Eu si gradina

2 august 2011

Albinuța- Episodul 3

Filed under: flori, insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 10:55 pm

Dimineata, pana in orele 10-11 , cand se incinge soarele de iulie catre pranz, am observat iar agitatie mare intr-o parte din florile gradinii. Si cum aveam experienta  de data trecuta, povestita in episodul intitulat ”Albina” si continuarea lui, desigur ca am incercat sa-mi indrept atentia catre piciorusele albinelor: au adunat sau nu ceva polen de la florile mele? Si am observat ca da. Parca nu la fel ca si data trecuta , atunci a fost ceva mai bogata recolta , dar adunate zi de zi, de-a lungulu zilelor cat macii californieni (cei galbeni, din imaginile de mai jos) au tot stat si inca mai stau infloriti, e ceva. Unde or fi tinand ascunsa recolta , e secretul lor; poate ca zboara aici de la kilometri distanta si au aterizat atrase de culoarea galben-portocalie  irezistibila a acestor flori care , cred eu , sunt dintre florile cu cel mai bogat si bun polen .

Din nou, alte flori galbene vizitate de albine

 

Cu sau fara pantaloni?

Asa cum se vede, saculetii (pantaloni, i-am botezat eu) sunt cu polen.In poza de mai jos, pare ca s-ar uita chiar in obiectivul camerei :). De fapt am observat ca nu se tem de apropierea camerei, nu au dat semne de fuga, ci  ele isi continuau  culesul inainte ca soarele amiezii sa devina prea arzator, ore la care nu am mai vazut nici picior de albina in jurul florilor.

Maci californieni gustosi

 

Saculetul plin

Si la liliacul de vara alb, care are si el o poveste, pe care insa nu o voi spune acum, au fost in vizita albine, dar nu le-am vazut sa se fi ales cu ceva .

In vizita si la alte flori

Iar la hibiscus- alb si violet , plin de polen, in vizita era o bazdâganie asemanatoare cumva cu neamul albinei , dar mai paroasa , mai grasa si mai dezordonata: se tavalea parca in polen, se umpluse pe tot corpul de praf de polen si nu isi umpluse frumos ca harnica albina niste saculeti in care sa incarce si din care poi sa descarce polenul frumos. In plus, cred ca acest polen…hmmm…are ceva mai putin bun. Nu albinele au venit la cules, ci numai bâzdâgănii paroase asemanatoare celei de mai jos.

Sa fie bondar? Nu mi s-a parut asa.

O alta bâzdâganie

 

Tavalita in polen

 

Pfui!

 

Agatata de-un fir de polen

Uitati-va cum a scuturat floarea inainte de a pleca! Un badaran :).

Scuturata

 

Blog

Filed under: blog, Fără categorie — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:42 pm

Am gasit un inteles al blogăritului. Initial, cand am inceput sa scriu aici chiar mi-am pus intrebarea: de ce blog? Si nu am fost prea bine lamurita de ce, am zis ca o fi o manifestare a unor talente ascunse care isi dau frau liber din fata ecranului de la calculator, discret, de acasa.

Acum insa parca incep sa vad altfel blogul, ca pe un loc in care te intalnesti chiar de la tine de acasa, din fotoliu/scaun sau pat , de unde sta fiecare mai confortabil, imbracat lejer, comod, te intalnesti cu prieteni, vechi sau noi , cu care pe net descoperi ca ai cateva preocupari comune.  Si postezi zilnic, ca fara asta simti ca ai lipsit de la intalnire si iti sta gandul numai cum sa faci sa ajungi acolo, sa le arati si celorlalti ceva ce ai vazut tu cu ochii tai si incerci sa surprinzi cu aparatul de imortalizat imagini ceea ce ai vazut sau cum ai vazut tu; ca desi vedem mai multi acelasi lucru, pentru fiecare poate avea un inteles diferit si camera uneori chiar asta surprinde- ochiul, privirea ta, gandul tau .

Chiar vazusem o caricatura intr-un ziar, probabil in Adevarul, pe care il cumpar zilnic la servici, in care era desenat un catel langa stapanul lui asezat in fata calculatorului si scris alaturi: cel mai bun prieten al omului (catelul)  a fost inlocuit de laptop 🙂 .  Si timpul petrecut pe internet atunci cand altfel ai fi singur , fara grupul de prieteni, acasa, pare atunci mai plin cand scrii pentru intalnirea cu altii. Cand verifici atent ce poze postezi, sa fie mai frumoase, mai bune , cand verifici si textul daca l-ai scris corect, ingrijit , ba uneori mai gresesti ori te grabesti si nu mai faci o ultima corectura ci dai direct comanda ”publicare” si e ca si cand te pregatesti acasa inainte de plecare sa fii pieptanata, fardul bine aranjat,tivul cusut, nu atarnat , nu  ciufulita ori cu fermoarul desfacut  .

Asa cred ca e blogaritul, prezentarea la intalnirea cu prietenii, fiecare aduce ce are , ce stie, ce poate.

Blog la WordPress.com.