de-aia am si facut din ele suc , ca incepusera sa cada din pom si era pacat sa le gasim pe jos.

Dar inca mai avem acum piersicute de la un piersic cu coacere mai tomnatica, cu fructe mai mici, mai putin zemoase, galben-verzui, dar bune.

Piersici galbene mici

Asa ca inca nu am ajuns sa ducem dorul gustului de piersica , ne mai alinam cu micutele de mai sus :).

Niciunul din piersicii din gradina noastra nu a fost plantat ca pom adus si ingropat si muncit la el, sapat. Au crescut singuri din samburii aruncati de la piersici aduse din piata , ori , in cazul celui din urma cu piersicute mici , a rasarit din piersicile cazute peste gard de la vecini, care aveau un pom asemanator.

Buni pomi piersicii astia ! Daca as avea o livada , un loc mai mare pentru ea, as mai arunca cativa samburi ca merita sa cresti in curte asa ceva .

9 septembrie 2012

La inaltime, Țili

Filed under: animalute, legume si fructe, pomi, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:49 pm

Intr-o zi , furata de peisaj, mâța zduuup! s-a trezit in pom .

Cand s-a vazut la inaltime, mai mult in aer decat pe loc stabil , cum era ea obisnuita pana atunci pe pamant , s-a aratat foarte surprinsa ca alergatul dupa o frunza miscata de vant a adus-o intr-o asa incurcatura . Era frumos si acolo sus, umbra si mai racoare , nu incape indoiala , dar nu se asteptase la una ca asta. Adica numai creanga asta rotunda, cam alunecoasa si subtire  de sub labutele ei mici (dar îngheracioase) sa ii fie singurul sprijin?

La inaltime

Ia sa vedem!

Ah, daa… sub creanga nu se mai vede nimic si locul ala drept si lung si lat pe care calca si alerga pana in urma cu numai cateva clipe e la departare mare din cate se vede treaba .

Asa sus am ajuns?

”Ce incurcatura!” parca i-ar spune privirea…

Dar inapoi, jos, cum se mai ajunge?

”Ia sa incerc sa o iau pe ramura asta, daaa, cum de nu m-am gandit pana acum, asta era solutia …” si se vede cum porneste cu pas hotarat.

Aaa, am vazut o cale...

”Am auzit ca pe cei care stiu sa mearga frumos pe un băț ingust ii ia si la Olimpiada , poate invat si eu asta si ma aleg si cu ceva din toate aventurile astea , macar sa nu fie totul degeaba ”.

Bifurcatie

”Dar tot mai bine ma duc drept pe aici…”

Vreau jooos!

…”.drept in jos si mai vedem alta data cu echilibristica . Eu vreau intai sa ma vad inapoi , in siguranta si dupa aia si celelalte planuri , daca imi voi mai aduce aminte .”

Descopera trasee noi

Ati vazut-o pe Țili?

S-a facut mare, mai are putin si face trei luni si e tare nazdravana. Rea ca un baietoi , musca si zgarie cand vrei si cand nu , se catara peste tot , alearga peste tot locul si numai dupa mese doarme de nu o mai intereseaza nimica .

Insa Țili a vrut prin postarea de astazi sa faca introducerea pentru ceea ce va urma si anume prezentarea in toata maretia lui a piersicului din vara asta. Ati vazut un coltisor din el, da? Ei bine, cat de curand il veti mai vedea , mai bine chiar de atata. Doar nu credeati ca s-a suit in pom chiar degeaba :)?

« Newer PostsOlder Posts »

The WordPress Classic Theme. Create a free website or blog at WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 341 other followers