Rosii fel de fel

Dupa ani de rateuri , 2011 a fost gloriosul an al rosiilor. Am avut din plin, ce am pus in pamant a crescut ca in poezie :

”unde sapa sapa locul, sare din pamant norocul” si

”pui un bob, din  el rasare mia de margaritare”.

Eu rosii din piata nu mai mananc de cand am aflat  cate metode moderne folosesc inclusiv taranii, de la care te-ai astepta sa creasca rosii sanatoase dupa metode traditionale . In primul rand ca sa stimuleze rodirea, introduc florile in substanta chimica, numita tomatostim , nu mai au incredere in albine (a, apropo, am vazut oferta de vanzare bondari pentru polenizare , cred ca cu tot cu stup , intre 300 si 700 de lei 🙂 ).

Apoi ca sa se coaca mai repede, le injecteaza in codita o alta substanta chimica, asta nu mai stiu cum se numeste. Ca sa nu mai zic de cate substante chimice sunt aruncate pe pamant si in ce cantitate , tot ca sa fie recolta buna, sa iasa bani.

Si atunci m-am facut si eu taran agricultor in timpul liber, sa incerc si eu sa dau viata unor plante utile  care sa-mi dea inapoi daca le ofer ceea ce  le face bine , cateva bunatati  crescute  cat mai natural ,fara interventii chimice .

Si anul trecut am reusit sa conving rosiile sa rodeasca frumos. Nu numai rosiile, dar ele fac obiectul povestirii de fata . Si de fapt le-am oferit si mai multa atentie decat altor feluri de plante, recolte din gradina anului trecut , pentru ca , of, da, m-au cucerit prin frumusetea lor, culorile vii , variate ,pielea neteda, lucioasa , mirosul de rosie coapta ,proaspata, culeasa direct de la fir, gustul  de neconfundat in salate sau ciorbe, da, am  o slabiciune pentru rosii , pe care le consider vedetele gradinii de legume, must haveul fiecarui an.

Am avut cateva soiuri. Dintre cele mai harnice a fost unul de rosii cu fructe relativ mici , cu dungi galbene atunci cand se coceau , care   s-au copt cel mai repede , printre primele  si au fost  si rezistente. Nu s-au imbolnavit, nu le-am gasit stricate , cel mult mai cadeau pe pamant atunci cand nu le culegeam la timp. Pentru ca au fost foarte roditoare , mi-ar placea sa mai pun cateva fire si anul asta ,dar abia acum imi dau seama ca din ele este posibil sa nu fi oprit samanta 🙂 .

Zebrino

Am avut intr-un an si rosii cu dungi verzi, insa aveau coaja tare si mie gustul lor nu mi-a placut.

Cele mai roditoare au fost insa un soi hibrid de rosii. Ce inseamna hibrid ? Cautare google:

 ”Samanta hibrida – samanta obtinuta in urma incrucisarii intre linii, soiuri sau hibrizi, care in prima generatie asigura productii mari datorita fenomenului de heterozis.”

Ce inseamna heterozis? Cautare google:

”Heterozisul este fenomenul opus consagvinizarii, care reprezinta expresia genetica exteriorizata practic prin cresterea considerabila a vitalitatii, vigurozitatii, adaptabilitatii, a productivitatii etc la hibrizii din prima generatie F1.Cu alte cuvinte, heterozisul reprezinta cresterea vigorii hibride in F1 in urma incrucisarii intre forme (linii consagvinizate, soiuri etc.) diferite genetic. ”

Deci samanta rosiilor hibride este obtinuta  prin incrucisare dirijata .Si acum inteleg eu de ce la foarte multe rosii gaseam scrisa denumirea F1 .Ei bine, soiul meu de rosii hibrid, Tolin F1 . A fost intr-adevar foarte roditor. De cateva ori mi s-a si rupt sfoara cu care era sustinut  datorita greutatii prea multor fructe . Rosiile insa nu au fost mari, ci de marime medie, dar rezistente .Le lasam sa se coaca mai multe odata ca sa pot avea  o cantitate mai mare de rosii si desi erau inrosite bine, mai ramaneau de la o saptamana la alta in gradina ,in forma buna, fara sa se deshidrateze sau sa se pateze fructele de mucegai. Soiul asta de rosii l-am folosit in special pentru suc .

Rosii etajate

In ciorchine

Se poate vedea cate o frunza mai albicioasa sau tulpina innegrita. Albul de pe frunze nu este de la stropiri, pentru ca nu am stropit rosiile cu nimic, a fost o afectiune care a atins frunzele catre sfarsitul perioadei  de coacere , dar care nu s-a extins astfel incat sa afecteze negativ intreaga planta , nici pe cele din jur . Din soiul asta mai am din plicul de anul trecut, au fost suficient de multe seminte incat sa-mi mai ramana , iar perioada de germinatie a lor nu este depasita.  Intentionez sa raman fidela acestui soi si in anul in curs.

Rosiile românesti sunt pastrate de mine de cativa ani , an de an, din samanta rosiilor coapte la mine in gradina. M-au surprins in primul an cand le-am luat din piata prin fructele mari. Cea mai mare rosie de pana acum din acest soi a fost una de 800 de grame,

Proba cântarului

Rosii mari

care nu a fost singura rosie mare , dar a fost cea mai mare din toate timpurile , din gradina noastra. Am mai vazut insa la altcineva si rosii de peste 1 kilogram, insa imi amintesc ca le dadea ingrasamant plantelor , nu chimic, dar le stimula .In schimb rosiile mele cresc cat le vine lor  de la natura :).

In 2011 cea mai mare rosie din soiul asta de rosii românesti a avut numai 500 grame.

Si rosii, ma rog, tomate galbene am de cativa ani in gradina. Soiul este cumparat tot ca rasad de la piata si pastrata samanta an de an.

Pot spune ca sunt o mica colectionara de soiuri de rosii. Cum vad undeva un soi nou,adica rosii coapte ,  incerc sa ii pastrez samanta . Asa am facut rost de tomate galbene lunguiete , al caror nume nu il cunosc, cumparate de la piata de legume din Bucuresti in urma cu cativa ani .

Tomate galbene forma lunguiata

Plantez macar cate  un fir , doua din fiecare soi de rosii pentru ca nici nu am spatiu foarte mult, ca sa pot pastra la colectie soiurile obtinute .

Tomate lunguiete am si de culoare rosie , pe parintii parintilor parintilor lor le-am cumparat de la supermarket in urma cu ceva ani  si desi uneori am omis sa le pastrez samanta , cum fac nu rareori, in vara urmatoare mai rasarea cate un fir , doua, si singur . Ma bucur ca nu le-am pierdut pentru ca sunt rezistente, rezista toamna pana aproape de primul ger. Poate datorita faptului ca nu sunt foarte zemoase , ci ca un ardei gras, goale pe dinauntru.Soiul este intalnit sub numele San Marzano :

Rosii San Marzano

Un alt soi de rosii destul de roditor , dar care mie nu prea mi s-a lipit de gust este soiul de rosii Roma. Sunt micute,  unii le mai spun si prunisoare. In urma cu cativa  ani imi daduse cineva si o reteta de dulceata din rosii prunisoare. Posibil sa o  fi si incercat, nu mai stiu, ca intr-o vreme de tot felul de retete de dulceturi aflam, unele le-am si incercat si imediat le-am si uitat .Intrucat rosiile astea nu mi-au fost prea dragi, constat ca singura poza in care le gasesc este asta:

Rosii Roma

…poza in care de fapt incercam sa fotografiez o mandrete de paianjen barosan, care isi croise un fir gros pe care sa coboare .

Rosii inima de bou. Unii le indragesc, le ridica in slavi, poate datorita numelui isi inchipuie ca sunt un soi de rosii mari cat inima unui bou, care trebuie sa fie tot mare. Nu sunt rele , sunt foarte carnoase, bune la gust , dar se inmoaie usor si nu prea rezista. De multe ori le-am lasat sa se coaca , iar cand am vrut sa le culeg, am constatat ca incepusera sa se altereze .

Rosii inima de bou

Am mai avut si rosii mici, in forma de para, rosie si galbena si  cherry galbene.

Cherry galbene

Rosii mici sub forma de para

Tomate galbene sub forma de para

Rosiile cherry pitici si perisoarele le-am obtinut din semintele unor rosii cumparate de la supermarket .

Doar atatea soiuri de rosii am avut in 2011.

Pentru anul asta insa am mai comandat de la un vanzator de seminte de legume românesti   seminte de rosii uriase , pare sa fie ceva diferit de ceea ce am eu dupa descrierea plantei , seminte de rosii negre (le spune el, de fapt nu sunt negre-negre din cate am vazut in poza, nu mai retin exact aspectul) si un soi de seminte de rosii gogosar, goale pe dinauntru , bune de umplut cu vinete sau dupa preferinta fiecaruia.  Nu stiu unde voi inghesui atatea rosii cate imi doresc sa cultiv .

Sfarsit de ianuarie

Astazi 24 ianuarie a nins pentru prima oara din iarna 2011-2012. Mai era un pic si eu ma gandeam ca reusim s-o pacalim si o sa scapam de zapada pe iarna asta :D. Ei, da, stiu teoria ca plantelor si rezervelor de apa le face bine  ninsoarea, dar mie nu. Pentru mine ninsoare inseamna  un stres in plus, cand ma gandesc de fiecare data cine o sa curete si cand zapada. Of, si a venit iar!

Singurul motiv pentru care imi place iarna este ca ma tine in casa si pe lunga perioada de timp , desi mai am inca florile din casa, am timp sa imi refac din energia pe care o consum din primavara pana toamna pentru intretinerea gradinii asa cum imi place mie sau macar cat reusesc din ceea ce imi propun. Florile din casa in perioada iernii necesita mai putina atentie, nu au nevoie de apa decat o data pe saptamana si de obicei sambata si duminica imi fac timp pentru ele. In rest fac planuri , ma informez , citesc. Acum , de scurta vreme de cand am internetul, mult mai usor gasesc informatii despre toate plantele care ma intereseaza pe mine. Am facut semn multor legaturi catre siteuri care dau sfaturi cu privire la cresterea orhideelor , catre bloguri sau siteuri despre multe alte plante despre care cunosteam mai mult sau mai putin. Insa inainte de aparitia internetului si de fapt de accesul meu la internet (ca o fi aparut el mai demult, insa eu numai de cativa ani am avut acces la el) , informatiile le aflam din carti. Si ca o pasionata de plante si de gradina, nu se putea sa nu am si macar un raft in biblioteca dedicat hobbyului meu .

Carti

 

Gradina in carti

Si acum de multe ori tot la cartile mele ma duc mai intai , pentru ca le cunosc continutul .Imi amintesc ca in facultate unul dintre profesori ne-a spus ca important nu e sa inveti pe de rost ceea ce ti se preda la curs, pentru ca oricum vei uita, insa facultatea te invata cum si unde sa cauti informatii dintr-un domeniu, atunci cand ai nevoie. Asa si cartile mele despre plante, nu le-am citit rand cu rand, numai le-am rasfoit si ”fotografiat” in minte, iar atunci cand caut ceva stiu exact unde sa ma duc.

Printre cartile mele despre plante am luat-o candva si pe aceasta:

Calendar gradina

Are multe poze cu flori , cred ca asta m-a si tentat sa o iau, pe vremea aceea erau rare cartile cu si despre flori si tentatia a fost in primul rand asta, pozele cu flori in multe culori , insa in interior este de fapt…

un fel de calendar personal de gradinarit. Are pagini impartite in patratele pentru toate zilele de peste an, in care iti poti nota cate ceva.

Luna ianuarie-no data

Se anunta februarie

Si eu de cand o am mi-am tot notat : cand am vazut primii ghiocei intr-un anumit an la inceput de iarna in gradina, cand am pus primele seminte de rosii, la cat timp au rasarit, cum au crescut, cand le-am scos in gradina si asa mai departe.

Notite pe scurt

Imi luam notite in special iarna si primavara, vara cred ca nu mai aveam timp pentru ca perioada verii nu a fost niciodata subiect de completare in album.

Este foarte util pentru ca acum, de exemplu, ma uit si vad datele la care am pus semintele de rosii (rosiile sunt un fel de must have al fiecarei veri, fara ele nici nu as simti gustul -nu numai al papilelor gustative ci in general , gustul verii ) in alti ani si stiu sa ma orientez catre o data potrivita , catre un mod de insamantare potrivit, catre un loc bun pana la mutarea in gradina .

Ma uit si vad…si parca si aud scartaiturile prelungi ale incheieturilor  cam ruginite de atata leneveala , ale mele dar si ale pamantului care desi inghetat si statut parca da semne ca a inceput sa crape de zori de primavara.

Da, iarna abia a venit, dar e sfarsit de ianuarie. Si stiti ceva? Februarie e una din lunile cele mai frumoase: vezi primele flori mijind sub zapada, ghiocei, branduse, traiesti cu speranta ca martie este aproape si cu imensa bucurie ca in curand  vine primavara! Uraa! Ce daca ninge? Scapam noi de ea, o sa o mai ignor o luna si apoi gata!

 

Cocteil de orhidee

Orhideele pe care le-am strans de-a lungul timpului , nu ca le-as avea si de timp indelungat, numai  de vreo cativa ani, sa fie 3-4  .

Unele au rezistat putin timp, pe unele le-am adus acasa inflorite ,  au rezistat o vreme si apoi au disparut. Se pare ca nu le-a priit atmosfera de la mine de acasa tuturor sau poate pentru ca am avut mai multe decat as fi putut sa ingrijesc in conditii optime , unele , mai neglijate , s-au retras din colectia mea. Gresela mea de ingrijire a fost ca nu am avut loc suficient la umbra pe timp de vara si ferit de ploaie (pentru ca orhideele nu suporta vremea ploioasa de la noi ) si le-am cam inghesuit in loc stramt , apa pe care le-o dadeam vara prin stropire nu ajungea la toate cele care stateau afara si asa am pierdut din ele. In plus vara mai aveam de ingrijit si alte flori din gradina, plus rosiile sau ce mai aveam in fiecare an , asa incat orhideele care au fost mai putin rezistente au pierit.

Insa pe toate le-am indragit foarte mult. Nu sunt greu de ingrijit (cu conditia sa le oferi minimum de conditii si atentie) , nu au pretentii deosebite si una din marile lor calitati este ca o parte dintre ele dau culoare zilelor de iarna cand de obicei putine alte plante ne mai rasfata cu floare.

Privind inapoi  iata si din orhideele  pe care le-am avut si le-am pierdut, dar si orhidee din care inca am….

Dendrobium

Orhideele de mai sus le scot pe timp de vara afara.Intr-un an am pus-o pe cea cu bordura ros in cos de rachita, agatata in suport in bataia vantului. Vedeti cat de mult i-a placut, s-a umplut toata de flori ….

Vara, la umbra

 

La umbra si racoare

Orhideea galbena, oncidium. A inflorit vreo doi ani, apoi s-a epuizat …

Oncidium, primul an

 

Si in ultimul...

Cambria rosie a fost cumintica si nepretentioasa.Ma asteapta rabdatoare cu udarile.Numai ca anul asta ma  lasa sa o astept eu sa infloreasca, de obicei iarna facea flori, acum deocamdata nici semne ca ar intentiona curand sa faca floare, nu are:

Cambria rosie, anul asta a luat pauza de inflorire

 

Incarcata de flori, aici numai un fir

Eu le zic orhidee papucel. De la numele mult mai pretentios , paphiopedilum , dar si de la forma asemanatoare unui papuc:

Paphiopedilum

 

Alta varianta de paphiopedilum

Coltul de orhidee pe timp de vara. Nici ploaia nu bate direct la ele, nici soarele .

Colt cu orhidee, vara

 

Phalaenopsis arlechin

 

Dendrobium

 

Tot dendrobium, alta culoare

 

Companie una alteia

 

Detaliu

Cymbidium este numita si regina orhideelor. M-as fi asteptat de la ea sa fie cea mai pretentioasa, dar nu e. Dimpotriva, nu se supara cand o separ in mai multe bucati , desi ii mai rup din radacini. A rezistat eroic experimentului facut de mine despre care v-am povestit  anterior si a mai facut si floare. Poate chiar asa trebuie sa fie o regina, nu slaba si sensibila ci puternica si gata sa faca fata si unor conditii mai aspre .

Cymbidium, regina orhideelor

Si cymbidium  sunt si parfumate.

Alta imagine

Phalaenopsis

Aici alte varietati de orhidee, frumoase insa toate.

Cambria

Uite cum ma mandresc eu cu ele :).

Life in picture -26

 

X Files

Participa la  Life in picture  .

Nu stiu daca mai umbla cineva ca mine cu capu-n nori si ziua si noaptea. Pentru mine , poate si pentru multi altii sau toti , cerul e parte din viata mea , fie senin, fie cu nori rosii, negri, nori cenusii, nori pufosi,  fie ca este noapte si se vede plin cu stele.

Oamenii merg pe strada normal privind drept inainte, eu merg pe strada privind adeseori in sus . Il privesc, il admir, stiu ca e nesfarsit si plin de necunoscute , ca din el ne-am ivit noi , praf de stele , ca sunt o mica mica parte din imensitatea lui.

Si regret atat de mult ca inca nu am reusit sa fac o poza frumoasa ,noaptea , cerului cu stele!

Dar pe timp de zi fotografiez norii si cerul des . Iar intr-o dimineata, ce sa vezi? Iata:

Semne pe cer

Urmele lungi ramase dupa trecerea a doua avioane cu reactie , intersectate pe cer sub forma unui mare X  .

Semn pe cer in zori de zi

Ba inca putin mai spre Sud  se mai vedea urma mai mica a unui alt avion care se apropia .

Trei urme

Nu e niciun semn divin, dar sa fie oare din …Dosarele X? 🙂

Substrat pentru orhidee

Spuneam intr-o postare anterioara ca in toamna asta am dat un zbârci in ingrijirea orhideelor. Mai gresesc de multe ori si in atentia acordata florilor mai uzuale , de pe la noi, dar in cresterea orhideelor, flori in majoritatea lor exotice , pe care numai  de putin timp le-am cunoscut .

Cand mi-am cumparat primele orhidee , ca sa le ofer conditiile potrivite,  in primul rand am inceput sa ma informez ce le-ar placea. Cel mai la indemana mi-a fost internetul in care din cateva cautari am lamurit cat de cat ce ar trebui sa fac sau cum sa nu fac , ca sa imi pastrez orhideele, sa nu le pierd din  nestiinta  . Insa  cele cateva informatii nu mi-au fost de ajuns  si m-am inscris si pe un forum al orhideelor, singurul la vremea aceea in limba română. De acolo am aflat cum procedeaza altii si m-am inspirat. Am retinut insa -probabil printre altele- si o idee pe care abia in toamna asta am putut sa o pun in aplicare si care…nu a fost prea grozava, ba as zice a fost proasta de tot.

Gasisem pe acel forum, intr-o discutie o recomandare sa fie folosit ca substrat pentru orhidee fibra de cocos . Fibra care se gaseste in magazine sub forma de bloc, cocos sfaramat si presat sub forma si de  marimea unei caramizi, numita bloc de cocos.

Bloc de cocos

Am cautat in perioada imediat urmatoare cocosbloc din asta pe la diverse surse: magazine, supermarketuri , internet. Nu am gasit decat acum, in toamna acestui an la supermarket bricolaj , asezat la raionul cu orhidee. Fireste, m-am gandit eu, unde altundeva  putea fi pus daca este recomandat sa fie  folosit ca substrat pentru orhidee . Si am luat si eu doua bucati- doua caramizi, circa 10 lei bucata. Pe eticheta scrie ca aceasta ”caramida” se introduce intr-un vas cu 6 litri de apa si se lasa in apa pana cand se sfarama, se umfla si absoarbe toata apa transformandu-se intr-un fel de pamant , substrat, bun pentru a fi pus in ghivecele anumitor plante .

Zis si facut. Cu instructiunile in fata am luat o galeata, am pus in ea apa, am pus in apa cocos blocul si am asteptat.

Dintr-o bucata mica, cantitate mai mare

Ca experiment este ceva interesant. Vezi cum bucata de cocos se sfarama , absoarbe apa, cum se umfla. Dupa cateva minute fibra gata infoiata , crescuta de 6 ori volumul ei era gata pentru a umple cateva ghivece cu…cu orhidee, ca eu pentru orhidee o luasem.

Amatoare de a fi transplantate erau orhidee destule. Pe unele care crescusera peste masura de inghesuite in ghivecele de pana atunci le-am despartit in doua sau poate chiar trei grupuri si usor am facut rost de orhidee noi pentru a fi plantate in substrat proaspat obtinut.

Separare orhidee

Substrat nou

De obicei imi ud orhideele saptamanal : sambata sau duminica  prin scufundare intr-un vas larg umplut pe jumatate cu apa. Prin urmare, o saptamana mai tarziu m-am dus sa imi fac datoria saptamanala fata de ele si sa le ofer baia saptamanala. Dar mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca substratul cel nou era inca ud desi trecuse o saptamana intreaga si eu nu il mai udasem.

Ei, mi-am zis, nu-i nimic, pana saptamana viitoare s-o usca, cu atat mai bine daca pastreaza umiditatea o perioada mai lunga, ud si eu florile mai rar.

Si a mai trecut o saptamana, la capatul careia …situatia substratului era aceeasi :ud . Am scormonit putin in ghiveci sa verific starea radacinilor, erau ude si ele, dar mi-am zis ca o fi prea racoare in camera (le pastrez intr-o camera racoroasa, numai pana la circa 15 grade Celsius incalzita).

Si saptamanile urmatoare situatia s-a mentinut, fibra de cocos uda , in ghiveci  radacinile ude si ele.

Ma uitam la frunze si parea sa nu le mai fie prea bine nici lor. De sub frunze insa (poate si  datorita excesului de umezeala) crestea o tulpinita noua cu boboci, care la inceput m-a bucurat , iar mai tarziu cand am vazut-o crescand si in loc sa devina mai vioaie si gata sa deschida florile  , ea s-a ingalbenit , m-a intristat.

Mi-am promis ca imi voi face timp si o sa scot orhideele din ”substratul minune” si le voi muta  in scorta de copac asa cum procedasem si pana atunci .

Radacinile in scoarta de copac

Numai ca timpul trecea, ziua cu cateva ore disponibile pentru a face mutarea parea sa nu se apropie si in cele din urma tarziu, dar nu prea tarziu, intr-un sfarsit de saptamana mi-am facut timp si am scapat florile de umezeala statuta la radacini.

Mare parte din radacinile lor parea sa fi fost afectata, dar le-am lasat sa se usuce, nu le-am taiat si plantele si-au revenit. Floarea care a pierdut tulpina cu boboci acum are frunzele verzi, vioaie , iar pe cateva dintre celelalte vi le-am aratat inflorite (cea galbena cu firul lung a trecut si ea printr-o astfel de experienta neplacuta si cu tot cu boboci i-am dat jos de pe radacini substratul umed, i-am pus altul din scoarta de copac uscat si i-a placut, poate chiar am salvat-o de la imbolnavire , ba chiar pieire) .

Concluzie: blocul de cocos pastreaza umiditatea . Eu nu il voi mai folosi ca substrat pentru orhidee .

Flori in luna ianuarie

Daca  in ianuarie nu e zapada , pamantul lucreaza . De sub el isi fac aparitia in continuu flori colorate iubitoare de racoare . Am gasit astazi in gradina varfuri de ghiocei :

Vestitori

, vestitori or fi ei ai primaverii , dar acum au fost cam grabiti.Iarna inca nici nu s-a simtit , zapada la noi inca nu a venit, deci nici la gand sa ne asteptam la primavara numai privindu-i, insa ei au simtit pamantul usor incalzit de razele soarelui de iarna, probabil asta o fi temperatura la care ei infloresc si s-au itit afara .

Insa sunt si alte flori, doua primule, una roz si una galbena care iubesc de asemenea vremea rece si soarele de iarna si care m-au bucurat cu flori si in luna ianuarie. Le-am fotografiat si vi le arat si voua :

-primula roz (de ce or fi purtand ele un nume de prime-flori oare?)

Primule roz

-primula galbena:

Primula galbena

De la margaritare cred eu, s-au copt seminte in fructe rosii , care desi nu sunt in numar mare, dau putina culoare intre frunzele uscate  ce le inconjoara.

Fructe inghetate

Macese mari din maces (si trandafirii fac macese, astea sunt insa din maces nealtoit) care au crescut la inaltime sau in locuri inconjurate de crengi țepoase , au ramas acolo , in tufa, peste iarna, din ele daca doresc se pot servi pasarile cerului (cand nu se servesc din tava cu mancare a pasarilor de curte). Sursa de vitamina C si betacaroten si pentru ele.

Din măceș,fructe la înălțime

Si in casa sunt multe flori inflorite. Abutilonului, de exemplu, am observat ca ii place sa infloreasca pe timp de iarna. Am unul galben, iata-l mai jos , care e inca pui si are o singura floare si unul rosu .Numai cel galben este acum inflorit, cel rosu are numai boboci, dar asta inseamna ca in curand isi va deschide si el florile. Dar urat nume mai are floarea asta, abutilon :(.

Abutilon galben

Hibiscusul care in 31 decembrie era numai imbobocit, si-a deschis acum o floare si desi eu stiam ca floarea lui rezista numai o singura zi, acum poate datorita temperaturii reduse din camera in care sta , isi mentine floarea de trei zile.

Hibiscus inflorit

Si inca mai are boboci 🙂 :

Si alti boboci

Dar cele mai spectaculoase flori ale iernii sunt orhideele. De cate ori le vad inflorite,  sunt atat de incantata de ele si le fac atatea fotografii ….sunt cele mai spectaculoase flori de ghiveci pe care le-am avut vreodata. Si infloresc an de an in special iarna, dar si in restul lunilor am mai avut orhidee inflorite, pe unele le-am si prezentat aici  asta vara . Am facut o alegere buna atunci cand am hotarat sa incerc sa cresc orhidee :).

Desi am mai facut si greseli in ingrijirea lor, despre ele poate voi povesti alta data , in general le merge bine, dovada fiind ca ma rasplatesc cu florile lor frumoase.

Orhidee galbena

 

aceeasi floare

 

Orhidee cymbidium galbena

 

Orhidee dendrobium

Si de la cercelusul imbobocit pe 31 decembrie  au inceput sa se deschida florile . Desi nu este la fel de frumos ca un cercelus inflorit vara, eu zic ca este grozav pentru ca a inflorit acum, cand nu ar fi fost timpul lui de inflorire. Ramurile lui se vad golsa pentru ca frunzele vechi s-au uscat, numai in varf, acolo unde au fost bobooci au aparut si cateva frunzulite noi , de culoare verde crud.

Cercelusi ...de ianuarie

Sa mai zica cineva ca iarna nu sunt flori …. 🙂