La cules de primavara

Primavara pluteste in aer .

Albinele o adulmeca lacome de zbor in libertate printre undele nevazute  si numai de ele stiute ale mirosului florilor care le trage ca un magnet catre cupele pline cu polen proaspat .Ce credeti? Ca numai noi ne-am dorit venirea  primaverii? Ganditi-va la micile albine inchise (cam ca noi) in cutiile de lemn, cele care le aveau, ca or fi fost si albine vagaboande cazate pe sub stresinile magaziilor sau in scorbura vreunui copac , cele domestice hranite care cu papa mai buna, de la oamenii darnici care le lasa si lor rezerva de miere peste iarna , care cu zahar , insa cele libere si ale nimanui hranite la fel ca si fiintele domnului cu ce au strans din vara care a trecut (adica cu miere ascunsa de ele si doar pentru ele, miere de padure, proteica, buna).

Oricum primavara a fost si de ele asteptata pentru bunatatile pline de vitamine si proaspete , dulci , pentru miscarea in libertate si pentru razele mangaietoare ale soarelui .

Dar a venit, parfumul innebunitor se face deja simtit . Vreme de cules polen, vreme de cules din aer primavara.

”-Ma vedeti cum vin intinsa catre floare, in zbor? Sa ajung eu primaa!”

”-Acum ca am ajuns, am apucat, nu ma mai deranja!

De fapt, nici nu imi pasa ce faci, eu sunt o albinuta ocupata la cules.Tu…treaba ta !”  🙂

Ca si recolta e destula :

Florile cornului s-au deschis azi prima zi. Sunt atat de frumoase! Dar mai mici .

Aici sipisica a iesit sa adulmece primavara :

Si parca numai ea? Nimeni nu are stare (in casa). Cum vremea a fost atat de frumoasa si prmavara ne-a invitat pe afara , si trandafirii au fost pusi din ghiveci in pamantul din gradina .Aici e unul dintre ei, dovada :).

Ce fac gainutele pe timpul asta? Care sunt mai norocoase si au acces la verdeata, ciugule iarba  si cand vine sorocul dau fuga la ou. Dar cum se face un ou? Simplu: asezata in cosul cu fân si pazita bine de catre cocoș. Care atunci cand treaba e gata terminata………

….. dă sfoară in țară :

Sa stie lumea si sa ia aminte, ca oul e al lui si al gainutei lui .

”Iaca , vin si eu acuma afara cu mata , cocoselule , că gătarăm cu treaba pe ziua de azi , acum hai de ne-om plimba :”

Primavara….pluteste in aer , o simte toata lumea.

O singura suparare (mare) am. Orasul (si cred ca nu doar al nostru) e ca o capcana de praf pe care nu o putem evita. E prea mult praf , imi intra in gura la fiecare pas, pe fata se depune , in par , in ochi , plamanii probabil sunt inecati in praf . Primarul si cei care se ocupa cu administrarea orasului ne strica primavara .

Flori in zorii primaverii

Pamantul e in fierbere mare. Cata viata se zbate intre firicelele lui  , cum pulseaza mici frunzulite  dintre care isi ridica semetia boboci in culori vioaie , iar pe crengi vechi apar  muguri noi , cum le sunt smulse de soare pamantului culorile ascunse sub strat ! Frumusetea lui, primavara,  ne este un dat si o incantare.Eu o privesc si nu contenesc a ma minuna si a ma bucura de ea.

Frumoasa data de astazi, zile de inceput incontestabil de primavara , cand ziua incepe sa fie mai mare decat noaptea  si plantele simt , sunt in crestere si ele , prind forte noi si se intrec in parfum si in culori care sa se faca mai bine remarcata de pasari, de albine, de insectele care le sunt necesare pentru a creste mai departe si a le asigura supravietuirea . As vrea sa stea mai mult zilele frumoase de primavara …

-a inceput intens munca albinelor in gradina:

-flori mici viorii in culoare …invioratoare 🙂 :

– Ghiocei :

– Branduse violet:

– Vedeti cum au rasturnat pamantul? Mici , dar voinici:

– Sperante de viata pentru viitorul apropiat , pe o ramura de trandafir:

-In poza de mai jos , ai putea crede ca e numai o uscatura care trebuie smulsa si aruncata:

-Dar la o privire mai atenta, se vad mici muguri rosii pe crengile foarte subtiri care dau semne de viata :

– Si trandafirii pe care mi i-a luat verisoara mea arata foarte frumos si ii sunt datoare de cinste cu o dulceata de trandafir pentru efortul pe care l-a facut ca sa imi indeplineasca dorinta 🙂 .

Foarte curand este planificat sa ii  scot din ghivece si sa ii mut in gradina , in pamant .

…..

Premiu Lobster

Astazi am primit de la Cristina un premiu Lobster . 

Nu am prea inteles ce este cu acest premiu, asa ca am mers pe firul lui de la blog la blog ,  incercand sa ajung la primul expeditor. Dupa ce am trecut pe la vreo cateva bloguri in limba româna , am ajuns la bloguri in limba spaniola si la bloguri in limba italiana , pana cand la un moment dat o blogarita italianca nu a scris linkul corect si de acolo nu am mai putut parcurge sirul mai departe.

Multumesc Cristina pentru transmiterea premiului .

Trebuie si eu sa continui ideea si sa dau premiul mai departe catre alte 5 persoane . Poate asa premiul va face ocolul lumii .

Acestea sunt:

– Manuela

–Missouri si mama ei

–Magda

–Maria

–Dani 

Bobocii cornului

Inca in mustul zapezii , bobocii formati de asta toamna inca , dau semne de nerabdare . Boboceii cornului , la mine inca tanar , ar fi in al doilea an de rod  si al treilea de viata in gradina mea , au inceput cate unul sa plezneasca.Tanjeam sa am si eu coarne in curte (comestibile, nu de altele 🙂 ) , ca de cate ori mergeam in cautarea lor  pe dealuri ajungeam cand nu mai era nici urma .Si ramaneam numai cu gandul la ce mult mi-ar fi placut si mie sa gust cateva cornițe , nu mai mult. Si atunci am hotarat sa imi pun chiar in curte corn , sa-l vad, sa-l ingrijesc , sa il urmaresc (sa ii fac si poze 🙂 ) si sa ii culeg fructele cand se vor coace .Iata-l acum imbobocit:

-pozele au fost facute ieri, astazi erau inca putin mai mult deschise florile, iar zapada mai putina 🙂 ;

-bobocel , detaliu: 

Iar anul asta mi-am luat si trei nuiele de  catina , care deocamdata sunt in casa, in vitrina si au si inverzit, deci sunt vii. Ca am mai incercat intr-un alt an, odata cu cornul , si atunci nu mi-a rasarit nimic.

Vreau sa am in curte si propriul arbust de catina , din acelasi motiv: sa-mi fie aproape, la indemana , sa stiu  ca pot sa gust daca vreau doar putin.

Branduse galbene

Astazi din nou despre branduse.

Nu as vrea sa ma repet , dar tema Life in picture de saptamana asta este despre soldati aurii si mie mi se pare ca brandusele mele aurii , desi nu pot fi asemuiti cu niste soldati, pentru ca or fi ele tari de pot sa desparta pamantul inghetat in bucatele cu acusoarele lor de frunze mici , dar nu agreseaza pe nimeni , nu se lupta (decat poate cu iarna, aha, asta da)  si  nici pentru protectie nu sunt.

Soldateii aurii cu care ma prezint eu sunt mai mult  pentru placerea ochiului si a inimii :

 

Cautand astazi de dimineata pe afara dupa diverse flori , in locurile in care m-as fi asteptat sa gasesc urma de narcise rasarite , acolo unde  stiam ca am avut si anul trecut flori ,

, am dat cu mana sa curat de deasupra moatelor verzi rasarite cele  cateva crengute uscate si pamant  ce le acopereau  si imediat cum am pus mana , am si simtit o ciupitura  brusca , care m-a luat prin surprindere si mi-am tras iute inapoi mana. Ce era?

 

 

Au rasarit urzicile . Pentru mine e o veste buna pentru ca mie imi place mancarea de urzici cu mamaliga si cu hrean , la inceputul primaverii cat sunt urzicile mici . Iata-le si impreuna:  

Afara am fost imbracata tot cu jacheta din stofa  pe care o purtam peste iarna si ma cam incalzisem. E tare cald si cam dintr-o data a venit caldura, la fel cum venise in urma cu vreo trei saptamani zapada toata si dintr-o data . Caldura asta insa poate fi si o capcana  care sa ne prinda cu vreo raceala. Acum e vremea lor, a racelilor :).

A venit primavara

Azi de dimineata nici nu imi venea sa cred ca e primavara, ca in sfarsit atat de asteptata a venit, desi soarele stralucea  pe cerul fara niciun nor , iar in termometru afara inca din zori  temperatura se vedea a fi cu plus. Cu atat mai putin cu cat la iesirea din casa am dat peste asta :

care pare sa fie programata sa apuce sfarsitul lunii mai tot pe meleagurile noastre , asa este de mare, inghetata si statornicita aici ca un mare sloi  .

Soarele m-a impins insa afara si cum eram cam suparata pe aspectul neingrijit din curte,plin de  frunze moarte , ba pe langa gard, inspre strada am gasit multime de gunoaie:hartii, pahar de plastic, pachet de napolitana si multe resturi de tigari   am pus mana pe grebla si pe matura si am strans toata mizeria , am  greblat frunzele uscate sau mare parte din ele , ca unele s-au strecurat printre dintii greblei si au scapat (deocamdata) ,  am taiat crengile ofilite ale tufanelelor care au reusit sa iasa de sub nameti, ca ar mai fi cateva inca neeliberate de soare de sub stratul de zapada , am reparat din foarfeca cateva crengi rupte de zapada grea si am facut inventarul daunelor facute de iarna printre plantele din gradina , dar si al celor ce au scapat cu bine. Bilantul pare sa fie unul pozitiv, pierderile sunt mici, se numara in crengi sau numai parte din planta, parte ce poate fi recuperata si nu in planta intreaga .

O zi de primavara splendida a fost, mai cald probabil decat normalul perioadei (asa zice ca ar fi spus si la tv ca o sa fie, de-aia ii citez , folosesc cuvintele lor) si acum dupa  activitatea de gradinarit  in urma unei cam lungi perioade de inactivitate simt ca efortul  s-a lasat cu ceva durere de spate .De acum incolo asa o sa tot fie :).

In afara de nametele mare de zapada inghetata cine mi-a mai zambit astazi afara? Iata-i:

-brandusa galbena s-a deschis si mai sunt inca cativa bobocei gata sa creasca si sa infloreasca;

-ghioceii care au rezistat eroic au prins si ei si zile mai bune  si acum sunt larg deschise florile ;

-mai am un soi de ghiocei cu floarea mai mare, care infloresc si mai tarziu; aici sunt inca boboci:

-iar doi dintre ei, asezati intr-un loc mai insorit s-au deschis deja si se vede ca au si vizitatori ; din vizitatori se pot observa numai târtițele, erau foarte prinsi de activitatea in interiorul ghiocelului si nu au fost dispusi sa iasa si sa  pozeze:

-si un bobocel de brandusa mov promite sa isi arate in curand floarea in toata splendoarea:

-iar delicatele anemone pe care uneori le vedeam inflorite chiar din decembrie isi ridica inceeet capsorul spre lumina. O sa se arate si ele in curand :

-una din anemone e  mai harnica :

Astea sunt  intamplarile verzi ale pamantului din gradina. Ce se petrece in casa, in fata ferestrelor, e alta poveste, tot plina de culoare. Este -se pare- sezonul in care muscatele cu floare mare s-au vorbit sa se deschida deodata. Le-au placut pesemne cele cateva raze de soare care au incins fereastra langa  care stau si au facut fiecare ici-colo , nu mult, dar macar cate o floare .

-muscata englezeasca roz:

– grena:

-alb-roz:

-corai:

-mov:

-grena cu bordura alba:

Chiar a venit primavara !

Bulbi de primavara

De dimineata , afara, am avut senzatia ca a venit deja primavara. Era soare, dar inca rece , insa fara trilurile pasarelelor care ciripeau pe diverse tonuri , fiecare pe limba ei , nu as fi avut sentimentul de incantare, de trezire  dupa iarna cea lunga si grea .

Oricat de frumoase ar fi florile, oricat de verzi, maiestuosi si frumosi ar fi pomii, arbustii in diverse culori, fara cantecele vesele ale pasarilor, fara zumzetul insectelor,  frumusetea naturii ar fi incompleta.

Printre frunzele uscate ramase pe straturi de asta toamna, si-au scos coltisorii frunzitele subtirele si ascutite ale crocusilor ; iar unul are si un boboc galben deja. Vedeti? A fost de ajuns un ghiocel ca si alte flori sa ia startul dupa el. 

 

 

 

Bobocul galben al unei branduse :

 

 

Si cateva narcise au spart in doua pamantul , grabite sa iasa la lumina .Ah, cat or fi asteptat si ele clipa asta!

 

Si bietii ghiocei care in urma cu o saptamana erau doar boboci, dupa ce au mai trecut prin cateva nopti extrem de geroase, care au si lasat ceva urme pe trupusoarele lor firave (se vede culoarea tulpinitelor usor ingalbenita? este de la inghetul din saptamana pe care am incheiat-o ), acum au reusit sa isi deschida clopoteii -florile .Una dintre ele se pare ca a si fost testata la gust de o gainuta sau cocos dintre cei pitici, care umbla liberi prin curte .

 

Ei, dar ziua de astazi a fost programata pentru facut ordine printre jardinierele sau ghivecele care au iernat in beci cu bulbii de begonii si de gloxinii in ele. Asa ca am adus gramada de cutii (de plastic) si am purces la curatirea bulbilor, schimbarea pamantului vechi, secat dupa consumarea pe timpul verii trecute a substantelor nutritive din el si deshidratat  dupa perioada de seceta de peste iarna. cu altul nou, imbogatit .

 

In ghiveciul fotografiat mai jos se vede un bulb mare de gloxinie. Pe timpul iernii au stat la beci , la loc racoros (poate in jur de 10 grade Celsius) si intunecos, fara apa . Acum la apropierea sezonului de intrare in vegetatie ii aduc in casa la lumina , dupa ce mai intai curat fiecare bulb in parte cu o periuta mica( de dinti) , astfel incat sa verific daca mai este viu, daca nu s-a uscat sau nu a putrezit, daca nu e mancat de diverse insecte sau daca nu e infestat de boli . Daca bulbul pare sa fie in stare buna dupa curatare il pun in acelasi vas in pamant nou , ii dau un strop de apa cat sa simta inviorare si…succes!

 

La fel si cu bulbii begoniilor :

 

Dupa curatare , inspectia vizuala si olfactiva, ca i-am si mirosit :

 

Unii dintre bulbi deja pornisera inca de la intuneric in startul de primavara (se vad in centru cateva frunzulite roz, foarte mici)  :

 

O  poza de final , inainte de reingroparea in pamantul proaspat :

Este o operatiune ce necesita rabdare , mi-a luat vreo doua ore, poate si mai bine , timp in care m-am si umplut de praf din cap pana in picioare (si in papuci aveam pamant la sfarsit)  atat de la pamantul care se uscase si atunci cand a fost rasturnat, golit din jardiniera a ridicat un norisor de praf ( ca nor nu era, era mititel ) , cat si de la periatul fiecarui bulb in parte , de pe care, de asemenea s-a ridicat pamantul uscat sub forma de praf . Dar la final rezultatul a fost pozitiv in sensul ca numai un bulb de begonie s-a distrus peste iarna , s-a uscat si a ramas din el numai o coaja goala . Restul sunt in stare buna si sper sa faca flori frumoase si in anul 2012 .

 

 

 

Cantece

Pentru seara de 8 martie , eu am avut pofta sa ascult melodii din copilaria mea, cantate in limba franceza . M-au uns pe suflet sa le ascult , am mai si fredonat pe ici pe colo , mai ales ca la Joe Dassin sunt scrise si versurile :

Prima melodie,

Et Si Tu N’Existais Pas :

 

Iar dacă tu n-ai exista

Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând

Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Aventuri trecătoare adormite în braţele mele
Pe care nu le-aş putea iubi niciodată
Şi dacă tu n-ai exista
N-aş fi decât un punct în plus
În această lume care vine şi pleacă
M-aş simţi pierdut
Aş avea nevoie de tine

Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi cum aş putea eu să exist
Aş putea să mă prefac că sunt eu
Dar n-aş fi real
Şi dacă tu n-ai exista
Cred că aş putea găsi
Secretul vieţii, întrebările
Doar pentru a te crea
Şi pentru a te privi

Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând

A doua melodie :

Paroles, paroles

La multi ani tuturor fetelor si doamnelor!

Expozitie de pasari

Astazi seara mergand pe strada ma gandeam cat de frig este, atat de frig incat imi inghetase mana pe sacosa pe care o aveam cu mine, cand ce imi veni idee ca sunt zilele babelor. ”Ah, ce baba uricioasa ” mi-am zis in gand, dar oare…in ce data suntem? Sa fie 5? Sa fie…cat? 7 ??Ah, da, grozav, pe 7 in fiecare an imi alegeam eu ziua in care sa fiu baba, mi-a placut mie cifra 7. Prin urmare , uricioasa care a facut ziua rece cu dinti aspri de ger am fost chiar eu :).Numai dupa ziua de astazi cand m-am cam zburlit la servici la una din fetele care a incurcat hartiile , cred ca s-ar gasi cineva care sa aprobe ce am scris . Munca cu hartoage e foarte grea .

Nu v-am povestit insa ca duminica am fost la Breaza la expozitie de pasari de rasa. Imi place sa merg in fiecare an, numai ca uneori din cauza ca nu isi fac publicitate suficient incat sa pot afla si eu, mai pierd cate un an.

Insa in ultimii ani mi s-a parut ca am tot vazut cate ceva nou; anul asta pe langa rasele obisnuite de gaini, care oricum imi plac si imi place sa le revad an de an , de bibilici si porumbei , rase din care nu am fotografiat chiar toate varietatile si marimile si culorile, ci numai pe cateva, anul asta am vazut nou si fazani divers colorati, foarte agitati in custi, astfel incat desi ei erau frumosi nu au prea iesit pozele grozav .

Numele raselor de pasari nu le-am retinut. Am scris numai numele catorva din care am avut si eu (cum este viandotul pitic) sau al caror nume l-am fotografiat si asa am putut sa il scriu corect.

Paunii erau foarte galagiosi, scoteau niste tipete de rasuna sala, incat ma intrebam initial cine urla asa tare. Era o pereche de paun cu paunita albi si alaturi paunul albastru si paunita cenusie . Dar frumosi, ingrijiti.

In  urmatoarele doua poze  sunt fazani:

Erau agitati, nervosi, cred ca nu erau obisnuiti sa stea inchisi in custi nespatioase si fotografiati (nu doar de mine) ca niste mici vedete :

Porumbei erau in cateva combinatii de culori, din care, din nou, eu am fotografiat numai cateva:

Cateva rase de gaini de marime mai mica, mai jos cu penele ca picurate cu stropi de vopsea :

Cele din poza de mai jos sunt urmatoarea tinta de pasari de rasa pe care mi-as dori sa le obtin in curtea mea. Se numesc matase japoneza si exista si albe si negre, aici numai varietatea cu pene roscate :

Cucuriguuu! Viandotul pitic avea ceva de comentat:

Gat golas de Transilvania :

Gaini albe frizate de la natura :

Si pasari ale cerului :

Parca e mai bine in libertate  decat ingrijit, bine indopat, dar inchis intr-o cusca la dispozitia altora .

Inocenti

Vine primavara. Mai avem un hop cu o ninsoare , pe care zice-se trebuie sa o asteptam pregatiti cu lopeti intr-o zi , doua si apoi sa speram ca am scapat. For good 🙂 ( sau for varza , cum ar zice un amic care iubeste atat de mult limba romana incat cand o aude presarata cu englezisme ,  are cate o replica usor acida ).

Vine primavara , atat am asteptat-o cei mai multi , insa ma gandesc acum cu tristete la cei care au traversat toata iarna, asteptand si sperand la zilele frumoase si insorite si care in mod tragic au disparut tocmai acum, in pragul trecerii spre ea , cu adevarat frumoasa frumoaselor .Ma gandesc la doi bieti pui de om despre care  probabil ati auzit cu totii la televizor si v-ati mirat , smulsi din viata de catre cel ce trebuia sa le fie protector , ma gandesc la cativa oameni aflati intr-o frizerie care s-au trezit impuscati, omorati sau raniti de catre un semen smintit de-al lor si la multi altii ca ei, despre al caror caz nu s-a facut  publicitate in presa . Ma gandesc si la o biata mierla pe care am vazut-o astazi zacand pe zapada, probabil vreun catel sau pisica au pus gheara pe ea si care nu va mai apuca sa cante si sa ne incante in primavara ce va veni in curand.

Traim intr-o lume salbaticita cu oameni smintiti si nu cred ca exista solutie pentru a-i identifica, controla  si trimite in locuri izolate pentru bolnavi psihic cum sunt ei , inainte de a face grozavii si indurera pe cei apropiati din jurul lor sau pe cei care s-au aflat la momentul nepotrivit in preajma lor. Oamenii care fac rau iremediabil altor oameni, mai sunt ei oameni? Nu mai sunt. Omul , fiinta superioara este dotat cu judecata ,poate discerne binele de rau si  poate opta catre solutia morala , civica , catre care a fost instruit prin educatie la scoala. Oamenii care au comis grozaviile ultimelor zile erau oameni maturi, adulti in jurul varstei de 50 ani, trecusera prin scoala , nu erau niste analfabeti ,pareau oameni responsabili , cu loc de munca  (coincidenta , amandoi ucigasii  erau soferi , unul de taxi si altul de autoturism al unei institutii publice ), ah, dar sufereau din dragoste . Mare boala dragostea, dar si pierderea ei .Cred ca este o tema vasta de studiu psihiatric si psihologic , probabil a fost si dezbatuta si disecata de multe ori, insa pana acum spre nestiinta mea.

Eu insa ma gandesc cu tristete la cei care nu au mai apucat , asa, pe ultimii metri sa se bucure de bucuria primaverii. Al caror suflet in mod nemeritat a fost ranit profund de oamenii in care si-au pus toata increderea . Mi se pare atat de trist sa mori in zorii primaverii, cand toata natura abia se trezeste la viata , cand  toti ne-am bucura sa reinviem odata cu ea , inocenti , ucisi,  unii oameni nu se vor mai putea bucura .