Vremea florilor se apropie

Intr-o vreme era obiceiul la noi acasa ca inainte de sarbatoarea Pastelui, primavara , sa se improspateze atmosfera in unele incaperi din casa, mai cu seama in bucatarie unde se tot faceau aburi si diverse mirosuri de la pregatirea bucatelor gustoase si aromate, care insa impregnau cu aromele lor  perdelutele si  peretii .

Astfel ca o data, in urma cu mai bine de 15 ani,  cum vremea era frumoasa tare afara, inceput de aprilie fiind, am scos cu mic, cu mare (ei, nu chiar toti, numai unii mai hotarati si mai voinici ) mobilierul din bucatarie afara pe terasa din fata bucatariei , urmand ca apoi sa fie varuiti peretii  dupa obiceiul vremii . Acum nu se mai da cu var, ci sunt alte vopseluri si solutii , mai usor de aplicat pe perete , mai rezistente si usor de intretinut , recomandate pentru diverse calitati pe care producatorii lor   promit ca le vor asigura .

N-o fi durat prea mult nici atunci curatenia in bucatarie , vreo doua-trei zile , hai pana intr-o saptamana . Insa in astea putine zile, s-a schimbat dintr-o data vremea, astfel incat de la zilele insorite de primavara , ne-am trezit in zapada si cu zapada pe mobilierul nostru scos afara. De atunci imi este invatare de minte sa nu ma grabesc primavara , caci pana spre sfarsitul lunii aprilie mai pot interveni temperaturi  sau fenomene meteo deloc surprinzatoare, ci chiar normale, dar de nedorit pentru diverse situatii, cum ar fi de exemplu mutarea plantelor care au iernat in casa, afara. In aprilie primavara e inca nestatornica si vremea usor schimbatoare, asa incat mai buna prudenta decat graba atunci cand e vorba de expunerea florilor, a plantelor numite ”de apartament”, la capriciile vremii de primavara.

Asa incat eu imi mai tin in casa florile. Ma intreba o vecina, stiind ca sunt  pasionata de cultura  muscatelor, daca le mut deja afara. Nu, nu, inca e devreme! Daca in toamna le mai lasam afara , pe veranda , chiar daca mai scadeau usor cu vreo doua-trei grade Celsius sub zero temperaturile, si atunci in locuri ferite de bruma ,  acum , la sfarsit de iarna florile sunt mai putin pregatite sa faca fata socurilor termice si temperaturile negative pot distruge plantele.

Asa ca mai astept pana spre 15-25 aprilie .De fapt criteriul dupa care ma orientez eu este ziua de Sfantul Gheorghe, despre care am mai scris, in care se zice ca iarna isi face valiza si se da dusa pe alte meleaguri, definitiv. Definitiv  doar pana la  toamna-iarna cealalta, din nefericire pentru mine, care, da, nu apreciez deloc nici iarna, nici zapada. Abia am scapat de ea si nu mai departe decat ieri , cum ma plimbam alene  pe strada , ma intreaba cineva daca imi place sa ies, sa ma plimb pe jos, ”da, da,” am zis eu , spre- poate- mirarea multora , care de cand s-a inventat caruta cu motor nu mai fac uz de membrele de locomotie din propria dotare. Dar  sportul imi place , sa merg iarna la munte,  la schi de exemplu? A, asta  nu, zic eu, nu imi place deloc nici iarna, nici zapada. Dar uite ca mai sunt cate unii ramasi cu gandul la ea, poate s-or fi gandind sa mearga acum la schi in…Australia  .Cu avionul, desigur, cutia aceea mare , vulnerabila si usor dezintegrabila in care unii  curajosi au incredere sa se urce. Si eu am mers cu avionul de cateva ori, cand eram copil , nu eram constienta de ce risc presupune asta, cand am fost mai mare, insa, mi-am luat adio de la viata si am zis ce o fi, o fi. Insa am impartasit parerea unei doamne respectabile , pe care o stiu de cand eram  mai mica, si spunea ca trebuie sa fii prost sa te sui in avion. O sa ma mai sui si eu, poate, cand imi vor veni ganduri de duca.

Revenind insa la florile noastre, cum am tinut florile  in casa atata amar de toamna -iarna pana acum , nu mai conteaza o  saptamana sau  doua in plus si nu am  sa le expun frigului si riscului de a le pierde.Eu am in mare parte muscate, cercelusi , cativa hibiscus si desigur, orhidee.Ghivecele cu muscatele si cercelusii le scot primele.

Orhideele cymbidium le duc afara mai tarziu, in a doua jumatate a lunii mai ca sa se mai aeriseasca si ele, pe cele phalaenopsis insa, le tin in casa tot timpul anului.

Oricum cand sunt scoase afara, florile, la muscate ma refer mai ales,  isi schimba aspectul frunzelor, care sub razele de soare palesc, se inrosesc, apoi cele vechi , mai batrane se usuca si lasa loc lastarilor noi care sub vulcanul de enrgie ce le este provocat de venirea verii vor creste ca intr-o eruptie de verde si se vor umple de frunze noi si de  boboci  .

Muscate, muscate…

Unora le plac mai mult petuniile, care au  avantajul ca  nu sunt de obicei aduse peste iarna in casa ca sa ocupe din spatiul locuintei si cresc in buchete mari, pline de flori.

Insa mie imi plac mai mult muscatele.De toate felurile, zonale, curgatoare, englezesti, cu floare mare sau mica …

Sunt exceptionale in orice circumstanta, fie solitare , intr-un ghiveci izolat , fie in balcon in combinatii de culori, ele intre ele  sau chiar alaturi de alte flori.Am ales cateva poze cu ele , desi am mult, mult mai multe.Voi mai cauta si pe masura ce voi mai gasi poze facute de mine cu muscate, voi mai actualiza. 

Si de pe net:

Vine vremea abundentei de flori. Bucurati-va de ele!

 

 

Inceput

Le-am pus in pamant in 2 martie. Si au inceput sa rasara, unele mai mult, asa cum sunt semintele de tomate , si zi de zi se vad tot mai multe semne ca pamantul devine tot mai pufos si usor de ridicat de pe capul lor , cand lumina le trimite tot mai multe si mai insistente mesaje sa iasa afara , iar altele, cum sunt semintele de ardei iute mai putin. Insa cu toatele au spart ”gheata”.

Desi se spune (si pe buna dreptate, sunt convinsa) ca semintele de ardei/ardei iute incoltesc mai greu, dupa circa 20 zile, la mine , daca sunt vii , rasar mai devreme, cam odata cu cele de tomate, dupa o saptamana.

Le-am pus odata, si ardeiasii si tomatele , si acum se intrec care sa demonstreze ca e mai tare si mai mare.

Care sa fie reteta rasaririi mai grabnice la ardeii iuti, decat in perioada prognozata ? Lumina si cald la picioare. Cum imi spunea candva (cum retine memoria tot felul de detalii) un profesor de matematica: atunci cand ai lectii de facut, la birou,  sa ai cald la picioare si scaunul tare. Asa si cu ardeiasii , ii pun pe pervaz, deasupra caloriferului, unde bate si caldura de jos si lumina, de la fereastra. Cum sa mai aiba rabdare sa dormiteze in conditiile astea?

Iata si micii ardeiasi:

-si micile rosiute, cum au inceput de ieri sa rasara si zi de zi sunt tot mai multe si mai mari .

Pe langa ei, cei mici de mai inainte , se intrec in flori cateva frumoase orhidee dendrobium in casa, in spatele ferestrelor …

Si  primele branduse , afara , deschise numai cand simt razele soarelui si cu petalele adunate ca flacara de la lumanare , atunci cand raman singure si in asteptarea doar a lor, a razelor soarelui de la inceput de primavara.

–

 

Culoarea lunii ianuarie

In luna ianuarie, se poarta…galbenul.

In diverse nunate, de la galben pal, petalele orhideelor mele , podoaba pervazelor in ianuarie , cu flori de diverse forme si marimi ,

– cu floarea  mai mare , eleganta 

-sau cu mai multe flori de dimensiuni mai mici, prinse de tulpinitele scurte in buchetele , intr-un galben pudrat cu alb ori pe alocuri  invelite in  verzui  sidefat ,

 

-fie ca pe fondul galben sunt acoperite   cu retele de pistrui rosii invadatori

-ori  cu pete rotunde ori  ovale, simetrice sau cu forme neregulate, fie prinse in grupuri , fie  solitare pe cate o petala de floare, tot in culori de la rosu inchis spre grena 

-ale caror codite sunt ca niste gaturi intinse indreptate dupa lumina, spre fereastra, privind in afara  si catre interior, atente, urmarind poate  orice miscare (a celorlalte orhidee, cu care se compara)

-Da, nu sunt de neobservat si cele in alte culori, care -culmea , intr-o vreme consideram ca sunt majoritare. Mi se parea ca am orhidee numai in culori roz, mov pentru ca ele erau inflorite in acelasi timp , prin primavara-vara . Si uite acum! Am o mare ingalbeneala printre orhideele din ferestre :), celelalte probabil urmeaza sa apara , sa faca flori in alta perioada (mai am unele in stadiul de boboci 🙂 ).

-Ei, insa ele , cele galbene in culorile si temperaturile  luminii naturale , rece sau calda,  au  si petale rotunde , adunate in  cupe mari,  incapatoare ,  

sau dimpotriva,subtiri , alungite ca niste  brate intinse,  cum par a fi si  razele de soare.

 

Pe unele dintre ele, picaturi de stropi rosii pare ca s-ar fi  intins atat pe partea lor interioara, cat si  in afara, la exteriorul petalelor , producand un  efect de imblanzire  a prea orbitorului galben .

Se vede si  puful din interiorul capsulei florii , probabil destinat sa faca pentru insectele culegatoare de polen, atunci cand floarea sta afara, aterizarea mai lina, mai usoara.

-Tot acum, in ianuarie am surprins si flori deschise de alte culori. Insa la mine, asa cum v-am aratat, culoarea lunii ianuarie ,cea  care predomina intre florile din interior este galben. Poate tocmai pentru a compensa lumina slaba , de iarna deseori neinsorita, cum e si astazi si cum a fost si ieri , de afara .

Insa ce credeti? Si in  curte sunt flori inflorite, acum, in ianuarie .

Gutuiul japonez e plin de boboci , si are si flori deschise, daca iarna a fost pana acum atat de blanda din punct de vedere  termic, comparativ cu aceeasi perioada din alti ani.

Ba chiar  am si un trandafir tot cu flori rosii ,pe care l-am luat ca fiind un  acoperitor de sol, acum e in prima iarna la mine si are un buchetel de cateva flori. Pe el nu l-am fotografiat .

–

Orhideele phalenopsis

• Sau florile tuturor anotimpurilor.

Pentru ca nu exista anotimp in care orhideele molie, cum li se mai spune , sa nu fie inflorite.

Din zilele scurte cu raze zgarcite de soare de peste iarna , cand inauntru atmosfera poate da aparenta unor paduri (mai mult sau mai putin) tropicale, in care orhideele sa gaseasca umiditatea si atmosfera prielnica  si dorita de ele…

…dar cand, de fapt , la o simpla privire prin fereastra se vede numai asprimea si goliciunea pamantului inghetat si pustiit, fara urma de verdeata,

Lor chiar nu le pasa; nu le doare, nu le deranjeaza, ba poate chiar le si place daca inauntru, acolo unde stau ele , pe pervaz, e si caldura (la picioare, radacinile lor asezate in ghivece pe pervaze, chiar deasupra caloriferelor) si putin curent de la aerul care se mai strecoara dinspre ferestre , ca n-or fi ele chiar asa de etans  incheiate precum le e lauda si, desigur, din cand in cand si spalate (pe picioare 🙂 ) in  apa.

Ba chiar uneori imi lasa impresia ca se simt atat de bine, incat isi deschid…”aripile” si ca si la ele acasa , chiar zboara.

In lumea lor, la inaltime, in varful copacilor in care in mod natural orhideele phalaenopsis traiesc, poate ca ele se simt ca plutesc printre curentii de aer , ca petalele le sunt aripi, precum ale pasarilor,  si ca zboara.

Dar de la mine nu pleaca nicaieri.

Le gasesc in acelasi loc , cuminti, zi de zi, incurajatoare ,

ma  indeamna sa cred  in  zilele ce vor veni,   mai pline de caldura si culoare .

Alaturi , privind pe fereastra am asteptat de la primii muguri ai pomilor fructiferi din apropiere ,

..la ramuri pline de flori…

…si flori …

iar mai tarziu, pavaza in fata unui cer prea golas , arzator, de miez de vara, pomul s-a imbracat pentru protectia tovaraselor de dincolo de geam, in haina deasa de frunze dansatoare, prin care din cand in cand sa se poata si  strecura cateva raze in zilele  mai  lungi si  prea calde pentru  petalele delicate ale acestor exotice, sensibile si prietenoase flori.

Mustacioasa

Nuuu , nu e vorba despre astfel de mustacioase (scuzati-o ca a scos limba, nu are cei sapte ani de acasa, e inca mica si mai are de invatat  cum e frumos sa te porti la fotograf) : 

Mustacioasa la care ma refer acum e mai frumos parfumata  decat felina din imaginea alaturata , nu cere prea mult de mancare si alaturi de alte ca ea formeaza  un grup de mustacioase incantatoare 🙂 . Iar mustatile lor zici ca sunt aranjate in furculita  :

 

Mai am acum si alte orhidee inflorite odata si alaturi de ea , acum e vremea infloririi lor (la mine) , a orhideelor phalaenopsis , care imi sunt tare dragi, care mai de care , dar  numai ea are mustacioarele astea . Se ia la intrecere cu pisica .

Cu ce ar mai putea fi asemanate ? Uneori parca ar fi bratele unui  scamator avand in desfasurare un numar de prestidigitatie , cu coarne de muflon . 🙂

Pe acest site  in limba engleza , pe care am gasit detaliata structura florii de orhidee , antenutele acestea sau mustati au fost denumite ”apendice in forma de carlig” si se spune tot acolo ca  scopul lor pare sa fie numai unul ornamental.