Eu si gradina

28 Septembrie 2011

Aster- Flori de toamnă

Filed under: flori, Fără categorie — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:09 pm

Pentru cei care nu au timp sa se ocupe prea mult de gradina, dar si pentru oricare alt iubitor al florilor, asterul este una din florile ideale. E foarte usor de ingrijit, ii este de ajuns amplasarea intr-un loc insorit , nu ii este necesara nici udarea pe timpul perioadelor secetoase, nici nu necesita ingrijire prin taieri ale firului sau pentru formarea tufei, doar o plantezi si apoi poti uita de ea. Nu insa pentru multa vreme, chiar daca ai vrea. Caci la venirea toamnei, asterul se umple de flori numai putin mai mari decat un nasture obisnuit de la pantaloni . Si chiar daca nu esti un iubitor al florilor, nu poti trece pe langa ea, fara sa ii sesizezi prezenta, pentru ca odata cu florile, in zilele insorite este vizitata si de zeci de albine care atrag atentia prin activitatea intensa de cercetat si prin zumzait .

Noi am avut in curte initial numai cateva fire din asterul din primele fotografii de mai jos, care de-a lungul catorva ani au invadat tot locul aflat de-a lungul aleii si in lupta pentru cucerirea a noi teritorii au mai si eliminat din populatia altor flori, cum ar fi cateva radacini de margaritare care vad ca au disparut si s-ar putea sa fi fost si din cauza invaziei asterului , si cateva fire de izma la fel au disparut.

Desi cele pe care le avem in numar mare nu au culoarea  spectaculoasa, ba chiar as putea spune ca este modesta , un mov pal , eu le indragesc . Ne fac toamna mai placuta pentru ca sunt harnice si se umplu de flori, fluturi uneori si…alti zumzaitori :).

Toamna bogata pentru albine

Flori in valuri

De-a lungul aleii

(coada din poza de sus nu e de la floare)

Am reusit sa mai obtin doua culori de aster, care pana acum nu s-au dovedit la fel de invazive ca si celelalte, dar o sa incerc sa le incurajez prin separarea plantelor . Mai am aster inalt de culoare mov inchis cum sunt cele de mai jos si tot un bleu pal , in grupul alaturat din aceeasi imagine.

Culoare in petale

Frunze argintii

Am tras cu obiectivul (nu cu ochiul) si peste gard in ograda vecinei, care mai are si alte culori. Dar …tine doar pentru ea.

Tras cu obiectivul

-tot la vecina

In 3 culori

Si cele de mai jos sunt tot din alta curte pe langa care trec de ani de zile in drumul catre si dinspre servici si pe care le admir an de an. Sunt un soi pitic din care eu nu am, nici nu am mai vazut la altcineva. Dar sunt convinsa ca nu sunt o raritate, pot exista la fel sau inca si alte feluri. Eu astea le-am vazut , mi-au placut, le-am capturat si acum postat. Poate va fac placere si voua :).

Si cateva aster pitice

In grup

23 Septembrie 2011

Cat de albastra e situatia in gradina

Filed under: flori, gradina, insecte, Pasari, plante, Viața grădinii — Etichete: — Mihaela C.P. @ 10:47 pm

Aruncand o privire pe situatia din gradina mea de anul asta , as zice ca nu a fost tocmai albastra. Dar privind mai jos, vad ca s-au adunat cateva imagini, mai multe decat ma asteptam  cu ceea ce a fost anul asta albastru in gradina mea. Flori multe albastre nu am astfel incat sa umple straturile , dar cate-o pata ici-colo am mai avut . Cu atat mai mult sunt de apreciat florile albastre , cu cat sunt si mai rar intalnite .

Culorile nu sunt mereu intr-o singura nuanta, ci apar cu variatii. Albastru de exemplu incepe de la bleu deschis, albastru curat (ale carei varietati in paleta coloristica a pictorilor sunt definite prin nume legate de locuri: albastru de Voronet, de Prusia sau albastru ceruleum ) intens sau mai putin intens, albastru violet si chiar si bleumarin este tot o nuanta provenind din albastru .

Iata-mi selectia:

-din florile toamnei, anul asta pentru prima data am avut dintr-un bulb o floare numita Aconitum . Pentru primul an de inflorire , arata multumitor , este o frumoasa. In plus o voi lasa afara peste iarna pentru ca pe plicul in care era scria ca se planteaza astfel incat sa prinda si o perioada rece. Sper sa supravietuiasca peste iarna si daca va fi si mai bogata, sa o mai fotografiez si la anul.

Aconitum

-Putin mai jos o salbaticiune frumoasa, cicoarea . Eu incerc sa o salvez, dar sunt singura, caci de multe ori cade victima sub lama masinii de tuns iarba;


-cativa dintre putinii struguri din an ;

Struguri

-pasarea de fier …catre vest;

Go West

-Un micut fluture bleu

Fluture bleu

-au iesit singure anul asta din seminte cazute intamplator in ghiveci din anul 2010, cateva lobelii;

Lobelia

-bobite de soc;anul trecut am facut din ele dulceata , dar este greu de facut, trebuiesc alese bob cu bob o multime de micute . Dulceata iese putin crocanta.

Bleumarin-fructe de soc

-Nici prune nu s-au copt multe; unele au cazut pe sol si au ajuns in mancarea pasarilor de curte, altele, prea putine, au ajuns placinta mea preferata :), adica cea cu prune.

Prune-recolta putina

-se incarca de la soare , si pe intuneric se aprinde in cateva culori:

Lumina albastra

-Bibilica albastra

Bibilica albastra

-Si un ciuline  protejat ;

Ciuf albastru

-Exista Delphinium anuale  mai scurtute si subtiri, si  altele perene care cresc mai inalte ;

Delphinium anuale

-Violeta

Albastru violet

– Porumbelul Pana albastra

Pana albastra

-Delphinium peren:

Delphinium peren

-Campanule

Mini campanule

-Irisi

Iris albastru

-Mici flori care rasar din bulbi la inceputul primaverii, se numesc chionodoxa:

Chionodoxa

-Zambilute perlate (sau motate)

Zambile perlate

-Si draga noastra Alba ca zapada; ii spunem asa nu numai datorita culorii penajului ei, alb, ci si pentru ca ii place foarte mult sa se scalde, chiar si iarna. Cum vede apa intr-un vas se duce si se spala si e tot timpul curata, alba ca zapada .

Baby Blue-eyes

.

22 Septembrie 2011

Vedeta in bucataria de toamna

Filed under: cumparaturi, Fără categorie — Etichete: — Mihaela C.P. @ 9:39 pm

Bunatatile de mai jos nu au fost culese din gradina mea inainte de a ajunge la borcan,  dar sunt atat de frumoase incat le-am considerat prezentabile si demne de cate-o poza si postare pe blog.

Gogosari

Prea multe de spus despre gogosarii in otet, nu sunt. Au inauntru buchetele mici  de conopida si din loc in loc , printre ei, cate-o floare din telina sau morcov .

Omulet parfumat

poza

Ce verdeata

.

 

21 Septembrie 2011

Blocaj pe piata de flori

Filed under: cumparaturi, flori, orasul — Etichete: — Mihaela C.P. @ 9:06 pm

Ce s-a intamplat cu productia noastra de flori?

Trei fosti florari cu experienta din anii 90 despre care stiam din copilarie , au renuntat la cresterea florilor. Aveau toti sere de flori si vindeau pe piata locala lalele, crizanteme, gladiole , trandafiri , narcise…si poate si alte feluri de flori adaptate conditiilor climatice de la noi.

Unul dintre ei a renuntat ca imbatranise si nu a mai avut putere sa se ocupe de cresterea florilor , care insemna in primavara si toamna sapat, apoi alte proceduri necesare dirijarii unei infloriri demne de prezentare pe piata . Pe cand avea inca flori, nepoatele lui luau cate o galeata plina-plina  cu flori si se asezau la intrarea in Sinaia , la pod si in piata tot in Sinaia si in cateva ore vindeau florile  proaspat taiate , cu roua diminetii pe ele in zilele de vara la preturi destul de mici  . Dar aveau flori multe si vindeau zi de zi, ba uneori ii veneau la poarta altii sa ia florile cu masinile si sa le vanda in diverse piete. Cu timpul insa cei care veneau dupa flori s-au mai rarit  iar  pretul oferit in piete de catre vanzatorii de flori a devenit tot mai mic .

Un altul a renuntat la serele de flori (de la el am avut si noi multi bulbi de lalele , incat in aprilie  ne era curtea rosie de la atatea lalele) si s-a apucat de produs si vandut imbracaminte. Afacerea lui inca pare sa mearga , fiind una din inca putinele de unde vad lucratoarele trecand spre si dinspre munca dimineata , la inceput si seara , la sfarsitul programului de lucru .

Un al treilea si-a construit o carciuma care o vreme probabil ca a produs profit  , dar pe care in cele din urma a dat-o cu chirie si traieste din chiria incasata .

Nu mai stiu pe nimeni care sa produca si sa oferespre vanzare flori. Desi in toate curtile cresc trandafiri si crizanteme, desi si pe domeniul public cresc ca si cum ar fi acolo din totdeauna si trandafiri, dar si crizanteme, ce citesc astazi in ziar? Florarii, adica cei care vand flori in piete se plang ca din cauza  blocajului unor tiruri cu flori in vama, flori aduse din Olanda, au ramas fara trandafiri si fara crizanteme. Nu mai au ce sa cumpere cei care organizeaza nunti sau au necazul unor inmormantari , unde de obicei oamenii merg cu flori.

Ca la noi, in tara trandafirilor si in tara crizantemelor, nu se gasesc spre vanzare astfel de flori.

Este rusinos si incredibil. Si ne mai plangem ca suntem saraci. Pai daca numai ii imbogatim pe altii, de unde sa mai avem si noi bani? Daca muncim acasa si dam banii in afara. Normal ca dupa 1990 cei din vestul Europei au avut crestere economica , ca doar noi, iesiti proaspat din comunism si dornici de a consuma produse facute in vest   dupa care am tot tânjit pe vremea cand le vedeam pe litoral sau  in diverse alte  shopuri , la care nu aveam acces , intrucat shopurile existau numai pentru straini, vanzarile fiind facute acolo in valuta (romanul cu valuta fiind numai  bun de dat pe mana securitatii si luat la intrebari de unde a facut rost de ea) ,  am luat de la ei tot ce ni s-a dat .  Le dadeam de munca si consumam intr-o veselie: sapunul Dove, german, cel mai fin sapun ; masinile scumpe germane – cele mai performante, chiar daca aveau pretul dublu fata de altele de aceeasi marime si performanta , dar produse in alte tari .

Stiam ca in piete ne sunt vandute flori din Olanda. Poate la cumparare unii chiar le preferam dintr-un soi de snobism, considerand ca astea sunt mai de calitate decat cele romanesti si mai la moda. Cine o fi descurajat asa productia romaneasca de flori ? De ce  in numai trei zile de blocaj al importului de flori s-a produs asa o revolta a vanzatorilor romani ? Suntem numai niste intermediari ce ofera spre vanzare si oferim de munca celor din alte tari. Care se bucura de banii nostri, dar se imbufneaza de prezenta noastra pe teritoriul lor .

18 Septembrie 2011

Pietre , timp si semne

Filed under: cumparaturi, orasul, Viața grădinii — Etichete: — Mihaela C.P. @ 10:18 pm

Am facut o multime de fotografii astazi de dimineata  si la prânz  in gradina, atat cu flori, zburatoare  mici, cat si cu oameni si animalutele mele sau macar o parte din ele , care cu totii ne-am bucurat de ziua insorita si calda de septembrie . O parte ma gandesc sa le postez pe blog la teme viitoare  .

Intre sedinta foto de dimineata si cea de la pranz am fost intr-o scurta plimbare si prin oras unde din nou mai marii decidenti ai bugetului orașului au hotarat sa mai organizeze o sarbatoare in amintirea vremurilor epocii medievale , sarbatori la care apar diversi vanzatori ambulanti despre care am mai povestit , care ofera lucruri de obicei inutile gen souveniruri de care sa te impiedici prin casa si pe care sa se aseze praf . Insa o parte din lucurile puse pe tarabele lor au cativa magneti pentru mine (si nu vorbesc despre magnetii de pus pe frigider, de care de asemenea am vazut in oferta unora ), ci despre pietre. Ma atrag pietrele colorate despre care nu stiu prea multe, pe care am vazut ca vanzatorii de pietre, pietraii ,  le ofera ca avand si diverse calitati , ba o venerabila doamna in varsta aflata pe acolo punea pe seama pietrelor si puteri vindecatoare , intreband omul cu pietre daca are ceva si pentru a-i fi de folos la  probabil ceva slabiciuni la urechi. N-am retinut raspunsul pe care l-a dat pietrarul pentru ca eu nu cred in puterea vindecatoare a pietrelor ; as vrea sa fie reala influenta benefica a unui obiect asezat in camera sau ca ornament, dar am indoieli ca ea ar si exista.  Am vazut ca unele pietre sunt chiar si in carti impartite pe  zodii: pietre care sunt de folos fiecarei zodii , pietrarii avand si ei ca urmare bratari, margele sau alte podoabe cu recomandare catre semne zodiacale.  Asa m-am ales si eu cu cadou o bratara verde din niste pietricele a caror denumire nu o stiu, dar pe care voi cauta sa o aflu , recomandata pentru cei din zodia mea . Iar eu mi-am ales, ca sa nu plec chiar cu mana goala, o bucatica de granit cu (zicea pietrarul) o fosila din urma cu circa 120 mii…sau o fi zis milioane? ah, ce scapare, am uitat, din urma cu  multi-multi ani. Mi-ar placea sa fie chiar asa, adica o fosila si nu doar un fals . Si pietrele imi place sa le iau tot pentru asta, pentru ca imi doresc sa am ceva din indepartata vechime , din vremuri de demult pe cand poate nici omul nu era si care au ajuns la noi si in mana mea. Mi-ar placea sa stiu ca fosila este de la o fiinta ce a fost vie candva si a trait in timpuri poate altfel decat cele de acum, dar mai ales sa vad ca a strabatut timpul  si  a mai ramas si  o urma din ea. Ca o legatura peste timp intre fiinta care a vietuit candva , s-a hranit, a vazut, a respirat cumva si ceva si intre mine , acum.

Am deschis un pic fereastra sa ascult: ar fi trebuit pe la ora asta la care scriu eu,  sa vina sa cante la sarbatoarea orasului nostru trupa Voltaj si inca cineva , nu am retinut numele. Si intrucat se aud niste zgomote chiar si cu fereastra inchisa de la zona scenei amplasata nu departe de cartierul in care stau ,curioasa am deschis sa vad daca recunosc vreo melodie de Voltaj, trupa care este favorita mea. Intr-adevar se aude ceva un dum-dum (cred ca este cealalta persoana cantareata) , zgomot neplacut si neclar , dar foarte clar se aude  cantecul  greierilor din curtea mea.

Iata cateva poze cu pietrele care de acum fac parte din colectia mea:

-mai jos este fosila in granit (15 lei)

Fosila

-alaturi de fosila, un breloc  cu agat roz (5 lei) si bratara cadou de la vara mea , care aduce noroc si da intelepciune celor din zodia mea, zodia Berbec , daca este purtata de acestia 🙂 ;

Pietre de azi

– mai sunt cateva pietre aduse   de la Marea Egee  in urma cu ceva ani si care, de asemenea  fac parte din colectia mea  ;

Alte pietre

-iar intr-una din pietre , in cea de mai jos ,mie mi s-a parut ca punctele adanci asezate sub forma inelara , unul langa altul,  un sir descriind parca un V , iar un altul sub forma de L , ar putea fi tot urmele in care candva poate a fost vreo fosila ;

Urme in piatra

 

Si incepusem povestind despre fotografiile facute in dimineata asta. O dimineata incantatoare, in care nu am putut sa nu prind cateva cadre cu gradina.

Insa pe inserat , cand soarele disparuse de pe cer si se cam lasase si racoarea am iesit din nou in gradina. Si desi se auzeau zgomote indepartate de la scena cu muzicienii amatori care precedau invitatii speciali ai acestei seri, in ciuda acestor sunete gradina parea …incremenita . Se  simtea cum ceva lipsea. Florile de azi dimineata erau la locul lor asa cum le si fotografiasem deja , cateii , pisica si ei completau tabloul gradinii, dar ceva ce anima gradina, ce ii da farmec lipsea. Si atunci am inteles de ce iubim fluturii si albinele (pe langa mierea buna ) si anume pentru ca ele inveselesc si completeaza gradina.

16 Septembrie 2011

Grăsuții

Filed under: gradina, produse bio — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:48 pm

Anul asta am mai avut o incercare reusita in gradina de legume . Pacat insa ca nu am avut mai multe rasaduri  de ardei gras , mângâiat grăsuț , pentru ca socoteala din iarna nu s-a potrivit cu cea de toamna cand a venit vremea recoltei de ardei. Mie mi s-au parut oricum cam multi , asta poate si pentru ca de obicei nu imi pprea reuseau rasadurile de ardei. Am mai avut numai intr-un singur alt an ardei gras rosu, cu fruct lung si ardei gras galben cu coaja groasa si zemoasa, foarte gustosi. Dar de atunci desi am mai incercat, nu ma alegeam cu nimic sau aproape nimic memorabil.

Anul asta insa am avut cativa ardei, mai am inca pe planta in gradina, dar sunt inca mici fructele , mai trebuie sa creasca putin si apoi sa prinda si culoare ”in obraji” bucălați.

De fotografiat am inceput sa ii fotografiez abia tarziu, cand am vazut ca dau roade frumoase. Pana atunci abia daca ii bagam in seama , uitati printre cateva buruieni si urzici. Apa primeau oricum odata cu ceilalti ardei din solar care erau asezati in rand la  furtunul cu pic-pic pe unde era distribuita apa fara discriminare si care ii hranea.

Asa ca iata cateva poze,  prima cu ardeii inca verzi:

Verde

In rând

… si la primele semne de coacere.

Roade grele

Apoi in numai cateva zile au fost acoperiti aproape pe toata suprafata cojii cu culoare,

Au prins culoare

Câțiva roșcovani

La prima recolta de ardei,

La coș

Marele Roșu

,

Cel Verde

Mica Recoltă

Si asa cum le șade bine unor ardei grasi si frumosi si sanatosi, au fost pusi la loc de onoare , la borcan,  in compania si aroma de varza cu morcov , sarati putin si condimentati .

Marea înghesuiala la borcan

.

15 Septembrie 2011

Pe inserat florile se bucura de răcoare

Filed under: flori, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 8:47 pm

Caldura mare in ziua de 15 septembrie. Dar ce bine!  Mie imi place caldura si decat sa fi fost frig de sa dai drumul la incalzire in casa, mai bine sa te bucuri de cateva zile calde, de vara -din punctul  de vedere astronomic- decat sa le regreti pe cele placute si deja  trecute.

Mai devreme trecand cu privire printre florile din curte, chiar am observat o datura imbobocita, cu bobocii gata sa plezneasca (poate maine, m-am gandit eu) , dar si boboci de dovlecel care pareau ca isi asteapta clipa implinirii .

Si mare, dar mare mi-a fost mirarea, cand mai tarziu, pe inserat ,  cand intunericul incepuse sa coboare , am vazut bobocii florilor mai sus amintite deschisi. Si poate nu i-as fi zarit, daca    trecand pe langa datură nu as fi simtit parfumul ei puternic si foarte placut , care nu te lasa sa ii ignori prezenta florii .

Apropo, datura este si o planta foarte toxica si periculoasa atat pentru piele in caz de contact, cat si in caz de  ingerare . Si cum plantele toxice au un dar de la natura care sa le faca placute cu ceva si sa le ajute sa supravietuiasca in lumea concurentiala a plantelor (vedeti, si la ele 🙂 ), datura are parfumul incantator.

Probabil ca li s-a parut caldura de peste zi prea mare si s-au bucurat si ele, ca si noi, de racoarea placuta a serii de (inca foarte putina) vară.

Le-am fotografiat deschiderea florilor pe putin cam intuneric si  racoare. Desi nu sunt reusite fotografiile (deh, intuneric, conditii neprielnice), iata-le:

flori deschise pe inserat

 

mai sunt si pentru maine boboci

 

Parfum de doua ori

 

Pe inserat

..

 

 

13 Septembrie 2011

Nectar cu paiul

Filed under: insecte, plante, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 10:13 pm

Sa fie petrecere, sa fie munca , orice ar fi, activitatea e in toi printre insecte , la cel mai productiv   arbust,  in nectar,  din gradina numit si arbustul fluture sau liliac de vara . Numele stiintific este buddleia davidii si de la primele flori de la inceput de vara si pana toamna tarziu are flori proaspete, dar si uscate , cele uscate ii confera un aspect mai neplacut,  si este vizitat tot sezonul cald de fluturi, dar si de alte insecte in cautare de nectar . In perioada de inceput de inflorire are si un parfum foarte placut, care insa ulterior nu se mai simte decat daca te apropii sa ii mirosi florile.

In imaginile de mai jos fluturii  nu sunt cei fotografiati pentru frumusetea aripilor , ci atat cat am reusit , am incercat sa-i surprind la culesul si sorbitul nectarului , care individual, care alaturi de alt fluture sau familie de insecte . Nu e frumos sa te uiti in gura …fluturelui cand mananca, dar ei preocupati de gustosenie nu cred ca s-au simtit invadati in activitatea lor. Pana la urma  nici motiv de suparare nu ar fi putut avea (daca si intre insecte exista sentimentul suparare) ca erau chiar invitatii mei,  doar cine altcineva a ales sa puna  arbustul  decorativ dar si gustos in gradina?

petrecaret

petrecere in toi

nectar in cautare

scormonire

si unul mai bucalat

din plin

insecta

Mai sus este o insecta asemanatoare cu micutele pasari colibri, numita chiar Sphinx colibri, care bate din aripioare la fel ca si pasarea colibri si este si mai  greu de fotografiat    din cauza bataii frecvente de aripi si a zborului imprevizibil . Si ea se vede ca este atrasa irezistibil de nectarul din cupele micilor flori.

E loc pentru toata lumea :

care mai de care

Fluturele alb al verzei  ,mai tentat de nectar decat de varza de toamna din gradina. Dar si daca ar prefera din varza, nu-i un bai, ca   ceea ce ar ramane  impartim atunci cu familia pasaretului domestic de ograda .

fiecare cu partea sa

indiferent de familie

si bondarila

.

12 Septembrie 2011

Pepite de aur fin

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 10:40 pm

Vi-l mai amintiti pe Murdărel , tăvălit tot in polen ?

Murdărilă

 

Vara, la cules

Ei bine, l-am surprins din nou, tot prin acelasi loc, ceea ce inseamna ca a devenit fidel gradinii (daca o fi tot el, eu zic ca el e), de data asta parcă poleit cu pepite de aur fin , strălucitor . Pentru el chiar valoareaza aur, cred ca si pentru noi ar fi la fel de valoros .

Plin de polen

.

 

11 Septembrie 2011

Omiduța

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:43 pm

 

O mai vazusem si in alta zi . La fel, se plimba pe marginea găleții cu apa din care isi mai ostoieste setea cand si cand Ciqa, una din catelusele din curte . Si in acea zi am dat-o jos de pe margine ca sa nu cada accidental in apa si sa se inece , eu, miloasa.

Azi m-a surprins sa o vad din nou acolo, pe marginea galetii cu apa. Am urmarit-o putin sa o vad ce facea. Si am concluzionat ca se invartea intr-una, cu sau fara vreun rost, ea stia . I-am facut cateva poze cum se plimba, se mai oprea, isi mai arunca privirea (ca cred ca vedea) cand in afara galetii in jos catre iarba , cand catre apa de partea cealalta, apoi iar pornea.

Omiduța

 

Se plimba

Mai cobora uneori un pic, apoi se intorcea.

Cobora putin

 

Apoi se intorcea

Si o tinea tot asa.

Se mai plimba

 

Si o tinea tot asa

Din nou din dorinta de a o ajuta, am dat-o jos in iarba, pe o frunza. A fost surprinsa de mutarea brusca , s-a simtit poate in pericol si a stat nemiscata o scurte vreme sa vada ce se petrece cu ea.

Invitata la masa

Apoi a prins curaj si a pornit intr-o noua plimbare, cand pe cate-un fir de iarba pe care il  strabatea pana in varf, apoi cu miscari aproape acrobatice , se prinde cu o parte de pseudopode de o latura a firului ierbii, cu celelalte de alte parti si se rasucea, se intorcea pe acelsi fir de iarba si pornea inapoi in plimbarea al carei sens numai ea il stia.

Pe-un fir de iarba

 

Sau o coada de frunza

 

Miscari acrobatice

 

Culorile

 

Si in ”luminile rampei”

La un moment dat, s-a oprit si parea ca rodea ceva. Nu am reusit sa fotografiez mai clar si nici sa vad cum rodea.

La varful ierbii

 

Nu e frumoasa?

I-am numarat pe o parte, opt pseudopode. Cu cele de pe cealalta parte, in total 16.

Cum se prinde de iarba

 

Incolo si incoa-

In cele din urma am plecat de langa ea, multumita si ca mi-a stat cuminte la pozat timp de cateva minute de relaxare langa ea, duminica.

Dar m-am mai uitat peste zi in locul in care stiam ca ramasese. Intr-o vreme era tot prin iarba, dar cu vreo 50 de cm mai departe de locul in care o lasasem . Apoi mai pe seara, ce credeti? Omiduta din nou pe marginea galetii, se plimba. Si si mai tarziu tot asa. Cred ca are vreo atractie  (si) catre omizi apa .

 

Older Posts »

Blog la WordPress.com.