Eu si gradina

28 Noiembrie 2011

Veșnic verzi

Filed under: orasul, plante, Viața grădinii, vremea — Etichete: — Mihaela C.P. @ 9:08 pm

De frunzele agatate de ramurile copacilor suntem pe cale sa ne despartim.Mai pot fi observate cate unele ici-colo, tinandu-se de coditele subtiate si uscate ca niste fire de ata .Multe insa acum sunt pe jos,  care imprastiate pe trotuare, care ingramadite in cate-un colt de gradina, cele mai multe si mai bine sunt frunzele din padure, asternute in straturi groase, fosnitoare la atingere -deocamdata- iar in curand prinse unele de altele ca intr-o  in hora,  in curs de transformare in pamant fertil, o noua viata  pentru copacii la poalele carora s-au asternut.

Acolo unde omul nu poate interveni , slava domnului padurile sunt atat de mari incat nu avem nici motive (deocamdata, cine stie daca vreodata pe viitor frunzele uscate ale copacilor nu vor avea gasit vreun alt rost, de combustibil sau cine stie ce alta folosinta) si nici resurse sau forta fizica suficienta pentru a curata frunzisul tuturor padurilor de foioase; acolo unde omul nu poate interveni, natura isi face singura treaba si asa cum s-a descurcat atatea mii de ani si a facut-o foarte frumos, asa va continua sa se descurce in orice conditii ii vom crea noi , o specie ciudata si distructiva a acestei planete , gasind resurse pentru a isi continua viata intr-o forma sau alta.

Frumoase frunze cazute pe pamant :

Urme de toamna

 

Viata voastra a alergat prin trunchiul si ramurile copacilor si reteaua de nervuri  a voastra, incepand de la radacina si pana la varf . Ceva s-a intamplat si seva nu a mai fost suficienta sa hraneasca si miile de evantaie mici , foite subtiri batute de vant si copacul s-a despartit de voi, v-a eliberat. Dar de ce? De ce voi ati ajuns lest si…altele din altfel de plante nu?

Coniferele:

argintiu

 

ace lungi

 

avant spre cer

 

inteleg. Au suprafata acelor atat de mica, de ingusta incat pot supravietui peste iarna imbracand inca ramurile copacilor care le-au creat. Copacul produce o substanta in seva lor, protectoare pentru celule de daunele provacate de inghet si care permite pastrarea acelor .

Dar mai sunt buxusii:

verde inchis

 

Gard cu adevarat viu

 

Si verde mai crud

 

Inca tanar arbust

cu frunze ovale . E drept ca este mai mica si este mai groasa, dar ele de ce rezista cat toata viata plantei? Ce secret vital au frunzele de buxus in ele de nici nu ingheata, nici nu cad in fata toamnei, nici a iernii?

Ba inca mai sunt alte frunze si mai comune, cu aspect obisnuit, cum ar fi de exemplu acelea de lonicera , zisa si mana maicii domnului .Si ele raman toata iarna tot verzi.

Lonicera -verde

Sa mai amintesc? Ii spune pe romaneste gâscăriță , stiintific iberis sempervirens  , ramane verde toata iarna.

iberis

Campanula , tufa mica cu frunzulite mici , verzi chiar si atunci cand sunt acoperite de zapada, dai zapada la o parte, ele parca zambesc (poate le voi fotografia in iarna asta daca vom avea parte de zapada si daca nu voi uita).

Garofitele , raman frunzele decorative , carnoase , vii toata iarna.

garofite

Salvia, cea medicinala folosita la ceai, ramane toata iarna plina de frunze , nu ingheata, nu cad , nu dau semne de slabiciune.

Unele se mentin verzi.Cele mai multe au frunze lanceolate  ce nu permite evaporarea apei la fel ca cea a frunzelor ovale , mari ale copacilor din paduri de foioase sau pomi fructiferi .

Cateva au si  frunze comune , dar care totusi raman.

Fiecare  planta ,ca si in cazul altor  fiinte vii,  are zestrea ei de la natura. Sunt plamanii nostri , fara ele viata   nu ar fi posibila, dar nici frumoasa nu ar mai fi.

 

 

Anunțuri

8 comentarii »

  1. Imi plac nuantele de verde… cea de la fotografia „ace lungi” este superba! 🙂

    Comentariu de diverse — 30 Noiembrie 2011 @ 7:15 pm

    • Toamna verdele nu e atat de spectaculos cum e primavara , pare mai sters, mai prafuit, dar macar ne ramane un pic de verde pentru tot anul.

      Comentariu de Mihaela C.P. — 30 Noiembrie 2011 @ 7:23 pm

  2. Frumos !

    Comentariu de Samsara — 29 Noiembrie 2011 @ 10:38 pm

  3. In poza a doua este un ienuper, a treia jneapan, a patra brazi, vibrant postul tau, se simte cat iubesti natura, florile in mod deosebit. Apropo de garduri vii, mereu mi-au placut. Am ramas cu o amintire de la manastirea Brancoveanu, acolo erau pe marginea unei alei niste molizi, dar erau tunsi exact ca buxusii, astfel incat alcatuiau un gard viu, de netrecut 🙂
    Imi inchipui ca si la capitolul flori in ghiveci stai foarte bine 🙂

    Comentariu de buceginatura2000 — 29 Noiembrie 2011 @ 6:13 pm

    • A, merci ca mi-ai spus. Cel cu ace lungi eu il tineam de pin pitic .Nu i-am zis pe nume ca nu stiam , numai banuiam ce ar putea fi. Verdeata :). Si daaa, imi plac mult vietatile, fie ca sunt plante cu sau fara flori ori animale. Fiecare are un rost pe pamant si mie mi-ar placea sa cunosc cat mai multe despre tot ce-i viu :).

      Comentariu de Mihaela C.P. — 29 Noiembrie 2011 @ 8:01 pm

  4. E frumos, sa vezi ceva verde si iarna in gradina, orice verde-ar fi. Splendide garofitele, imi inchipui in primavara un covor inflorit …

    Comentariu de DANI — 29 Noiembrie 2011 @ 10:15 am

    • Garofitele cred ca ar fi fost bine sa le raresc. Dar toamna mi-e teama ca ingheata si nu apuca sa prinda radacini, iar primavara au boboci, apoi flori…si tot asa raman in acelasi loc, cam inghesuite, dar odata inflorite se fac foarte frumoase.

      Comentariu de Mihaela C.P. — 29 Noiembrie 2011 @ 4:05 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: