Flori albe de iunie

Această prezentare necesită JavaScript.

Am facut o selectie cu flori albe inflorite cam in acelasi timp,la sfârșit de luna iunie. Pentru mine  fiecare are cate o poveste a ei , margaretele…s-au inmultit singure atat pe locul in care au fost surprinse in fotografia asta, cat si in alte locuri din gradina, pe unde au ajuns purtate de vant ;

-florile albe ale caror denumire inca nu o stiu , le-am gasit crescând acolo, unde sunt si acum , la inceput doua sau trei fire, pentru ca apoi sa răsară puzderie .Le-am pastrat la inceput pentru ca frunza mirosea frumos, putin mentolat  , o tineam in mână si imi ramanea miros placut pe piele.Abia apoi au inceput sa apara si floricelele ei, micute si rezistente la oricare conditii de vreme.Plus ca rasare singura primavara , fara sa fie nevoie sa pun samanta ori rasad.

-Hortensia…are si ea povestea ei , in sensul ca stiu de unde am…cumparat-o, adica de la Carrefour, de la o fata care vinde flori pe culoarul magazinului din Ploiesti si de la care am luat mai multe flori, iar acum mi-am facut-o amica, in sensul ca ma recunoaste de cate ori trec pe acolo, ne salutam , mai schimbam cate o vorba despre flori…

-Si orhideea alba este tot cumparata, dar din alta parte. E singura orhidee cu floare mai mare pe care o am , si este foarte infloritoare :), in sensul ca face flori an de an, de vreo 3 ani incoace, pe care le tine tot anul; acum are si flori, are si tulpinițe imbobocite .

Langa hortensia alba am crini , pe care i-am primit ca fiind niste crini deosebit de parfumati. Este primul an in care infloresc , asta si pentru ca le-am taiat niste crengi din tufa de gutui japonez  vecină cu ei, care ii cam tinea umbriti.

–

Sfârșit de iunie, ploios

Această prezentare necesită JavaScript.

De cateva zile ploua mult si e cam frig . Unii (blogări de la Cluj) asa zic ca e si normal , ca la ei ,  in iunie  ploua si asa se manifesta inceputul de vara. La noi parca n-ar fi fost asa in alti ani, ba dimpotriva, eu stiu ca sfantul Ilie, pe 20 iulie vine cu ploi si furtuni , si cum acum  vad pe iunie trecut , deja incep sa ma gandesc la toamna . Are si toamna bucuriile ei, dar de  ceva ani incoace eu nu mai reusesc sa  simt vara din plin, sa spun ca am trait o vara torida si ca ma bucur ca a venit toamna cu putina racoare. Asa ca in plina vară spun ca mi-e dor de vară. Vara adevarata cand mergi cat mai lejer imbracat, incaltat, cand nicio inghetata sau …ce sa mai zic de perioada in care imi placea sa beau granata , suc de fructe la dozator (ce o fi continut , nu ma gandeam pe vremea aia, ca eram foarte tanara, vreo 24 sau asa ceva de ani aveam pe atunci) cu gheata sfaramata in el, de il beai pana simteai gura si gatul amortite de la gheață, dar nu ma imbolnaveam nici cu gâtul, nici dintii nu aveau de suferit ; ei bine, nici asta nu era de ajuns ca sa ma racoresc . Unde sunt verile  de alta data ?!

Dar am facut astazi cateva poze dupa ploaie , care acum ca le-am descarcat si le vad in calculator mi se pare ca toate florile fotografiate ar fi proaspete si curate , desigur daca au fost si  bine spalate . Câteva dintre ele:

Flori albe, fara nume identificatmai apromai aproape de ele

ape de eleSi mai aproapeHortensia rozCrin imperialgrup de flori de crinMargareta

Clematita

Astazi in timp ce udam florile care au fost ferite de ploaia de ieri , fiind sub acoperis , am observat la clematita cateva petale cazute pe jos, pesemne de la furtuna care a scuturat-o bine si am facut legatura cu o prietena blogeriță  care colectioneaza petale de diverse flori din care mai tarziu face sapunuri . Si m-am gandit ca poate si din clematita s-ar putea face o combinatie, astfel incat sa rezulte un sapun frumos colorat si natural. Asa ca am strans petalele, le-am spalat pentru ca erau murdarite de stropi de noroi si le-am pus la uscat .Sa vedem  cum se vor usca .

Am verificat apoi in cartea scrisa de Constantin Parvu, ”Universul plantelor” sa vad daca gasesc ceva date despre utilizarea clematitei . Stiam ca el descrie atat plantele , in general cred ca sunt numai dintre cele care cresc si traiesc pe teritoriul Romaniei , cat si utilizarea ei in diverse domenii , intern sau extern . Si cum clematita este destul de des intalnita in gradinile noastre, am zis: e de-a noastra. Asa ca m-am cam mirat cand nu am gasit la litera C nimic despre clematita sau despre clematis , denumirea ei stiintifica. Am gasit-o insa (destul de repede si din intamplare) sub denumirea populara de curpen .

Exista care va sa zica curpen care creste salbatic in padure, denumit Clematis vitalba , curpen de gradina , clematita ornamentala denumita Clematis jackmannii  care creste la altitudini de pana la 1000 metri si curpen de munte , intalnit (desigur) in zone montane , denumit Clematis alpina.

Iata si clematita inainte de a se fi scuturat:

Bobițe

Bobitele dulci sau acrisoare au inceput sa dea semne de  coacere . Care la inălțime, agațate in pomi, care mai jos , printre ramurile si frunzele arbuștilor din care au apărut, acum e timpul lor, timpul in care dupa lunga pauză de iarnă in care au stat latente, ascunse sub forma de altfel de ”bobițe” și mai mici, celule pe cale sa prinda viață , ies la lumină pline de farmec, culoare, miros și gust bun. Ah…luna iunie, ce vrajitoare de lună!

cireșe de iunie

Imi plac trandafirii urcatori

Poate in toate, gusturile noastre sunt educate sau influentate de amintiri din copilarie. Eu tin minte ca aveau bunicii mei in casa in care prima data am locuit , inainte sa ne mutam in bloc , asa cum era moda in anii 70 cand  confort insemna un apartament la bloc, asta pana sa fi fost experimentat de locatarii blocurilor cum e sa prinzi cutremurul cocoțat printre betoane , aveau deci bunicii mei un trandafir rosu , urcat pe zidul casei vecinului . Si parca era tot timpul inflorit, ori eu nu-l bagam in seama decat atunci cand avea flori.

Si acum cand am ajuns din nou la curte , am in curte plantati si de mama cativa trandafiri obisnuiti , frumosi, ce-i drept , dar parca prea comuni si allti cativa urcatori , printre care si pe cel rosu in imaginile prezentate aici. Nu infloreste tot anul, ci numai la inceputul verii ;apoi pana anul urmator mai apar ceva flori de maces, tot frumoase si alea, ca mie pana si macesii imi plac . Si pentru ca s-au tot plans de el ba unul, ba altul din familia mea, am mai luat unul , de pe un site ce vinde flori online, despre care cei ce ii faceau reclama spuneau ca infloreste toata vara, pana la caderea brumei. E inca mic, are numai doi ani si abia mi-a facut cateva flori – fantastic de frumoase, dupa parerea mea , care insa s-au scuturat dupa cateva ploi furioase si inca nu am apucat sa ii fac o poza cu care sa ma laud .

Clematita 2011

2011 pentru ca mai am unele mai vechi in gradina mea, dar diferite. Pe cea de acum am cumparat-o de la un targ de primavara numit ”targ de bunatati”, adica un fel de tarabe la care se vindeau produse facute in ograda omului. Care vindea branza, care produse din carne (carnati ori alte preparate), unii miere, ciocolata de casa sau chiar si prajituri de casa . Altii vindeau papuci , pitici de gradina, scaunele de lemn, sau cate altele s-or mai putea produce in curte in numar mai mic . Am incercat si eu cateva dulciuri, a, magiun de Topoloveni , brand romanesc recunoscut in UE si printre altele de la un tip care vindea diverse flori, am pus si eu ochii pe o clematica impachetata frumos intr-un nailon cu o poza tentanta . In poza era o clematita albastra cu floare batuta . Si cum vazusem de curand pe un blog o clematita albastra atat de frumoasa incat nici nu mi-am dat seama ca era clematita, si mi-a ramas in gand, cum am vazut punga cu oferta am ochit-o si am luat-o . Pana acum a facut numai o floare si nu e chiar ca cea din poza, dar fiind numai prima, eu ii dau crezare vanzatorului , dar si florii , ca va fi tot mai frumoasa pe zi, luna sau an ce trece . Iat-o :

Bibilici

 De anul trecut, adica 2010 , mi-au fost adusi 14 puisori …de bibilica, am cerut eu. Sunt cativa ani de cand mi-am luat prima data bibilici de la o expozitie de pasari , cu vanzare si de cand m-am indragostit de bibilici.

Un var de-al mamei, cu adevart specialist in cresterea pasarilor , in sensul ca merge pe la expozitii cu ele si castiga chiar si premii pentru cel mai bun exemplar, cu calificative de excelenta , se cam mira si tot intreaba uimit : si chiar vreti voi bibilici? Da, vrem, raspunde mama (de obicei la telefon), fetei noastre ii plac bibilicile.

Adevarul e ca oul de bibilica , atunci cand e consumat ochi sau – cum il prefer eu- ochi românesc , se simte ca are alt gust . In cartile de specialitate este descris ca avand cu 3-5 la suta mai multa substanta uscata decat oul de gaini , desi este mai mic, de circa 45 grame , substanta care ii da un gust mai aparte apreciat de consumatori; de asemenea are continut de vitamina A de 2-3 ori mai mare .

Se spune ca sunt crescute si datorita gustului carnii lor, dar eu  nu pot sa confirm asta deoarece la noi in curte pasarile nu sunt crescute pentru carne , desi unele mai ajung in oala de ciorba ,mai ales daca nu sunt cuminti (cazul cocosilor care se bat in exces), ori cand imbatranesc prea tare si dau semne de blegeala .

Si asa am zis si anul trecut: vreau bibilici. De obicei gaseam la vanzare 2-3 bibilici adulte de circa un an pe care le aduceam acasa si le tineam cativa ani, timp in care aveam cateva oua pentru consum la micul dejun sammbata sau duminica , cand aveam timp sa mananc relaxata , fara graba obisnuita din timpul saptamanii.

Zis si facut. Numai ca de data asta, procuratorul de bibi ne-a gasit bibilici de cateva zile, doua sau trei  , abia scoase din ou. Si o fi fost asta dupa prima jumatate din iunie, dar a fost un frig in perioada in care mi le-a adus, de a trebuit sa facem rost de-un bec , pe care sa-l tinem deasupra cutiei in care am cazat  fammilia Bibi , ca sa aiba cateva grade in plus . Ne-am chinuit putin pana a venit caldura , abia pe la a doua jumatate de iulie . Si aveau si gherutele firave , iar in cutie alunecau pe podeaua improvizata, incat a trebuit sa cautam si niste rumegus pe care sa-l tinem pe jos in cutie, ca sa ii mai țina drepti, in picioruse.

In fine. Intrebarea care plutea in aer si pe care toti ai casei o aveam in gand era: sunt astia bibilici sau nu? Ca nu prea semanau la culoare, nici urma de bulinutele pe care le au bibilicile albastre pe penaj. Iar nici culoarea nu era cum trebuia, in loc de albastru, aveau niste dungi bej ori maron. Pana au mai crescut si le-a cazut puful , iar in locul lui au aparut primele pene, cu buline , ne-am intrebat ce pasari oare avem noi in cutie .

Un singur lucru imi confirma mie ca ar fi bibilici, si anume pozitia corpului , mai arcuita decat la puii de gaina si mersul usor mai  repezit.

Am constatat cautand printre poze ca nu am niciuna cu bibilica sau bibiloi adult , cu cornul dezvoltat complet. Prin urmare o sa le fotografiez si mai revin .

Blog

In urma cu mai bine de 1 an , am vrut sa imi fac si eu blog . Am incercat mai multe variante pe care le-am gasit pe net cu oferta de blog gratuit (mai erau si unele care pretindeau plata unui abonament, nu mai stiu daca lunar , anual sau pe alta perioada). Printre ele se pare ca am incercat si aici de fata siteul bloggerilor wordpress , dar cu putine sanse de reusita , atunci.

Eu nu sunt specialista nici in net, nici in siteuri, bloguri, calculatoare sau alte chestiuni tehnice (va intrebati in ce sunt specialista, atunci? in nimic, nu toti oamenii suntem specialisti, unii numai ne straduim vesnic sa reusim) si imi doream o cale simpla prin care sa pot afisa si eu niste imagini si poate si daca gaseam ceva de zis, si ganduri. Ei bine, vreo 2 gazde de blog mi-au cerut ca dupa alegerea unui nume si optiunea catre alte date , sa mai fac si altceva. Nu stiu sa spun nici acum ce trebuia sa fac , nu am reusit nici atunci desi m-am luptat cu diverse clickuri , prin urmare am abandonat ideea de blog la ei in gazda. Cel mai usor de realizat a fost blogspot , pe care am si postat cateva imagini si  vorbe .

Intre timp, perioada de criza fiind si la servici timp mai mult liber, adica fara de lucrari, am mai rasfoit bloguri pe net . Unii mai aroganti, obraznici, gen…cum ii zice oare …ceva cu z , nu” zisu ” , in fine, nu m-am mai uitat la el de mult , oricum un tip incisiv pe care nu l-am vizitat de multe ori, dar despre care am aflat tot asa de la un blog  la altul trecand , altii cu articole vaste scrise pe diverse teme , in cautare de oameni interesati sa-i asculte. Asa am intart si pe bloguri wordpress , ba chiar am vazut ca unii apreciau wordpressul ca fiind o treapta superioara in evolutia lor  blogaristica , si eu nu stiu de ce , dar am si bagat de seama ca atunci cand eu comentam la spusele lor , imi aparea imaginea unei iconite cu floare, pe care am recunoscut-o ca fiind a mea. Si uite asa am gasit ca aveam si blog wordpress, de care nici nu mai stiam , iar acum iata-ma-s si aici .

Ceea ce te duce cu gandul la intrebarea: de ce isi fac oamenii blog? De ce eu am vrut sa imi fac blog?

Eu cum am spus, pe net mai intru de la serviciu cand nu am de lucru mult, ori mai rar si de acasa , poate iarna mai des fiind ziua -lumina mai scurta , dupa amiaza intuneric si frig te ține in casă ; dar chiar si atunci doar trec in vizite pe bloguri , mai parcurg cate o informatie scurta, bine de ar fi si utila . Nu stau sa citesc prelegeri, nici critica literara, nici politica. Pe blog intru ca sa ma relaxez , sa ma destind . Sa vad o imagine placuta .

Asta este si motivul pentru care mi-am deschis blogul meu . Nu caut sa ma afirm , sa cuceresc orizonturi. Vreau numai sa postez fotografii facute de mine ale unor plante, flori, animale, sau cine stie si ce alte lucruri , care mie imi umplu inima de bucurie si care ar putea de asemenea bucura si pe altcineva.

In iconita de prezentare a mea este catelusa mea, Ciqa . A intrat la mine in curte printr-o intamplare, pe sub gard, cand era mica-mica si putea incapea pe sub un gard . Initial am fost suparata ca am gasit-o in curte, nu mai vroiam alt catel , mai aveam si altii , iar ea nu promitea sa devina un catel frumos. Era mica si cam jigarita , ce mai, un catel extrem de comun . Dar…am acceptat-o . Intai pe ea, apoi pe inca o catelusa tot pui care avea o labuta rupta (probabil fusese batuta de un concetatea de-al meu ”civilizat”) si care acum e prietena și compania permanenta a Ciqăi .

Iat-o cat era de frumusica 🙂 .

Cum e acum? Hehe…se schimba discutia…acum ar concura cu border collie si la frumusete si la istetime .

Trandafirul galben (nu filmul)

Anul asta trandafirii au inflorit mai tarziu. De fapt totul a inflorit mai tarziu, a fost primavara friguroasa cu nopti geroase , iar ciresii care alta data in aprilie la jumatea lunii erau infloriti, abia in mai au inceput sa se deschida .

Si trandafirii la fel, tin minte ca pe 22 mai cand o felicitam de ziua ei pe o prietena de-a mea, erau infloriti , iar eu faceam cate-o trimitere la ei. Ei, anul asta …prima poz(n)a cu trandafir inflorit a fost pe…03 iunie. Si nu inflorit, ci imbobocit . Iata primul boboc galben de trandafir:

 

 

Si altii

     Tot in vizite, unii in vizite scurte, ocazionale, cum sunt pitigoii, pe care ii vad numai rar, cand iarna e pe sfarsite o data, si cu alte ocazii a caror logica si sens, daca exista, si eu cred ca exista, numai ei le stiu.