Eu si gradina

19 decembrie 2013

Rosii care nu sunt rosii

Adica tomate de alte culori .

Pe care le-am avut in vara care a trecut in gradina mea. Si ce impresie mi-au facut, daca au lasat vreuna demna de mentionat.

Prima pe lista, nu pentru ca mi-ar fi si placut cel mai tare de ea, ci numai prima fotografie-colaj este cu tomata Beauty King , adica frumoasa regelui :). Da, frumusica , nu contest, dar uneori cresc fructele cam strambe, am avut asa si in gradina mea si am vazut si pe net cand apar poze cu ea, adeseori apare si forma stramba , usor turtita intr-o parte . Este intr-o poza alaturi de rosiile mai mici Tigerella, tot dungate , ca si ea, numai cu diametrul mai mic .

Nu au crescut foarte multe rosii pe un fir, abia cateva , dar nici eu nu le-am asezat ordonat cateva fire in acelasi loc , ca sa le pot urmari bine evolutia, ci au fost cele cateva seminte, doua sau trei probabil din soiul asta, maxim cinci , puse in jardiniere  destul de aproape de alte soiuri, astfel ca atunci cand au crescut nu le-am mai putut deosebi si au fost plantate in gradina cam alandala .De-aia nici numarul lor nu il stiu, pentru ca una crescuse intr-un solar, alta cine mai stie pe unde, cum au fost multe feluri de rosii plantate amestecat nu le-am tinut bine evidenta . Oricum din acest fel de rosii nu am apucat sa culeg mai multe coapte in acelasi timp ci una azi, alta peste cateva zile si tot asa. Insa , intr-adevar, frumusetea pielii fructului conteaza. Pentru motivul asta doar si o voi pastra si pe viitor.

O alta frumusica, din care am pus insa foarte putine seminte in jardiniera si am avut tot putine fire din soiul asta a fost tomata Vechea Germanie sau pe net intalnita adesea cu numele Old German.

Cand o vedeam cum prindea a se imbujora , imi radea privirea la intalnirea cu ea. Si nu va spun cu ce pofta si curiozitate o culegeam, iar de mancat la fel, cum o prindeam, cum o hapleam cu nerabdare , astfel ca ma si mir ca am apucat sa fac si acum am gasit , totusi, o poza cu ea taiata in doua felii. Si asta nu a fost cea mai frumoasa rosie Vechea Germanie feliata. Unele parca ar fi fost aurora boreala in miezul tomatelor mele in nuante de  portocaliu si rosu :).

Vedeti in imaginea cu ea sectionata cum ii ramane pielea, ca o cojita subtire , rosiatica din loc in loc , pe margine.

Tare drag mi-a fost de ea :).

As zice ca una din cele mai harnice a fost tomata Regina alba sau White Queen. Prima data cand i s-a copt o rosiuta, si devreme, din cele care au furat primele startul , ma uitam la ea si era cat pe ce sa zic ca e o rosie pe cale sa se strice si sa cada, palida cum mi se parea. De fapt asa era culoarea ei fireasca si  mi-am amintit ca ar trebui sa fie unele chiar albe printre firele cu rosii din gradina.

Tare harnica a fost toata vara. Mereu avea in ciorchine cateva gogonele , ori apoi rosii(albe)  coapte , pana tarziu .Anul asta insa, acest tarziu a fost mai devreme decat in alti ani, deoarece au fost cateva nopti foarte reci la inceput de septembrie si rosiile, zemoase, cat de putin ar fi fost, totusi cu mai multa apa decat alte plante , au inceput sa isi schimbe culoarea si consistenta sanatoasa si nu au mai rezistat.

Despre aceasta regina alba am observat ca atunci cand e bine coapta , si nu de putine ori fructele ei sunt mari, pe partea opusa coditei pielea ei usor se coloreaza in roz .

Am avut trei feluri de tomate verzi : cele cu dungi zise  Green Zebra , zebra verde , ce sa fac daca le-am luat cu nume englezesti? Asa le spunea, asa va spun si eu . Mie mi-au placut. Foarte roditoare si ele, frumoase in salate si in borcanul cu gogonele .

Alte tomate verzi, Cherokee Green , niste amerindiene se pare, de culoare verde , care insa atunci cand sunt coapte , culoarea verde pare sa se transforme intr-un …kaki spre galbui  . Am vazut ca pe unele siteuri , nu din cele care comercializeaza si care fireste ca isi lauda marfa , ci din celelalte care doar isi dau cu parerea , ca este foarte apreciata. Calitati: fruct mare uneori, miez carnos , gust…probabil bun. Eu nu mananc rosiile separat, ci amestecate in salata si m-am bucurat in vara asta de curcubeul din salatele mele. Gustoase mi s-au parut toate, una foarte parfumata pe care am si mentionat-o intr-o descriere de data anterioara acesteia . 

Ca tot vorbeam de amerindiene, adica de soiuri de tomate care se pare ca ar veni pe filiera indienilor din America , am mai avut si Cherokee Purple . Unii le spun purpurii, altii chiar negre. De laudat multi le lauda, am vazut insa si pe altii care se intreaba de ce le lauda altii atata. Sunt adica …controversate .

Cam asa ma intrebam si eu. Mai ales ca m-au cam necajit. Le vedeam frumoase, mari, dar inca verzi si asteptand sa se coaca, mi-am dat seama ca asteptarea le strica. Si in loc sa am parte de ele la masa, nu m-am prea putut bucura de calitatile lor gustative laudate ca fiind deosebite.

Deci, concluzia mea (si imi spusese Dani, dar …pana nu  gresesti  pe pielea ta, nu te inveti minte ) : trebuie culese cand au umerii inca verzi. Altfel se vor crapa si se vor altera inainte de a le culege.

Dintre tomatele negre am avut si Black Krim si BLack from Tula. Baiu-i ca tot amestecate le-am pus, asa incat n-am mai stiut care ce e . Cred insa ca cea mare , din poza de pe masa, alaturi de o rosie portocalie, ar putea fi Black Krim. In multe imagini pe net , am vazut-o cu forma asta.

Cu o forma alungita , am avut tomatele Purple Russian , pe care in pozele de pe net le-am vazut …hm, cum sa zic, extrem de mult editate, mascate, fardate  si  departe  de adevaratul lor aspect . Ele cand se coc capata culoarea roz negricios si de fapt problema e ca nu apuca sa se coaca bine, pentru ca se crapa pe fir. Nu am reusit sa mananc multe din ele, pentru ca odata crapate mai vedeam cate-o musca sau albina cum intra si gusta din miezul ei si …albina ca albina, dar musca ma cam scarbosea :). Plus ca la unele din ele, ma uitam cam lung intrebandu-ma ce era cu dungile maronii ca niste picaturi de murdarie scurse de altundeva. Ce sa fie? Rosiile de pe un etaj superior , coapte, se crapasera si sucul lor se scursese pe cele de la etajul de dedesubt . Le patase si eu ma intrebam ce lichid maroniu se scurgea si de unde pe rosiile mele.

Ei , si patatele lunguiete, adica Striped Roman. Or fi de la Roma . Nu rodesc foarte bogat , dar sunt interesante cu forma mai putin intalnita la rosii si petele galbene , uneori sub forma de dungi , pe pielea rosie . 

Prin urmare, in episodul de astazi am mai avut inca 10  (+1 neidentificata) feluri de tomate:

-Beauty King, Old German.

-White Queen,

-Green Zebra, Cherokee Green (a, mai aveam si soiul Aunt Ruby Green  parca, dar cred ca nu am pus din el seminte si nu l-am identificat printre tomatele coapte din gradina),

-Cherokee Purple, Black Krim, Back from Tula,

-Striped  Roman , Purple Russian.

Plus sase (data trecuta), plus doua anterior , total 19. Si astea tot nu-s toate :).

27 noiembrie 2013

2 in 1-cartof si rosie

Filed under: filme, muzica, tv, legume si fructe, Noutati — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:47 pm

Si in gradina se poate sa prinzi (cum s-ar zice)  doua dintr-o lovitura. Doua culturi , de cartofi si de rosii de pe aceeasi suprafata cultivata …cu cartofi altoiti cu rosii. Mai exact a fost indepartata partea inutila a cartofului, frunzele  si pe tulpina lui, viitor poltaltoi , ce trebuie sa fie suficient de groasa incat sa suporte noua planta , a fost grefata o bucatica de tulpina de tomata a carei tulpina zice ca ar trebui sa fie de diamentru aproximativ egal cu cel al portaltoiului .

Unii altoiesc trandafirii, altii pomii, altii…legumele .Asa cum a reusit o firma cu reputatie buna din Marea Britanie , dupa multi ani de incercari , care a dezvaluit publicului si a reusit sa ofere  spre comercializare in numar mare , un nou tip de planta ce poate fi cultivata atat in recipiente incapatoare, cat si in pamant direct in gradina , planta  care in pamant produce cartofi , iar la suprafata dezvolta o frumoasa tomata de marime nedeterminata . Planta este anuala si nu cred ca poate fi reprodusa din seminte , ci numai prin reluarea an de an a procedeului de altoire . Ceea ce inseamna ca ori invatati lectia sa produceti acasa noua planta, ori cumparati de la cei deja cunoscatori , care in prezent sunt…destul de putini , daca nu cumva secretul e bine pastrat de firma care a reusit pentru prima data sa creeze aceasta noua planta care ofera pe spatiu mic productie …dubla. :)

Gustul atat al cartofilor, cat si al rosiilor rezultate din aceasta combinatie , zice ca ar fi deosebit de dulce si bun.

 

Planta e primit numele de TomTato .

 -

23 octombrie 2013

De la altii

…am imprumutat obiceiuri .

Sau am copiat , asta pentru ca ne-au placut .Ce, credeti ca sarbatoarea Craciunului o fi inventie româneasca?

Nu as vrea sa intru pe domeniul religiei, eu spun aici doar de felul in care sarbatorim diverse evenimente: cu brad impodobit, cu beculete atat in case, cat si pe strazi, cu focuri de artificii , mai nou cu inimioare si cadou intre indragostiti de ziua Valentinilor :).

Diverse zile pe care unii le sarbatoreau au fost luate in vartejul fenomenului globalizarii de la unii la altii . Daca sunt motive de sarbatoare si de bucurie, atunci foarte bine! De ce sa se bucure doar altii? De exemplu …de o aniversare legata de dovleci si de frumusetea lor :).

Nu e nimic rau in asta , copiii sa sarbatoreasca Halloweenul ca pe o zi a vrajitoarelor, mascati si costumati in diverse tinute , iar cei mari ca pe o zi a recoltelor de  dovleci, struguri, stiuleti de porumb, hambare pline de diverse soiuri de cereale, cu must , cu …fiecare cu ce are, numai sa se bucure.

La mine ziua recoltelor a cam trecut. Gradina e culeasa aproape in totalitate, doar cateva macesa au mai ramas , hrean, care insa sta sub pamant si scoatem numai cand avem nevoie si in rest crengi goale si cateva flori de toamna. Si atunci cum ma pregatesc/bag in seama  si eu de Halloween ? Nicicum :) , numai cu o melodie  despre masti si mascati  :

the Man in the Iron Mask

(Heart of a king)

Si tot de la si despre altii , cautand pe internet diverse date despre…rosii, ca mi se face des dor si pofta de ele – poze, orice fel de informatii , cum fac altii , ce proceduri aplica , cu  ce rezultate , ce parere au despre soiuri , care e mai bun, mai rodnic, mai acru, mai dulce sau fiecare ce parere isi poate da, orice daca e despre rosii ma poate interesa si tot asa cautand , am ajuns pe un blog al unei englezoaice . Ea nu e mare specialista in cultivarea tomatelor, dar se informeaza si ea ca si mine sau mai bine decat mine , iar  ceea ce mi-a atras mie atentia la blogul ei au fost cateva poze cu aceste rosii fotografiate si atasate mai jos  , cultivate in solar in ghivece . Sau in sacose mari umplute cu pamant in care tot la ea am vazut ca ei  cultiva si fasole .

Ba chiar si pe verticala in jardiniere cocotate la ferestre au avut curaj sa puna ghivece sau jardiniere mari cu legume , plante aromatice , ba chiar in alte poze am vazut si zmeura in jardiniera, pe balcon.

Mai jos am ales cateva fotografii interesante , unele mi s-au parut chiar reprezentative pentru gradinile englezesti. Am incercat sa aleg cat mai putine :





Si eu cam cochetez cu ideea plantarii bulbilor de narcise prin iarba , sub gazon, ca doar in poiana narciselor in salbaticie la fel cresc, in pasuni  si cred ca in curand chiar voi incerca asta.










Mai multe puteti vedea la ea:  ”outofmyshed” .

17 august 2013

Mos Craciun e vara

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:01 pm

Pentru voi a venit Mos Craciun?

Nu stiu pe la casele altora cum o fi, dar pentru mine astazi a venit Mos Craciun. Da, stiu ca e vara, cam pe final, ce-i drept si trist , dar astazi am avut o zi de maxima incantare , cum in putine altele mi se mai intampla peste an .

Astazi am strans una din cele mai importante cantitati din recolta de rosii, cum inca nu am avut in alta saptamana si cum alta nu cred ca voi mai avea in sezonul asta. Rosii din gradina mea si din munca si planificarea si pregatirea facute de-a lungul unui intreg an, inca de toamna trecuta de cand am inceput sa caut diverse soiuri noi de seminte de tomate (noi pentru mine), care sa nu fie hibrid si sa fac planuri pentru sezonul ce avea sa vina.

Si povesteam in urma cu catva timp cum in mod nesocotit m-am trezit cu prea multe soiuri de rosii, fata de cat ar putea sa produca gradina mea si cat ma pot eu singura ocupa. Caci rosiile sunt domeniul meu, specialitatea mea in gradina si deseori sunt contrazisa de alti participanti, spectatori mai bine spus la activitatile de ingrijire a tomatelor (in special cand vine vorba de defoliere incep cele mai multe discutii: ca de ce, ca nu e bine asa, ca nu s-a mai vazut altundeva, ca internetul asta mi-a bagat numai idei in cap,  asa cum chiar azi mi s-a spus ) si cum munca in echipa inseamna uneori sa pierzi o parte din timpul pretios ca sa convingi si sa explici  varianta ta si pe intelesul altora, eu , uneori nu foarte rabdatoare (acasa) , le raspund ca fac asa fiindca asa vreau eu (cu asumarea raspunderii :) ). Fara suparare intre noi :).

Prin urmare, dintre cele multe soiuri, abia o parte au dat in parg si au fost astazi sursa pentru incantarea mea , dar si munca pana seara la prepararea sucului de rosii, care -aici ma retrag- nu mai e de specialitatea mea :).

In fine , treaba a mers ca pe roate si iata-le intinse pe masa, la umbra, la sedinta foto . 




Mai sunt si alte soiuri lipsa ”la apel”, care nu au fost coapte suficient inca.

Dar veti mai auzi si vedea si de astazi, dar si din alte zile in care am strans zeci, sute de imagini cu rosii fotografiate atat in gradina, solar, pe planta, cat si stranse asteptandu-si implinirea , scopul final pentru care au strabatut tot drumul de la samanta culeasa in anii trecuti , cine stie de cand unele or fi fost, pana pe masa mea.

Azi a fost o zi a recoltei pentru mine, pentru noi acasa . Si eu am simtit satisfactia si bucuria,  cum poate oi fi simtit altcandva, copil fiind,  cand venea Mos Craciun .

25 august 2012

Rosiile San Marzano si alte asemenea

Imi plac rosiile la nebunie! In primul rand sa le vad rotunde, bine coapte si colorate sanatos , firele pline de roade , mmm…nici nu le-as culege prea curand ca sa mai stau sa le privesc, sa ma mai bucur de ele! Dar imi plac si sa le mananc -salate , sau in diverse preparate ori ca suc . Asa ca le mai pozez, le mai privesc si mai raresc din fructele lor ca sa impac ambele mele gusturi.

Daca la inceput m-am ocupat de rosii pentru ca a trebuit sa le ingrijesc in lipsa parintilor mei de acasa, si nu o faceam cu prea mare tragere de inima, ba dimpotriva, ma si rusinam daca ma vedeau prietenii sau colegii care treceau pe strada , cum eu stateam sa ud rosiile alor mei , cu timpul a inceput sa ma preocupe ingrijirea sau cresterea lor , ba chiar sa imi placa .

Primele mele rasaduri cred ca au fost de rosii cherry , a caror samanta am oprit-o din rosiile cumparate de la supermarket la caserola. Intai cherry rosii , apoi clopotelul galben, acele tomate micute sub forma de para. Apoi am mai gasit si rosii zebrine, marime medie,de culoare rosu negricios cu dungi verzi,  nu erau nici  mici ca rosiile cireasa , nici mari, a caror samanta de asemenea am oprit-o si sadit-o in anul urmator, insa ca gust nu prea mi-au placut. Rosiile zebrine mi s-a parut ca ar avea coaja tare si nici gustul prea grozav, astfel ca nu prea m-am mai ocupat de ele , sa le opresc samanta in anul urmator cultivarii lor in gradina si le-am pierdut.

Dar uite asa am tot adunat soiuri si soiuri de rosii. Am mai si cumparat seminte la plic de la supermarket. Unora dintre rosiile sadite din acele seminte le-a mers bine si le-am pastrat , altora mai putin sau deloc.  De fapt singurul soi de rosii din seminte cumparate de la magazin care mi-a placut, pot spune ca mi-a mers drept la inima :), este soiul San Marzano.  Sunt rosii de forma lunguiata, cu coaja ca a unui ardei capia, destul de subtire, carnoase , cu putine seminte , mai degraba dulci decat acre , un fel de gust dulce-amar ca al ciocolatei de fina calitate

Se spune despre semintele rosiilor San Marzano ca au fost daruite de catre Regele Persiei catre  cei din Napoli in jurul anului  1700 sau putin dupa acesta si acolo au fost sadite in solul vulcanic de la poalele muntelui Vezuviu , unde sunt crescute in mod traditional si acum.

S-au adaptat bine la conditiile de clima de la noi, nu le-am vazut vreodata bolnave, cu fructe patate sau inmuiate .Se coc vara spre toamna, adica mai tarziu si dureaza pana spre venirea gerurilor .Rosii

Si San Marzano in gradina din Romania :

San Marzano
San Marzano

Incet, incet m-am transformat intr-o colectionara de soiuri de rosii , astfel incat ori de cate ori imi mai ieseau in cale altfel de rosii, opream de la ele seminte si pe langa rosiile San Marzano, acum am rosii cu forma lunguiata , si galbene ,  poate sunt soiul de tomate zis si banana, poate altfel denumit, nu stiu, eu insa le-am oprit de la rosii cumparate de mama mea dintr-o piata din Bucuresti .

Tomate portocalii lunguiete

Mai jos sunt in sectiune longitudinala :) :

Rosii in sectiune longitudinala

Langa cele doua soiuri de rosii cu forma alungita am mai taiat si asezat in castron pentru sedinta foto :) inca o rosiuta mica, mica, asemanatoare ca forma cu o capsuna. Asta pentru ca in urma cu ceva timp vazusem pe un site de comercializat seminte de legume din strainatate , seminte din soiul de rosii capsuna (strawberry), despre care atunci mi-am zis: tiii, ce noutate, ce minune ! Si eu care habar n-aveam ca poate exista si asa ceva. Ei, uite ca mi-a crescut si mie in gradina o tomata galbena cu forma si marimea unei capsune.

19 august 2012

Rosiile in 2012

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 5:39 pm

Anul asta (nu doar vara asta, ci anul asta) am mancat pentru prima data rosii in 22 iulie. Si asta pentru ca atunci au inceput sa mi se coaca din rosiile din gradina , ca altfel, eu rosii din piata nu mai mananc .

A fost destul de devreme, fata de alti ani, cand luna august era reperul meu pentru coacerea rosiilor din gradina.

De atunci nu am mancat zilnic, ca in alte veri rosii, dar si cand am mancat, a fost pe  alese, dintre rosiile cele mai bine coapte si mai durdulii.

Am cules si de doua ori, adica in doua saptamani consecutive, cate doua cosuri de rosii pentru suc. Nu mai culeg mai mult de doua cosuri odata, desi as avea de unde, pentru ca mai multa cantitate pentru suc, inseamna mai mult timp, mai multa munca  si pentru storsul rosiilor, dar si pentru fiertul sucului, si in alti ani se facea noapte si sucul nostru de rosii inca era pe foc, in curs de a fi preparat si am vrut sa evit sa se mai intample asa.

Astfel ca de anul asta am zis: doua cosuri odata si e suficient. In plus in felul asta dau timp rosiilor sa se coaca bine- bine, asa incat de multe ori le culeg  si cate putin crapate , iar asta pentru mine e o bucurie si semn ca sunt foarte bine coapte. Si cu atat mai gustoase.

Rosie coapta

-  Unele rosii s-au copt cate un ciorchine odata :

Ciorchine de rosii coapte
Rosii in solar

Fire de tomate pline de rod

- Rosiile culese:

Rosii culese

Unele arata atat de bine, ar putea fi date si la export :).

Si galbene, si rosii

- Dintre cele mai frumoase rosii, pana acum , unele dintre cele mai mari s-au apropiat de greutatea de 5-600 de grame fiecare. Dar mai am rosii mari, asa ca este  posibil ca recordul de anul asta sa fie altul decat ce se vede mai jos. In plus, rosiile mele nu sunt hranite cu nimic altceva decat soare , caldura si apa .

Cele mai mari, pana acum
Suc de rosii

- Imi place sa cultiv rosii, inca de la inceputul fiecarui an calendaristic mie imi sta gandul la cum sa fac rasaduri, din ce soiuri , astfel incat sa am in gradina rosii foarte bune si pentru suc, si pentru consum la diverse mancaruri. Si anul trecut am mai postat poze cu rosii pe blog si de atunci au mai poposit in cautari diverse persoane care doreau informatii cu privire la cultivarea rosiilor.

Eu nu stropesc rosiile deloc, nici cand sunt mici, nici cand au floare, nici cand au rod si multi cauta pe internet informatii cu privire la stropirea sau tratarea in diverse stadii a tomatelor, fie pentru a se coace mai repede, fie din alte motive . Sfatul meu ar fi pentru toti sa incerce sa evite orice tratamente chimice, care nu cred ca fac altceva decat sa contribuie la vanzarea produselor chimice , care in cele din urma ajung prin rosii in hrana noastra si in organismul nostru si ma indoiesc ca asta ar fi bine. Din experienta mea, rosiile in solar cresc si se coc si pot fi culese pentru consum propriu cel mai bine la jumatatea verii dupa ce se implineste termenul de circa 80 de zile sau dupa cum are fiecare soi in parte un termen de dezvoltare normala , si fara a fi stropite .

Aici , in pozele de mai sus sunt numai rosiile din solar, dar am avut cateva randuri de rosii si direct afara, in curte, care de asemenea nu au fost stropite si datorita verii secetoase au trecut cu bine pana acum, sanatoase ,  prin toate fazele de crestere ale plantei.

19 februarie 2012

Ziua zero

Filed under: Fără categorie, gradina, legume si fructe, rosii, seminte, tomate — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:54 pm

Azi , ziua zero, ziua in care incepe aventura in activitatea de gradinar pentru anul 2012. De multe zile imi tot faceau cu ochiul semintele de rosii depozitate intr-un colt al camerei si de multe zile ma tot indemnam sa nu uit, sa nu intarzii si sa pregatesc din timp rasaduri daca vreau sa am si anul asta cate ceva in gradina, si in special la rosii si la ardei ma gandeam. Asa incat ziua de astazi, planificata din timp pentru pregatirea rasadurilor am inceput-o cu gand pe treaba. Sambata si duminica pentru mine nu sunt zile de huzur , ci sunt cele mai pline de activitate zile din saptamana, de odihna activa ,  pentru ca le am libere, numai ale mele in intregime si pentru ca tocmai de aceea imi planific sa fac cele mai multe treburi. Nu ca as si reusi sa fac tot ce imi propun , dar de fiecare data lista cu planuri e lunga.

Prin urmare , astazi m-am indreptat spre beci  , unde de asta toamna curatate de pamant si stropi de praf pregatisem jardiniere goale cu gandul la  startul de acum, le-am sters bine de praf, de paianjeni, daca ar fi, sa nu le aduc in casa cu cine stie ce balaur de paianjen pe ele  , le-am umplut cu  pamant pentru flori si am purces la insamantare . Intr-o vreme de inceput , aruncam semintele gramada in jardiniera sau ladita, ba am incercat si in paharele, galetuse, diverse recipiente mai mici si apoi dupa o vreme iara murdareala pe maini pentru rarirea plantutelor crescute prea inghesuit. In ultimii ani insa, si anul asta la fel, am luat semintele bob cu bob si le-am asezat una cate una lasand si putina distanta intre  ele, ca sa nu fie prea inghesuite. Semintele sunt asezate pe categorii, rosii mari separat, tomate galbene separat, la fel si cu ardei gras si iute, iar la sfarsit fiecare jardiniera etichetata cu nume si numar de seminte, respectiv viitoare plantute ce ar trebui sa contina. Ei, nu e asta organizare? :)

Start rasaduri

Semintele de culoare albastru sidefat din poza de mai jos  sunt cele de la rosiile Tolin F1, soi profesional , si probabil au fost stropite cu ceva. De acum incolo numai apa vor mai vedea si nimic altceva.

Seminte tomate

Ardeii, fiecare in gropita lui:

Seminte ardei

Fiecare samanta are locul ei in care torn la inceput , in primele zile cate putina apa direct in locul in care e ingropata samanta, asa incat apa nu trece pe langa ea ori sa o miste din loc . La sfarsit ocupa pe pervaz , la fereastra fiecare jardiniera cate un loc, ardeii in dormitor, unde e mai cald si ii stimuleaza sa incolteasca mai repede decat daca as pune semintele intr-un loc mai rece, iar rosiile le asez in sufragerie unde incalzim mai putin si au temperaturi moderate care sa nu le grabeasca.

29 ianuarie 2012

Rosii fel de fel

Filed under: gradina, legume si fructe, rosii, tomate — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 1:22 pm

Dupa ani de rateuri , 2011 a fost gloriosul an al rosiilor. Am avut din plin, ce am pus in pamant a crescut ca in poezie :

”unde sapa sapa locul, sare din pamant norocul” si

”pui un bob, din  el rasare mia de margaritare”.

Eu rosii din piata nu mai mananc de cand am aflat  cate metode moderne folosesc inclusiv taranii, de la care te-ai astepta sa creasca rosii sanatoase dupa metode traditionale . In primul rand ca sa stimuleze rodirea, introduc florile in substanta chimica, numita tomatostim , nu mai au incredere in albine (a, apropo, am vazut oferta de vanzare bondari pentru polenizare , cred ca cu tot cu stup , intre 300 si 700 de lei :) ).

Apoi ca sa se coaca mai repede, le injecteaza in codita o alta substanta chimica, asta nu mai stiu cum se numeste. Ca sa nu mai zic de cate substante chimice sunt aruncate pe pamant si in ce cantitate , tot ca sa fie recolta buna, sa iasa bani.

Si atunci m-am facut si eu taran agricultor in timpul liber, sa incerc si eu sa dau viata unor plante utile  care sa-mi dea inapoi daca le ofer ceea ce  le face bine , cateva bunatati  crescute  cat mai natural ,fara interventii chimice .

Si anul trecut am reusit sa conving rosiile sa rodeasca frumos. Nu numai rosiile, dar ele fac obiectul povestirii de fata . Si de fapt le-am oferit si mai multa atentie decat altor feluri de plante, recolte din gradina anului trecut , pentru ca , of, da, m-au cucerit prin frumusetea lor, culorile vii , variate ,pielea neteda, lucioasa , mirosul de rosie coapta ,proaspata, culeasa direct de la fir, gustul  de neconfundat in salate sau ciorbe, da, am  o slabiciune pentru rosii , pe care le consider vedetele gradinii de legume, must haveul fiecarui an.

Am avut cateva soiuri. Dintre cele mai harnice a fost unul de rosii cu fructe relativ mici , cu dungi galbene atunci cand se coceau , care   s-au copt cel mai repede , printre primele  si au fost  si rezistente. Nu s-au imbolnavit, nu le-am gasit stricate , cel mult mai cadeau pe pamant atunci cand nu le culegeam la timp. Pentru ca au fost foarte roditoare , mi-ar placea sa mai pun cateva fire si anul asta ,dar abia acum imi dau seama ca din ele este posibil sa nu fi oprit samanta :) .

Zebrino

Am avut intr-un an si rosii cu dungi verzi, insa aveau coaja tare si mie gustul lor nu mi-a placut.

Cele mai roditoare au fost insa un soi hibrid de rosii. Ce inseamna hibrid ? Cautare google:

 ”Samanta hibrida – samanta obtinuta in urma incrucisarii intre linii, soiuri sau hibrizi, care in prima generatie asigura productii mari datorita fenomenului de heterozis.”

Ce inseamna heterozis? Cautare google:

”Heterozisul este fenomenul opus consagvinizarii, care reprezinta expresia genetica exteriorizata practic prin cresterea considerabila a vitalitatii, vigurozitatii, adaptabilitatii, a productivitatii etc la hibrizii din prima generatie F1.Cu alte cuvinte, heterozisul reprezinta cresterea vigorii hibride in F1 in urma incrucisarii intre forme (linii consagvinizate, soiuri etc.) diferite genetic. ”

Deci samanta rosiilor hibride este obtinuta  prin incrucisare dirijata .Si acum inteleg eu de ce la foarte multe rosii gaseam scrisa denumirea F1 .Ei bine, soiul meu de rosii hibrid, Tolin F1 . A fost intr-adevar foarte roditor. De cateva ori mi s-a si rupt sfoara cu care era sustinut  datorita greutatii prea multor fructe . Rosiile insa nu au fost mari, ci de marime medie, dar rezistente .Le lasam sa se coaca mai multe odata ca sa pot avea  o cantitate mai mare de rosii si desi erau inrosite bine, mai ramaneau de la o saptamana la alta in gradina ,in forma buna, fara sa se deshidrateze sau sa se pateze fructele de mucegai. Soiul asta de rosii l-am folosit in special pentru suc .

Rosii etajate

In ciorchine

Se poate vedea cate o frunza mai albicioasa sau tulpina innegrita. Albul de pe frunze nu este de la stropiri, pentru ca nu am stropit rosiile cu nimic, a fost o afectiune care a atins frunzele catre sfarsitul perioadei  de coacere , dar care nu s-a extins astfel incat sa afecteze negativ intreaga planta , nici pe cele din jur . Din soiul asta mai am din plicul de anul trecut, au fost suficient de multe seminte incat sa-mi mai ramana , iar perioada de germinatie a lor nu este depasita.  Intentionez sa raman fidela acestui soi si in anul in curs.

Rosiile românesti sunt pastrate de mine de cativa ani , an de an, din samanta rosiilor coapte la mine in gradina. M-au surprins in primul an cand le-am luat din piata prin fructele mari. Cea mai mare rosie de pana acum din acest soi a fost una de 800 de grame,

Proba cântarului

Rosii mari

care nu a fost singura rosie mare , dar a fost cea mai mare din toate timpurile , din gradina noastra. Am mai vazut insa la altcineva si rosii de peste 1 kilogram, insa imi amintesc ca le dadea ingrasamant plantelor , nu chimic, dar le stimula .In schimb rosiile mele cresc cat le vine lor  de la natura :).

In 2011 cea mai mare rosie din soiul asta de rosii românesti a avut numai 500 grame.

Si rosii, ma rog, tomate galbene am de cativa ani in gradina. Soiul este cumparat tot ca rasad de la piata si pastrata samanta an de an.

Pot spune ca sunt o mica colectionara de soiuri de rosii. Cum vad undeva un soi nou,adica rosii coapte ,  incerc sa ii pastrez samanta . Asa am facut rost de tomate galbene lunguiete , al caror nume nu il cunosc, cumparate de la piata de legume din Bucuresti in urma cu cativa ani .

Tomate galbene forma lunguiata

Plantez macar cate  un fir , doua din fiecare soi de rosii pentru ca nici nu am spatiu foarte mult, ca sa pot pastra la colectie soiurile obtinute .

Tomate lunguiete am si de culoare rosie , pe parintii parintilor parintilor lor le-am cumparat de la supermarket in urma cu ceva ani  si desi uneori am omis sa le pastrez samanta , cum fac nu rareori, in vara urmatoare mai rasarea cate un fir , doua, si singur . Ma bucur ca nu le-am pierdut pentru ca sunt rezistente, rezista toamna pana aproape de primul ger. Poate datorita faptului ca nu sunt foarte zemoase , ci ca un ardei gras, goale pe dinauntru.Soiul este intalnit sub numele San Marzano :

Rosii San Marzano

Un alt soi de rosii destul de roditor , dar care mie nu prea mi s-a lipit de gust este soiul de rosii Roma. Sunt micute,  unii le mai spun si prunisoare. In urma cu cativa  ani imi daduse cineva si o reteta de dulceata din rosii prunisoare. Posibil sa o  fi si incercat, nu mai stiu, ca intr-o vreme de tot felul de retete de dulceturi aflam, unele le-am si incercat si imediat le-am si uitat .Intrucat rosiile astea nu mi-au fost prea dragi, constat ca singura poza in care le gasesc este asta:

Rosii Roma

…poza in care de fapt incercam sa fotografiez o mandrete de paianjen barosan, care isi croise un fir gros pe care sa coboare .

Rosii inima de bou. Unii le indragesc, le ridica in slavi, poate datorita numelui isi inchipuie ca sunt un soi de rosii mari cat inima unui bou, care trebuie sa fie tot mare. Nu sunt rele , sunt foarte carnoase, bune la gust , dar se inmoaie usor si nu prea rezista. De multe ori le-am lasat sa se coaca , iar cand am vrut sa le culeg, am constatat ca incepusera sa se altereze .

Rosii inima de bou

Am mai avut si rosii mici, in forma de para, rosie si galbena si  cherry galbene.

Cherry galbene

Rosii mici sub forma de para

Tomate galbene sub forma de para

Rosiile cherry pitici si perisoarele le-am obtinut din semintele unor rosii cumparate de la supermarket .

Doar atatea soiuri de rosii am avut in 2011.

Pentru anul asta insa am mai comandat de la un vanzator de seminte de legume românesti   seminte de rosii uriase , pare sa fie ceva diferit de ceea ce am eu dupa descrierea plantei , seminte de rosii negre (le spune el, de fapt nu sunt negre-negre din cate am vazut in poza, nu mai retin exact aspectul) si un soi de seminte de rosii gogosar, goale pe dinauntru , bune de umplut cu vinete sau dupa preferinta fiecaruia.  Nu stiu unde voi inghesui atatea rosii cate imi doresc sa cultiv .

28 august 2011

Roșii coapte

Filed under: gradina, produse bio — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 5:11 pm

E ușor sa culltivi roșii bio , adica fără să le stropesti cu diverse produse chimice împotriva bolilor plantei, daca ai solar .   Mai ales atunci când cultivi rosiile numai ca hobby si nu ca sursa de  venit .

Sigur ca exista si riscul ca vremea sa fie neprielnică, in general o vară cu ploi multe inseamna umiditate atmosferica crescuta si asta nu priește rosiilor. Eu de câțiva ani tot incerc sa cultiv rosii fără să apelez si la stropiri cu produse chimice.  Unchiul meu despre care am mai scris, care este mai bun cunoscător decat mine al modalitatilor de crestere atat a legumelor, cat si albinelor, viei si pasarilor de curte, m-a cam descurajat. A zis ca stropirile de fapt nu fac (asa mult) rău si ca daca iti doresti tomate sanatoase care sa duca fructul copt pana la final , e musai sa si stropesti.

Așa ca anul trecut mi-am stropit plantutele de mici la o saptamana sau doua imediat dupa plantarea in solar cu solutie de var si  piatră vânata . Am zis sa fie! Sa alung de la bun inceput daunatorii care ar intentiona sa se lege de micile mele plantute. Apoi le-am mai  stropit o  singura data dupa ceva ploi . Chiar si asa frunzele tomatelor mi s-au uscat, au capatat un aspect bolnavicios si dadeau semne de mană. E drept ca nici eu nu am prea stat anul trecut dupa ele sa le ingrijesc, le-am cam neglijat si in afara de apa din cand in cand distribuita prin picurare la baza radacinii plantei, nici de legat nu le-am prea legat cum ar fi trebuit, nici nu le-am prea curatat de excesul de frunze.Insa atunci cand le-am vazut cu frunzele bolnave, nu le-am smuls , ci m-am inarmat cu foarfeca si am luat la rand toate firele de tomate si am taiat cu foarfeca orice urma de frunza bolnava , astfel ca la final dupa cura de aerisirire si tundere rosiile mele aratau așa:

roșii chiluge

Rămăseseră numai niste tulpini golase , fara nicio frunza pe ele in afara câtorva din varf , dar cu fructe agatate in continuare de ele.

Apropo de asta, imi amintesc de o intamplare petrecuta cu cativa ani in urma pe cand eu eram mai tinerica si nu chiar in primul an de cultivat rosii, pentru ca am tot incercat an de an de multa vreme incoace, intai numai cu rosii cherry , apoi si cu rosioare in forma de pară si tot așa am mai adăugat cate un soi nou până am ajuns sa cultiv rosii mari si bune. Si intr-o vara pe cand aveam in curte la lucru  doi barbati de varsta a a treia, chemati sa ne  ajute la construirea  unui cotet ca lumea pentru pasari , iar eu prin curte  mă ingrijeam de rosioarele mele , unul dintre cei doi barbati, om in vârsta si cu multa experiența, nea Sandu ii zice, in timp ce m-a vazut cum bibileam la rosii a dat năvală in culturile mele si numai ce m-am trezit ca a inceput sa le tot rupa la frunze. Atunci am avut un sentiment de revolta ca nu mi-a cerut voie  inainte de a -mi jumuli rosiile de frunze, dar  imi mai amintesc si ca mi-a zis ca eu cultiv rosiile pentru fructe, nu pentru pădure de frunze.

Asa ca anul trecut si cu stropit rosiile tot s-au imbolnavit pe parcurs, tot am intervenit cu defoliere aproape pana la chelie , dar in final am avut rosii coapte la sfarsit de august.

Anul asta insa, am zis ce-o fi o fi, mi-am luat si un soi de rosii Tolin F1 despre care spuneau ca ar fi rezistent la boli si nu am mai stropit rosiile cu nimic. Nici macar ingrasamant  nu le-am dat. Numai apa din cand in cand , cate o jumatate de ora sau cât am considerat necesar si atat. Insa de defoliat frunzele, de vreo cateva ori inca de la inceputul verii am tot defoliat, inarmata cu foarfeca , astfel incat sa fie loc intre plante, sa nu se atinga intre ele si sa se simta in interiorul solarului aerisit, incat sa poti sa respiri.

Am avut si cateva rosii care s-au imbolnavit  , situate intr-o zona in care se mai scurgea apa de la ploi inauntru in solar , dar cele mai multe , desi acum au pe frunze cate o urma albicioasa, au fructele mari si frumoase , iar de acum numai asta conteaza pentru ca perioada cu pericol de imbolnavire a trecut .

impreuna cu putinele crăițe care au iesit si au inflorit

Prin urmare, rosiile mele s-au format, au crescut si au ajuns la perioada de coacere  fara mari eforturi  (nu m-am ocupat zilnic de ele) si fara interventii cu substante chimice. Deci se poate si fara stropiri . Si nici nu am avut pierderi.

Rosii, nu pădure de frunze

 

Un cos de roșii prunișoare, soiul Roma

 

Un vas de rosii-zebruțe cu dungi galbene

 

Rosii galbene :) si rosii rosii

Si inca mai am de cules astazi, dar voi avea si in zilele urmatoare.

A fost un an prielnic pentru cultivarea tomatelor, iar ale mele sunt curate , in afara de soiul hibrid Tolin F1 care a fost obtinut prim metode specializate de imbunatatire a plantelor, pot spune ca rosiile mele de la insamantare si pana la cules si preparare sunt rosii bio :). Sunt mândra si încântată de ele.

29 iulie 2011

Soiuri de verzi

Filed under: gradina, plante, produse bio — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:08 pm

Daca noi românii le-am botezat rosii , iar ele mai sunt cateodata si verzi , si galbene … denumirea a lasat loc de interpretare si eu, ca sa nu le zic chiar tomate, pentru ca suna putin pretentios , am adaptat dupa culoarea pe care o au acum tomatele mele. Care sper sa supravietuiasca perioadei critice prin care au inceput sa treaca si in care parte din ele dau semne de mana, chiar pe fruct, iar o parte numai pe frunze. Dar maine iara imi propun sa iau cu asalt alt set de frunze, sa mai fac loc aerului sa circule si sa ramana putina distanta intre firele de …rosii, acum verzi :).

Am inceput cu Vedeta. Am luat din piata in urma cu cativa ani de la o taranca ce vindea rasaduri si mi-a garantat ca este un soi bun de rosie mare, rod mare. Eh, am zis eu, reclama. Dar vroiam sa iau ceva rasaduri, asa ca am luat vreo cateva fire. In primul an, intr-adevar a facut cateva rosii mari, dar facea numai un etaj de rosii, apoi firul se usca si disparea. Deci nu era soi prea roditor. Dar am oprit samanta. In anii urmatori, nu mai stiu cati la numar, tot asa, cate putin, dar facea. Si intr-adevar de fiecare data si ingrijita si neingrijita facea rosii mari, ba chiar in urma cu…un an sau doi , uitate aproape in gradina, rosiile au crescut de pana la 800 grame fiecare si asta fara ingrasamant nici natural nici altfel, iar samanta curata, din gradina mea , fara imperecheri de soiuri sau alte proceduri de imbunatatire.

In primavara insa am avut curiozitatea sa intreb o vanzatoare din piata daca a auzit de soiul asta si daca stie cum ii spune. Am aflat de la ea ca i se spune rosie romaneasca, tiganeasca. Amandoua. Adica nu orice fel de tiganeasca, de Spania, India sau alte regiuni, ci rosie tiganeasca romaneasca. Oricum, soi grozav.Estea cea de mai jos:

Vedeta

VIP-Tolin F1

VIP-urile, de fapt ar fi trebuit sa scriu VIT (cu T de la Tomate ), dar mi-a fost teama ca nu se va intelege de unde vine prescurtarea, e soi hibrid cumparat asta primavara la plic cu circa 1 leu 3 seminte, adica 100 de lei pentru 300 seminte. Pret destul de mare, dar si reclama pe masura, in plus am facut asta dupa ce in urma cu un an si chiar doi, unchiul meu specialist in agricultura , viticultura, apicultura , a tot facut reclama soiurilor astea obtinute prin hibridare, adica imperechere controlata de soiuri cu calitati exceptionale si rezistenta  la boli . Si am zis sa incerc si eu. Intr-adevar soiul produce multe roade si pana acum m-a impresionat. Dar inca astept rezultatele in cantiatatea de suc de rosii obtinuta.

Tot din VIP, sora mai harnica

Am si cateva soiuri cu fițe, adica nu neaparat calitati productive exceptionale, cat varietate de rosii in gradina si in salata.Le-am botezat eu zebre pentru ca sunt cu dungi, pe plic in magazin( la Bricostore)  scria altfel parca. Anul trecut s-au copt putine si au avut coaja cam groasa si tare, dar…cum am spus, aspectul lor m-a facut sa le plantez si anul acesta dintr-un rest de seminte din plicul de anul trecut.

Zebrele, nu zabrele (o fi vreo legatura intre cele doua cuvinte?)

 

Din nou, Zebre

San Marzano

Rosiile San Marzano (sus) tot cumparate de pe la Metro, cred, in urma cu ceva ani buni, le mai pastrez si eu de la un an la altul, dar si ele mai cresc si singure in solar dupa ce da caldura si incep sa ud, ma trezesc cu ele micute si cresc atat de repede incat le ajung din urma pe cele crescute de mine rasad in casa, inca din iarna aproape , la fereastra, cu mult efort, dar si cu mult drag.Nu sunt prea carnoase, sunt mai mult ca un ardei capia goale pe dinauntru, dar sunt cele mai resitente din gradina si am din ele pana in octombrie tarziu, pana da gerul.

Soiul Roma, de asemenea din supermarket luat , hm, mie nu mi se pare grozav, dar am citit pe blogul lui Vasi ca ei ii plac si atunci am zis …sa le mai pastrez si eu inca un an. Cateva sunt luate din piata in primavara . Eu …nu mai stiu daca am pus rasad  sau daca tot singure au crescut in solar cateva in plus peste ce am adus de la tarani, din piata.

Si ultima poza, soiul inima de bou, mare, carnos, dar dupa parerea mea se inmoaie repede. Insa daca sunt folosite la suc de rosii imediat sau chiar in salata, dar repede, sunt delicioase, nu au multe seminte, din contra.

Le-am fotografiat verzi. Sper sa ajunga sa mi se coaca si sa postez si poza cu ele rosii, in care sa le si numesc Rosii, nu Verzi .

Roma

Inima de bou

Older Posts »

The WordPress Classic Theme. Create a free website or blog at WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 347 other followers