Eu si gradina

29 Februarie 2012

Uraaa!

Filed under: vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 8:12 pm

Uraa!

1 martie a sosit, ce mult am asteptat ziua asta , inca de prin …octombrie,  eu imi doream sa fi sarit cumva peste iarna si sa  ajungem direct aici, la inceputul primaverii. Si acum a venit , ea, ziua mult asteptata.

La ce ma gandesc ca va urma de acum? Probabil cateva, posibil destul de multe zile in care fie vom spune noi, fie vom auzi pe altii intrebandu-se cand va veni si vremea buna in primavara asta ca parte doar de frig, ori ploi, ori alte fenomene ale naturii mai putin blande vom prea avea .

Apoi  cand zapada se va topi, cand nu va mai ploua, va bate vantul si va ridica pe strazi nori din nisipul aruncat peste iarna pe zapada si din  praf , facandu-ne sa ne simtim ca in desert , nori la care ca si in alti ani  probabil,  vor contribui si anagajatii care au  sarcina maturarii strazilor .Nori care ne vor ajunge in ochi, in par, pe piele , pe haine, pe incaltaminte …cel putin asa s-a intamplat in ultimii ani la noi .

Apoi cand se va mai incalzi, va veni vremea sa pregatesc balconul dinspre strada, abandonat peste iarna si ramas pustiu , pentru impodobirea cu flori de peste vara . Imi place sa am flori inflorite toata vara , dar asta presupune mai intai sa fac balconul accesibil , incat sa ma murdaresc o singura data de praf  si  sa nu am ce cara in casa pe talpi decat o singura data , prilej cu care ma voi transforma pentru o zi intr-un aparent cosar nu negru, ci gri , plin de praf  asa cum va mai spuneam si mai sus .

Asta e partea urata a perioadei de primavara: frigul, praful, ploile prea lungi si uneori  cazute in cantitate prea mare . Poate si vreun inghet intarziat si neasteptat ori chiar vreo zapada a mieilor cazuta  pe crengile  pomilor  plini de  flori , cine stie ?

Am vrut sa spun de fapt ca am asteptat-o , am dorit-o, a venit, dar nu va fi numai cu bune . Si totusi chiar daca nu ar  curge lin, numai cu zile insorite, ploi calde, scurte , cu lanuri  si ramuri de flori , tot e mai buna , tot mai frumoasa, tot nu  se compara cu urata iarna .

29 februarie ? Haha, goodbye iarna!!!!!!!!!!!

(nu o sa-mi aminteasca nimeni  ca de fapt pana pe 21 martie tot iarna  s-ar mai numi si mare parte din luna martisorului, nu? lasati-ma sa sper , sa cred , sa ii dau papucii iernii de pe aici, poate nu va mai sta )

 

 

26 Februarie 2012

Vestitori rasariti

Filed under: animalute, flori, Pasari, plante, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 1:29 pm

Dimineata libera de duminica, soare stralucind pe cer , chef de lucruri imbucuratoare. Ma uit pe fereastra si vad ca nu sunt singura care cauta vestile bune. Un cocosel, Arabul i se spune , da de veste printre surate:

Chemare

-Feeeteloor , veniti aici, a rasarit pamantul !

pare a spune dumnealui .

Primul raspuns

Primul prezent la chemare, Rică se uita curios si putin uimit  : ”cu mine vorbiti?”

Continuarea Dialogului

– Nu, ba, te bagi tu, ce , tu esti fata? Vorbeam cu fetele mele …

Fetele

– Cu noi, cu noi vorbea, acum veniiim !

Grup

– Aaasa, haideti aici, ciuguliti, ciuguliti linistite ca stau eu sa va  pazesc .

Putin mai incolo o alta familie,  familia de pitici :

Piticii cu piticii

Nu ca ceilalti ar fi mai mari, ca sunt toti mici, dar mai sus sunt cei mai mici dintre cei mici  si  o familie foarte unita .

– Hei, tu vorbesti de familii ? Ma inscriu si eu cu familia mea :

Tot Pitice si Negrese

Bine, hai si tu cu familia ta .

Prin urmare prima veste buna, zapada a inceput sa se dea la o parte . De sub ea rasar acum somnorosi :

bulbii incoltiti

bulbi incoltiti de lalele si de la un ghiocel .

Si frunzulitele unei primule :

O primula

Rasare viata care statea numai ascunsa la intuneric si rece sub zapada si acum este gata de start .

La fel ca si noi :).

Putin mai la lumina, in zona insorita  se vede si locul in care…

Cine, eu?

– Ei, asta-i, iara te bagi tu  , Rică ? Hai , da-te la o parte sa fac poza unui trandafir!

(s-a dat la o parte)

Se vede locul in care asta toamna am plantat un trandafir, care eram chiar curioasa cum o fi trecut prin perioada de zapada si frig. Dar se pare ca este un trandafir rezistent, nu a fost afectat de iarna rece . Numai sa nu fie rupt de oameni sau patrupezii care isi mai fac drum pe acolo, pe poteca rasarita de langa el :

De sub zapada, un trandafir

Si in casa , la caldurica au rasarit primele plantute din semintele de rosii puse in pamant duminica trecuta :

Primele tomate rasarite

La caldura si-a deschis florile si o violeta roz (la fel ca rosia galbena si violeta o intalnim si in alte culori decat violet):

O violeta roz

…langa care am asezat o primula primita ca  martisor (deja)  :

Primula in ghiveci

Sper sa ii mearga bine in casa, la caldura cam uscata de langa geam , asta pana cand se va mai incalzi afara si voi putea sa o pun in gradina .

23 Februarie 2012

Cea mai frumoasa perioada din an

Filed under: Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 10:34 pm

Sunteti de acord cu mine ca februarie este cea mai frumoasa luna din an? Chiar daca in perioada de inceput a lunii a doua din acest an, am crezut ca trecem cu totii printr-un cosmar, cand ne vedeam ingropati in zapezi care cresteau din ce in ce mai mari  parca in fiecare zi, cand gerul cumplit, dar cumplit ne ingheta respiratia , fruntea , ochii si noua, celor care ieseam numai cateva minute pe zi afara , expusi temperaturilor scazute , dar si bietelor fiinte fara alta casa decat adaposturile de pe sub vreun acoperis ori adapostite langa cate-un zid  afara si altor semeni de ai nostri care munceau sub cerul liber, cum am vazut intr-o duminica geroasa pe o fetita tanara,  stand pe zapada, de fapt topaind cand pe-un picior, cand pe celalalt cu o masuta de bilete la bingo de vanzare . Si eu nu am vazut sa fi cumparat cineva bilete de la ea.

Dar partea frumoasa este ca frigul acela cumplit a trecut, s-a lasat spulberat de martie care se apropie si a permis catorva raze de soare sa cada peste stresini , picurand strop cu strop din nametii de zapada depusi (uneori chiar cu tot cu bucati de acoperis ). Azi  de dimineata   cateva raze imi coborasera peste pleoape si le -am simtit  scurgandu-mi-se inapoi peste  gene rasfirate   inaintea mea,  luminandu-mi  zorii de zi  si drumul .

Tot nu v-am convins ca februarie este cea mai frumoasa luna din an? Nici nu intentionez sa conving pe nimeni, eu asa simt ,insa  numai de la o vreme.

In ultimii ani, traiam zilele de inceput de martie cu o bucurie fantastica, gandind ca in sfarsit e primavara sau va veni in curand primavara, dar urmau babele de martie, acre si manioase , ba apoi mosii si ei capriciosi si urmau ploi amestecate cu lapovita . In aprilie, luna in care organismul iese din iarna epuizat si lipsit de armele de aparare de la inceput de iarna  ,aproape in fiecare an ma prinde cate o raceala care imi incurca din planurile primavaratice.  Gerurile de martie ma ingrijorau cand veneau dupa cateva zile de caldura care deschideau muguri si bobocii de piersic sau de cais, iar zapezile de aprilie erau un cosmar de nesuportat .

Si anul trecut, primavara a venit tarziu  (va aduceti aminte, nu?) , frigul nu s-a lasat dus pana spre sfarsit de aprilie , asa incat in lunile care ar fi trebuit sa fie frumoase , calde, insorite, pline de florile primaverii, timpul a fost plumburiu , apasator , intunecos si urat si eu, cel putin,  nu am simtit bucuria primaverii ca in alti ani.

Numai in februarie am fost extrem de incantata, iarna stiam ca trebuie sa fie pe sfarsite, ca dupa ea vine musai primavara, primavara de la care asteptam atat de multe.

Asa ca ma bucur si acum de soarele de februarie, pe vrabiutele de  la birou pe care le-am vazut infometate in urma cu cateva zile  , le-am invatat sa vina pe pervaz si sa ciuguleasca graunte . Le privesc de dupa perdea apropiindu-se cate doua, trei, in grupuri mici  nu intr-un zbor lin ci zburatacit , jucaus , parca invartindu-si aripile ca pe mici elice . La inceput vin , ciugulesc cate-un bob si fug in apropiere pe un gard. O data una care se asezase pe pervaz la micul dejun dupa grau si-a intins gâtuțul si a privit prin fereastra dincolo, inauntru, de  unde  le urmaream eu, nemiscata.M-a zarit, mica cum s-o fi simtit si fara aparare , s-a speriat de mine si a fugit iute. Insa in zilele urmatoare  am observat  ca daca nu ma misc, ci le urmaresc ca stana de piatra nu se mai sperie , ci isi continua relativ fara graba ciugulitul bobitelor hranitoare . In afara de vrabiute am vazut ca se perinda prin apropiere si pitigoi , cotofane , gaite , mierle si inca un soi de pasari pe care nu l-am identificat. Mierlele mai coboara sa ciuguleasca seminte, dar celelalte sunt mai prudente sau au alta cantina .

Vrabiutele asteptand momentul prielnic

Vrabiuta prinsa cu bobu-n  gura (ca Zdreanță):

Cu bobu-n cioc

O pasare zgribulita , printre altele:

Neidentificata

O mare hoață, pofteste la ouale din cuibare , la nuci, coji de paine, puii de rata ii fac cu ochiul cand sunt mititei si singuri prin curte :

O hoață

Pitigoii, aparitii rare, dar dragalase:

Pitigoi

Parca se numeste pitigoi de stuf:

Tot un pitigoi

Un maruntel cu cantec vioi:

Sa fie tot un pitigoi?

Prin urmare sa stiti, eu am asigurati cantaretii pentru la vara. Si acum ciripitul lor zburdalnic anunta ceva, eu inteleg ca ar fi numai vesti bune :).

19 Februarie 2012

Ziua zero

Filed under: Fără categorie, gradina, legume si fructe, rosii, seminte, tomate — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:54 pm

Azi , ziua zero, ziua in care incepe aventura in activitatea de gradinar pentru anul 2012. De multe zile imi tot faceau cu ochiul semintele de rosii depozitate intr-un colt al camerei si de multe zile ma tot indemnam sa nu uit, sa nu intarzii si sa pregatesc din timp rasaduri daca vreau sa am si anul asta cate ceva in gradina, si in special la rosii si la ardei ma gandeam. Asa incat ziua de astazi, planificata din timp pentru pregatirea rasadurilor am inceput-o cu gand pe treaba. Sambata si duminica pentru mine nu sunt zile de huzur , ci sunt cele mai pline de activitate zile din saptamana, de odihna activa ,  pentru ca le am libere, numai ale mele in intregime si pentru ca tocmai de aceea imi planific sa fac cele mai multe treburi. Nu ca as si reusi sa fac tot ce imi propun , dar de fiecare data lista cu planuri e lunga.

Prin urmare , astazi m-am indreptat spre beci  , unde de asta toamna curatate de pamant si stropi de praf pregatisem jardiniere goale cu gandul la  startul de acum, le-am sters bine de praf, de paianjeni, daca ar fi, sa nu le aduc in casa cu cine stie ce balaur de paianjen pe ele  , le-am umplut cu  pamant pentru flori si am purces la insamantare . Intr-o vreme de inceput , aruncam semintele gramada in jardiniera sau ladita, ba am incercat si in paharele, galetuse, diverse recipiente mai mici si apoi dupa o vreme iara murdareala pe maini pentru rarirea plantutelor crescute prea inghesuit. In ultimii ani insa, si anul asta la fel, am luat semintele bob cu bob si le-am asezat una cate una lasand si putina distanta intre  ele, ca sa nu fie prea inghesuite. Semintele sunt asezate pe categorii, rosii mari separat, tomate galbene separat, la fel si cu ardei gras si iute, iar la sfarsit fiecare jardiniera etichetata cu nume si numar de seminte, respectiv viitoare plantute ce ar trebui sa contina. Ei, nu e asta organizare? 🙂

Start rasaduri

Semintele de culoare albastru sidefat din poza de mai jos  sunt cele de la rosiile Tolin F1, soi profesional , si probabil au fost stropite cu ceva. De acum incolo numai apa vor mai vedea si nimic altceva.

Seminte tomate

Ardeii, fiecare in gropita lui:

Seminte ardei

Fiecare samanta are locul ei in care torn la inceput , in primele zile cate putina apa direct in locul in care e ingropata samanta, asa incat apa nu trece pe langa ea ori sa o miste din loc . La sfarsit ocupa pe pervaz , la fereastra fiecare jardiniera cate un loc, ardeii in dormitor, unde e mai cald si ii stimuleaza sa incolteasca mai repede decat daca as pune semintele intr-un loc mai rece, iar rosiile le asez in sufragerie unde incalzim mai putin si au temperaturi moderate care sa nu le grabeasca.

12 Februarie 2012

Fulgi de nea

In completarea  celor povestite ieri , despre macesele ciugulite de pasari revin si cu fotografii .Se vede treaba ca semintele nu le-au fost pe plac  , pasarile cerului  au ciugulit numai miezul maceselor, moale , pastos  si au lasat si cadou in urma cate ceva :) dupa digerarea fructelor . Pe tulpina macesului , pe care ieri vi l-am aratat cu fructe , fotografiat asta toamna , acum  se vede ca nu a mai ramas niciun fruct , sunt numai crengutele goale :


Tulpini de maces

Pe drum ieri seara cand ningea usor se asternuse un strat subtire de zapada noua , iar fulgii inghetati straluceau ca diamantele asternute des pe patura neteda de zapada. Asta seara ninge din nou  si as fi vrut sa fac cateva poze cu fulgii stralucitori pe zapada neumblata , dar azi nu mai stralucesc, afara e mai cald se pare, fulgii nu mai  au aspect de cristale inghetate si stralucitoare . E  bine ca s-a mai incalzit putin.  Iarna nu prea este un anotimp iubit de multa lume . Unii mai spun ca le place , multi ca ar vrea sa scape de ea, sa plece , duca-se (zic si eu) in munti, pe pustii, Siberia s-o manance , nu imi place deloc iarna. Dar are si iarna ceva ce imi place :). Nu de ea,  urata, vitrega si rea, ci de felul in care miros iarna rufele spalate si intinse la uscat afara, pe sarma, expuse la ger , inghetate bocna in cateva minute , cu turturi atarnati la poale ,  atunci cand se presupune ca ar trebui sa fie uscate si sunt aduse in casa ,miros  inconfundabil, proaspat , curat , unic, memorabil .

In urma cu cateva saptamani , publicata pe un blog am gasit o poezie dedicata fulgului de nea  , care pe mine m-a emotionat atat de tare incat mi-au dat si lacrimile gandind la  bietul fulg de  nea, insufletit in versuri . V-o prezint mai jos, cu mentiunea ca este scrisa de o doamna contemporana noua , despre care am citit ca a si publicat o parte din versurile scrise si are si un blog personal pe care probabil isi mai prezinta din cele scrise.  

Poezia se numeste :

Rondelul fulgului de nea

Sunt doar un simplu fulg de nea

Fidel, ningandu-ti inima.

Te-as atinge ori de cate ori ai vrea

De-as sti ca tu esti iarna mea.

Rasfata-ma si culca-ma-n causul palmei

Adoarme-ma, pastreaza cheia tainei.

Sunt doar un simplu fulg de nea

Fidel, ningandu-ti inima.

Alina-ma, saruta-ma cat poti de mult

Iubeste-ma puternic, vijelios ca un tumult

Si lasa-ma apoi in soarta mea.

Acum sau poate mai tarziu voi disparea,

Sunt doar un simplu fulg de nea…

(Liana Sabau, Verb carnal, 1996)

Ninge azi

As vrea sa inchei pe un ton optimist si sa va arat intai cum stau cercelusii peste iarna la mine :

Niste uscaturi

Ii tin pe o scara racoroasa , la temperatura de circa 5-10 grade Celsius, in loc putin luminos .Isi pierd frunzele verzi, toate se usuca si cad, asa incat poti sa crezi ca planta s-a uscat . Cu toate astea planta este vie si are nevoie de apa , dar mai putina,  eu le dau apa o data pe saptamana , de obicei sambata sau duminica. Astazi le-a fost randul la portia de apa si cand le-am aruncat in treacat o privire , ce am vazut? Crescusera pe crengute multe puncte acum albe-verzulii  , ba chiar in cate-un loc si  mici frunze noi ,

frunzulite de cercelus

cea mai buna dovada ca ei deja simt ceva si isi fac pregatirile de intampinat primavara.

Florile simt, stiu mai bine , si stiti ceva? Poate nu ati observat data de astazi 12.02.2012 , o data simetrica  dar care arata si ca februarie este la jumatate (ei, aproape de jumatate) , iar iarna oricat de mult ar vrea sa mai stea , isi va lua haina ei alba si rece de gheata si da, ne va lasa. Inca putin si intram si in postul pastelui, vin mucenicii…mmm, ce pofta de mucenici moldovenesti cu miere si nuca mi s-a facut!

Eu cred ca ce a fost mai greu a trecut, de acum cativa fulgi de nea cautandu-si iarna fiecaruia , chiar de vor mai poposi pe aici, in scurta vreme vor si disparea .

Fulgule, nu sunt eu iarna ta 🙂 !

11 Februarie 2012

Iarna in toi si cate o floare

E iarna, asa este normal sa fie , frig, ger , ninsoare, dar parca e prea rece, parca e prea aspru timpul .

De la inceputul anului in curs nu am avut chef sa ies cu masina pe strada si nici n-am mai bagat-o in seama. Probabil ca nici nu va mai putea porni daca nu va fi intai  alimentata bateria , in plus la sugestia unui prieten am verificat talonul masinii si am vazut ca din noiembrie imi expirase Inspectia Tehnica Periodica, deci inca de atunci ar fi trebuit sa ii fac verificare obligatorie  inainte de a iesi cu ea pe strada. Poarta mare pe care iese masina din curte e incremenita si ea , nu cred ca se va deschide de la prima , nici primele incercari , asa ca ma astept sa scot masina pe strada abia cand va desprimavara un  pic afara. Si in primul rand sa o duc la service.

Problema este ca am ramas fara proviziile pe care le faceam cand ieseam cu masina: nu mai am detergenti, nu mai am produse de curatenie, am in casa numai strictul necesar pe care il pot aduce intr-o  sacosa sau doua de mana, cu usurinta. Nu am pamant pentru rasaduri .In alti ani pe vremea asta deja aveam rasadurile incoltite, acum astept soarele sa bata , nu stiu ce astept. Mi-a fost sila sa ies cu masina inca de la inceputul iernii calendaristice , desi a fost uscat drumul , acum cu atat mai mult, la zapada care este pe drumuri si la cate probleme ar presupune iesirea  cu masina din curte , mi se pare exclus sa ies prea curand . Sunt o prezenta incremenita , la fel ca si trandafirii afara, unii sunt cu totul sub zapada, nu se poate nici ghici ca acolo ar fi ceva, vreun arbust sau planta, altii , care sunt in loc mai ferit, langa casa :

Trandafir de cristal

au ramurile invelite de jur imprejur  de-o pojghita subtire, transparenta de gheata .

Si astazi, dar si in zilele trecute am vazut cu surprindere pe cateva trepte, intr-un loc uscat si mai ferit in care de regula nu bate nici zapada, nici ploaia, decat daca este viscol sau furtuna, am vazut cateva seminte albe cu putin miez rosu pe ele. Le-am ignorat zilele trecute, in timpul saptamanii tot ce fac este pe fuga, nu am ragazul necesar ca sa ma opresc mai mult , insa azi le-am vazut iar. Si din nou m-am intrebat oare de unde si ce ar putea sa fie. Primul meu gand a fost ca ar fi de la rosii, dar cum sa fi ajuns seminte de rosii la timpul asta afara, pe trepte, cand nici urma de rosie nu am avut vreodata acolo. Nu mult  timp mi-a luat pana m-am luminat un pic, cand am zarit alaturi , chiar langa gard , macesul pe care il am in curte ,

Macesele, asta toamna

si pe care  il protejez pentru ca mie imi plac si florile macesului si aspectul de maceasa ramasa rosie peste iarna .Din cate macese avea , abia daca mai ramasesera cateva , ciupite si alea. Bietele pasarile cerului , infometate de frigul de afara au ras tot ce au gasit de mancare neacoperit de zapada .

Inauntru cateva muscate englezesti sunt fie inflorite

Muscata englezeasca, cu floare mare

Zapada si floare, separate de geam

, fie imbobocite

Boboci de muscata

si intr-unul din ghivecele cu muscate , din ceea ce as fi crezut ca este buruiana , s-a deschis o minune de floare :

O garofita

Nu stiu cum de a ajuns acolo, in ghiveci langa floarea mea, dar mi-a facut o bucurie acum cand pe vremea asta rea si-a facut surprinzatoare aparitia.

Garofita

In casa mai gasesc langa cate-o fereastra cate un pic de culoare de la cate o floare, fie ca este orhidee, fie ca este muscata , chiar si pe vremurile astea de iarna . Dar chiar si asa, nu este de ajuns ,  cu o singura mica floare nu se face primavara :).

4 Februarie 2012

Februarie inzapezit

Filed under: animalute, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 8:52 pm

Cum ar putea sa-mi placa iarna?

Zapada alba  in lumina lunii pare un covor de diamante stralucitoare si ai putea zice ca e frumoasa.

Stralucitoare noaptea

Pe strada pasii se aud   cum  fac zapada sa scarțâie strivita sub talpa. Marea de fulgi formeaza peste covorul de gheata deja asternut si ascuns dedesubt  , un strat nou , inselator ,  pufos  si afanat in care inaintarea se face cu greu , pasii inainte infundati in zapada sunt urmati si de cativa inapoi    ; si fulgii imi  râd  in fata sfichiuitori -cand se aseaza lin pe obraz si se topesc , cand  lovesc pielea purtati de scurte rafale de vant , taiosi  si  vijeliosi  ,  intra in ochi, in gură , se  aseaza pe nas. Sub lumina galbena  de la stalpii de pe marginea drumului , seara pe strada pustie , tacuta ,  zapada pare portocalie, la fel si cerul si fulgii care cad . Pe strada, pe un gard, ramasa de la sarbatorile din decembrie, stelute colorate de la o instalatie electrica mai palpaie luminand   zapada asternuta pe  stalpii imprejmuitori de sub ea.

Dar vine dimineata…trezirea la problemele pe care le aduce zapada.

In primul rand impiedica deplasarea pe strada si pe trotuar.Vad  cate-un om harnic ici si colo incearcand sa curete zapada de pe trotuarul din  fata casei lui. Cei pe care i-am vazut eu , doi vecini, cetateni de bine : unul lua zapada cu lopata si o cara peste drum in fata  scolii nimanui situata  vis-a-vis de locuinta lui  (dar la el ramanea curat, trotuarul liber ) si vecinul de peste drum de mine. Casa de peste drum de noi este un fel de bloc mic cu patru apartamente si cu garaje la subsol situate unul langa altul , cu  acces  direct din strada .Oamenii cand si-au facut plan sa o construiasca nu s-au gandit si ce vor face cu zapada iarna, asa incat acum de cate ori ninge , zapada din fata casei lor nu are loc in care sa fie depozitata si este aruncata peste drum (obicei de buni vecini) , pe trotuarul oricum ingust ,din fata curtii noastre , trotuar care se transforma intr-un morman cat un munte  din zapada pe unde nici nu se mai poate trece . Le-am mai atras atentia vecinilor , cand unuia, cand altuia, dar ce sa faca si ei? Ne raspundeau in zeflemea spunand ca nu au incotro (de parca noi aveam vreo vina ca si-au construit ei casa prost).

Primaria ia bani degeaba, de fapt nu degeaba, trimite un tractoras care sa curete zapada din mijlocul drumului si sa o impinga catre margine, pe trotuare. Prin urmare la noi , straturi de zapada peste straturi de zapada au format asternut trotuarului pentru luni bune de acum inainte . Si am citit intr-un  ziar national ca in Ploiesti consiliul local a hotarat (poate o fi si dat deja) sa aplice amenzi celor care nu-si curata zapada si gheata de pe trotuarele din fata caselor sau a blocurilor.

In loc sa cumpere utilaje cu care sa ia efectiv zapada de pe strazi asa cum am vazut ca procedeaza in Canada unde zapada era incarcata efectiv in masini cu remorci lungi si luata in afara localitatii, ei arunca pisica in bratele locuitorilor care trebuie sa se descurce cum or  vrea. Totul se face cu rea vointa, daca se poate sa dai in cap altuia, nu sa faci un bine si sa ajuti.

Nu am niciun motiv sa ma bucur de zapada. Pana si catelul imi face de lucru mai mult atunci cand e zapada.   Nu vorbesc de cateii care vai si amar de ei nu au nici adapost, nici hrana si nici apa , nici de ai mei din curte care de bine de rau au un adapost , dar neincalzit care pe gerurile care au fost este  la fel de primitor cum ar fi  sa stai direct afara si ud si inghetat , ci de Pepito , catelul nostru blanos care desi sta in casa, iarna isi poarta podoaba lunga, sa ii tina ursonul de cald .

In zapada

E jucaus si dornic sa stea pe afara  in curte,  ii place inclusiv la zapada. Dar  cum e si mic de statura ,  zapada se agata de blanita lui si formeaza turturi si bulgari ,  iar cand se intoarce in casa e el insusi un bulgare cu bulgari de zapada ,  care ca sa fie putin usurat si scapat de zapada rece in care ajunge ca impachetat  are nevoie de toaletare serioasa si de durata, ca nu se lasa  desbulgarita blanita  cu una cu doua .

Bulgarit

Nu am niciun motiv de bucurie cand vad zapada, cand ninge, cand e iarna.Oricat ar fi de frumoasa,  in scurtele clipe  cat se pastreaza  alba  si curata . V-o dau de tot voua care ziceti ca e si frumoasa! Sper sa vina sa o ia cineva… Eu astept :).

1 Februarie 2012

Iarna cumplita si fluturii de asta vară

Filed under: gradina, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 6:58 pm

E iarna cumplita .Tarzie a venit, dar cu dinti ascutiti de ger care  ne taie respiratia , ne smulg lacrimi din ochi la intalnirea cu aerul rece , intepator,  iar gradina…o parte o sta sub plapuma de zapada ,

Patura rece de zapada

dar pe de alta parte zapada rece si grea a pus in genunchi multi arbusti cu ramuri elastice

Arbust apasat de zapada grea

ba a si rupt din ramurile ce erau mai fragile. Tocmai din buddleia davidii ,liliac de vara cum i se mai zice , arbustul cu nectar preferat de fluturi.

Ramuri rupte sub zapada

Dar eu cred ca isi va reveni .In fiecare an ii cresteau si ramuri tinere de la baza , iar anul asta poate dupa experienta de acum se va reface.

Of, iarna rea! Cum sa indragesti asa ceva? E partea urata a vietii , care te invata ca trebuie sa accepti de vrei sau de nu si situatii care nu iti sunt pe plac. Singura cale ca sa nu faci compromisul cu iarna si sa o accepti impotriva dorintei proprii ar fi sa emigrezi undeva unde iarna nu e asa rea :). Ai, cati n-ar vrea acum sa plece in alt loc cu clima mai blanda si eventual cu viata mai blanda (ei, o California sau Florida , nu v-ar surade niciunuia?) , dar ……noi de-aicea nu plecaaam, stam aici cu iarna.

Si ca sa imblanzesc putin din lumina taioasa de iarna ,  din imaginea de asta vara a buddleiei aduc cateva imagini in culori .Fluturi in culori rupte din soare (culorile aripilor lor chiar se spune ca sunt formate prin efect optic cum ar fi interferenta, refractie, difractie  si nu prin pigment) , cu  forme frumoase , geometrice pe aripile diafane , ori  linii drepte, ori frumos arcuite, desene rotunde, simetrice.

fluture-1

fluture-2

fluture-3

fluturi-4

fluture-5

fluture-6

-Vedeti ce okelari de soare am, nuuu:

fluture-7

-Cu trompetica la  adunat nectar :

fluture-8

fluture-9

-Si la ora  siestei , pe o frunza:

fluture-10

-Toamna oferta de flori e mai bogata si nectarul gustos mai variat:

fluture-11

fluture-12

fluture-13

-Zburatacila, fluturele galben cu bulina de mai jos:

fluture-14

…este deosebit de iute.Nu l-am vazut nici cu ochii cum are aripile deschise , dar cu obiectivul?

fluture-15

Presupun insa ca ar putea sa fie exemplarul din poza care urmeaza:

fluture-16

-Fluturila albastru cu aripioarele inchise:

fluture-17

…si deschise:

fluture-18

-Fluturele amiral:

fluture-19

fluture

fluture-20

-Fluturele paun :

fluture-21

fluture-22

-Fluturele alb:

fluture alb

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.