Eu si gradina

3 august 2011

Iubitorilor de animale

Filed under: animalute, blog, Fără categorie — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 8:37 pm

Ma consider iubitor de animale. Urmaresc la tv pe diverse canale de filme documentare filme uneori serial despre ursi, filme despre lupi, o data m-am uitat si la un film despre șerpi, ba chiar am văzut si din India, cum oamenii dintr-un animit cult idolatrizau sobolanii intr-atat incat stateau sa li se urce in brate , iar un batran chiar impartea bucata lui de pitta cu o astfel de aratare, spunand ca el considera ca in acel sobolan se afla spiritul unei rude de-a moșului anterior decedata .

Si eu am amintiri cu soareci de cand am fost studenta in Bucuresti. In anul intai am descoperit o soricioaica cu pui la noi in camera de camin si de atunci am stat mai mult pe acasa, in perioada de luni pana vineri dormind cu frica in sân ca ma voi trezi cu un soarece pe mine si alta data, in anul trei cand eram, am fost la o plimbare de lunga durata si am intarziat in oras pana la o ora mai putin circulata. Sa fi fost 12-1 poate noaptea, desi as zice mai curand ora 12, pentru ca eu niciodata n-am fost pasare de noapte, nici nu sunt. La orele 11 de obicei cad lata si chiar si noaptea de Revelion  pentru mine este mai scurta decat pentru ceilalti, ca nu ma straduiesc sa rezist prea mult (tin la aspectul tenului meu, care cu somn se intretine 🙂 ).Si cum spuneam, era liniste totala pe strazi, noapte de vara si in fata caminelor din Regie, incepand de la blocurile medicinistilor pana spre caminul P4 in care stateam eu, pe toata strada si pe trotuare soareci si sobolani de toate marimile erau ca la o defilare de 23 august de pe vremea lui Ceausescu. Ei bine, asta a ramas imaginea Bucurestiului, de atunci, pentru mine.

Deci am convietuit si eu in apropierea soarecilor de bloc de capitala.  Si tot mi-e o scârba grozava de ei si de mirosul lor pe care il recunosc de la distanta.

Cu toate astea nu am o lista cu animale care imi displac. Consider ca toate fiintele vii isi au rostul lor pe  pamant si cat imi sta in puteri incerc sa le ocrotesc (mai putin specia mai sus amintita careia ii dau hrana toxica). In rest cainii, pisicile , pasarile domestice, ciripitoare de toate felurile sunt preferatele mele si incerc sa le ajut sa traiasca . Ieri dimineata  am avut putin timp liber si am rasfoit pe net cateva dintre  blogurile  carora le-am  pus semne (”de carte”) ca  sa revin sa le mai revad, si , asa cum poate vi se intampla si voua , tot treci de la un blog la altul , citesti , vezi, poate comentezi si  astfel am nimerit tot colindand  peste o iubitoare de animalute  cum rar ati vazut si voi si eu .

Blogul facut de ea este  http://veveandcompany.blogspot.com/    pe care vi-l recomand cu caldura. Cred ca va veti amuza teribil  si va veti bine-dispune, asa cum mi s-a intamplat si mie , vizionand cateva imagini dar si comentarii ale autoarei (despre care nu stiu chiar nimic) facute pe seama unor familii de ratoni, sconcsi si veverite. Atasez alaturi ca incurajare cateva imagini surprinse de ea cu ratoni .  Povestile lor si comportamentul lor sunt extraordinare , pe mine m-au entuziasmat si m-au bucurat si pentru ieri si pentru azi. Incercati si voi si spune-ti-mi daca si voua vi s-a intamplat sa va dea o stare de bine sau nu ceea ce va povesteste ea. 

Această prezentare necesită JavaScript.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.