Eu si gradina

30 August 2011

Gradinarit

Filed under: animalute, gradina — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:14 pm

De ce despre grădina si nu despre carti, filme, poezii, cântece, muzică , calatorii si excursii, politica, stiri , bani sau orice altceva?

Fiecare are o pasiune a lui. Pasiunea este cea care te face sa simti ca traiesti, ca prinzi aripi prin ea,  si ca te simti mai implinit. Nu stiu in ce masura pasiunea o cultivi si dezvolti sau te subjuga ea pe tine facandu-te sa o urmezi ca un catel pe stapanul sau.

De ce isi urmeaza un catel stapanul? Din iubire? Poate ca si cainele simte iubire, dar cred ca mai mult din obisnuinta, din atasament, din cauza ca devine dependent de omul cunoscut care l-a hranit . De multe ori am vazut catei mici, caci cei mari au o resemnare care nu ii mai indeamna sa se ataseze, catei mici care urmaresc cate un om pe strada cerand parca sa fie luati intr-o casa, in grija si compania unui om, fie el mare sau copil mai mic. Cainii cer companie. Si cei care au un stapan, odata ramasi singuri acasa (eu am observat la ai mei) stau nemiscati si dorm intr-un loc cunoscut si ferit , nu mananca, nu beau apa pana nu se intoarce stapanul casei acasa. Nu actioneaza in niciun fel in lipsa omului , oare de ce? Sa fie frica, nesiguranta, sa fie doar cumintenie si dorinta de a nu face stricaciuni care sa il supere pe stapan? Ei, dragii, stiu mai bine.

Asa si cu pasiunea. Se prinde de tine ca scaiul, iti intra in minte si iti faci planuri de viata in functie si de ea. Unii poate o avem in sânge , de la bunicii si parintii nostri , desi uneori nici nu avem habar despre ea.

Eu cred ca gradina pentru mine porneste din pasiune. Am cunoscut-o destul de tarziu, mai mult impinsa de la spate cand de nevoie a trebuit sa ma ocup in lipsa parintilor mei vreme de cateva zile de acasa , de udatul gradinii . Ma simteam rușinata. Ma gandeam: daca m-o vedea vreun prieten, coleg ca am astfel de activitati muncitoresti-taranesti si va rade de mine? De ras , n-o fi ras. Dar am mai auzit mai tarziu de la unul din amicii mei ca se plangea de sarcina data de tatal lui de a face ceva munci prin gradina si m-am gandit atunci: cat e de fraier , cand e asa de placut sa muncesti la gradina, el se plange!

Si incetul cu incetul gradina a inceput sa ma cheme si sa puna ea stapanire pe mine. Se zice ca poporul roman se trage din neam de agricultori, ca pe pamanturile astea de secole au trait si s-au facut cunoscuti printre ceilalti  stramosii nostri ca agricultori si crescatori de vite . Ca doar nu ca arhitecti instruiti, nu avem cladiri cu arhitectura deosebita in afara celor cateva manastiri sau biserici . Mai avem totusi cateva castele minunate si neglijate, abandonate,  dar din secole mai apropiate de zilele noastre si nu ca romanii de la Roma sau grecii , constructori talentati inca din timpuri stravechi. Nici primele slove nu au fost inventate de stramosii nostri, desi gasisem undeva si o astfel de informatie, care insa mie mi se pare destul de indoielnica .

Prin urmare se confirma 🙂 ca pasiunea mea are radacini adanci , stravechi. Desi si mai recent, bunul meu din partea tatalui a fost un om obsedat de munca si gradinarit, poate si pentru ca asa stiau sa traiasca bunicii nostri la tara, numai muncind din greu la pamant  si animale , caci pamantul era sursa de hrana , neavand alte surse de venituri . De cate ori imi  aduc aminte de vacantale petrecute la tara , la bunicii mei, mi se face asa un dor de vremurile acelea din copilarie, dar si de bunici, vremuri  in care satul era plin de viata, animalele domestice ieseau pe ulite inca de dimineata in zori si plecau pe o cale invatata catre islaz la pasunat,  si seara se intorceau inapoi, oprindu-se fiecare la poarta casei din care dimineata plecau . Seara ulita satului era plina de copii de toate varstele , unii veniti ca si mine in vacante din alte locuri, dar cei mai multi copii ai satului care te cunosteau de la toate verile petrecute acolo cu ei. Buna facea branzoiace din faina facuta la moara de ei , facea gogosi acasa si niste clatite cum numai atunci si acolo am mancat , ne taia pui tineri pe care ii sacrifica special pentru noi sa simtitm si noi gustul unui pui crud de la tara , era asa de frumoasa viata la tara in vacante in copilaria mea!

Si zic eu ca de acolo, mai precis de la bunul mi se trage mie pasiunea pentru gradinarit. Gradinaritul care iti umple tot sezonul din primavara pana in toamna , timp in care gradina depinde de tine, dar si tu simti ca trebuie sa fii langa ea. Gradina nu exista decat atata vreme cat e ingrijita de om, cat ii sta in putere asta. Altfel este numai parloaga ori locul nimanui pe care sa pasca, poate , capre.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: