Eu si gradina

17 iunie 2014

Salcia japoneza

Filed under: copaci, Noutati, plante, Trandafiri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 4:28 pm

De cand cu netul , dragostea la prima vedere se petrece online.

Asa cum mi s-a intamplat mie cu salcia japoneza pe numele ei Salix-integra-Hakuro-Nishiki , pe care prima data am vazut-o pe un forum (cu poze) despre plante intr-o gradina . Mi-a cam facut cu ochiul de atunci, dar nu am fost prea convinsa ca as si vrea pe una ca ea la noi acasa.

Apoi cred ca am inceput sa caut informatii despre ea, despre conditiile de mediu pe care le prefera, cat creste de inalta, lunga , lata sau/si patrata , am vazut si cateva poze care mai de care mai impresionante sau dimpotriva , neconvingatoare din lumea asta mare .

Am vazut-o apoi la Baumax la vanzare printre diverse alte plante. La capitolul ”plante” imi place ce aduc la magazinul asta, insa imi este cam peste mana sa intru la ei ori de cate ori sunt prin zona in care se afla amplasat. Cum la prima vedere doar am zarit-o si nu m-a si convins sa o iau (iar) , a ramas in magazin , la locul in care se afla. Pana a venit, cum i se mai zice, saptamana oarba si am vazut cu totul intamplator pe un site de plante o poza cu o seamana de-a sa , nu cu ea direct, cea care urma a mi se livra  si  mi s-a parut multumitoare descrierea plantei si a dimensiunilor produsului expus spre vanzare . Si impulsiva cum sunt , fara sa ma fi gandit inainte in care loc as putea sa o asez in gradina, daca am sau nu loc suficient pentru ea, am dat click si am luat-o .

Ne-a placut tuturor celor ai casei   inca din primul an de ea, desi era  putin cam rahitica. Cred ca am avut si o discutie despre plantarea unui alt copac in gradina, in sensul ca in primul rand eu spuneam mereu ca nu imi plac pomii sau copacii care cresc inalti in gradina si cum de tocmai eu luam un alt copac. Insa ea nu creste inalta. Ba este chiar recomandat sa i se tunda coroana scurt .Dupa primul an de plantare la noi, eu nu m-am indurat sa ii scurtez  ramurile. Dar va urma si asta.


Este atat de frumoasa, incat e principalul punct de atractie al privirii tutror celor care intra in curte . Si vecinii dupa ce au vazut-o ce frumos si-a dat drumul anul asta, si-au luat si ei una . Ba am vazut si in parcarea unui supermarket plantata pe o bucata de spatiu verde o alta astfel de salcie, e  in mare voga se pare . Pentru ca e si frumoasa tare :).

Pe cand incercam sa adun informatii despre ea , am gasit pe net o poza in care avea plantat la baza tulpinii un trandafir roz,  bogat inflorit si desigur, as fura si eu ideea si as planta un trandafir sau vreo cativa  in toamna,  in apropierea ei. Dar  imi cam pun si intrebarea: cum voi mai ajunge sa ii tund coroana daca va fi asa strasnic pazita ca in poza de mai jos  de un protector tepos  ?

-

 

 

3 iunie 2014

Floare albastra

Greu de ales acum, in perioada abundentei de flori , doar una despre care sa vorbesc. E greu sa alegi, greu sa te hotarasti doar la una…

Iar eu in cele din urma m-am oprit la ea. De mult , de anul trecut, ba chiar si in urma cu doi ani cred ca as fi vrut sa o prezint pe ea ca pe una dintre favoritele gradinii, insa la fel ca in fiecare primavara , cum mai este inca si acum , au aparut ori alte flori, ori alte preocupari mai importante si am sarit peste ea. Insa acum m-am hotarat . O sa scriu despre ea.

Nu i-am scris pe nume, in titlu, ca sa nu dezvalui de la prima privire , dintr-un cuvant ,  tot ce s-ar putea gandi de catre cei ce o stiu, despre ea.

Nu e ”o tipa” foarte cunoscuta printre iubitorii florilor , insa se vorbeste  mult despre ea si mai ales despre calitatile ei . Citisem undeva, candva, probabil intr-un ziar si este posibil sa fi fost in Formula AS pe vremea cand eram o fidela cititoare a acestuia  , ca are renumele de a tine doctorul departe de cei care o cresc in gradinile lor. Ori ca  nu ar lasa batranetea sa se apropie :). Frumoasa promisiune, nu? Pe care se zice ca ar face-o nu cu vorbe, ci cu fapte, ea, salvia si nu cea decorativa, ci Salvia officinalis , medicinala , pe care ia priviti-o ce mare a crescut in gradina:




Daca o fi pornit numai de la stadiul de seminte sau din vreun rasad vreodata cumparat si apoi plantat, nu-mi mai aduc aminte. Cert e ca initiativa a fost a mea, dupa ce auzisem cat e de laudata planta si am zis ca nu se poate sa avem gradina si sa nu avem si aceasta datatoare de  sanatate si viata lunga . O fi asa cum o lauda cunoscatorii , nu zic ba. Insa noi destul de rar o folosim. Desi eu beau ceai  dimineata, de regula nu din salvie este facut, ci din alte plante, majoritatea din gradina adunate , din flori de galbenele, macese, sunatoare, menta  sau  ce se mai aduna vara , dar din salvie nu prea. Si nici ca aroma pentru diverse preparate culinare nu am  folosit-o. Poate pentru ca e perena, vesnic cu frunzele inverzite si nu e nevoie sa culegem intr-o anumita perioada frunze de la ea, care apoi dispar. Nu, nici iarna nu ramane fara frunze. Iar acum in perioada florilor, are si  parfum puternic, usor intepator, dar placut .

Si o poveste fara legatura cu salvia care pe mine m-a impresionat :

Zilele trecute , toti cei care au trecut pe DN1 din sus catre Ploiesti ar fi putut vedea, daca erau atenti la asa ceva, asa cum eu am vazut , dimineata,  pe marginea drumului in zona dinainte de bariera de la Nord de zona supermarketurilor  , pe marginea drumului strivit de o masina, posibil o masina mare, un caine negru al nimanui probabil, zacea mort . Iar la mica distanta de el un alt caine, alb, inca viu statea . Mi-au atras atentia si m-am gandit ca poate cel alb era in trecerea pe acolo numai.

Mai tarziu, m-am luat cu treburile mele  si am uitat  de cei doi caini . La intoarcere insa, pe acelasi drum trecand ,  dupa pranz , deci dupa cateva ore bune, mi-am amintit de ei cand am vazut  aceeasi imagine . Cainele alb era in continuare acolo, langa cel mort care zacea si cel viu , ca si un om parca priveghea. Probabil isi pierduse prin omorarea celuilalt  partenerul , pe cel care pana in urma cu putin timp dadea sens vietii lui si nu mai stia incotro sa o apuce de unul singur . Viata i se oprise dramatic intr-o clipa , intr-un loc din care nu mai stia pleca , asa incat statea si astepta .

Floare albastra, Floare albastra

Totusi este trist in lume. ”

 

25 ianuarie 2013

Doi fluturi albi

Filed under: insecte, plante, pomi — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:42 pm

Cum va spuneam, la noi in pomi cresc pe langa cele aratate anterior si…fluturi.

Fluturii nu cresc la propriu in pom, cel mult copilaresc si zburda pe acolo , dar cand mai poposesc pe cate-o frunza , topai si eu cu multa bucurie in jurul pomilor sa imortalizez fapturile gingase si efemere ce acompaniaza in anotimpul insorit frunzele si florile pomilor, plantelor din jurul lor.

Mai jos, un fluture pe frunza unui pom:Fluture pe frunza

-Si tot asa: țup-țup si eu, țup-țup si ei, fluturii , ne invartim printre aceleasi frumoase , verzi plante ale verii .

Si iata vedetele-subiect ale acestei prezentari de imagini: doi fluturi albi, fluturi coada de randunica , ocrotiti prin lege , cu aripi dintre cele mai mari in randul fluturilor , amandoi  rude apropiate,  destul de asemanatori, dar totusi diferiti. Cu mici, mici  diferente:

-Eu ma bucur enorm cand ii vad in gradina mea, de dragul lor incerc sa aduc in gradina mea  cat mai multe plante despre care se spune ca atrag fluturii.

Fluturele 1:Fluture alb
Fluture alb

-Si fluturele al doilea :Fluture alb
Fluture

-Ati observat diferenta intre ei, da?

15 ianuarie 2013

Rozmarin

Filed under: flori, plante, plante aromatice — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 8:36 pm

Iarna ud mai rar toate florile. De unele chiar pot spune ca uit , cum ar fi cactusii si alte plante suculente, aloea de exemplu, cu saptamanile sau chiar cu lunile. Asta e iarna, repaus pentru flori, dar si pentru mine mai putina preocupare pentru ingrijirea lor.In schimb iarna imi fac planuri, multe dintre ele doar in gand, altele se materializeaza si in fapte, asa cum a fost strangerea de seminte de tomate din diverse surse .Cand le vad pe calculator, in pozele diverselor siteuri, toate plantele verzi, frumoase, unele pline de rod, bat darabana de nerabdare cu degetele pe tastatura calculatorului. Si numar zilele pana sa incep iara ”insamantarile de primavara” :D  (ei, doar sunt din…era sa zic recolta de decretei, sunt din generatia de decretei si am prins vremea cand se vorbea despre insamantari la scara mare , ca despre un start mult asteptat de toata tara).Pun si eu cateva boabe, nici un pumn de seminte,  in pamant, dar asta e pentru mine marea recolta :).

Pana atunci, intre udarile de la o saptamana la alta, pe care le fac aproape ca o somnambula umbland ca in vis, fara prea mare tragere de inima, ma mai trezeste la realitate cate o floare cu cine stie ce aparitie surprinzatoare. Asa mi s-a intamplat pe la inceputul acestui an cand am vazut pentru prima oara la planta de rozmarin cumparata  de mine in urma cu peste 10 ani din Piata Amzei , flori. Nu mai stiu cum arata planta in anul in care am luat-o. Cred  ca era totusi destul de maricica si frumoasa, de m-a convins sa o iau tocmai pe ea. Pana atunci nu fusesem prea interesata de plantele aromatice, iar de rozmarin, nici atat, dar cred ca era o tufa desi mica, frumos dezvoltata si m-o fi impresionat.

De atunci , insa, a devenit printre celelalte plante si flori o Cenusareasa. Toamna o azvarleam la propriu intr-un colt nu foarte bine luminat din casa  , inghesuita, atat cat sa nu ramana afara in ger si sa piara de frig peste iarna, iar primavara o tranteam nepasatoare in acelasi loc an de an, din dosul unui ghiveci mai mare, ca sa o zaresc si pe ea cand le impart peste vara apa tuturor plantelor .De multe ori, Cenusareasa rozmarin era ultima pe lista la portia de apa, astfel incat daca apa din vas mi se termina, pe ea o lasam sa astepte pana la impartirea urmatoare. Si cine stie de cate ori pe seceta cumplita nu o fi ramas neudata cu zilele.

Sa ii schimb ghiveciul sau pamantul nici nu se punea problema. Nu aveam timp si de asa ceva.Prin urmare, biata planta aromatica de rozmarin a dus-o la mine acasa cam rau.

Pana in toamna asta, cand nu stiu cum de s-a intamplat si a nimerit la adunarea plantelor in casa chiar langa fereastra, la caldura , printre flori care primesc regulat apa si indestulator.Si mi-a inflorit micul si neglijatul meu rozmarin, s-a umplut intai de boboci:

Ramura imbobocita de rozmarin

 

-si apoi a inflorit , ca niciodata pana atunci:

Floare de rozmarin
Flori

Si mi-am dat seama ce am pierdut atatia ani la rand , cat l-am neglijat, astfel incat printre multele planuri din primavara asta mi-am propus sa ma ocup si de imbunatatirea conditiilor pentru rozmarin si anume sa ii schimb pamantul, sa il mut intr-un ghiveci mai incapator si sa il bag mai mult in seama , ca merita :).

Rozmarinul
Rozmarin

-

 

 

12 ianuarie 2013

Muscatele nu fac pauza

Filed under: flori, plante, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:08 pm

-Dupa ce am tuns muscatele asta toamna, despre cele curgatoare spun, ale caror ramuri cresc lungi si ajung sa se intinda in jos incarcate de flori si carora eu asa le spun, parca asa li se spune si de altii as zice, nu? Deci dupa ce le-am tuns ramurile lungi in luna noiembrie, inainte de a aduce plantele mature in casa , din tulpinile tunse am facut butasi, asa cum am si povestit atunci si i-am pus in ghivece mici la inradacinat, ca sa am in primavara (care vine, vine, vine…chiar daca inca nu si-a facut simtita prezenta apropiata , dar eu totusi simt ca vineee)  plante tinere.

Locul micilor ghivece a fost amplasat pe pervaz, acolo unde in curand va fi locul jardinierelor cu seminte de rosii si apoi cu rasad (ca sper sa iasa din seminte ceva), muscatele urmand a fi mutate putin mai in umbra, undeva , dupa perdea .

Nu le-a trebuit prea mult timp sa faca radacini, eu nu am vazut urmele radacinilor, dar am vazut frunze noi care au crescut pe tulpinile tinere si acum, la putin mai mult de o luna, hai, sa zic doua luni de la plantarea in pamant , a aparut si prima floare de muscata din plantuta nou inradacinata, vie si vioaie :).Iata-i floarea , cat este de frumoasa :Floare de Muscata

-Si ghivecele cu plantutele tinere (numai una e  harnica si inflorita, harnica sau prea grabita):Butasi de muscate inradacinati

Iar in urmatoarele poze sunt cateva muscate – foarte putine, dar au adus culoare in fereastra casei,   inflorite din randul celor de anul trecut:

-rosu sangeriu

Muscata rosie inflorita iarna

- roz bombon Muscata roz

-si roz ciclamMuscata ciclam

-Sunt semne optimiste ca florile nu se lasa, nu cedeaza. Ele au vazut ca ziua creste , soarele promite sa rasara tot mai des, frigul sa sa raspandeasca intr-o tesatura tot mai rara si mai rara . Timpul de motait in case este pe cale sa dispara si sa vina vremurile  la care si noi si florile tot asteptam si le visam (eu una, inca de asta vara :), as vrea sa trecem tot din vara-n vara, fara toamna , fara iarna )in care sa stam cu totii mai mult afara .

Pitic

-Piticul din vitrina , intelept , concluzioneaza ca  si ianuarie poate fi plin de culoare , numai ca nu e la tot pasul, asa ca in vara, ci numai in locuri mai ascunse, acolo unde gerul nu a putut ajunge .

22 aprilie 2012

Minuni in gradina

Filed under: flori, orasul, plante — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 2:35 pm

Ce sunt minunile?

Sunt lucruri neasteptate, care te surprind dar care te si bucura.

Tema   Life in picture  se refera la minunile din gradina . Eu la toate si la orice m-as astepta de la gradina mea , dar o aparitie mica, venita nici nu stiu de unde, care am aflat ca se numeste floarea pastelui , varianta alba (pentru ca exista si galbena, mai multe detalii puteti gasi aici ) m-a surprins placut. Pentru mine orice pitica sau gigantica , frumoasa sau modesta , nou aparuta in gradina este o bucurie si o surpriza placuta, o mica minune. Floarea pastelui
Anemone nemorosa

 

Si nu stau in apropierea vreunei paduri , ca sa zic ca a venit in zbor samanta din padure . Nu se stie cum a aparut, mai degraba …printr-o minune . E binevenita , ba mai mult, v-o prezint  tuturor ca pe o onoare ca m-a ales sa infloreasca in curtea mea :).

 

19 martie 2012

Bobocii cornului

Filed under: gradina, legume si fructe, plante — Etichete: — Mihaela C.P. @ 7:50 pm

Inca in mustul zapezii , bobocii formati de asta toamna inca , dau semne de nerabdare . Boboceii cornului , la mine inca tanar , ar fi in al doilea an de rod  si al treilea de viata in gradina mea , au inceput cate unul sa plezneasca.Tanjeam sa am si eu coarne in curte (comestibile, nu de altele :) ) , ca de cate ori mergeam in cautarea lor  pe dealuri ajungeam cand nu mai era nici urma .Si ramaneam numai cu gandul la ce mult mi-ar fi placut si mie sa gust cateva cornițe , nu mai mult. Si atunci am hotarat sa imi pun chiar in curte corn , sa-l vad, sa-l ingrijesc , sa il urmaresc (sa ii fac si poze :) ) si sa ii culeg fructele cand se vor coace .Iata-l acum imbobocit:

Arbust tânăr

-pozele au fost facute ieri, astazi erau inca putin mai mult deschise florile, iar zapada mai putina :) ;Boboci
Boboci rotunzi de corn

-bobocel , detaliu: Întredeschisi

Iar anul asta mi-am luat si trei nuiele de  catina , care deocamdata sunt in casa, in vitrina si au si inverzit, deci sunt vii. Ca am mai incercat intr-un alt an, odata cu cornul , si atunci nu mi-a rasarit nimic.

Vreau sa am in curte si propriul arbust de catina , din acelasi motiv: sa-mi fie aproape, la indemana , sa stiu  ca pot sa gust daca vreau doar putin.

26 februarie 2012

Vestitori rasariti

Filed under: animalute, flori, Pasari, plante, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 1:29 pm

Dimineata libera de duminica, soare stralucind pe cer , chef de lucruri imbucuratoare. Ma uit pe fereastra si vad ca nu sunt singura care cauta vestile bune. Un cocosel, Arabul i se spune , da de veste printre surate:

Chemare

-Feeeteloor , veniti aici, a rasarit pamantul !

pare a spune dumnealui .

Primul raspuns

Primul prezent la chemare, Rică se uita curios si putin uimit  : ”cu mine vorbiti?”

Continuarea Dialogului

- Nu, ba, te bagi tu, ce , tu esti fata? Vorbeam cu fetele mele …

Fetele

- Cu noi, cu noi vorbea, acum veniiim !

Grup

- Aaasa, haideti aici, ciuguliti, ciuguliti linistite ca stau eu sa va  pazesc .

Putin mai incolo o alta familie,  familia de pitici :

Piticii cu piticii

Nu ca ceilalti ar fi mai mari, ca sunt toti mici, dar mai sus sunt cei mai mici dintre cei mici  si  o familie foarte unita .

- Hei, tu vorbesti de familii ? Ma inscriu si eu cu familia mea :

Tot Pitice si Negrese

Bine, hai si tu cu familia ta .

Prin urmare prima veste buna, zapada a inceput sa se dea la o parte . De sub ea rasar acum somnorosi :

bulbii incoltiti

bulbi incoltiti de lalele si de la un ghiocel .

Si frunzulitele unei primule :

O primula

Rasare viata care statea numai ascunsa la intuneric si rece sub zapada si acum este gata de start .

La fel ca si noi :).

Putin mai la lumina, in zona insorita  se vede si locul in care…

Cine, eu?

- Ei, asta-i, iara te bagi tu  , Rică ? Hai , da-te la o parte sa fac poza unui trandafir!

(s-a dat la o parte)

Se vede locul in care asta toamna am plantat un trandafir, care eram chiar curioasa cum o fi trecut prin perioada de zapada si frig. Dar se pare ca este un trandafir rezistent, nu a fost afectat de iarna rece . Numai sa nu fie rupt de oameni sau patrupezii care isi mai fac drum pe acolo, pe poteca rasarita de langa el :

De sub zapada, un trandafir

Si in casa , la caldurica au rasarit primele plantute din semintele de rosii puse in pamant duminica trecuta :

Primele tomate rasarite

La caldura si-a deschis florile si o violeta roz (la fel ca rosia galbena si violeta o intalnim si in alte culori decat violet):

O violeta roz

…langa care am asezat o primula primita ca  martisor (deja)  :

Primula in ghiveci

Sper sa ii mearga bine in casa, la caldura cam uscata de langa geam , asta pana cand se va mai incalzi afara si voi putea sa o pun in gradina .

13 ianuarie 2012

Substrat pentru orhidee

Filed under: flori, plante — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 11:09 pm

Spuneam intr-o postare anterioara ca in toamna asta am dat un zbârci in ingrijirea orhideelor. Mai gresesc de multe ori si in atentia acordata florilor mai uzuale , de pe la noi, dar in cresterea orhideelor, flori in majoritatea lor exotice , pe care numai  de putin timp le-am cunoscut .

Cand mi-am cumparat primele orhidee , ca sa le ofer conditiile potrivite,  in primul rand am inceput sa ma informez ce le-ar placea. Cel mai la indemana mi-a fost internetul in care din cateva cautari am lamurit cat de cat ce ar trebui sa fac sau cum sa nu fac , ca sa imi pastrez orhideele, sa nu le pierd din  nestiinta  . Insa  cele cateva informatii nu mi-au fost de ajuns  si m-am inscris si pe un forum al orhideelor, singurul la vremea aceea in limba română. De acolo am aflat cum procedeaza altii si m-am inspirat. Am retinut insa -probabil printre altele- si o idee pe care abia in toamna asta am putut sa o pun in aplicare si care…nu a fost prea grozava, ba as zice a fost proasta de tot.

Gasisem pe acel forum, intr-o discutie o recomandare sa fie folosit ca substrat pentru orhidee fibra de cocos . Fibra care se gaseste in magazine sub forma de bloc, cocos sfaramat si presat sub forma si de  marimea unei caramizi, numita bloc de cocos.

Bloc de cocos

Am cautat in perioada imediat urmatoare cocosbloc din asta pe la diverse surse: magazine, supermarketuri , internet. Nu am gasit decat acum, in toamna acestui an la supermarket bricolaj , asezat la raionul cu orhidee. Fireste, m-am gandit eu, unde altundeva  putea fi pus daca este recomandat sa fie  folosit ca substrat pentru orhidee . Si am luat si eu doua bucati- doua caramizi, circa 10 lei bucata. Pe eticheta scrie ca aceasta ”caramida” se introduce intr-un vas cu 6 litri de apa si se lasa in apa pana cand se sfarama, se umfla si absoarbe toata apa transformandu-se intr-un fel de pamant , substrat, bun pentru a fi pus in ghivecele anumitor plante .

Zis si facut. Cu instructiunile in fata am luat o galeata, am pus in ea apa, am pus in apa cocos blocul si am asteptat.

Dintr-o bucata mica, cantitate mai mare

Ca experiment este ceva interesant. Vezi cum bucata de cocos se sfarama , absoarbe apa, cum se umfla. Dupa cateva minute fibra gata infoiata , crescuta de 6 ori volumul ei era gata pentru a umple cateva ghivece cu…cu orhidee, ca eu pentru orhidee o luasem.

Amatoare de a fi transplantate erau orhidee destule. Pe unele care crescusera peste masura de inghesuite in ghivecele de pana atunci le-am despartit in doua sau poate chiar trei grupuri si usor am facut rost de orhidee noi pentru a fi plantate in substrat proaspat obtinut.

Separare orhidee

Substrat nou

De obicei imi ud orhideele saptamanal : sambata sau duminica  prin scufundare intr-un vas larg umplut pe jumatate cu apa. Prin urmare, o saptamana mai tarziu m-am dus sa imi fac datoria saptamanala fata de ele si sa le ofer baia saptamanala. Dar mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca substratul cel nou era inca ud desi trecuse o saptamana intreaga si eu nu il mai udasem.

Ei, mi-am zis, nu-i nimic, pana saptamana viitoare s-o usca, cu atat mai bine daca pastreaza umiditatea o perioada mai lunga, ud si eu florile mai rar.

Si a mai trecut o saptamana, la capatul careia …situatia substratului era aceeasi :ud . Am scormonit putin in ghiveci sa verific starea radacinilor, erau ude si ele, dar mi-am zis ca o fi prea racoare in camera (le pastrez intr-o camera racoroasa, numai pana la circa 15 grade Celsius incalzita).

Si saptamanile urmatoare situatia s-a mentinut, fibra de cocos uda , in ghiveci  radacinile ude si ele.

Ma uitam la frunze si parea sa nu le mai fie prea bine nici lor. De sub frunze insa (poate si  datorita excesului de umezeala) crestea o tulpinita noua cu boboci, care la inceput m-a bucurat , iar mai tarziu cand am vazut-o crescand si in loc sa devina mai vioaie si gata sa deschida florile  , ea s-a ingalbenit , m-a intristat.

Mi-am promis ca imi voi face timp si o sa scot orhideele din ”substratul minune” si le voi muta  in scorta de copac asa cum procedasem si pana atunci .

Radacinile in scoarta de copac

Numai ca timpul trecea, ziua cu cateva ore disponibile pentru a face mutarea parea sa nu se apropie si in cele din urma tarziu, dar nu prea tarziu, intr-un sfarsit de saptamana mi-am facut timp si am scapat florile de umezeala statuta la radacini.

Mare parte din radacinile lor parea sa fi fost afectata, dar le-am lasat sa se usuce, nu le-am taiat si plantele si-au revenit. Floarea care a pierdut tulpina cu boboci acum are frunzele verzi, vioaie , iar pe cateva dintre celelalte vi le-am aratat inflorite (cea galbena cu firul lung a trecut si ea printr-o astfel de experienta neplacuta si cu tot cu boboci i-am dat jos de pe radacini substratul umed, i-am pus altul din scoarta de copac uscat si i-a placut, poate chiar am salvat-o de la imbolnavire , ba chiar pieire) .

Concluzie: blocul de cocos pastreaza umiditatea . Eu nu il voi mai folosi ca substrat pentru orhidee .

4 decembrie 2011

Va vine sa credeti ca e iarnă?

Filed under: gradina, plante, vremea — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 4:31 pm

Va vine sa credeti ca e iarna?

Ieri am iesit in gradina imbracata cu un pullover si geaca de blue-jeans pe care o am de cand eram studenta si pe care nu o mai port decat pe acasa, prin gradina, ca deh, e doar tinuta de cow-boy, adica de vacar, grajdar . Si nu am iesit numai ca sa mai fac un tur al gradinii, cum mai fac in zilele insorite de toamna-iarna, ci ca sa sap :).Am o bucata de brazda  -nu e singura- in fata casei , de vreo patru metri patrati, poate chiar mai putin , pe care am pus si am tot pus ani la rand bulbi de lalele in diverse culori si unde nu las pe nimeni sa o sape , pentru ca acolo unde sunt bulbi, cand bagi cazmaua in pamant, mare parte din bulbi se distrug, sunt taiati de cazmaua mai mult sau mai putin ascutita, dar care pe bulbi ii raneste, si mie mi se imputineaza numarul bulbilor si implicit al florilor de primavara. Asa ca am zis: nimeni sa nu sape acolo sa imi taie bulbii, acolo imi voi face eu timp sa sap cu delicatete .Ei, da, nu exista asa ceva, de sapat am sapat si am distrus si eu cativa bulbi. Ma si gandeam: daca as fi vazut la altcineva ca imi taie bulbii, as fi comentat , asa…am comis-o cu mana mea.

Pana in decembrie nu mi-am facut timp de brazda mea cu bulbi de lalele, asa ca am prins pe ultima suta de metri, vreme frumoasa in decembrie, sa fi fost vreo 15 grade Celsius pe la pranz si am trecut la actiune. Numai ca ziua a acum scurta si unde am sapat a trebuit sa si plantez imediat bulbii in pamant ca alta zi frumoasa  s-ar putea sa nu mai prind anul asta, iar bulbii de lalele trebuie sa treaca peste iarna ingropati in gradina, prin perioada de frig.Asa le place lor.

Astazi , apoi am  udat locul in care am plantat ieri , ca sa nu se apuce gainutele pitice care stau libere in curte sa se scalde in pamantul afanat , proaspat sapat si sa imi scoata bulbii din pamant.

Prin urmare am avut activitate ca pentru o zi de toamna, nu ca in  decembrie.

M-am uitat si la ramurile catorva pomi si arbusti din gradina…

Boboci de magnolie:

Boboci formati

Ramura unui cires batran:

Ramura de cires

Bujor arbust :

Boboci de bujor

Mic arbust de bujor

Cum sa nu isi lepede frunzele-povara , ingreunate peste vara si consumatoare de energie , copacii , pomii sau arbustii cand multi dintre ei au deja formati bobocii pe care ii poarta si ii cresc cu seva buna pentru podoaba din primavara sau vara pe care o asteapta?

Feriga din gradina

Yucca

Yucca, nepasatoare, nu isi face probleme pentru frigul sau zapada de peste iarna. Ramane verde chiar si pe ger sau zapada.M-am intepat din neatentie de cateva ori in frunzele ei ascutite si taioase .Ustura de zici ca te-a intepat o albina.

Clematita ferita peste iarna

Cand am luat clematita, cel care mi-a vandut-o m-a sfatuit sa o  feresc la baza peste iarna in primii ani, invelita in carton. Am pregatit-o pentru perioada de iarna.

Si asa s-au scurs doua insorite zile de sfarsit de saptamana in luna decembrie…

Life in picture

 

Older Posts »

The WordPress Classic Theme. Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 340 other followers