Rochia roz prafuit cu bolero

La inceputul verii care tocmai se sfarseste , m-am dus si eu prin magazine  sa imi innoiesc garderoba cu ceva , daca as fi găsit sa-mi fie pe plac. Cum am in oras numai vreo doua-trei magazine preferate, am intrat intr-unul si ma uitam printre hainele agatate pe umerase. Stiam ca as fi vrut sa fie rochie , ca sa fie simplu de imbracat, sa nu ma mai gandesc cu ce s-o asortez de fiecare data , asa cum se intampla la tinutele din mai multe piese. Printre altele am vazut niste rochii cu volane, din cate am zarit eu atunci in inghesuiala din magazin (era si sambata si fiind inceput de vara nu eram eu singura dornica de innoirea garderobei) . Rochiile pareau sa fie decente, cu o lungime respectabila, mai jos de genunchi, nu erau mulate pe corp, ci comode, si aveau pe deasupra rochiei si cate un bolero cu model spart, gen broderie. Am ales dintre mai multe culori : rosu, kaki si roz prafuit- culoarea anului 2011, pe cea roz. In timp ce trageam de ea afara din raft, aproape ca imi este smulsa de un barbat destul de tanar, care -am observat ulterior- era cu consoarta la cumparaturi. Si zice tipul catre consoarta lui: uite draga ce rochie frumoasa, minunata (nu mai stiu cum a spus, insa era un calificativ de exceptie) , trebuie sa o iei. La care , tovarasa de viata  ii raspunde ca nu ii prea place, ar fi gasit ceva mai interesant.

Domnul mai arunca o ultima privire catre rochia roz cu bolero , cu oarecare regret , si isi insoteste mai departe perechea la analizarea cumparaturilor posibile  din magazin si de la cabina de proba.

M-am mai uitat si eu lung la rochia roz cu bolero, hm, mi-a placut dar nu in mod deosebit, insa gaseam ca este comoda pentru o zi torida : larga, lunga, racoroasa plus decenta. Pretul nu iesit din comun de mare. Am plecat si asa cum fac de obicei am zis ca o sa ma mai gandesc daca merita sau nu sa o cumpar.

Asta se intampla sambata. Am avut timp de gandire, ca sa nu actionez impulsiv si apoi sa regret ca m-am grabit, iar luni m-am dus hotarata: o iau. Fie ce o fi. I-a mai placut si tipului care a vazut-o , deci n-o fi chiar rea. Si am luat-o.

Ei, eu zic ca am cateva tinute deosebite , lucrate bine, stofa buna pe care de cate ori le-am purtat nu au parut prea multi sa observe calitatea si nici frumusetea tinutelor mele. Insa cu rochia asta roz prafuit cu bolero, de cate ori ma imbrac , primesc complimente. La servici cateva doamne mi-au spus ca e nemaipomenit de frumoasa. Insa alta este surprinderea mea, si anume ca pana si de la barbati am primit complimente referitor la tinuta, dar numai atunci cand am fost imbracata cu ea, rochia roz: mi s-a spus ca arat grozav in ziua aceea (in care o purtam pe ea); altcineva, tot domn, mi-a spus ca a omis ceva pentru ca s-a intimidat cand m-a vazut atat de eleganta (si eram, desigur, imbracata cu ea).

Si cand ma gandesc ca mie nici nu prea imi placea. Nici mie, nici doamnei insotite de consort la cumparaturi de haine. Insa- concluzia mea- este ca uneori e bine sa mai tii seama si de parerea altora . Poate au mai mult bun gust decat tine 🙂  .

A, si imi mai aduc aminte acum de ceva. Aveam o rochie indiana dintr-o panzica subtire inflorata , in culori calde , culorile toamnei, care imi placea foarte mult. Rochia fina, vaporoasa, subtire, tot de vara, ma facea sa ma simt ca o zâna in ea. Pana cand intr-o zi mi-a spus tata ca nu intelege cum de pot sa ma imbrac cu o rochie asa de urata . Iar de atunci am scos la pensie rochia mea.

Mai intelegeti voi ceva? Altceva decat ca eu sunt lipsita de bun gust . 🙂

Actualizez si postez o poza si cu rochia :

rochia, ea

Gradinarit

De ce despre grădina si nu despre carti, filme, poezii, cântece, muzică , calatorii si excursii, politica, stiri , bani sau orice altceva?

Fiecare are o pasiune a lui. Pasiunea este cea care te face sa simti ca traiesti, ca prinzi aripi prin ea,  si ca te simti mai implinit. Nu stiu in ce masura pasiunea o cultivi si dezvolti sau te subjuga ea pe tine facandu-te sa o urmezi ca un catel pe stapanul sau.

De ce isi urmeaza un catel stapanul? Din iubire? Poate ca si cainele simte iubire, dar cred ca mai mult din obisnuinta, din atasament, din cauza ca devine dependent de omul cunoscut care l-a hranit . De multe ori am vazut catei mici, caci cei mari au o resemnare care nu ii mai indeamna sa se ataseze, catei mici care urmaresc cate un om pe strada cerand parca sa fie luati intr-o casa, in grija si compania unui om, fie el mare sau copil mai mic. Cainii cer companie. Si cei care au un stapan, odata ramasi singuri acasa (eu am observat la ai mei) stau nemiscati si dorm intr-un loc cunoscut si ferit , nu mananca, nu beau apa pana nu se intoarce stapanul casei acasa. Nu actioneaza in niciun fel in lipsa omului , oare de ce? Sa fie frica, nesiguranta, sa fie doar cumintenie si dorinta de a nu face stricaciuni care sa il supere pe stapan? Ei, dragii, stiu mai bine.

Asa si cu pasiunea. Se prinde de tine ca scaiul, iti intra in minte si iti faci planuri de viata in functie si de ea. Unii poate o avem in sânge , de la bunicii si parintii nostri , desi uneori nici nu avem habar despre ea.

Eu cred ca gradina pentru mine porneste din pasiune. Am cunoscut-o destul de tarziu, mai mult impinsa de la spate cand de nevoie a trebuit sa ma ocup in lipsa parintilor mei vreme de cateva zile de acasa , de udatul gradinii . Ma simteam rușinata. Ma gandeam: daca m-o vedea vreun prieten, coleg ca am astfel de activitati muncitoresti-taranesti si va rade de mine? De ras , n-o fi ras. Dar am mai auzit mai tarziu de la unul din amicii mei ca se plangea de sarcina data de tatal lui de a face ceva munci prin gradina si m-am gandit atunci: cat e de fraier , cand e asa de placut sa muncesti la gradina, el se plange!

Si incetul cu incetul gradina a inceput sa ma cheme si sa puna ea stapanire pe mine. Se zice ca poporul roman se trage din neam de agricultori, ca pe pamanturile astea de secole au trait si s-au facut cunoscuti printre ceilalti  stramosii nostri ca agricultori si crescatori de vite . Ca doar nu ca arhitecti instruiti, nu avem cladiri cu arhitectura deosebita in afara celor cateva manastiri sau biserici . Mai avem totusi cateva castele minunate si neglijate, abandonate,  dar din secole mai apropiate de zilele noastre si nu ca romanii de la Roma sau grecii , constructori talentati inca din timpuri stravechi. Nici primele slove nu au fost inventate de stramosii nostri, desi gasisem undeva si o astfel de informatie, care insa mie mi se pare destul de indoielnica .

Prin urmare se confirma 🙂 ca pasiunea mea are radacini adanci , stravechi. Desi si mai recent, bunul meu din partea tatalui a fost un om obsedat de munca si gradinarit, poate si pentru ca asa stiau sa traiasca bunicii nostri la tara, numai muncind din greu la pamant  si animale , caci pamantul era sursa de hrana , neavand alte surse de venituri . De cate ori imi  aduc aminte de vacantale petrecute la tara , la bunicii mei, mi se face asa un dor de vremurile acelea din copilarie, dar si de bunici, vremuri  in care satul era plin de viata, animalele domestice ieseau pe ulite inca de dimineata in zori si plecau pe o cale invatata catre islaz la pasunat,  si seara se intorceau inapoi, oprindu-se fiecare la poarta casei din care dimineata plecau . Seara ulita satului era plina de copii de toate varstele , unii veniti ca si mine in vacante din alte locuri, dar cei mai multi copii ai satului care te cunosteau de la toate verile petrecute acolo cu ei. Buna facea branzoiace din faina facuta la moara de ei , facea gogosi acasa si niste clatite cum numai atunci si acolo am mancat , ne taia pui tineri pe care ii sacrifica special pentru noi sa simtitm si noi gustul unui pui crud de la tara , era asa de frumoasa viata la tara in vacante in copilaria mea!

Si zic eu ca de acolo, mai precis de la bunul mi se trage mie pasiunea pentru gradinarit. Gradinaritul care iti umple tot sezonul din primavara pana in toamna , timp in care gradina depinde de tine, dar si tu simti ca trebuie sa fii langa ea. Gradina nu exista decat atata vreme cat e ingrijita de om, cat ii sta in putere asta. Altfel este numai parloaga ori locul nimanui pe care sa pasca, poate , capre.

Roșii coapte

E ușor sa culltivi roșii bio , adica fără să le stropesti cu diverse produse chimice împotriva bolilor plantei, daca ai solar .   Mai ales atunci când cultivi rosiile numai ca hobby si nu ca sursa de  venit .

Sigur ca exista si riscul ca vremea sa fie neprielnică, in general o vară cu ploi multe inseamna umiditate atmosferica crescuta si asta nu priește rosiilor. Eu de câțiva ani tot incerc sa cultiv rosii fără să apelez si la stropiri cu produse chimice.  Unchiul meu despre care am mai scris, care este mai bun cunoscător decat mine al modalitatilor de crestere atat a legumelor, cat si albinelor, viei si pasarilor de curte, m-a cam descurajat. A zis ca stropirile de fapt nu fac (asa mult) rău si ca daca iti doresti tomate sanatoase care sa duca fructul copt pana la final , e musai sa si stropesti.

Așa ca anul trecut mi-am stropit plantutele de mici la o saptamana sau doua imediat dupa plantarea in solar cu solutie de var si  piatră vânata . Am zis sa fie! Sa alung de la bun inceput daunatorii care ar intentiona sa se lege de micile mele plantute. Apoi le-am mai  stropit o  singura data dupa ceva ploi . Chiar si asa frunzele tomatelor mi s-au uscat, au capatat un aspect bolnavicios si dadeau semne de mană. E drept ca nici eu nu am prea stat anul trecut dupa ele sa le ingrijesc, le-am cam neglijat si in afara de apa din cand in cand distribuita prin picurare la baza radacinii plantei, nici de legat nu le-am prea legat cum ar fi trebuit, nici nu le-am prea curatat de excesul de frunze.Insa atunci cand le-am vazut cu frunzele bolnave, nu le-am smuls , ci m-am inarmat cu foarfeca si am luat la rand toate firele de tomate si am taiat cu foarfeca orice urma de frunza bolnava , astfel ca la final dupa cura de aerisirire si tundere rosiile mele aratau așa:

roșii chiluge

Rămăseseră numai niste tulpini golase , fara nicio frunza pe ele in afara câtorva din varf , dar cu fructe agatate in continuare de ele.

Apropo de asta, imi amintesc de o intamplare petrecuta cu cativa ani in urma pe cand eu eram mai tinerica si nu chiar in primul an de cultivat rosii, pentru ca am tot incercat an de an de multa vreme incoace, intai numai cu rosii cherry , apoi si cu rosioare in forma de pară si tot așa am mai adăugat cate un soi nou până am ajuns sa cultiv rosii mari si bune. Si intr-o vara pe cand aveam in curte la lucru  doi barbati de varsta a a treia, chemati sa ne  ajute la construirea  unui cotet ca lumea pentru pasari , iar eu prin curte  mă ingrijeam de rosioarele mele , unul dintre cei doi barbati, om in vârsta si cu multa experiența, nea Sandu ii zice, in timp ce m-a vazut cum bibileam la rosii a dat năvală in culturile mele si numai ce m-am trezit ca a inceput sa le tot rupa la frunze. Atunci am avut un sentiment de revolta ca nu mi-a cerut voie  inainte de a -mi jumuli rosiile de frunze, dar  imi mai amintesc si ca mi-a zis ca eu cultiv rosiile pentru fructe, nu pentru pădure de frunze.

Asa ca anul trecut si cu stropit rosiile tot s-au imbolnavit pe parcurs, tot am intervenit cu defoliere aproape pana la chelie , dar in final am avut rosii coapte la sfarsit de august.

Anul asta insa, am zis ce-o fi o fi, mi-am luat si un soi de rosii Tolin F1 despre care spuneau ca ar fi rezistent la boli si nu am mai stropit rosiile cu nimic. Nici macar ingrasamant  nu le-am dat. Numai apa din cand in cand , cate o jumatate de ora sau cât am considerat necesar si atat. Insa de defoliat frunzele, de vreo cateva ori inca de la inceputul verii am tot defoliat, inarmata cu foarfeca , astfel incat sa fie loc intre plante, sa nu se atinga intre ele si sa se simta in interiorul solarului aerisit, incat sa poti sa respiri.

Am avut si cateva rosii care s-au imbolnavit  , situate intr-o zona in care se mai scurgea apa de la ploi inauntru in solar , dar cele mai multe , desi acum au pe frunze cate o urma albicioasa, au fructele mari si frumoase , iar de acum numai asta conteaza pentru ca perioada cu pericol de imbolnavire a trecut .

impreuna cu putinele crăițe care au iesit si au inflorit

Prin urmare, rosiile mele s-au format, au crescut si au ajuns la perioada de coacere  fara mari eforturi  (nu m-am ocupat zilnic de ele) si fara interventii cu substante chimice. Deci se poate si fara stropiri . Si nici nu am avut pierderi.

Rosii, nu pădure de frunze

 

Un cos de roșii prunișoare, soiul Roma

 

Un vas de rosii-zebruțe cu dungi galbene

 

Rosii galbene 🙂 si rosii rosii

Si inca mai am de cules astazi, dar voi avea si in zilele urmatoare.

A fost un an prielnic pentru cultivarea tomatelor, iar ale mele sunt curate , in afara de soiul hibrid Tolin F1 care a fost obtinut prim metode specializate de imbunatatire a plantelor, pot spune ca rosiile mele de la insamantare si pana la cules si preparare sunt rosii bio :). Sunt mândra si încântată de ele.

Ultima sâmbata din vara 2011

Hehe…ultimul weekend de vara! De saptamana viitoare intram in lunile de toamna. Frumoasa si toamna daca e lungă si blânda. Semne ar cam fi ca nu se anunta iarna grea:

Câteva nuci ici , colo...

 

Mai multe decat nucile sunt florile de oțetar

 

daca este sa ne luam dupa cum spuneau bătrânii, ca daca sunt nuci multe se anunta iarna grea. La noi in nuc, ceva nuci sunt, dar le vad cam rare si putine. Iar nucul nostru desi inca tânar stia sa faca in alti ani si mai multe nuci.

Numai ca e soi cu nuci cam mici, cam costelive. Am vazut odata niste nuci aduse de la Telega cat oul de găina o nuca. Am si pastrat cateva sa le am amintire si sa mai arat si altora ca eu tare m-am mirat si daca mi-ar fi spus de asta altcineva, mai ca  nici n-aș fi crezut. Iata mai jos nuca uriașă , pe langa o nuca obisnuita:

Nucuță si nucă mare

Cum este ultimul weekend de vara pe strada si prin gradini?

Pe bulevardul cu sclipiri ca de diamant copacii au inceput sa” rugineasca”

Pe unele strazi pomii (cati au mai ramas, ca in graba de a asfalta strazile au fost smulsi o multime  de copaci , unii inca tineri, cu tulpinile subtiri, iar intr-un loc in loc de alee cu pomi este in curs de amenajare parcare) au inceput sa schimbe culoarea frunzelor din verde in ruginiu . Cam devreme mi se pare mie.

Sus frunze ruginii

 

In curtea protoieriei o sulfina inflorita …

O sulfina inflorita

… si cateva albinuțe harnice  ii culegeau polenul auriu.

Din care albine harnice culeg polenul si il aduna la ”cizmuțe”

La mine in curte un trandafir alb urcator are si flori si boboci ….

Trandafir alb inflorit

Si cel mai harnic trandafir , gen tufa sau acoperitor de sol care in ultimii ani (ca numai de 3 ani il am) a facut boboci si flori pana la venirea gerului, se numeste fairy (adica zână) si pe drept cuvant . Este incantator ! Nu are floarea mare, dar infloreste abundent si toamna tin florile pana tarziu. Vara de multe ori trandafirii sunt scuturati de vanturi si ploi atunci cand sunt la prima inflorire prin iunie si pana isi revin si fac din nou boboci vine si toamna :).

Trandafir fairy

.

 

Busola

Eu asa am stiut inca din copilarie despre floarea soarelui ca isi roteste fața după cum se schimba pozitia soarelui pe cer : ca la rasarit ar fi cu fata catre Est, de unde răsare soarele si l-ar urma asa toata ziua lumina până către apus ,golind de apă celulele dinspre astru şi umplându-le treptat pe cele din partea opusă , fenomen cunoscut sub numele de turgescență  .

Iar dacă muschiul pe copaci indică intotdeauna nordul….

Muschi fără copac

….. si floarea soarelui s-ar putea spune ca indica  -daca stai sa o urmaresti cum se intoarce dupa soarele de pe cer- si ea nordul, care se afla in directia in care ea  nu isi intoarce niciodata  fața florii.

Asa arata floarea soarelui in lanurile cultivate pe care le vedemde multe ori  pe marginea soselelor , toate fețele florilor sunt indreptata intr-o singura directie, iar acolo se afla si soarele:

floarea-soarelui-aspect clasic

 

(fotografia de mai sus nu imi apartine, este luata de pe net )

Ei bine, cum arata la mine in grădină floricelele soarelui (ca sunt mai mici, nu ca cele cultivate pentru producerea de bunuri de consum):

Cu fața catre soare

 

Cu pălăria prea grea și aplecată catre pământ

 

Așa o fi si in emisfera sudica pe pământ

 

Și este si gustoasă...

 

Seamana putin cu un exercitiu de gimnastica la inele

 

Numai in trompă mă țiiiin...

Si una altoita , mai de soi  sau…modificata genetic?

Cu si mai multe petale - ca raze de soare

 

Privind insa la floarea soarelui de mai jos, se vede pe un singur fir cum au crescut mai multe ramuri, la capătul fiecareia fiind câte o floare (a soarelui, desigur) . In loc sa se roteasca toate dupa soare, planta si-a indreptat de la bun inceput cate o floare catre fiecare punct cardinal , ei, plus inca una de rezervă .

Este floarea soarelui decorativa, nu alimentara, din ea până acum am vazut sa culeagă polen numai albine (v-am aratat si voua, inclusiv cum se agatase una din ele cu trompa , cred eu, si tragea, tragea, din poza nu se prea intelege ca se mai și mișca) .

Produce confuzie

 

Busola? Poate una stricată 🙂

Tulpina cu mai multe flori

.

 

 

Cataloage online

Prima mea excursie intr-o țară capitalistă a fost in 1992 in Franța. Găsise mama pe cineva care să ne facă invitație și cum ea este si si pe atunci era , dar eu inca nu stiam, dornică de călătorii in alte țări a facut in așa fel încât să mă scoată si pe mine in lume, sa văd cum se trăiește la alții . Dacă mi-a plăcut sau nu…hm, nu grozav. Excursia făcută cu trenul si cu TGV (trenul de mare viteza pe atunci existent numai in Franta)  intre Paris si Marsilia , a fost destul de obositoare. Eu simt o vacanță atunci când stau intr-un loc indelung si ma relaxez, nu când alerg de la un obiectiv  de vizitat la altul pnă la epuizare, așa cum se pare este pe gustul mamei mele o excursie. De altfel pe subiectul plecat de acasă in excursii avem si cele mai mari supărări in familie :).

Ei bine, in excursia asta pe când eram in Marsilia la o plimbare pe jos pe centru , centrul fiind o strada pe care  o pot asemana cu Bulevardul Mihail Kogalniceanu din Bucuresti, o strada lungă si in pantă care catre capăt are case de locuit. In fața unei astfel de case ce vazurăm noi atunci, noi proaspat iesite din comunism ? Un teanc mare de cataloage Quelle si…inca ceva, nu-mi aduc aminte acum numele depozitate la poarta unei case probabil pentru a fi luate de cei care strangeau gunoiul. Cum eu nu am avut pana atunci niciun astfel de catalog si spre mirarea mea nici la chioscurile de presă nu vedeam de vânzare (nu stiam ca astfel de cataloage se gasesc numai in anumite magazine si ca sunt expediate prin posta) , cand le-am vazut mi le-am si dorit. Ne-am plimbat vreme de câteva minute pe acea stradă când in sus, când inapoi in jos intrucat erau oameni care treceau si ne era rusine sa luam cataloagele lasate la poarta casei . In fine, cand am prins strada mai libera, le-am luat si duse cu ele am fost. Aveam si eu cataloagele mele de moda 🙂 .

Tot surprinsa am fost cand am vazut ca din anumite pagini erau decupate frumos dreptunghiuri, probabil cu modele care ii placusera primei posesoare a cataloagelor. Pentru mine un astfel de catalog atunci, insemna model cu care sa ma duc la croitoreasa ca sa imi fac pe comanda o anumita tinuta.Nu stiam ca in vest comanzi produsul din catalog si iti este expediat acasa.

Ei bine, de curand au aparut astfel de firme care vand produse prin intermediul cataloagelor si la noi. La inceput am fost incantata, si acum sunt , e bine sa ai posibilitatea sa comanzi un lucru de la tine de acasa fara sa colinzi magazine pana faci bătături si să mai si pierzi mult timp cu alergatul de la un magazin la altul.

Dar mă intreb acum: cât de bune calitativ sunt produsele comandate de la distanta, fara sa le probezi inainte (chiar daca ai posibilitatea sa le returnezi) , fara sa le atingi ca sa vezi textura materialului ?

Eu am comandat de la Bakker flori si am primit si flori dar si bulbi sau radacini nude in loc de flori inverzite , din care mai tarziu nu mi-a iesit nimic ; e vorba despre niste radacini de flori numite tigris (la ei) care nu au fost foarte ieftine si din care nu mi-a rasarit nici macar frunza, tulpina, ca sa nu mai vorbesc de floare; e vorba despre un mac albastru din care la fel, nu mi-a iesit nimic, e vorba despre cativa cercelusi care mi-au ajuns la destinatie mucegaiti .

Si atunci merita sa mai cumpar flori online ? Eu zic ca nu. Daca gasesc in piata sau la magazine specializate si imi plac, cumpar, daca nu, eu mai bine mă abțin.Plus ca la Bakker, daca tot vorbeam despre ei, preturile sunt si foarte mari (deh, ca sa acopere si cheltuielile cu publicitatea).

La fel acum primesc mesaje de la firme care vand imbracaminte prin intermediul cataloagelor care intre timp au devenit si virtuale (nu numai pe hârtie) si care inseamna si o economie de hartie si cheltuieli de expediere a lor . Incepe sezonul de toamna -iarna, toate magazinele au noi colectii, foarte bine, poate ne mai innoim si noi cu cate ceva . Acum sunt si eu asaltata de astfel de cataloage virtuale cu produse din care as putea sa imi aleg cate ceva daca mi-ar placea, dar inca o data: merita sa faci astfel de cumparaturi?

Sunt convinsa ca astfel de comert nu va disparea, nici nu mi-as dori asta, dar cred ca acest tip de comert se bazeaza si pe primul impuls al celui care vizioneaza produsul si nu mai sta sa analizeze daca pretul o fi sau nu cel corect , ci pentru ca imaginea produsului pe manechinul zambitor care il prezinta este frumoasa si iti ia ochii , cumparatorul fara sa si scoata imediat banii din buzunar il ia.

Din experientele mele neplacute (alta decat cea cu florile Bakker):

-mi-am comandat cizme de la răposata Quelle , care desi erau laudate ca fiind si de la o firma (de care eu oricum nici nu auzisem) erau dintr-un material atat de subtire incat atunci cand le incalt daca e ger  afara imi ingheata picioarele, iar daca e ploaie imi intra apa prin ele. Prin urmare le-am purtat numai de vreo doua sau trei ori, ca nici nu ma simt bine in ele.

-mi-am comandat tricou care imi este prea mare si i l-am dat mamei;

Si poate ar mai fi si altele de care nu imi amintesc acum, oricum concluzia este: fiti prudenti, produsele care se vand online s-ar putea sa fie unele de proasta calitate si cu preturi umflate. Si nici nu-i sigur ca sunt de la mama cataloagelor de acasa, respectiv Franta sau Germania. Produsele făcute la ei sunt prea scumpe ca sa ni le ofere noua spre cumparare, cele mai multe sunt tot turcismesme ori chinezării la care se poat adauga comisioane mari ca le iasa celor care vand un câștig .

Si ca sa mentionez si o experienta buna: aparatul de fotografiat , l-am comandat tot online si sunt multumita de el. Sigur, mi-as fi dorit unul mai performant dar… poate pe viitor .

Vă doresc  să vă meargă bine si să faceti cumpărături dintre cele mai bune!

Flori de cactus

Va mai aduceti aminte de cactusul care a facut semine? (le-am pus bine, dar bine de tot, oare unde le-oi fi pus?)

Ei bine, acum este inflorit. I-a priit căldura si seceta , pentru ca eu cam uit sa le dau apă cactusilor , dar ei nu se supără , ba chiar mă răsplătesc cu cate o floare . Floare de țepos , ea fără de țepi  , care dureaza numai o zi.

Cactusul cu floare albă a fost primit cadou. Eu m-am bucurat când l-am primit, nu am stiut ce țepos rău aduc acasa , numai ulterior am aflat atunci când a fost nevoie sa ii schimb ghiveciul mic cu altul mai mare pe măsura evolutiei plantei care an de an face tot mai multi pui de căctusei.

Am aflat mai târziu ca cea care mi l-a dat s-a descotorosit si de celalalt cactus frate cu al meu, tot din cauza țepilor care nu iti permit sa te apropii de el fara sa te rănești . Însa eu l-am păstrat pe al meu (sa tot fie mai mult de 10 ani de când il am) mai mult datorita florilor frumoase pe care le face in vara fiecarui an. Stiu cum e sa nu poti suferi o floare , si eu am avut un cactus pe care in cele din urma l-am lăsat afară peste iarna (opuntia ) , nu l-am mai adus in casă la adapost pentru ca avea niste tepi mici, ca niste perisori, pe care nu ii simteai cand erai aproape de el, dar imediat ce te indepartai incepeau mancarimi si usturimi de la țepii mici care intrau sub piele si pe care cu greu ii vedeam, fiind de culoare galben, aproape ca si culoarea pielii (si nu sunt chinez)  si tot cu greu ii scoteam, de cele mai multe ori cu penseta.

Floare de cactus

Împăratul țepilor tari si răi are floare

Floare de cactus albă

.

Oameni si fluturi

M-am dus in gradina sa mai prind cateva imagini  cu dragele mele plante sau animalute . De cum am intrat, am ochit asta:

Floarea soarelui decorativa, in gradina mea

Cand sa iau un cadru mai apropiat, pe degetul meu aratător  cu care dau click pe butonul de declansare a fotografierii, se aseaza usor …cine altul? Un fluture. Am ramas incremenita, nemiscata, nu stiam ce sa mai fac ca sa nu se sperie si sa fuga, dar vroiam pe de alta parte si sa-l prind in poza asezat pe degetul meu.

Nu e prima data cand un fluture se aseaza pe mine.Intr-un alt an mi s-a asezat in poala, pe haine, a zabovit foarte putin si apoi a zburat. De data asta insa, fluturele parea ca nu vrea sa plece prea curand, asa ca usoor am departat mana stanga cu aparatul si am incercat sa prind cateva cadre ale degetului meu aratator de la mana dreapta cu fluturas pe el  si tinand aparatul, dar si cu un deget apasat pe declansator. Mi-a iesit ceva din care nu se distinge nimic, deh, ca poza facuta fara sa vezi ce prinzi in ea.

parol ca e un fluture!

Frumoasa dar si delicioasa floarea soarelui

Mai incolo putin, dupa ce flluturele s-a ridicat si a plecat de pe mâna mea, eu tot cu click-click prin gradina, ce vad? Fluturele se aseaza din nou cand pe floarea soarelui, cand  pe frunza de dovlecel, dar dupa aceea ….

 

Fluturele si umbra sa

 

Fluture sau fluturină

 

 

….si pe șapca lui nenea Ionel, un iubitor de animale si de gradina pe care la nevoie de multe ori ne putem baza si care a devenit de-al casei in curtea noastra. Stateam de vorba cu dumnealui despre de-ale gradinaritului, cand …eu ii spun dintr-o data, soptit dar pe un ton destul de autoritar:”nu va miscati!” A incremenit omul, o fi zis ca e vreo bazdaganie urata pe undeva pe mnealui, cand eu cu aparatul repede pregatit dau click-click-click ca dupa o vedeta de cinema. Nenea Ionel in timpul asta, nici nu se clintea, abia daca mai respira.

I-am aratat in cele de pe urma care a fost motivul pentru care l-am asaltat si cu pozatul si cu vorbele soptite autoritar si s-a amuzat incantat ca fluturele s-a asezat tocmai pe cozorocul sepcii dumnealui.

Fluturas curajos sau bland

.

 

Ph-ul si săpunul de alep

De cand folosesc sapun facut de mine acasa, si mai ales de cand folosesc si altii sapunul meu, respectiv persoanele  apropiate si dragi din familia mea, ma preocupa calitatea si siguranta acestui produs.

Nu vreau sa dau   un sapun care sa  usuce pielea sau  care sa  faca orice rau, cât de mic.

Prin urmare care ar fi riscul in cazul folosirii unui sapun?

Primul la care ma gândesc este cel rezultat din folosirea sodei caustice ca ingredient in procesul de fabricatie al sapunului.

Există săpun fără sodă caustică?

Răspunsul este oriunde si oricât căutați si vă informati ca nu. Nu exista sapun fabricat fără sodă caustică, tocmai pentru că saponificarea (si nu vorbesc aici despre cea a cadavrelor, adipoceara 🙂 ) este o reactie produsa intre soda caustică si grăsimile din săpun.

Si atunci mi-am pus problema cum sa aflu daca produsul meu , sapunul, in care eu adaug ingrediente dintre cele mai bune si mai pe alese este in final de calitate si nu are defecte rezultate din fabricatie. Dacă e blând cu pielea si dacă își face treaba de săpun, adica și curăță.

Problema blândeții poate fi controlata prin verificarea ph-ului, notiune extrem de des intalnita in anii de dupa 1990. Dar ce sa fie oare ph-ul ? Citez:

”PH-ul este o scara care masoara cat de acida sau alcalina este o substanta. Scara are valori de la 1 la 14 in care 1 reprezinta foarte acid, 7 este valoarea neutra iar 14 inseamna ca substanta este foarte alcalina, informeaza http://ezinearticles.com
Dar ce are de-a face cu organismul? Nu doar ca are de-a face, dar pH-ul sangelui este extrem de important. PH-ul ideal al sangelui este in jur de 7,35 iar organismul face tot posibilul pentru a mentine acest nivel.
Aceasta deoarece o modificare de doar 1-2 a pH-ului indiferent de directie, ar putea schimba intreaga chimie din organism, nu ar mai exista putere electrica si in scurt timp organimsul ar muri. ”

Prin urmare si sapunul pe care il punem pe piele si care interactioneaza chiar si numai la nivel superficila si pentru scurt timp , dar cu scutul nostru in fata mediului exterior, trebuie sa aiba un ph potrivit, echilibrat, apropiat de valoarea 7.

Cand m-am apucat de facut sapun, dupa ce intai m-am informat in legatura cu tot ceea ce mi-ar trebui si am inceput sa fac cumparaturi: de la vase, recipiente de lucru, manusi si ochelari de protectie, solutii pentru alcatuirea continutului, am cumparat si ph testere . Asa incat inca de la inceput am testat fiecare sapun facut in parte.

Unele mi-au iesit cu ph alcalin si le-am pus intr-o cutie de rebuturi de unde mai folosesc la curatatul diverselor obiecte de prin casa, mai mult pentru vasele si chiuveta in care prepar sapunul.Insa eram totusi nelamurita ce inseamna ph normal.

In cautarile mele pe net, despre care am mai adus vorba, am gasit date conform carora ph-ul sapunurilor facute in casa este in mod normal de 9-10. Si ce-mi dadu mie prin minte ieri, duminica, in timp ce ma bucuram de vremea superba de afară: haha!! Am un sapun de alep (o jumatate), cel mai vechi sapun cunoscut in istoria omenirii, sapun despre care se spune ca ar fi mentionat chiar si in biblie si care e facut in Africa numai din ulei de masline, de dafin si desigur, soda.Are calitati atat de multe incat numai laudandu-l as umple inca zeci de randuri. Si, imi zisei eu (nu sunt olteanca, numai  imi place sa folosesc perfectul simplu) : ia sa-i testez si eu ph-ul acestui sapun cu calitati multiple si recunoscut ca fiind dintre cele mai potrivite pielii, dar si parului .

Zis si facut :

-Am adunat laolalta sapun, pahar de plastic de la set nou cumparat de curand si nefolosit, apa, tester masurator de ph.

adunat sapun, pahar, ph tester

-am taiat un coltisor din sapunul de alep in vederea dizolvarii in paharelul cu apa;

tăiat un colțișor de săpun

-l-am adaugat in paharel impreuna cu cativa stropi de apa de la robinet;

pus in paharel curat, nou-nouț

adaugat cativa stropi de apa

-am amestecat apa cu sapunul prin agitare, fara sa introduc niciun alt obiect in pahar , pana s-a format clăbuc;

amestecat pana la facut clabuc

poza-am introdus testerul , hartie de turnesol in apa cu sapun;

introdus tester

-am scos testerul si am comparat cu tabelul indicator de masurare aciditate/alcalinitate;

scos tester din continut

-am fost foarte surprinsa sa vad hartia albastrita; nu ma asteptam la un asemenea rezultat; deci ph-ul sapunului de alep este de aproximativ 10?

masurat ph sapun perfect

-am lasat hartia pe masa din ”laborator” si am plecat;

clarificare

-Dar foarte uimita m-am gândit sa verific ph-ul apei de la robinet; poate apa sa fie cu soda?

-Nu, rezultatul testarii apei de la robinet mi-a dat ca apa nu e alcalina, o fi avand alte belele in ea, dar soda cauustica nu. Testerul a ramas de culoare galbena, aproape la fel cum a fost cand l-am introdus sub jet de stropi de apa.

-Câteva ore mai tarziu, insa, cand am revenit in ”laborator”, culoarea hartiei de turnesol era modificata putin, macar de la uscarea apei din ea.

doua ore mai tarziu, culoare tester schimbata

Concluzia: nu prea stiu. 🙂 Macar ca valoarea ph-ului nu se citeste imediat, ci trebuie lasat testerul sa se usuce. Sau …alta?

Ședință foto cu o doamnă

De cateva zile incerc sa fotografiez distinsa doamnă orhidee albă plină de flori . Am incercat si ieri si rezultatul nu m-a mulțumit. Am incercat din nou azi, am mutat-o din locul ei luminos de lângă fereastră numai pentru cele câteva minute de expunere la fotografiere . Sper că nu am deranjat-o tare , am incercat sa nu o mișc prea tare in timpul mutării către un loc din care sa o pot prinde in poză in intregime. Urmarile le voi vedea de acum inainte, insa ea oricum era obisnuita puțin cu mutatul pentru ca atunci cand o ud, ii iau cu totul vasul in care este plantată si îl scufund intr-un alt vas mai mare plin cu apă astfel incat sa fie acoperita de apa toata suprafata radacinilor ei pentru cateva minute .

Distinsa doamnă orhidee albă:

-mai jos, intr-o scurta iesire afară , in curte, numai pentru ședinta foto 🙂

Afară in curte, nu pentru mult timp

-in poza de mai jos, doua flori de oorhidee par a avea o discutie ; oare despre ce or fi chatuind?

Orchid chat

-aici in camera in care iși duc zilele , in care isi formeaza bobocii si isi deschid florile; pană acum de vreo trei ani incoace de cand sunt la mine si stau numai in aceasta camera, pare sa le fi placut, atat ei, cat si altor surate pe care le veti vedea mai jos.In toata spendoarea ei, orhideea mea alba:

Plină de flori

–

Din alt unghi

-dintr-un alt colț al aceleiasi camere, o orhidee cu floare mai mica , dar mai colorata are inflorire la fel de abundenta:

De la locul ei...

_pentru sedinta foto, le-am luat de la locul lor pe fiecare  si le-am adunat laolalta pentru o poza in grup.

Si una si cealalta

De sub razele filtrate ale soarelui

-privite din afară. orhideele de pe pervaz  par a privi cu nostalgie catre lumina si atmosfera de afara;

De unde cu nostalgie, părem a fi intinse după soare

-insa le este mai bine inauntru, cu atmosfera, temperatura  si umiditate  controlata spre deosebire de temperatura de vara de afara; orhideele phalaenopsis, cum sunt cele din pozele mele, prefera temperatura de maxim 24 grade, cer umbra si apa la interval de cateva zile, nu ca florile de ghiveci cunoscute care pe timp de vara sunt zilnic udate , ba chiar stropite pe frunze .

Lumina filtrată

-poza de grup, da , si cu pisica. e si ea ca o floare 🙂

Adunate pentru o poza in grup

-privite de aproape se poate observa diferenta de marime a florii; orhideea alba are floare mai mare.

Diferențe