Eu si gradina

25 februarie 2013

Licheni in gradina mea

Filed under: Paraziti, pomi, Trandafiri, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 8:15 pm

Am iesit in curte sa fotografiez ghiocei

Ghiocei in februarie

si dupa cateva incercari, cu rezultate nu foarte satisfacatoare, am constatat ca aveam in apropiere pajisti intregi de alte ”flori” sau fiinte care rezista si cresc si se inmultesc pe orice fel de vreme si (din cate am aflat scormonind dupa informatii despre ele) in orice fel de loc, primitor sau mai putin primitor: pe ziduri , in crapaturile dintre pietre, direct pe pietre, in copaci sau pomi fructiferi , in zone cu temperaturi foarte scazute .

Muschi

Nu sunt pretentioase .Cresc si pe piatra seaca.  Adrian,  prieten si cunoscator al muntilor Bucegi,  i-a prezentat de curand cum cresc pe stancile golase si pietrele de pe munte , in diverse culori si forme.

Atunci cand cresc pe pietre , prin descompunerea lor in substante organice mai simple , contribuie la dezvoltarea unui mediu propice vietii si contribuie la popularea stancii golase cu diverse  alte plante , de care adeseori ne miram ca au crescut chiar din…piatra seaca .

Lichen

La mine in curte , i-am intalnit in pomi, pe trunchiul gros al lor sau pe alte ramuri solide , principale. In general am bagat de seama ca au crescut in pomii mai batrani, de peste 20 de ani (din cat timp ii stiu eu, nu ca as avea eu varsta de 20 de ani, haha, nu ca n-as vrea, e o varsta frumoasa dar ai inainte multe lupte inca de dus si multe lectii dureroase de invatat ) , dar pe suprafete mult mai mici i-am vazut si in pomi foarte tineri, in special am observat in apropierea taieturii de altoire sau a unor rani de pe trunchiul pomilor.

Licheni

Ce sunt lichenii? Lichenii sunt formati din doua organisme diferite, o ciuperca si o alga, care traiesc in cadrul unei relatii reciproc avantajoase , in cadrul careia biologii spun ca  au loc numai schimburi de natura fizica , pe care biologii au numit-o rece, simbioza. Dar stiu ei oare ce se intampla intre micile organisme? Cercetarea nu studiaza mereu si reactia  chimica  dintre micile fiinte (ca tot suntem inca in luna sarbatorii Dragobetelui si a lui Valentin , cei care fac si desfac vietile si relatiile dintre oameni ) , chimia este o stiinta greu de perceput si de tradus in cifre si semne pentru a fi despicate si cecetate amanuntit sentimentele dintre oameni sau, ce sa mai zic de animale sau alte fapturi si mai mici  .

Intre cele doua organisme  are loc un schimb de substante care contribuie la dezvoltarea lichenului si anume :

-alga formeaza hidrati de carbon prin asimilarea dioxidului de carbon ,

-iar ciuperca contribuie la aprovizionarea cu apa din abundenta a algei si cu alte substante nutritive.

Ca sa se formeze lichenul, insa, numai o anumita specie de alge trebuie sa aiba reactia asta de schimb  cu o anumita specie de ciuperci , prin simbioza dintre orice alte specii  de alge cu ciuperci , obtinandu-se forme diverse , diferite de ale lichenilor. Altfel spus, partenerii isi influenteaza si aspectul fizic, morfologic intre ei.

Abia am zarit de curand trunchiul si ramurile pomilor acoperite de muschi si la o privire mai atenta, de licheni si spori ai acestora.

Asta e semn ca pomii nostri nu au fost stropiti chimic , pentru ca  lichenii cresc  in pomii care nu sunt stropiti chimic, insa semnul nu e  neaparat unul  bun, caci  lichenii sunt totusi niste paraziti , care debiliteaza pomii pe care s-au instalat si le dau si un aspect neplacut, de aceea este bine sa fie inlaturati . Asta se face  de regula prin razuirea scoartei infestate (cu perii) in perioada de toaletare a pomilor si prin aplicarea unui tratament cu zeama bordeleza .In vederea desfasurarii acestei actiuni, cei prevazatori este recomandat sa se echipeze in costume ca de martieni, cu ochelari de protectie, recomandabil din plastic si eventual cu masca de protectie a cailor respiratorii , ca sa nu inhalati sporii. Care va sa zica sa nu faceti bine pomii si pe voi rau :).

Ati luat aminte la lectia mea, da? Daca da, bine, ca eu nu se stie daca o voi aplica, dar sfaturi si lectii pot sa dau, ca nu ma dor degetele sa bat taste si scriu litere ;P .

In periplul meu prin gradina, ”la vanatoare” de poze cu aparitii noi de boboci sau moate de flori care isi anunta rasarirea, am observat si un boboc inca rosu de trandafir care pare sa nu fi degerat peste iarna.

Boboc de trandafir

Sunt curioasa daca lavremea infloririi trandafirilor , in primavara,  va inflori sau se va ofili . Oricum, acum pe ultima suta de metri, pot spune ca iarna de anul acesta desi a fost lunga si cenusie, cam lipsita de zile insorite, nu a fost atat de grea: zapada a fost in cantitati rezonabile, zile geroase nu au fost foarte multe, nici cu temperaturi foarte scazute . Eu zic acum bogdaproste iernii ca ne-a tratat asa si ii urez un calduros: ”Du-te, ca e vremea ! Si hai pa!”.

27 ianuarie 2013

La fereastra

Se termina inca o luna ianuarie, lunga si mai neplacuta decat altele din an, dar inca o ianuarie din viata mea. A trecut greu? Ei, da? Acum ca a trecut, as zice ca repede s-a mai dus si asta , imediat bate Pastele la usa si se revarsa cu toata primavara, care…va trece si ea. Cum toate trec!

Prin urmare nu pot sa spun ca ma bucur ca a trecut. M-as bucura sa nu mai fie frig niciodata, asta da, si atunci mi-as dori ca timpul in loc sa stea in fiecare zi. Dar asa…uneori numar invers zilele ce se anunta grele, friguroase , cetoase, intunecoase, rele si s-ar zice ca ma bucura depasirea momentelor lor cele grele.

In plus, in ianuarie, totul se intampla cu florile sau gradina mea, numai de la fereastra .

Singurele flori infloresc in casa, la fereastra: muscate tinere sau care s-au maturizat trecand printr-o vara, abutilon, o crizantema de clima calda cu nume stiintific complicat(e totusi scris , daca treceti cursorul peste poza, il puteti citi), orhidee, ba chiar si o papadie …




 

 

 

Ca-n oglinda

Papadie in ianuarie

Cele mai multe poze le fac tot din casa, de la fereastra. Desi in drumurile mele intre doua destinatii vad lucruri, vietati mai mult(pasarile) ce ar fi frumos sa le urmaresc pentru a fi fotografiate,   din cauza frigului , renunt , cui ii place sa stea in frig urmarind prinderea unei imagini ”din zbor”, dar sa astepte mult timp pentru ea si in frig.

Observ de vreo cateva zile ca in cativa pomi mai inalti de pe strada mea se aduna stoluri infricosator de mari de ciori. Astazi cand s-au pornit in zbor toate odata, croncanind ceva pe limba lor, chiar mi s-a parut infricosator.Dar ar fi meritat o poza. Autoritatile insa ar trebui sa faca ceva cu ciorile astea care se inmultesc peste masura de mult.

Dar din spatele ferestrei, in zile incetosate, am observat cum alte pasari, mai dragalase ,  au poposit in curtea mea.

Pitigoi
Sub pom
Pasari ciugulind din cires, iarna

Si as mai fi incercat, as mai fi asteptat la fereastra sa se apropie cate una ca sa o fotografiez mai frumos, dar credeti ca se putea? Tili cand ma vedea cu fereastra deschisa, țup venea si ea , ca asa s-a obisnuit sa iasa si pe usa si pe geam si pe orice cale i s-ar deschide, insa fereastra mea e la etaj si nu puteam risca sa se arunce pisica .

 

 
Si atunci inchid repede fereastra si o pozez pe ea, vedeta lunii ianuarie pentru camera (foto) a mea. :)

21 ianuarie 2013

In pomi -anotimpuri

Filed under: animalute, gradina, legume si fructe, pomi — Etichete:, , , , , , , , — Mihaela C.P. @ 10:16 pm

In pomii nostri cresc de toate, fructe :

visine

Mere verzi

Mere verzi

-Prune

-Piersic

-paienjenisuri, pe o  creanga din mijlocul unui mar, ale carei frunze s-au uscat si umplut de plase de paianjeni :Ramura de mar uscata si impaienjenita

Ramura de mar uscata si impaienjenita

, uneori cate o leguma-ici, colo vreun dovlecel ,Dovlecel in pom

alteori fluturi ,

alteori pasari -domestice

-sau zburatoare, libere , fara stapan …

De toate pentru fiecare, pe toate gusturile. Ba si animalute, e drept, ca din cele mai usoare, cum sunt pisicile se intampla sa ne apara in pomii din gradina.Un pisic foarte mic

-Ba, inca, uneori, insasi Măria sa, soarele:Soarele

Oameni, si din astia, insa mai rar :).Asta e uneori de bine, intrucat intr-unul din ciresii pe care ii avem in apropierea unui gard , la vremea cireselor coapte avem tot timpul  musafiri neinvitati , invadatori si distrugatori, astfel incat bietul pom se transforma an dupa an in ceva asemanator unui ciot, decat unui pom cu aspect atragator si ingrijit.

Spre toamna, tot ce ne mai ramane in pomi sunt frunzele, tot mai ingalbenite, mai putine, crengile goale pe care se vad insa mai bine cand poposesc pasarile , ori acoperite de straturi suprapuse de zapada.

Pomul cu vrabiile

-Vrabiute

-crengi cu vrabii

Cuplu de vrabiute, mai jos . Cea alba, (vrabie albinoasa ) este in al patrulea an de cand eu i-am observat prezenta .Daca o fi fost in fiecare an tot ea :).

De fapt ideea acestei postari a pornit de la vrabii si pomul in care de obicei le observ si le fotografiez eu, fiind si la indemana mea si in apropierea locului de adapat al  pasarilor, de unde ciugulesc si cele din curte si cele coborate din cer.

Cineva a spus ca cea alba nu ar fi vrabie, ci canar adaptat la salbaticie. Eu am fotografii cu ea , vrabia, impreuna cu grupuri mari de vrabii si zic ca daca ar fi fost alta pasare nu s-ar fi  integrat atat de bine grupului de vrabii cu care sta mereu si socializeaza ca si cum ar fi toti la fel. Cuplu intre vrabiute

Mai recunoasteti pomul in care asta vara erau piersici?Aici, incarcat de zapada: ramuri cu zapada

Dar nu vine ea, iar, primavara? O astept , astept sa o vad iar cu miile de flori, de sunete si de culori, sa nu incetez a ma minuna zi de zi, iar de frumusetea si misterul pe care le reprezinta viata. Trezirea din hibernare, asemanatoare cu renasterea .

The WordPress Classic Theme. Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 314 other followers