Soiuri de verzi

Daca noi românii le-am botezat rosii , iar ele mai sunt cateodata si verzi , si galbene … denumirea a lasat loc de interpretare si eu, ca sa nu le zic chiar tomate, pentru ca suna putin pretentios , am adaptat dupa culoarea pe care o au acum tomatele mele. Care sper sa supravietuiasca perioadei critice prin care au inceput sa treaca si in care parte din ele dau semne de mana, chiar pe fruct, iar o parte numai pe frunze. Dar maine iara imi propun sa iau cu asalt alt set de frunze, sa mai fac loc aerului sa circule si sa ramana putina distanta intre firele de …rosii, acum verzi :).

Am inceput cu Vedeta. Am luat din piata in urma cu cativa ani de la o taranca ce vindea rasaduri si mi-a garantat ca este un soi bun de rosie mare, rod mare. Eh, am zis eu, reclama. Dar vroiam sa iau ceva rasaduri, asa ca am luat vreo cateva fire. In primul an, intr-adevar a facut cateva rosii mari, dar facea numai un etaj de rosii, apoi firul se usca si disparea. Deci nu era soi prea roditor. Dar am oprit samanta. In anii urmatori, nu mai stiu cati la numar, tot asa, cate putin, dar facea. Si intr-adevar de fiecare data si ingrijita si neingrijita facea rosii mari, ba chiar in urma cu…un an sau doi , uitate aproape in gradina, rosiile au crescut de pana la 800 grame fiecare si asta fara ingrasamant nici natural nici altfel, iar samanta curata, din gradina mea , fara imperecheri de soiuri sau alte proceduri de imbunatatire.

In primavara insa am avut curiozitatea sa intreb o vanzatoare din piata daca a auzit de soiul asta si daca stie cum ii spune. Am aflat de la ea ca i se spune rosie romaneasca, tiganeasca. Amandoua. Adica nu orice fel de tiganeasca, de Spania, India sau alte regiuni, ci rosie tiganeasca romaneasca. Oricum, soi grozav.Estea cea de mai jos:

Vedeta

VIP-Tolin F1

VIP-urile, de fapt ar fi trebuit sa scriu VIT (cu T de la Tomate ), dar mi-a fost teama ca nu se va intelege de unde vine prescurtarea, e soi hibrid cumparat asta primavara la plic cu circa 1 leu 3 seminte, adica 100 de lei pentru 300 seminte. Pret destul de mare, dar si reclama pe masura, in plus am facut asta dupa ce in urma cu un an si chiar doi, unchiul meu specialist in agricultura , viticultura, apicultura , a tot facut reclama soiurilor astea obtinute prin hibridare, adica imperechere controlata de soiuri cu calitati exceptionale si rezistenta  la boli . Si am zis sa incerc si eu. Intr-adevar soiul produce multe roade si pana acum m-a impresionat. Dar inca astept rezultatele in cantiatatea de suc de rosii obtinuta.

Tot din VIP, sora mai harnica

Am si cateva soiuri cu fițe, adica nu neaparat calitati productive exceptionale, cat varietate de rosii in gradina si in salata.Le-am botezat eu zebre pentru ca sunt cu dungi, pe plic in magazin( la Bricostore)  scria altfel parca. Anul trecut s-au copt putine si au avut coaja cam groasa si tare, dar…cum am spus, aspectul lor m-a facut sa le plantez si anul acesta dintr-un rest de seminte din plicul de anul trecut.

Zebrele, nu zabrele (o fi vreo legatura intre cele doua cuvinte?)

 

Din nou, Zebre

San Marzano

Rosiile San Marzano (sus) tot cumparate de pe la Metro, cred, in urma cu ceva ani buni, le mai pastrez si eu de la un an la altul, dar si ele mai cresc si singure in solar dupa ce da caldura si incep sa ud, ma trezesc cu ele micute si cresc atat de repede incat le ajung din urma pe cele crescute de mine rasad in casa, inca din iarna aproape , la fereastra, cu mult efort, dar si cu mult drag.Nu sunt prea carnoase, sunt mai mult ca un ardei capia goale pe dinauntru, dar sunt cele mai resitente din gradina si am din ele pana in octombrie tarziu, pana da gerul.

Soiul Roma, de asemenea din supermarket luat , hm, mie nu mi se pare grozav, dar am citit pe blogul lui Vasi ca ei ii plac si atunci am zis …sa le mai pastrez si eu inca un an. Cateva sunt luate din piata in primavara . Eu …nu mai stiu daca am pus rasad  sau daca tot singure au crescut in solar cateva in plus peste ce am adus de la tarani, din piata.

Si ultima poza, soiul inima de bou, mare, carnos, dar dupa parerea mea se inmoaie repede. Insa daca sunt folosite la suc de rosii imediat sau chiar in salata, dar repede, sunt delicioase, nu au multe seminte, din contra.

Le-am fotografiat verzi. Sper sa ajunga sa mi se coaca si sa postez si poza cu ele rosii, in care sa le si numesc Rosii, nu Verzi .

Roma

Inima de bou

Cuplu reunit

Aducerea pe lume a unor micuți  e pentru un cuplu o incercare grea: Mama se simte datoare sa isi sacrifice toata energia ei pentru noile vieti pe cale sa apara, ignorandu-l de multe ori pe tata, care se simte dat la o parte, abandonat. Uneori tatal se supara, se consuma amarnic necajit, alteori , cum este si cazul poveștii de față iși gasește alinare in compania altor doamne sau domnisoare care se arata disponibile si dornice de compania lui.

Așa s-a intâmplat si in ograda noastra cand dintr-un cuplu foarte bine inchegat , in care nimeni din afară nu putea sa-si bage…ciocul, doamnei i-a venit sorocul sa cloceasca. Si cum au fost tare simpatici amandoi , ne-am dorit sa ii inmultim si sa le asiguram continuitate in  curtea noastra. Cât s-o fi suparat de tare viitorul tatic atunci cand s-a trezit singur si respins de closca, nu stiu precis. Imi aduc aminte putin ca a stat o vreme mai singuratic, dar repede si-a gasit companie intr-o puicuta tot de rasa pitica, asa cum sunt si el si consoarta lui, dar de alt format si culoare.

Si asa a stat closca noastra o perioada la clocit oua, apoi atunci cand din oua au iesit numai trei puisori , le-a stat alaturi sa ii insoteasca in primii pasi in viata, sa ii invete ce si cum sa manace, sa bea, sa ciuguleasca iarba sau diverse verdeturi , sa fuga dupa gâze , sa scurme in cautare de râmișoare .

Closca, mama Grijulie cu puii ei

 

 

Mamica protectoare

Apoi dintr-o data intr-o (nu buna, pentru ei) zi nu i-a mai primit . Cam devreme mi s-a parut mie, ar fi putut sa le mai stea alaturi o perioada, dar daca ea s-a saturat de ei, n-ai avut ce ii mai face. A mai incercat mama sa ii inchida peste noapte impreuna , dar dimineata ii gasea pe pui cocotati care pe unde, piuind amărâți si bătuți că mama lor nu ii mai suporta alaturi . Si atunci am zis, aia e! E vara, nu o sa inghete de frig singuri peste noapte , daca nu le mai place impreuna, noaptea ii vom inchide separat.

Si incet, incet, am observat ca a observat si cocoselul disponibilitatea puicutei catre reunirea cuplului lor destramat, a observat si biata gainuta-pelerina-de-vreme-rea care la inceput i-a cam dat bataie puicii care parasise domiciliul conjugal, dar pe care a trebuit sa o accepte in cele din urma ca daca dragostea e mare, o fi vazut si ea biata ca nici cu bataie, nici cu alte metode nu i te poti opune.

Si acum ei doi isi petrec ziua

Din nou singurei

 

ziua

ca doi...porumbei

si isi petrec noaptea

Cocoțați

izolati , cocotati la inaltimi pe diverse rammuri de copaci(asta e gustul si al lor, si am observat ca si al puilor lor, sa stea cocoțați la inalltime).

Puii-Aveau si mai jos loc de dormit, dar au ales la pod

Nu imi plac florile taiate

Nu imi plac florile taiate. Desi si la locul lor de pe tulpina florile  sunt efemere , prefer sa le vad acolo, intregi, vii .

Am citit o carte in urma cu multi ani, pe vremea in care citititul era o obisnuinta de zi cu zi , numita ”Viata secreta a plantelor” . Autorul, un nume strain , ma uit mai tarziu si revin cu completarea numelui lui. In care erau descrise  masuratori facute in preajma plantelor cu galvanometrul , un instrument asemanator cu detectorul de minciuni care masoara reactia chimica in diverse imprejurari si prin intermediul carora s-a observat ca plantele par sa ne citeasca  gandurile cu care ne apropiem de ele . De exemplu, atunci cand se apropiau cu foarfeca de o planta cu intentia de a taia din ea, acul galvanometrului legat la planta, descria forme zimtate, ca de fierastrau. Se pare ca planta se speria tare  simtind apropierea pericolului . In fine, va trebui sa recitesc cartea, la varsta si experienta de acum poate as intelege-o altfel si cred ca si in relatia dintre mine si plantele mele ar putea aparea imbunatatiri. Autorii sunt Peter Tompkins si Christopher Bird 🙂 .

Dintre florile inflorite ale acestor zile destul de racoroase de iulie, ne aduce bucurie un buchet de trandafiri delicati , pe care il vad pentru prima oara cu atat de multe flori , in alti ani avea doar cate una-doua flori inflorite odata .

Flori de iulie racoros

Suav

Roz pal

Begoniile in 2011

Cand eram mica si ma duceau ai mei prin tara in diverse zone, imi aduc aminte ca vedeam la ferestre in manastiri (de maici, as crede ) si ca pe vremea aia a reusit si mama sa obtina de undeva de pe traseu o ramurica , pe care apoi a prins-o si din care pana tarziu-multi ani a putut sa o pastreze si sa o faca sa infloreasca in fiecare vara , flori mari, colorate , cum nu sunt multe altele la fel de atragatoare si frumoase. Pana intr-un an cand bulbul crescuse foarte mare si , cred, din prea multa atentie in sezonul de repaus de peste iarna , am facut ce am facut si bulbul a putrezit .

Mi-am luat recent din nou bulbi de la supermarket , cam sceptica stiind ca am mai dus la pieire un exemplar frumos, dar uite ca de vreo cativa ani reusesc sa le aduc intregi pana in primavara  (mai mult uitand de ele in beci, la intuneric , fara apa si caldura) si desi din primele zile insorite de primavara si pana vara le vad crescand parca foarte greu, de parca ar stagna, ma trezesc cu ele dintr-o data inflorite , in culori luminoase incat capteaza atentia oricui intra in curte si trec pe langa ele. Nu le tin nici in loc insorit , ci ferit si de soare si de ploi . Le consider totusi plante sensibile, se imbolnavesc usor, fac pe frunze cand aerul este foarte umed un praf alb cu miros de ciuperca. Dar chiar daca se imbolnavesc intr-un an, peste toamna tulpina se inmoaie si se pastreaza in pamantul doar bulbul din care in primavara urmatoare, daca planta supravietuieste , rasar frunze noi , tulpina noua, o noua viata :).

Cea rosu inchis are petale ca de catifea .

Begonii cu floare mare

 

Orange

 

 

Begonie orange, maxim

 

 

Begonie rosu catifelat

 

 

Begonie galbena mare

 

 

 

 

 

 

Sunt răcit

O fi luna iulie , dar  baiatul nostru a racit. II crescuse blănița si pe la inceputul săptămânii trecute l-am mai tuns, ca deh, am zis ca e luna lui cuptor si sa nu îi fie prea cald baiatului , așa că l-am tuns (din foarfecă, eu, acasă). Dupa vreo …sa se fi făcut oare câteva zile? Dupa vreo câteva zile sau mai puțin, băiatul a inceput sa strănute. Dar nu un pic acum si peste o ora incă un pic, ca dacă ar fi fost așa, nu am fi observat, poate. El stranuta intr-una, stranut după strănut , încât eu mi-am zis ca i-o fi intrat ceva pe nas si il gâdilă 🙂 (la ce sa te gandesti la altceva in toiul lunii iulie?). Cum el n-a vrut sa stea sa îi cercetez nasul, m-a mârâit , si cum nici stranutul nu trecea, am trimis băiatul la doctor (vet, desigur). Ca sa ne spuna doctorul ca baiatul are rosu-n gât , temperatura peste cea normala si, in concluzie  e răcit.

Acum face tratament cu injectii, probabil ceva antibiotice .

pleostit si ...racit . varaa, in iulie

Duminica-in solar printre tomate

Duminica e zi de odihna . Avem liber inca de sambata sa avem timp sa terminam cu treburile casei , sa ne spalam asa incat sa intampinam sfânta zi de duminica curati si sufleteste si fizic si sa mergem sa multumim Domnului pentru cele daruite.

Asa era pe vremea bunicilor mei si nu spun asta ca pe o comparatie cu vremuri demult apuse si demodate , ci din aducerile aminte , cu placere. Buna si bunul meu erau oameni de la țară , simpli si credinciosi care asa au stiut toata viata lor sa faca: sa respecte duminica , ziua de odihna si de rugaciune.

Ce vremuri frumoase erau atunci, cand mergeam in vacanta vara la bunici! Dimineata in toate zilele vedeai animalele oamenilor cum ieseau din curti si plecau parca incolonate catre imaș, la locul de pașunat, iar seara le vedeai venind inapoi: intai  veneau galagioase gastele , in grupuri (familii) si fiecare grup stia unde era curtea  in care sa intre, fara sa le impinga sau indrume nimeni, apoi vacile , la fel. O mai fi asa acum in satele romanesti? Eu as vrea sa cred ca da.

In fine, oi fi eu mai de la oras , viata mai moderna , dar la mine totul e pe dos si nu mai e deloc asa cum era in familia mea candva. Nu ca m-as plange, pentru ca eu am facut alegerea acestei cai de urmat , dar asa se intampla ca duminica se aduna tot ce n-am putut termina in timpul saptamanii si ori ramane sarcina de aruncat pentru saptamana urmatoare, ori fac musai sa termin duminica.

Si de unde am pornit intr-o scurta plimbare prin gradina de legume, cu ghemul de sfoara in buzunar, asaa…just in case, de-o mai fi nevoie de legat cate ceva, m-am trezit pana la urma prinsa in solar , printre rosii , ca intr-o padure de frunze inghesuite , care doar ca nu urlau la mine dupa ajutor …”heelp, sa ne salveze cineva!”. Cineva, da, pai nu de-aia eram eu acolo? ca luni,marti, mi…pana vineri nu ma bag in asa ceva sa nu-mi stric manechiura de pe unghii , si atunci ramane sambata , cand n-am avut timp de asa ceva si duminica.

Si m-am pus cu foarfeca pe taiat frunze, frunza dupa frunza, dupa frunza, dupa frunza, cam la fel ca si in urma cu o saptamana , numai pe alta alee de rosii inghesuite din acelasi solar . Constatari am facut cateva – o rosie cu inceput de mana, un segment negru de tulpina, dar am gasit-o la timp si poate o scapa. Cateva fire de bame pe care le-am sadit intre rosii , chiar au crescut si legat putin rod la umbra rosiilor langa care au rasarit, crescut si pare-se si inflorit . Mararul si-a mai uscat din flori si este la ffel de lipicios de parul meu pe care atunci cand il prinde il trage bine, pesemne drept ceva pedeapsa aspra aplicata .

Siiii….iata-le:

Profesionist

Rosii rosii

Nu sunt faine? Sunt, ba da, dar nu asta e recolta mea. Pozele doua de mai sus sunt luate de la altcineva, facute in sere profesionale (dar nu bio, ci bine ingrasate) din Olanda. Dar totusi, incredibil cat de lungi pot creste firele de tomate, nu?

Iata-le mai jos si pe fetele mele (deh, tomate-fete) , frumoase si ele, eu sunt super multumita de ele si nici nu le-as vrea altcumva. After all nici eu nu sunt agricultor profesionist, ci doar hobby-agricultor, putin maniac(a) .

Rosii verzi

Tomate verzi

Stirea zilei

Eimi Vindecasa a murit, citesc de cum dau nasul cu prima pagina pe net .

Intrucat si numele e de fapt englezesc , si anume Amy Winehouse , ma intreb imediat: who the hell is Amy Winehouse, ca eu pana acum parca n-as fi auzit de ea. Si asa aflu , precum multe mii si mii de utilizatori de net care primesc aceeasi veste pe prima pagina, si care probabil tot ca si mine dau click pe stire, click pe melodie/melodii de-ale ei in scop de informare, ca a fost o cantareata si una apreciata de anumiti alti cantareti mai bine cunoscuti, dar cu o tinerete foarte zbuciumata .

Ce vreau sa spun ca o astfel de veste este si un bun prilej de promovare a muzicii . Sunt sigura ca se vor gasi si multi care  ii vor cumpara muzica imprimata  pe diverse suporturi , asa cum imi aduc aminte ca am facut si eu si altii , atunci cand a murit Freddie Mercury , de parca ne temeam ca n-o sa-l mai gasim in veci  pe piata. Prin urmare, si cei din echipa ei , care traiau de pe urma muzicii interpretate de ei impreuna ar fi avut tot interesul sa face ceva ce ar promova si creste brusc castigurile din vanzarea de muzica; si cum impreuna cu ea nu se mai putea, fiind prea dependenta de droguri si alcool , posibil sa o fi lasat-o sa cada , sa comita un gest nebunesc care sa o duca unde a si dus-o si de pe urma caruia ei sa scape de stresul provocat de neputinta ei de a mai muncii, si sa aiba si un castig consistent .

Teoria conspiratiei 🙂 .

De la coafor

Ador sa merg la coafor . Drept dovada este si ca ultima data am fost cand eram in clasa a IX a, iar asta se intampla….doamne, sa zic? Acum mai bine de 20 siiii de ani. Dupa o experinta nu prea placuta petrecuta in coafor am ajuns sa ma ajustez de atunci singura acasa, cu foarfeca, asta din cand in cand, cel mai adesea taindu-mi doar varfurile parului atunci cand mi se pare ca sunt tocite . In rest port clasica coafura par lins, strans in coada la spate si rar, atunci cand este proaspat spalat si numai din cand in cand , in timpul liber , mai ies din casa si cu parul despletit .

Dar cand am vazut asa  combinatie de culori, de textura a firului matasos, de aspect al coafurii cu carlionti , umflat, ca in reclamele la wash and go (parca exista si un astfel de sampon)  culori intense, stralucitoare , m-a cuprins invidia si nu m-am putut stapani sa nu opresc imaginea pentru o viitoare posibila vizita la coafor 😀 .

Matase

 

poza

Matase marime medie

poza

Poza de grup

Sfantul Ilie

 

Citez de pe un site specializat in astfel de informatii , de tip religios:

”Minunile pe care le-a facut in timpul vietii sale l-au trecut in randul sfintilor.Santilie si dracii Sfantul Ilie, sfant razboinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor si fulgerelor. Ca si acestia, el mana un car de foc in timpul furtunilor si isi trimite fulgerele catre diavoli si pacatosi. La trasura sa sunt inhamati doi sau patru cai albi, inaripati. Acolo, pe cer, Sfantul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpul unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns dracii. In tinerete, ar fi tunat si ar fi trasnit atat de puternic, incat plesnea copilul in pantecele mamei si vitelul in burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lasat ciung de mana dreapta, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua sa alunge dracii si sa-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut in mana stanga.”

Nu am citit Biblia de-a fir a par ca sa vad ce se spune despre toti cei canonizati drept sfinti, dar ma intreb, oare in toata lumea ortodoxa circula aceasta legenda? Ca de exemplu, la greci, care sunt niste habotnici comparativ cu noi , românii, in zilele de iulie, inclusiv in preajma zilei de Sf. Ilie sunt calduri făra strop de apa, ce sa mai zic de furtuni asa cum sunt cele de la noi.

In fine, la noi ieri de ziua lui nea Iliea acesta furios , a fost o furtuna cum rar se mai vede in an, lasata cu pagupe mari la acoperisul caselor, pomi , arbusti, mobilier de gradina, tot ce-a prins vantul furios in calea sa , a intors pe dos.

Am prins si eu cateva cadre, cam miscate si neclare, facute din spatele ferestrei inchise si intre doua reprize de tremurat ascunsa sub tablia patului , cat mai departe de sunetele si luminile furtunii de afară.

 

Nori negri, adunaa-rea!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ingramadeala de nori pe cer

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Inca se pregatesc de ploaie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pomii-ca fulgii dusi de vant

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nea Ilie, furiosul, mi-a rupt o creanga groasa de buddleia davidii, zis si liliac de vara, verde si plina de flori . A lasat cu ocazia asta si o multime de fluturi fara o mare parte din hrana lor preferata.

E minunata vara, dar are si ea belelele ei . Offf, dar bine ca pana la urma am scapat doar cu atat. Altii s-au ales cu pagume materiale la case , masini sau alte bunuri. Eu, cu o paguba sufleteasca la bietul liliacul de vara. Imi pare tare rau de el…

Victime de a doua zi- liliacul de vara

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Plin de frunze verzi, de flori, l-a rupt chiar de la suprafata pamantului

Nea Ilie, dar cu liliacul, bietul, ce avusi?

Ciqa

Poate ca celor din afara, care nu au vazut-o, nu ii cunosc manifestarile si reactiile, Ciqa mea li se va parea numai un catel , ori poate mai rau , un catel comun asa cum multi altii sunt pe strada.

Cei care au crescut caini, mai multe generatii, stiu insa ca fiecare caine are caracterul lui, unii sunt mai devotati, altii indiferenti, cu greu ii vezi sa manifeste semne de atasament , unii sunt mai isteti, pricep comenzi, stari sufletesti ale stapanului sau chiar stiu sa raspunda adecvat unei anumite reactii a celor din jur , altii sunt blegi, fricosi sau prea nervosi, in fine , sunt multe de spus despre comportamentul cainilor in general.

Eu sunt o iubitoare de animale in general, si de caini  in particular. Eu am caini acasa dar iau din portia lor de bobițe cateva paharele de circa 200 grame cu boabe si le las in locuri in care stiu ca trec si alti caini de pe strada, indiferent care, frumosi sau urati,  care sa poata gasi hrana si ei, sa nu rabde zi de zi si sa sufere fara mancare.

Ciqa mea insa a fost o fata norocoasa cand s-a strecurat la mine in curte pe sub un gard , pe unde atunci mica fiind inca mai incapea si a adus cu ea si o gasca de 3 pisici, toate patreu fiind o formatie alb-negru . Le-am primit pe toate, desi la inceput am avut ceva retineri, nu doream sa fac (inca o) colectie de animale  si la adresa de la servici , ca mai aveam deja cateva acasa . Dar mi-a fost mila de ele toate ca erau puiuti si era luna august pe sfarsite, toamna batea la usa si se apropia cu pasi repezi iarna friguroasa, asa ca i-am acceptat pe toti .

Pe toate le-am indragit, dintre pisici, doi motanei au disparut prematur, unul l-am gasit calcat de masina, probabil, altul a disparut fara urma, iar pisicuta a facut cand i-a venit sorocul cinci pisoiasi, dintre care eu am ramas cu trei, dar si din ei multi au tot disparut unul cate unul. Si animalutele astea, au fiecare felul lui de a fi pe care atunci cand il intelegi, percepi animalutul ca pe o fiinta aparte si disparitia lor  a lasat cate  un gol in viata mea.

Dar Ciqa, Ciqa este o figura aparte. In primul rand este puternica si jucausa, ii place sa alerge si sa sara , iar la cat este de mare si de grea poate daca cel cu care se joaca nu este atent sa il si darame. Dar ce zic eu de cel cu care se joaca? Nu accepta decat 3 persoane in curtea ei , si mai tolereaza pe inca una, temporar. Altfel, tuturor le este frica de ea; am vazut si barbati care faceau pe grozavii ca cee…eee un catel oarecare , nu se sperie ei din atat, si care atunci cand se trezeau singuri cu ea langa ei si mai ales cu dintii in pantalonii lor, isi schimbau brusc parerea despre ea.

Prin urmare este in perimetrul ei un bun catel de paza .

E frumos dezvoltata, are tinuta  zvelta si  blana neagra  lucioasa . Se sperie insa de furtuna, de tunete, fulgere si focuri de artificii .

Daca in fiecare curte ar fi luat cate un catel comun , dintre aceia din care se gasesc parasiti pe toate strazile , si localitatile ar fi mai frumoase si mai civilizate, si cainii ar fi fericiti , dar si stapânii lor ar fi recompensati cu recunostinta si iubirea cainelui pe viată.

Ea e frumoasa mea:

Ciqa