Eu si gradina

21 ianuarie 2013

In pomi -anotimpuri

Filed under: animalute, gradina, legume si fructe, pomi — Etichete:, , , , , , , , — Mihaela C.P. @ 10:16 pm

In pomii nostri cresc de toate, fructe :

visine

Mere verzi

Mere verzi

-Prune

-Piersic

-paienjenisuri, pe o  creanga din mijlocul unui mar, ale carei frunze s-au uscat si umplut de plase de paianjeni :Ramura de mar uscata si impaienjenita

Ramura de mar uscata si impaienjenita

, uneori cate o leguma-ici, colo vreun dovlecel ,Dovlecel in pom

alteori fluturi ,

alteori pasari -domestice

-sau zburatoare, libere , fara stapan …

De toate pentru fiecare, pe toate gusturile. Ba si animalute, e drept, ca din cele mai usoare, cum sunt pisicile se intampla sa ne apara in pomii din gradina.Un pisic foarte mic

-Ba, inca, uneori, insasi Măria sa, soarele:Soarele

Oameni, si din astia, insa mai rar :).Asta e uneori de bine, intrucat intr-unul din ciresii pe care ii avem in apropierea unui gard , la vremea cireselor coapte avem tot timpul  musafiri neinvitati , invadatori si distrugatori, astfel incat bietul pom se transforma an dupa an in ceva asemanator unui ciot, decat unui pom cu aspect atragator si ingrijit.

Spre toamna, tot ce ne mai ramane in pomi sunt frunzele, tot mai ingalbenite, mai putine, crengile goale pe care se vad insa mai bine cand poposesc pasarile , ori acoperite de straturi suprapuse de zapada.

Pomul cu vrabiile

-Vrabiute

-crengi cu vrabii

Cuplu de vrabiute, mai jos . Cea alba, (vrabie albinoasa ) este in al patrulea an de cand eu i-am observat prezenta .Daca o fi fost in fiecare an tot ea :).

De fapt ideea acestei postari a pornit de la vrabii si pomul in care de obicei le observ si le fotografiez eu, fiind si la indemana mea si in apropierea locului de adapat al  pasarilor, de unde ciugulesc si cele din curte si cele coborate din cer.

Cineva a spus ca cea alba nu ar fi vrabie, ci canar adaptat la salbaticie. Eu am fotografii cu ea , vrabia, impreuna cu grupuri mari de vrabii si zic ca daca ar fi fost alta pasare nu s-ar fi  integrat atat de bine grupului de vrabii cu care sta mereu si socializeaza ca si cum ar fi toti la fel. Cuplu intre vrabiute

Mai recunoasteti pomul in care asta vara erau piersici?Aici, incarcat de zapada: ramuri cu zapada

Dar nu vine ea, iar, primavara? O astept , astept sa o vad iar cu miile de flori, de sunete si de culori, sa nu incetez a ma minuna zi de zi, iar de frumusetea si misterul pe care le reprezinta viata. Trezirea din hibernare, asemanatoare cu renasterea .

26 decembrie 2012

Pomul de iarna

Filed under: copaci, legume si fructe, pomi, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 7:56 am

Unul din merii din curte, care de obicei nu prea facea merele mari, anul asta , poate din cauza secetei, desi el nu a suferit de sete ca este chiar langa pompa de apa din curte, dar apa de la furtun probabil ca tot nu e la fel de hranitoare ca apa venita din ploi , ei bine, anul asta s-a intrecut pe sine in mere pitice.

A facut niste chichinete, am mai fotografiat din ele, ca erau rosii si frumoase, dar foarte mici.

Asa ca am zis sa le lasam in pom, ca decor, cu gandul exact la zilele in care va fi zapada si pomul va arata mai frumos cu merele in el, decat cu crengile pustii.

Asa incat in locul altui pom de iarna, brad de Craciun, eu vin cu marul meu impodobit de natura.

Nu ca brad de Craciun nu as avea. Am.Unul ecologic, de plastic :).E cu fibra optica .

Pomul de iarna cu crengile acoperite de chiciura:

Mar cu mere mici, rosii
Mere si chiciura
Mere iarna

Si incarcate de zapada. Si de cateva mere rosii:

Marul de Craciun
Mere in zapada
Mar cu zapada

De fapt numai expresia ”pom de iarna” nu se poate referi la altceva, caci pom inseamna numai pomul fructifer (mar, par, prun, etc) .Ceilalti sunt copaci.

Craciun frumos in continuare !

22 decembrie 2012

Din prea mare dragoste

Filed under: cumparaturi, gradina, legume si fructe, rosii, seminte, tomate — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 3:20 pm

Cand eram in liceu , aveam un prieten care la un moment dat si-a scris pe un biletel cam care erau pasiunile lui arzatoare de la vremea aia . Si , nu mai stiu ordinea, dar acestea erau: Porche, Steaua, Mihaela . Vreau sa cred ca eu , Mihaela  adica, eram totusi prima , repet ca nu imi mai aduc aminte ordinea.

In spiritul topurilor intocmite din amor, si eu, blogarita gradinareasa fac un top al directiei catre care se indreapta cel mai adesea gandul meu de gradinar pasionat si vesnic amator, cu mereu lucruri noi de invatat .

Dupa indelungi framantari catre stabilirea unui clasament si real si care sa nu nedreptateasca pe cineva , am decis: clasamentul nu il pot face amestecat ci pe categorii, si anume animalutele separat care sunt oricum in top pe primul loc, fiind fiinte vii si umblatoare si cu necesitati stringente de hrana tot timpul anului , datatoare de viata si moarte, si pe care nu le voi clasifica. Ele sunt pasarile , cateii, pisicile .Ordinea a fost aleatorie .

Apoi separat gradina de plante comestibile .In care locul intai este la cea mai acerba disputare. Veti vedea mai jos intre cine si cine.

Si separat gradina de flori , care trebuie separata de florile la ghivece .

Va dati seama cu atatea categorii si prioritati, vara activitatea mea de gradinar-ingrijitor numai si numai din pasiune si cu dedicatie , imi ocupa tot timpul liber, notiune de ”liber” care de fapt nici nu exista. Eu de luni pana vineri sunt nefunctionala, nu imi sunt disponibila , ci trebuie sa ma setez ca pe un robot programat  care odata alimentat la lumina solara, inca de dimineata ,  ii dai drumul la treaba, iar el isi cunoaste sarcinile de peste zi,  bine determinate si obligatoriu de realizat. Vara , daca nu dai apa pe caldura tuturor plantelor din colectia si grija ta, s-a terminat. Asa incat ele sunt dependente de mine, eu am devenit legata de ele, plantele si animalutele mele.

Va spuneam ca in gradina de legume batalia pentru locul intai este acerba. Se inghesuie in ea, intr-un top imaginar aflat mai mult in mintea mea, dar care se reflecta si in gradina peste vara, in aspectul si ceea ce recoltez din ea ,  rosiile si ardeii iuti. Oare sa fie de vina culoarea rosie care determina dintre ele concurenta? Sau felul in care cresc si rodesc?

Nu stiu, insa dupa o oarecare reflectie , ajung la concluzia ca rosiile , prietene mai vechi de-ale mele, alaturi de care am trait mai multe experiente de-a lungul timpului sunt cele ce fac mai mult obiectul planurilor si al preocuparilor mele in gradina, care au la dispozitie o suprafata mai mare si sunt tratate cu mai mult rasfat . Ma  urmeaza in gand peste tot, ma obsedeaza , ele ,  atragatoare ,  tentante , cu forme rotunde  , parfumate si ametitor colorate , cu pielea neteda, lucioasa, catifelata , unice si de neinlocuit in sufletul unui gradinar, ele, daa…rosiile.Si prin urmare , locul intai in top le apartine. M-au cucerit, si-au lasat amprenta in inima mea de gradinar .

Ei, da, Dragoste, dragoste, dar eu, gradinareasa indragostita , constat ca din atata dragoste de asta data se pare ca am cam sarit calul. Am cam exagerat cu ceva.

Cum or fi trait stramosii nostri gradinari fara sa aiba la dispozitie ofertantul internet cu expunerea de peste tot din departari , de peste mari si tari a atator soiuri de legume si fructe? Eu la inceput am nimerit pe siteuri de departe in care se ofereau seminte de diverse soiuri de rosii. Apoi cu inima franta ca acasa nu am si eu asa ceva , am scormonit pana am nimerit si in tarisoara mea la fel de multe sau aproape la fel de multe oferte de seminte de alte soiuri necunoscute mie pana atunci de rosii , dar si alte legume, flori, fructe.

Unele soiuri mi-au facut ochi dulci de nu mai puteam sa-mi iau gandul de la ele cu zilele. Intram pe  calculator si nu ma uitam la rochii, pantofi, margele, parfumuri sau altceva , cum e de asteptat sa faca fetele , ci ca un obsedat -posedat ma duceam direct la poarta la care ma asteptau pozele cu dragutele mele, ele, doar ele, rosiile .

Si uite asa: pe un site vedeam un soi, pe alt site vedeam alt soi dorit, pe un alt site , alte potentiale rosii de crescut in gradina mea , nu stiu cum se intampla dar niciodata nu le-am gasit pe cele dorite toate intr-un loc sau macar mai grupate cateva .Cum sa fac, incepusem sa ma gandesc ? Sa iau acum unele si la anul altele? Dar daca vor disparea ?Daca voi uita unde le-am gasit, daca…se va intampla ceva? Asa ca m-am decis, pe rand pentru cate unele , apoi hai si altele si tot asa, pana mi-am luat toate soiurile de rosii pe care le doream si nu le puteam uita .Si in plus cate ceva. Ca doar nu puteam sa comand un singur soi de 4-5 lei, depinde de cate seminte oferea fiecare la pretul asta  si  sa platesc  taxa de transport 7 lei. Si atunci am zis sa comand macar cateva soiuri pe langa cel dorit sa fie comanda putin mai consistenta.

Asa incat acum, la momentul inventarului am constatat ca din prea multa dragoste am strans un harem de cam  multe iubite soiuri  de rosii. Nu stiu cum le voi impaca pe toate cu locul nu foarte incapator din gradina mea destinata cresterii legumelor. Pe care sa le pun in locul mai insorit, pe care in coltul mai umbrit si , asa cum in ultimele veri s-a dovedit, mai neglijat si mai imburuienit (adica pe unde mai rar ajung cu ordinea si curatenia atat a solului, cat si a legatului firelor de rosii si a taierii frunzelor.

Practic ma descurc greu de una singura in relatia cu rosiile. Dar nici nu las pe nimeni sa se amestece . Sunt un fel de dictator care nu permite accesul altora in solarul cu rosiile . Pentru ca in alti ani se intampla ba sa imi stropeasca rosiile  ca sa le faca bine, zice-se, cand eu de fapt vroiam sa le las sa creasca natural, fara interventii chimice. Ba sa le gasesc legate madraganit , cu ramurile stranse ghemotoc in buchet, in loc sa stea aerisite . In fine, gradina e draguta mea :) si nu vreau sa o vad curtata de altcineva . Decat cu permisiunea mea si in limite stabilite si convenite clar :).

Si cum va spuneam, anul asta am strans harem de seminte, 21 de soiuri noi plus cele noua avute anterior. Am de inghesuit cumva 30  de soiuri de rosii pentru vara care va urma. De-as mai avea gradina disponibila ceva mai mare decat acum !Si timp mai mult liber daca as avea! Si…eh, multe mai vrea omul. Lucruri pe care nu le poate aduce nici Mos Craciun , care bate la usa acum.

Si astea inca nici nu sunt toate  soiurile disponibile la vanzare pe siteurile diversilor  gradinari sau doar vanzatori de seminte din Romania. Nici vorba, sunt mult mai multe si cand spun asta vorbesc despre soiuri si nu iau in considerare si pe cele hibride, obtinute prin incrucisari . Sunt zeci , poate peste suta de tipuri de seminte de rosii pentru cei doritori in România.

Dar care sunt rosiile care  mi-au facut mie ochi dulci si nu le-am putut rezista?Iata-le pe cele cateva, doar cateva.

Daca ar fi sa le socotesc intr-o ordine, cea a descoperirii lor si a  cumpararii…ar fi urmatoarele :

- tomat Purpurii rusestiTomate purpurii rusesti

si ameridindiana  Rosii amerindiana

Pe langa ele si din acelasi loc am luat si rosii din soiul numit Vechea Germanie. De ele mi-e un pic frica sa nu iasa niste scofalcite, ca sunt neam de beefsteak si am mai avut asa ceva , iar rezultatul a fost niste strambaturi, scofalcituri, am zis ca in veci nu voi mai pune asa ceva in gradina mea.Asa ca am ceva emotii cu nemtoaicele astea (sunt si blonde ) .

-In alta parte, rosii albe . Uaaau!Cel care le oferea scrie si ca sunt preferatele lui la gust. Deci cum sa rezist la asa ceva?

Tomata alba

Albele au tras dupa ele un soi de rosii verzi, care adica in momentul coacerii raman de culoare verde si inca ceva ciudat, astept sa le fotografiez in gradina mea si sa vi le arat.La vara. care va urma.

-Alte rosii de care auzisem sunt Liguria. Duulci, bune, carnoase, seminte putine. Roditoare. Prin definitie , de inima zdrobitoare . Le vroiam  si pe  astea de ceva timp, le si vazusem la bakker, scuuumpe, am zis atunci ca acolo sa stea.Insa am gasit la noi cu pret rezonabil . Pe langa ele am mai luat niste verzi cu dungi , niste bulgaroaice , ca doar tomatele bulgaresti sunt renumite in toata …ma rog, zona balcanica , sa zic. Nu stiu pana unde li s-o fi dus vestea .

-De nerezistat a fost pe un alt site soiul Siberian. Adica creste si rodeste chiar si in Siberia. Pai sa nu vreau si eu? Sa lege fructele la 3,5 grade Celsius. Al meu esti, daaa! L-am luat insotit de alte frumoase care cu tenul purpuriu, care mai ciocolatie , ba chiar una pitica cu reflexii violet.

Si uite asa, gradinareasa cu 30 de soiuri de rosii. Sa ma vad pe unde voi scoate camasa , sa ajung in toamna (mda, pana la urma toata zbaterea e pentru rezultatul din toamna, anotimpul ala neindragit care precede uratania :) ) cu recolta buna, nu cu doua rosii cat pentru trei castroane de salata toata vara.Hm, deja incep sa fac planuri in gand. Cui sa dau prioritate, pe care sa le las doar pentru frumusete si admiratie, asa…un exemplar doua , hai maxim trei in toata gradina ?

La o astfel de activitate vara , poate va intrebati cand mai am timp si de altceva?

Ei, asta e ca nu prea mai am. De-aia sunt eu gradinareasa. Ca eu sunt a gradinii si gradina este a mea. Toata vara .

In final mentionez ca pozele din aceasta postare nu au fost facute de mine. Inca nu am vazut cu ochii mei astfel de soiuri de rosii, prin urmare si pozele sunt de pe internet.

3 decembrie 2012

Ardeiul iute si semintele sale

Filed under: ardei iuti, gradina, legume si fructe, seminte — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:47 pm

Nu mai stiu cand am aflat secretul asta pe care vi-l impartasesc si voua astazi .Pentru cei interesati de cultivarea ardeilor iuti , e bine de cunoscut  , zic eu.

Si in urma cu ani si ani imi luam de la supermarket ardei iute , le opream samanta cu gand sa o pun in pamant si sa am si eu macar in ghiveci in primavara si vara urmatoare din soiul de ardei iute cumparat si pastrat prin seminte  . Nu imi aduc aminte sa imi fi rasarit vreodata ceva din semintele oprite de ardei iuti si nu doar o data mi-am zis ca probabil cultivatorii sau vanzatorii de legume le faceau roadelor astora  ceva sa nu poata fi viabile semintele pentru consumatori, ci sa continue sa le cumpere lor marfa. Si nu doar la ardei am gandit asa , ci si la unele dintre flori , pe care nu am reusit sa le reproduc acasa prin diverse metode, care m-as fi asteptat sa functioneze .

Ba si mai mult decat atata. In urma cu un an v-am aratat ce recolta de ardei iute faceam. I-am fotografiat si cruzi , direct in gradina mea (in 06 septembrie 2011) , culesi (in 22 octombrie 2011) si mai tarziu uscati la dehidratorul de legume si fructe (in 28 octombrie 2011) .

Am avut cateva feluri de ardei iute pe care le-am cultivat unul in vecinatatea altuia , in loc prielnic , caldut si insorit in care au crescut si au rodit foarte frumos. Mi-am frecat mainile de incantare si am si oprit cateva seminte din fiecare soi , gandind ca voi putea avea din ei pentru ani de-a randul sa-i tot pastrez ca soi in gradina mea . Din ce recolta am avut, credeam ca as fi putut sa impart la tot orasul samanta si sa devenim cu totii iuti :).

Dar n-a fost asa!

Din toti ardeii iuti pe care i-am mancat in cursul iernii de anul trecut si a caror samanta am pastrat-o, cand am ajuns sa o pun in primavara in pamant , numai un singur soi a rasarit si a crescut si apoi rodit. Si anume ardeiul iute omni colour , care ca si anul trecut a crescut dintr-o singura samanta o planta intinsa , cu brate multe si bogate in rod. Celelalte doua soiuri, habanero chocolate si orange nu au mai dat niciun rezultat. Tarziu,  cand am constatat ce patanie mi s-a intamplat am incercat sa mai comand de pe acelasi site de unde imi luasem si prima data, insa nu am primit niciun raspuns de la ei. Nici ca nu au pe stoc, ca li s-ar fi terminat, nimic. Pamant . Mut. Mi-am zis ca poate la fel li s-a intamplat si lor si poate cineva sa le fi reprosat/ reclamat problema asta. Si nu am insistat.

Am luat atunci din alta parte alte soiuri , care insa nici recolta frumoasa de ardei iute de anul trecut nu mi-au mai dat si nici ardeii nu au fost la fel de …teposi si gustosi :). Haha!ardei iute

-ardei iute Tam jalapeno:Ardei iute

-eu l-am luat pe cel de mai jos ca fiind Czechoslovakian black, dar am mai vazut intr-un loc denumirea de negru unguresc; e oricum de prin Europa de Est :).

Ardei iute

Ardei iute

-ardeiul iute Omni colour:Ardei iute omni colour

Cui ii plac ardeii iuti numai putin piscatori, cei de mai sus sunt varianta ideala. Mie insa imi place ca ardeiul sa piste bine , si astia au fost cam slabuti pentru gustul meu :). Abia un pic de iuteala am remarcat.

Dar ce sa se fi intamplat cu semintele mele , m-am intrebat. De ce nu au incoltit?

Unii poate ca stiti raspunsul la intrebare. Eu insa nu il stiam si abia tarziu, dupa intamplarea de mai sus , l-am aflat .

Specific ardeilor , atat iuti, cat si grasi , este ca  se polenizeaza usor cu polen strain, de la alte plante din acelasi soi, aceeasi specie sau chiar de la o alta specie. Proportia polenizarii incrucisate este foarte mare , putand ajunge pana la 90% in conditii favorabile de compatibilitate, conditii meteo si prezenta polenizatorilor . Prin urmare asezarea mai multor soiuri de ardei iuti sau grasi unii in vecinatatea  altora , asa cum am facut eu eu cand am asezat unii langa altii ardeii iuti , a contribuit la incrucisarea accidentala a majoritatii soiurilor pe care le aveam . Cum ar fi trebuit sa procedez daca mi-as fi dorit sa pastrez soiurile de ardei?

Fie sa le cultiv la distanta mare unul de altul, ceea ce intr-o gradina este greu de realizat pentru ca albinele care calatoresc distante mari, pot parcurge si poleniza plantele din gradina  aflate la o departare relativ mica una de alta fara probleme si mentinerea puritatii semintelor e greu de asigurat.

O alta varianta ar fi cea sugerata de bunicutz , un utilizator si producator de diverse soiuri de seminte care isi impartaseste din experienta sa pe forumul despre gradinarit , totalmush.com  , de pe care am aflat si eu care era problema semintelor mele de ardei iuti si care ar fi fost solutia. Solutia voi incerca sa o pun in practica de anul viitor. Pana atunci, habanero mi-l voi asigura tot de la altii.

Iata sugestia utilizatorului totalmush cu numele ales  ” bunicutz”:

”Acum probleme mai practice referitor la subiect: pentru ca ardeii (de orice categorie horticola grasi, iuti, gogosari, capia, boia etc.) se incruciseaza foarte usor (desi sunt plante predominant cu autofecundare), este relativ usor de obtinut samanta “pura” in cantitati mici de la plantele care ne plac si vrem sa le perpetuam anii urmatori. Cel mai simplu este de izolat o ramura a plantei de ardei cu un saculet din tifon (sau material dintr-o perdea veche). Facem asta dupa ce planta a produs primele fructe si ne-am convins ca este ceea ce vrem. De pe ramura care urmeaza sa fie izolata se indeparteaza fructele si florile deschise apoi se acopera cu saculetul de tifon asa incat sa nu poata patrunde insectele polenizatoare iar dupa o saptamana (sau 10-14 zile) se indeparteaza saculetul si de se marcheaza fructele formate cu o ata colorata de exenplu (sau o eticheta de plastic pe care sa scriem soiul, daca vrem sa fim pretentiosi). De la aceste fructe se recolteaza semintele la maturitatea deplina a fructului.”

22 octombrie 2012

Gogonele

Filed under: flori, gogonele, gradina, legume si fructe, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 5:42 pm

Ramasite in locul in care in urma cu o luna inca mai era plin de rosii…

Dar pentru vremea la care suntem, e inca foarte bine. In alti ani catre sfarsitul lunii octombrie s-a mai intamplat sa ne fi si ”bucurat” (unii poate se bucura, eu nu, niciodata) de zile si nopti inzapezite , desi cam prematur , dar s-a intamplat. In schimb, anul asta, inca mai culeg roade din gradina.

Si cum obsesia mea , ei nu chiar obsesie, dar una din cele mai mari placeri din gradina, rosiile, inca mai are roade in diverse culori: verzi, verde inchis sau mai deschis, verde cu dungi mai inchise la culoare, verde-galbui, galbene si chiar si rosii , ieri am dat startul unei noi zile de cules atat gogonele , cat si rosii coapte printre ele. Iata-le cum arata la sfarsitul lunii octombrie in solar rosiile mele :

Ultimele roade pe fir de tomate

Unele fire de tomate au crescut atat de lungi, incat am numarat chiar si al zecelea etaj de fructificare pe cate un fir . Cele din imaginea de mai jos s-au dus pana sus-sus si acolo au si ramas ca eu nu am ajuns sa le culeg si nici cu  scara la ele nu m-am dus. Nu-i bai sa ramana cateva gogonele de decor , pana va da gerul si  inmuiate probabil vor ajunge in hrana pasarilor din curte …

Tomate Verzi

S-au agatat de acoperisul solarului si vreo doua rosii mari, da, sunt mari, desi nu se vede aici bine, sunt inima de bou,  si daca firul mama s-a dus sus, sub dogoarea soarelui florile lor au legat rodul usor si s-au copt, putin ascunse de ochiul culegatorului , au fost ocolite de la cules si au ramas pana tarziu (si acum tot acolo sunt, inca nu le-am luat) sa adune in ele din gustul si al verii , dar si al toamnei .

Tomate rosii

Cu regret am intalnit si cateva tomate care nu vor mai avea vreme sa se coaca, oricat de frumoasa ar mai fi toamna. Diminetile si noptile sunt reci si nu sunt prielnice pentru coacerea rosiilor, cu atat mai mult cu cat cele de mai jos, dungatele , sunt direct in gradina, expuse la temperatura variata si roua racoroasa a  toamnei.

Tomate cu dungi verzi

Si niste biete flori, inflorite mult prea tarziu :) :

Flori prea tarzii

In acelasi loc in care asta vara intindeam pe masa rosiile coapte, acum majoritare , gogonelele le-au luat locul.

Din ultimele  recolte

De diverse forme , marimi si culori :

Tomate-Diverse forme si culori

Din gradina pe masa si de pe masa au trecut la borcan :

La borcan

Deja am inceput sa mananc dintr-o serie de gogonele puse la murat in urma cu cateva saptamani si nu pot sa va spun cat de bune sunt…

De cateva zile , nicio masa de pranz nu merge fara gogonele murate .Doar e vremea lor…

14 septembrie 2012

Piersici

Filed under: legume si fructe, Pasari, pomi, produse bio, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:35 pm

La inceputul verii  nici nu i-am dat prea multa atentie. Ca dovada, faptul ca nu am gasit nicio poza cu el, in afara uneia facute din spatele ferestrei, intr-o zi, se pare ca ploioasa , si asta datorita faptului ca zarisem in timp ce ma uitam pe geam o gaita pe creanga lui , cum statea si ciugulea dintr-un ciot de paine :Gaita cu gheara pe paine

Nici pasarea nu am reusit sa o prind in poza bine, si nici pe el nu l-am fotografiat prea grozav. Mi-e si rusine sa postez o astfel de imagine, dar e singura in care am remarcat si fotografiat crengile pline de fructe, aflate abia  in stadiul de proiect :Poza neclara cu piersicute verzi

De fapt nici prea mare incredere ca le voi vedea si coapte nu am avut . S-au mai legat fructe si in alti ani si au venit furtunile  de vara care au scuturat crengile lui in toate directiile pana au cazut fructele toate, pana la ultima. Asa ca mi-am zis: or fi ele multe, verzi, dar cu atat ramanem si nu am motive sa le fotografiez, ca sa ma plang apoi -cui? ca doar cu atat ne-am ales . Cu o poza a multor gâgâlici pe ramurile piersicului .Si nu i-am facut alte poze la inceputul verii.

Numai prin august l-am remarcat. Mi-am zis: ia te uita, a trecut perioada vijeliilor (nu mai zic ca fara un strop de ploaie de Sfantul Ilie, cand in alti ani ne traznea si ne dușuiau bine reprize scurte si vijelioase ale ploilor de vara) si piersicul meu a ramas incarcat . Si e chiar plin de fructe , si nici nu se arata bolnav, cum in alti ani dadea ceva semne ca frunzele nu s-ar simti prea bine.

Inceput de august-piersic

De atunci am tot avut un ochi pe el si l-am urmarit cu drag cum se facea tot mai frumos , mai colorat si mai demn de admirat  si fotografiat. Aici, mai jos, este intr-o seara , cu ramurile si fructele spalate si improspatate parca de ploaie :

Piersic Spalat de ploaie

Dar si in zilele cu soare , mie la fel de frumoase si de stralucitoare mi se pareau.Au fost bune (au fost, pentru ca la data la care scriu, deja s-au terminat) , dar parca mie mai mult mi-au placut sa le privesc si inca cu mult drag :

Ramuri cu piersici coapte

Ramurile incarcate le-am sustinut cu proptele, ca sa nu se rupa de greutatea fructelor.Dar curios lucru, la nu mai mult de vreo doi metri de el, a mai crescut cu el deodata inca un piersic. Face acelasi fel de fructe , numai ca in timp ce asta fotografiat si prezentat aici se umple de flori si fructe, vecinul si seamanul lui abia daca face cateva . L-as si taia, dar ma tem ca nu cumva sa aiba vreun rol in polenizarea florilor celui harnic si mai tare sa stric decat sa eliberez locul ocupat de cel mai putin harnic  , puturos de-a binelea .

Piersici

Rosii si coapte , frumoasele mele :

La concurenta :fructe cu frunze

Cand au inceput sa se coaca, s-au inrosit si inmuiat toate deodata. Am mai cules noi numai pentru consum cateva , dar ele , nerabdatoare, se aruncau pe jos . Si atunci a trebuit sa gasim o solutie …

Piersici feliate

In blender sucul nu se face numai din piersici singure. Am incercat si nu se invartea cutitul cum trebuia si mi-a fost frica sa nu ard aparatul. Dar cum le-am pus putina apa minerala ,  sucul proaspat imediat s-a facut . Si imediat a si disparut (fireste) .

Nectar de piersici
pahar cu suc de piersici

Acum piersicile cele rosii, mari s-au terminat. Atunci cand s-au copt, nu au rezistat prea mult si parca s-ar fi cerut culese toate deodata , de-aia am si facut din ele suc , ca incepusera sa cada din pom si era pacat sa le gasim pe jos.

Dar inca mai avem acum piersicute de la un piersic cu coacere mai tomnatica, cu fructe mai mici, mai putin zemoase, galben-verzui, dar bune.

Piersici galbene mici

Asa ca inca nu am ajuns sa ducem dorul gustului de piersica , ne mai alinam cu micutele de mai sus :).

Niciunul din piersicii din gradina noastra nu a fost plantat ca pom adus si ingropat si muncit la el, sapat. Au crescut singuri din samburii aruncati de la piersici aduse din piata , ori , in cazul celui din urma cu piersicute mici , a rasarit din piersicile cazute peste gard de la vecini, care aveau un pom asemanator.

Buni pomi piersicii astia ! Daca as avea o livada , un loc mai mare pentru ea, as mai arunca cativa samburi ca merita sa cresti in curte asa ceva .

9 septembrie 2012

La inaltime, Țili

Filed under: animalute, legume si fructe, pomi, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:49 pm

Intr-o zi , furata de peisaj, mâța zduuup! s-a trezit in pom .

Cand s-a vazut la inaltime, mai mult in aer decat pe loc stabil , cum era ea obisnuita pana atunci pe pamant , s-a aratat foarte surprinsa ca alergatul dupa o frunza miscata de vant a adus-o intr-o asa incurcatura . Era frumos si acolo sus, umbra si mai racoare , nu incape indoiala , dar nu se asteptase la una ca asta. Adica numai creanga asta rotunda, cam alunecoasa si subtire  de sub labutele ei mici (dar îngheracioase) sa ii fie singurul sprijin?

La inaltime

Ia sa vedem!

Ah, daa… sub creanga nu se mai vede nimic si locul ala drept si lung si lat pe care calca si alerga pana in urma cu numai cateva clipe e la departare mare din cate se vede treaba .

Asa sus am ajuns?

”Ce incurcatura!” parca i-ar spune privirea…

Dar inapoi, jos, cum se mai ajunge?

”Ia sa incerc sa o iau pe ramura asta, daaa, cum de nu m-am gandit pana acum, asta era solutia …” si se vede cum porneste cu pas hotarat.

Aaa, am vazut o cale...

”Am auzit ca pe cei care stiu sa mearga frumos pe un băț ingust ii ia si la Olimpiada , poate invat si eu asta si ma aleg si cu ceva din toate aventurile astea , macar sa nu fie totul degeaba ”.

Bifurcatie

”Dar tot mai bine ma duc drept pe aici…”

Vreau jooos!

…”.drept in jos si mai vedem alta data cu echilibristica . Eu vreau intai sa ma vad inapoi , in siguranta si dupa aia si celelalte planuri , daca imi voi mai aduce aminte .”

Descopera trasee noi

Ati vazut-o pe Țili?

S-a facut mare, mai are putin si face trei luni si e tare nazdravana. Rea ca un baietoi , musca si zgarie cand vrei si cand nu , se catara peste tot , alearga peste tot locul si numai dupa mese doarme de nu o mai intereseaza nimica .

Insa Țili a vrut prin postarea de astazi sa faca introducerea pentru ceea ce va urma si anume prezentarea in toata maretia lui a piersicului din vara asta. Ati vazut un coltisor din el, da? Ei bine, cat de curand il veti mai vedea , mai bine chiar de atata. Doar nu credeati ca s-a suit in pom chiar degeaba :)?

25 august 2012

Rosiile San Marzano si alte asemenea

Imi plac rosiile la nebunie! In primul rand sa le vad rotunde, bine coapte si colorate sanatos , firele pline de roade , mmm…nici nu le-as culege prea curand ca sa mai stau sa le privesc, sa ma mai bucur de ele! Dar imi plac si sa le mananc -salate , sau in diverse preparate ori ca suc . Asa ca le mai pozez, le mai privesc si mai raresc din fructele lor ca sa impac ambele mele gusturi.

Daca la inceput m-am ocupat de rosii pentru ca a trebuit sa le ingrijesc in lipsa parintilor mei de acasa, si nu o faceam cu prea mare tragere de inima, ba dimpotriva, ma si rusinam daca ma vedeau prietenii sau colegii care treceau pe strada , cum eu stateam sa ud rosiile alor mei , cu timpul a inceput sa ma preocupe ingrijirea sau cresterea lor , ba chiar sa imi placa .

Primele mele rasaduri cred ca au fost de rosii cherry , a caror samanta am oprit-o din rosiile cumparate de la supermarket la caserola. Intai cherry rosii , apoi clopotelul galben, acele tomate micute sub forma de para. Apoi am mai gasit si rosii zebrine, marime medie,de culoare rosu negricios cu dungi verzi,  nu erau nici  mici ca rosiile cireasa , nici mari, a caror samanta de asemenea am oprit-o si sadit-o in anul urmator, insa ca gust nu prea mi-au placut. Rosiile zebrine mi s-a parut ca ar avea coaja tare si nici gustul prea grozav, astfel ca nu prea m-am mai ocupat de ele , sa le opresc samanta in anul urmator cultivarii lor in gradina si le-am pierdut.

Dar uite asa am tot adunat soiuri si soiuri de rosii. Am mai si cumparat seminte la plic de la supermarket. Unora dintre rosiile sadite din acele seminte le-a mers bine si le-am pastrat , altora mai putin sau deloc.  De fapt singurul soi de rosii din seminte cumparate de la magazin care mi-a placut, pot spune ca mi-a mers drept la inima :), este soiul San Marzano.  Sunt rosii de forma lunguiata, cu coaja ca a unui ardei capia, destul de subtire, carnoase , cu putine seminte , mai degraba dulci decat acre , un fel de gust dulce-amar ca al ciocolatei de fina calitate

Se spune despre semintele rosiilor San Marzano ca au fost daruite de catre Regele Persiei catre  cei din Napoli in jurul anului  1700 sau putin dupa acesta si acolo au fost sadite in solul vulcanic de la poalele muntelui Vezuviu , unde sunt crescute in mod traditional si acum.

S-au adaptat bine la conditiile de clima de la noi, nu le-am vazut vreodata bolnave, cu fructe patate sau inmuiate .Se coc vara spre toamna, adica mai tarziu si dureaza pana spre venirea gerurilor .Rosii

Si San Marzano in gradina din Romania :

San Marzano
San Marzano

Incet, incet m-am transformat intr-o colectionara de soiuri de rosii , astfel incat ori de cate ori imi mai ieseau in cale altfel de rosii, opream de la ele seminte si pe langa rosiile San Marzano, acum am rosii cu forma lunguiata , si galbene ,  poate sunt soiul de tomate zis si banana, poate altfel denumit, nu stiu, eu insa le-am oprit de la rosii cumparate de mama mea dintr-o piata din Bucuresti .

Tomate portocalii lunguiete

Mai jos sunt in sectiune longitudinala :) :

Rosii in sectiune longitudinala

Langa cele doua soiuri de rosii cu forma alungita am mai taiat si asezat in castron pentru sedinta foto :) inca o rosiuta mica, mica, asemanatoare ca forma cu o capsuna. Asta pentru ca in urma cu ceva timp vazusem pe un site de comercializat seminte de legume din strainatate , seminte din soiul de rosii capsuna (strawberry), despre care atunci mi-am zis: tiii, ce noutate, ce minune ! Si eu care habar n-aveam ca poate exista si asa ceva. Ei, uite ca mi-a crescut si mie in gradina o tomata galbena cu forma si marimea unei capsune.

19 august 2012

Rosiile in 2012

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 5:39 pm

Anul asta (nu doar vara asta, ci anul asta) am mancat pentru prima data rosii in 22 iulie. Si asta pentru ca atunci au inceput sa mi se coaca din rosiile din gradina , ca altfel, eu rosii din piata nu mai mananc .

A fost destul de devreme, fata de alti ani, cand luna august era reperul meu pentru coacerea rosiilor din gradina.

De atunci nu am mancat zilnic, ca in alte veri rosii, dar si cand am mancat, a fost pe  alese, dintre rosiile cele mai bine coapte si mai durdulii.

Am cules si de doua ori, adica in doua saptamani consecutive, cate doua cosuri de rosii pentru suc. Nu mai culeg mai mult de doua cosuri odata, desi as avea de unde, pentru ca mai multa cantitate pentru suc, inseamna mai mult timp, mai multa munca  si pentru storsul rosiilor, dar si pentru fiertul sucului, si in alti ani se facea noapte si sucul nostru de rosii inca era pe foc, in curs de a fi preparat si am vrut sa evit sa se mai intample asa.

Astfel ca de anul asta am zis: doua cosuri odata si e suficient. In plus in felul asta dau timp rosiilor sa se coaca bine- bine, asa incat de multe ori le culeg  si cate putin crapate , iar asta pentru mine e o bucurie si semn ca sunt foarte bine coapte. Si cu atat mai gustoase.

Rosie coapta

-  Unele rosii s-au copt cate un ciorchine odata :

Ciorchine de rosii coapte
Rosii in solar

Fire de tomate pline de rod

- Rosiile culese:

Rosii culese

Unele arata atat de bine, ar putea fi date si la export :).

Si galbene, si rosii

- Dintre cele mai frumoase rosii, pana acum , unele dintre cele mai mari s-au apropiat de greutatea de 5-600 de grame fiecare. Dar mai am rosii mari, asa ca este  posibil ca recordul de anul asta sa fie altul decat ce se vede mai jos. In plus, rosiile mele nu sunt hranite cu nimic altceva decat soare , caldura si apa .

Cele mai mari, pana acum
Suc de rosii

- Imi place sa cultiv rosii, inca de la inceputul fiecarui an calendaristic mie imi sta gandul la cum sa fac rasaduri, din ce soiuri , astfel incat sa am in gradina rosii foarte bune si pentru suc, si pentru consum la diverse mancaruri. Si anul trecut am mai postat poze cu rosii pe blog si de atunci au mai poposit in cautari diverse persoane care doreau informatii cu privire la cultivarea rosiilor.

Eu nu stropesc rosiile deloc, nici cand sunt mici, nici cand au floare, nici cand au rod si multi cauta pe internet informatii cu privire la stropirea sau tratarea in diverse stadii a tomatelor, fie pentru a se coace mai repede, fie din alte motive . Sfatul meu ar fi pentru toti sa incerce sa evite orice tratamente chimice, care nu cred ca fac altceva decat sa contribuie la vanzarea produselor chimice , care in cele din urma ajung prin rosii in hrana noastra si in organismul nostru si ma indoiesc ca asta ar fi bine. Din experienta mea, rosiile in solar cresc si se coc si pot fi culese pentru consum propriu cel mai bine la jumatatea verii dupa ce se implineste termenul de circa 80 de zile sau dupa cum are fiecare soi in parte un termen de dezvoltare normala , si fara a fi stropite .

Aici , in pozele de mai sus sunt numai rosiile din solar, dar am avut cateva randuri de rosii si direct afara, in curte, care de asemenea nu au fost stropite si datorita verii secetoase au trecut cu bine pana acum, sanatoase ,  prin toate fazele de crestere ale plantei.

28 iulie 2012

Irezistibilul mărar

Filed under: gradina, insecte, legume si fructe — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 12:39 pm

Cand eram mica, atat imi mai aduc si eu aminte ca nu imi placea cand gaseam in macare marar, patrunjel, verdeturi in general sau legume.Mai ales la ciorbe, care oricum nu imi placeau deloc, dar le mancam pentru ca asa era regula casei ca la masa de pranz sa avem ciorba , ei, daca dadeam peste rosie in ciroba , o scoteam afara din farfurie. Mai tarziu, adica mai recent, in ulltimii ani si mai ales de cand ma ocup si de gradina, mararul, patrunjelul sunt niste delicatese care imi plac  la nebunie. Intr-un an imi daduse o matusa de-a mea o reteta adusa din America  de salata de patrunjel cu rosii tocate marunt. Am vazut acum si pe la noi prin unele restaurante, importat probabil , dar foarte sanatoasa si buna salata asta. Ei, asa si cu mararul. E buun, bun de tot in orice fel de salata, mancare , dar pacat ca are perioada scurta in care poate fi cules, ca odata cu caldura face flori, seminte si se usuca.

Insa nu numai eu se pare ca am fost convinsa de gustul si parfumul mararului, ci si alte vietati mici, mici din gradina :

O libelula la marar
Plosnite vargate
Ametitor parfum de mărar
Burtica plosnitei vargate portocalii

Fapturile care apar in pozele mele sunt numai modele intalnite intamplator in gradina si nu au fost deranjate niciodata, nici lezate in vreun fel viata sau integritatea lor corporala de catre mine, autoarea fotografiilor. :)

« Newer PostsOlder Posts »

The WordPress Classic Theme. Create a free website or blog at WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 313 other followers