Eu si gradina

15 iulie 2012

Dimineata tihnita

Filed under: animalute, Pasari, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 12:49 pm

In gradina, pozele cele mai reusite ies dimineata.Atunci au florile petalele proaspete, deschise , fata de orele serii cand sunt uneori trecute sau cu petalele stranse , de nici nu ai mai zice ca au aspect de floare.

Asa am iesit si eu ieri de dimineata, sambata tihnita, sa incerc sa fac cateva poze,  daca se va  gasi ceva interesant.Florile cam toate au mai fost fotografiate, dar am zis: hai sa mai incerc, nu se stie cand apare ceva.Am dat click-click, in poza a intrat si pisica.Poza dimineata

Pisica e si ea un personaj cu caracter in curtea asta, care uneori isi face aparitia in poze , ba chiar imi mai strica si cate una-doua, cum s-a intaamplat azi cand eu vroiam sa fotografiez un fluture amiral, cu aripile frumos deschise si tocmai atunci, s-a bagat si ea, care vazuse fluturele cam o data cu mine si in timp ce eu vroiam sa-l prind in poza, si ea a vrut sa il prinda …in gherute.Si fluturele a zburat si uite asa s-a dus cu poza mea.Dar or sa mai fie ocazii , nu m-am suparat pe ea.

Ieri insa a preluat pisica conducerea in materie de pozat.Adica de fotomodel la pozat. Din clipa de tihna si relaxare in care ne aflam, si eu, si ea, vazand o scarita de lemn si-a intins gherutele pentru a-si face manichiura.Ascutitorie de gherute

Dupa care, dintr-un salt o vad ca tresare si zduuup, se urca cu viteza in pomul din apropiere .

Pisica in pom

”Ah, (pare sa zica in figura urmatoare) era ceva , dar a zburat! Cred ca o sa ma dau jos din pom, parca nu se mai vede motiv sa stau aici…”

M-am suit degeaba in pom, vrabiuta a zburat

….Dar…a aparut alta  vrabie ?

”Asta promit ca nu o sa imi mai scape! ”(si fuga in sus, pe creanga groasa a pomului, dupa vrabie).

Mai sus a aparut altceva

Pisica versus vrabiuta

Vanatoare

”Opa! Dar cum sa fac sa ajung la tine? ”

Un pui de vrabie care se pare ca inca nu cunostea pericolele din copaci, s-a asezat pe acoperisul chioscului din curte si a stat o vreme, poate un minut , a privit la pisica, pisica a privit puiul de vrabie si chiar i-a si spus cateva ”cuvinte cu voce tremuranda ”. Un minut  e un razgaz destul de mare, in care un vanator cu gherute si dinti ascutiti ar fi putut sa il insface.Dar…nu a fost sa fie.Vrabiuta statea pe plasticul neted si alunecos pe care pisica il mai probase in frageda pruncie si desi la mica distanta de mustatile detectoare ale mâței , puiul de vrabie a experimentat intalnirea de la mica distanta cu pradatoarea , i-a facut in sâc si i-a scapat.

Da, si el, a doua posibila prada in numai cateva minute.

Ce sa-ti fac mâță, norocul tau poate cu alta ocazie!

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.