Eu si gradina

27 Iunie 2012

Insecta

Filed under: copaci, insecte, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:51 pm

Am gasit astfel de insecte atat in pomi, pe frunze , cat si in iarba sau pe alte diverse  flori de gradina. De cand am vazut-o prima data, m-am gandit ca antenele pe care le are in ceea ce eu cred ca este capul, partea din fata a corpului ei , o fac sa semene cu amenintatoarea căpușă. Prima data am luat-o cu tot cu frunza pe care statea in pom si am vrut sa o duc la gunoi. Apoi m-am gandit ca fiind inca vie in gunoi, ar putea incerca sa iasa de acolo si s-ar putea agata de mana altui om care ar arunca in pubela ceva si in cazul in care insecta chiar este capusa, as face poate involuntar un rau. Si atunci am pus frunza jos cu capusa pe ea si am strivit insecta.

La fel astazi, am vazut doua astfel de insecte si au avut aceeasi soarta nefericita.

Dar or fi ele capuse? In pozele de pe net, nicio capusa nu arata ca insecta gasita de mine. Iat-o :

O insecta
Din profil
Din față

Voi stiti ce ar putea fi ? Am ucis oare o insecta inofensiva ?

23 Iunie 2012

Sarcini suplimentare

Filed under: animalute, Viața grădinii — Etichete: — Mihaela C.P. @ 10:15 pm

Inceputul unei seri ce se anunta furtunoasa, cu tunete si fulgere si, sper eu si cu ploaie, ca sa mai ude din recoltele incinse de caldura si dornice de o baie racoroasa , m-a impins in casa mai devreme. Altfel, toata saptamana care se incheie acum am ajuns  seara in casa numai cu putin timp inainte de ora zece.S-au tot gasit treburi de facut si cine are gradina sau plante in ghivece stie cum e vara pe arsita , cand nu poti amana ca in restul anului udatul lor pentru o zi cu mai mult timp liber. In plus a mai aparut o ”sarcina” neasteptata.

Stand intr-o seara in gradina aud niste scartaituri parca, niste sunete ce la inceput am crezut ca ar putea sa fie de la puisorii mei de gaina. Cu o privire scurta i-am identificat rapid si am vazut ca nu sunt in nicio dificultate, iar sunetul nu provenea din grupul lor .Dar scartaitul se repta: cand mai sonor, cand mai slab…

Aaa, mi-am zis, o fi vreo pisica din vecini (am o vecina care are o multime de pisici, fete si baieti , nesterilizati, care se inmultesc an de an intr-o veselie si pana la urma cum, necum se intampla ceva cu ei si mai dispar) care si-o fi facut culcus in pod la noi si o fi adus pe lume pisoi. Cu ea, m-am gandit, pisoii sunt in siguranta. Va sta cu ei o vreme in pod, apoi cand vor creste, probabil ii va  lua.

Dupa o vreme scartaitul pisicesc a incetat si mi-am zis ca pisoiul o fi fost hranit si si-o fi facand siesta , somnicul de dupa mancare.

Insa a doua zi iar s-a repetat povestea. Mieunatul tot mai prelung si insistent ne-a facut sa cautam in pod urmele fapturii, probail un pui de pisica.

Am gasit intr-un cotlon, printre cutii un pisoi mic, negru, pricajit si singur singurel. Am cautat prin casa o cutiuta in care sa ii punem un pic de laptic, dar ce sa-i pui?Pisoiul sa fi avut poate vreo doua zile si habar nu avea cum sa manance. Am cautat o siringa cu rol  de biberon de pisoi si asa am reusit sa hranim un pic puiul care cred ca era abandonat si  infometat.L-am lasat insa in pod, acolo unde l-am gasit , ca in cazul in care pisica mama va veni sa il caute sa il si gaseasca.

Am auzit prin zona o pisicuta miorlaind dupa puii ei, dar prostanaca uitase pesemne unde i-a facut si ii cauta peste tot numai in pod la noi ba. Era si tare mititica, probabil o fi fost si ea inca puiandru si o fi fost luata prin surprindere de aducerea pe lume a pisoilor si in starea de confuzie in care se afla o fi uitat pe unde a fatat .La noi in curte de obicei nu calca labuta de pisica, pentru ca nu e bine primita de cainii casei care au pus pe fuga toate pisicile cartierului si li s-a dus vestea. Insa asta, s-a cocotat pe gard, prin pomi , cumva si a reusit sa ajunga in pod, la adapost si-o fi zis ea. Oricum , ceva cu ea s-a intamplat, si nu ceva fatal, ca e in viata, daca cea pe care am zarit-o eu miorlaitoare o fi, ca se pare ca n-a mai revenit pe la locul faptei. Sta prost cu simtul orientarii.

Si uite asa m-am ales cu sarcina noua de  ingrijitor de pisoias sugar. Dimineata ma trezesc mai devreme ca sa ma duc in pod cu ”biberonul” de laptic sa hranesc puiul de pisica. Cand vin acasa de la servici, nu mananc eu pana nu hranesc intai pisoiul. Seara alerg sa nu ma prinda intunericul pana nu ii dau laptic . Este o sarcina in plus.

Cand am gasit pisoiasul?Sa fi fost duminica parca.Da, pe 17, cand i-am si facut poza:Bebe pisoi

Neclara, ce e drept, asta e insa cea mai buna dintre toate pe care i le-am facut atunci.

Intr-una din zilele urmatoare, posibil sa fi fost chiar luni, dar posibil sa fi fost si marti, in timp ce stateam cu pisoiul in pod pe inserat sa il hranesc , mai aud un miorlait, de data asta si mai stins. Pisoiul negru cam miorlait, cand nu dormea  si cand nu avea ”biberonul” la gura , miorlaia. Printre doua miorlaituri sonore de-ale sale, se auzea insa si altul mai rar si mai stins din alta parte . Am chemat repede ajutor sa vina sa se bage in intunecimea podului si sa scotoceasca si dupa celalalt suflet, posibil tot singur care striga dupa mama lui si dupa ajutor. Si am mai dobandit astfel o sarcina in plus , un alt pisoias, de data asta tot un urat, dar gri tigrat .Ce sa-i faci bietului sufletel? Sa nu incerci sa il ajuti?

Si uite asa i-am adoptat pe amandoi. Insa pe miercuri, ceva s-a intamplat cu primul pisoias, cel din poza, a devenit moale , nu a mai mancat si s-a stins. Joi dimineata i-am gasit pe ambii pisoi inghesuiti unul intr-altul , insa numai unul mai respira .Tigrutul, deocamdata fara nume, are o pofta de mancare foarte buna, impinge cu labutele in mana mea cand mananca si trage din ”biberon” .Cum are tot mai multe zile, ma gandesc ca si nevoile lui de laptic sunt mai mari, pe masura ce si el creste si nu prea stiu cat sa ii dau, daca ii ajung sau nu cele zece unitati (parca mililitri ar fi)  din siringa .

L-am scos si afara la aer, la plimbare prin curte si prezentare cateilor. Ei curiosi, au vazut ca eu tot urc la pod si din pod se aud sunete ciudfate , iar cand au vazut mica aratare, tare s-ar mai fi repezit sa mi-l smulga din mana si sa il intainda ca pe o jucarie a lor , dar l-am pus jos si i-am atentionat pe fiecare in parte ca nu are voie sa se apropie , sa atinga pisoiul. Daca ar fi fost o pisica mare, nu ar fi primit-o, dar cum l-or fi vazut pe pricajitul asta amarat, cum abia se târa, mai mult orb prin iarba inalta ca o padure pentru el  si miorlait , i-a induiosat si pe catei si deocamdata se pare ca il accepta. Oricum azi ca am avut timp mai mult am stat cu el prin curte circa o ora si am incercat sa il invat sa se tina dupa mine.Deocamdata imi identifica cu succes papucul , pe care cum il vede , il urmeaza . Dar el ar fi alergat si dupa catei, alergat e spus mult, un mers târaș mai grabit putin , asta inseamna la el alergat , insa deocamdata cum cateii nu au voie sa relationeze cu noua faptura, cunoasterea reciproca ramane o curiozitate si pentru unii si pentru celalalt . Si desi nu imi plac pisoii gri tigrat , astuia mic care ne-a picat in pod, ii gasesc diverse trasaturi frumoase.

Vi-l prezint  🙂 :La pas voinicesc
Prin iarba mare  cat el

IntalnireProbabil ca o sa il mai intalniti si in alte viitoare poze, daca o sa fie sanatos si sa  traiasca .Si el , si autorul blogului, adica eu :).

13 Iunie 2012

Vara nu dorm

Filed under: filme, muzica, tv — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:56 pm

In ce priveste muzica, fiecare este cu preferintele lui si uneori , daca vezi pe cate un blog melodii incarcate care te invita sa le asculti, daca nu ai starea necesara , le ignori. De-asta eu nici nu prea incarc melodii, ca fiecare daca vrea sa asculte ceva da cautare repede pe youtube si gaseste ce doreste, nu ce ofer eu .

Insa uneori …ma mananca degetele si urechile si cant, cant cant (fals, cum altfel? dar fredonez mormait cate un vers, mai mult pentru mine, sa nu deranjez si alte urechi) si atunci imi zic: poate si altuia i-ar placea!

Eu am auzit melodia de mai jos in masina unui tip tinerel .Si chiar ma gandeam: e, de-ale tinerilor de azi. Dar cand a ajuns la refren, mi-a placut atat de mult…atat de mult…incat cum am ajuns acasa am cautat pe youtube si va dau si voua sa ascultati. Daca rezistati, ascultati pana la capat , refrenul la final e si mai frumos interpretat 🙂 :

Eu vara nu dorm 

9 Iunie 2012

Cine sa fie?

Filed under: flori, Trandafiri — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 2:27 pm

Cei care au suportat cu stoicism , frumosi , cu petale curate, stralucitoare sub stropii grei si neafectati, ploile lungi de mai , ploi care au muscat putin si din primele zile reci (din cauza lor) de iunie ? Cine sa fie?  Petale rosii, roz, galbene, portocalii, invelind staminele  pline de nectar , la care au acces numai preparatoarele speciale de dulceturi naturale , culese din flori alese , cu izuri fermecate .

Ii vedeti mai jos , intai pe ploaie , inveliti de apa, ca florile mesterite si acoperite cu strat subtire  de lac in incercarea de a imita si reda frumusetea lor :

Roz
corai
Rosu
pictat

Eu nu stiu sa aiba vreun nume de botez , dat de vreun descoperitor al retetei prin care s-a obtinut forma si culoarea lor . Sunt numai simplu, trandafirasii . Si nu, nu ii alint , le spun asa pentru ca nu sunt trandafirii , ci sunt acei trandafirasi pe care ii vedeti uneori in ghivece mici , fie prin piete , prin magazine sau in gradini , scunzi , cu flori , frunze si tulpini mici . Pana acum nu mi-au crescut mai mult de 20-30 cm , desi ii am in curte de cativa ani, deci sunt niste specii pitice , rude mai mici ale trandafirilor  .

Roz insorit

Dupa ploi, s-au deschis mai multi :

Corai insorit
Corai deschis
Intre boboc si floare
Mic buchet
Galben luminosBoboc galben
Galben caisa
Portocaliu
Cu urme albe pe petale
Rosu
Petale arse de soare

Ei au fost primii din familia rozelor, care si-au facut aparitia in gradina mea. Anul asta frigul si ploile prelungite din luna mai , au dus la intarzierea infloriririi trandafirilor mari. Unora chiar, imbobociti, li s-au umplut de apa bobocii si au putrezit . Dar dau semne de revenire , asa ca in curand vor fi trandafiri (sper ca frumosi ) si in curtea mea .

 

3 Iunie 2012

La piscina

Filed under: gradina, Pasari, Viața grădinii, vremea — Etichete:, , , , , , , — Mihaela C.P. @ 2:47 pm

Caldura mare….

Dupa ploile ce pareau interminabile de pana mai ieri, pamantul mai este inca ud de la ele, au aparut si cateva semne blande vestitoare ale verii. Unul din ele, inca de dimineata, si-a intins prin fereastra bratele calde, invaluite in lumina puternica , da , el,  soarele, cel dorit  si mult asteptat. Am dat o tura prin curte, inca imbracata in costumatia de noapte ca sa iau pulsul vremii si sa masor cu propriile-mi simturi temperatura de afara. Daca ieri am crezut ce se prevestea pe net, yahoo weather, buletinul meu preferat in materie de stare a vremii , si m-am pacalit, plecand de acasa imbracata numai intr-un tricou cu maneca lunga, care mi-a fost insuficient pentru temperatura inca rece de afara ,am zis ca astazi sa ma si informez pe pielea mea :). Nu mi-a fost rece de dimineata, asa ca am sarit in black-jeansii cei mai la indemana pentru o deplasare comoda si am ales un tricou cu manecuta scurtuta.Scurtuta ca era mai scurta decat scurta 🙂 (explicatie pentru cei care nu agreaza diminutivele). Am facut plimbarea duminicala prin oras;  in centru agitatie mare, fiind primul sfarsit de saptamana din luna, primaria a inchis circulatia in zona centrului civic din oras si a organizat targ, asa cum se tot intampla de vreun an incoace la inceputul fiecarei luni , iar cu ocazia zilei copilului si cateva manifestari sarbatoresti: copii cantand pe scenaa, desene pe asfalt, diverse activitati pentru copii. Primarul era si el prezent si zambitor . As fi vrut sa imi iau si inghetata Magnum double chocolate de care v-am mai spus ca imi place, dar la singura lada a firmei care o comercializeaza si pe care o stiu eu in zona, nu avea. Asa ca m-am intors acasa destul de incalzita si fara sanse de racorire.Am baut cam o jumatate de sticla de apa si am mancat ciocolata , simtind in acelasi timp o vina apasatoare ca stric cu ea dieta cu care ma caznesc de ceva vreme sa mai pierd cateva kilograme . A, si inghetata ar fi stricat , poate programul dietei, dar inghetata nu intra in alimente nepermise, dimpotriva, o consider un aliment necesar si util pentru sustinerea si incurajarea optimismului pe parcursul diverselor evenimente, fie ca sunt cure de slabit, fie inceput greu de saptamana de lucru . A, apropo de lucru, ieri am fost la liceu, fostul loc in care am invatat eu din clasa a IX a pana intr-a XII , la intalnire de 25 de ani de la absolvire. Nu au venit foarte multi dintre fostii colegi , e drept ca nici eu nu am fost data trecuta la intalnirea de 20 de ani de la absolvire , dar cei pe care i-am vazut, un fel de oglinda a mea, in care mi-am dat seama cam cat trebuie sa ma fi schimbat si eu (e, inca nu asa mult) aratau bine. Unii au ajuns medici, altii directori in nici nu mai stiu denumirile institutiilor lor , cativa sunt si patroni, dar pe o buna parte dintre ei nu i-am vazut, probabil ca au foarte mult de lucru ca sa e viata unui patron, el munceste si raspunde mai mult decat toti ceilalti din unitate , unul dintre acesti directori, un tip care nu parea prea indraznet  este casatorit cu o vedeta tv, o alta fosta colega cu un cunoscut reporter (rebel, a zis ea). Altii inca studiaza , incercand sa dobandeasca o noua calificare, in fine, dintre fostii profesori, ca au fost invitati si ei , cati au putut fi contactati , fosta mea diriginta , o femeie inalta, aspectuoasa (nu neaparat frumoasa) impunatoare si  bine facuta, cu voce puternica , ne-a anuntat ca e posibil sa fie ultima intalnire la care ne vom vedea, ca tocmai a trecut peste un infarct in primavara acestui an. Uitandu-te la ea, nu ai zice ca ar putea sa fie bolnava, dar aparentele nu arata intotdeauna adevarata stare . Iar fostul profesor de istorie, toata lumea il stie de Biță si mai putin dupa numele lui , acum senator ajuns in acest post nu datorita meritelor lui, ca nu il cunostea un intreg judet sa ii acoarde atatea voturi, iar in oras nici nu prea era simpatizat , fiind un personaj arogant, rebel in tinerete  si cu tupeu , ci datorita voturilor pe care le-a atras la ultimele alegeri PD-L prin simpatia fata de presedintele Basescu , acum aflat in campanie electorala pentru o alta formatiune politica , ca omul este traseist , a spus-o chiar si el , si-a facut timp sa vina la intalnire si sa spuna cateva cuvinte si el, printre care recomandarea ca si prin munca noastra de zi cu zi sa facem ceva  ce ne place. Si fosta diriginta ne-a indemnat sa ne mai vedem si de viata noastra, de hobbyurile noastre, ca munca si serviciul se dovedesc in final mari  consumatoare si risipitoare de timp de viata.

Dupa plimbarea prin oras am venit acasa cu gand de legat rosiile. Am zis: astazi alta treaba n-am, asa ca macar atat pot sa fac. Si m-am dus cu oarece elan, doar oarece ca a fost mai mult de nevoie, bietele rosii avand urgent nevoie de sprijin, decat de voie , in solar la ghemele de sfoara agatate in cui, in  asteptare de catava vreme . Am apucat sa leg cateva fire, insa pe masura ce inaintam, mi se facea tot mai cald , stand si aplecata, ma lua cu ameteli, asa ca am decis sa las balta rosiile, e prea cald si sa ma retrag la umbra, in casa, unde , iata-ma, ma ”vedeti” acum, un pic trecut de ora pranzului, adica.

Eu- la umbra, insa altii, mai norocosi  se racoresc chiar la piscina.  Norocoasa noastra , iat-o:Gasca la piscina
Gasca alba
Gasca alba
Scundare cu capul sub apa
Ce placere!
Gata!
Facem aer cu aripile

Ii place la apa…si iarna, cum prinde un vas mai mic cu apa, se baga in el sa se scalde . Acum, pe caldura, i-ar fi placut un iaz, dar in lipsa lui, i-am amenajat ei, special o piscina .Pe care nu stie sa o pastreze curata mai mult de o jumatate de ora, pana la prima scaldare in ea  , ca deh,  e gasca.

Blog la WordPress.com.