Eu si gradina

11 August 2012

Lumea virtuala

Filed under: Fără categorie — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 3:21 pm

Nu mai citisem un roman de mult, mult timp. Cred ca ultimul, de care nu imi mai aduc aminte (titlul, ca oricum continutul, povestirile nu le retin decat in linii foarte mari si vag) a fost citit pe vremea studentiei mele, adica in urma cu vreo 15-20 de ani (ce mai baba! 🙂 ).

Si nici  nu imi mai trecea prin minte sa reincep sa citesc romane, beletristica.Povesti de viata aflu oricum direct din viata , din jurul meu, ba inca mi se intampla uneori sa mi se mai ceara si cate un sfat, o parere cu privire la diverse situatii. Asa se intampla cand te babesti, lumea incepe sa aiba incredere in judecata ta si sa te consulte :).

Dar in lumea vasta a internetului m-am imprietenit cu Diana , si cu ea printre altele si altii. Dianei ii place atat de mult sa citeasca romane, incat m-a incurajat si pe mine sa o fac si intr-o zi pe la inceputul acestei veri, m-am gandit ca nu ar fi rau sa mai deschid si eu din cartile din biblioteca proprie , adunate in colectii , pe edituri de-a lungul timpului, ca rau nu are sa imi fie .Mai pun un smiley :).

A fost greu inceputul .Iara pun :).

Am luat o carte , nu-i retin numele care era despre o batrana bolnava care nu iesea din casa deloc si care isi mai amintea sau poate chiar povestea mai tinerei femei care o vizita din viata ei.Nu mi-a placut deloc subiectul . Cartea nu imi crea o stare buna, nu ganduri triste  doream de la o carte , nu atmosfera posaca , prafuita, cu miros de incaperi neaerisite . Am lasat cartea si am inceput sa rasfoiesc din ochi printre cartile din fosta editura (nu stiu daca mai exista) ”Biblioteca pentru toti”. Am destule carti din aceasta pe care nu le-am citit si am zis ca as putea sa incerc cu autori celebri.Mi-a cazut in mana ”Captiva” lui Marcel Proust.  La o prima vedere mi s-a parut incurajatoare , asa ca am luat cele doua volume si am purces la citit, afara, la umbra visinului in zilele libere din ajunul si  de sarbatoarea  Rusaliilor .Am parcurs nu cu foarte mare usurinta volumul intai, destul de greoi scris, cu fraze foarte lungi, uneori cate o fraza pe o intreaga pagina, ceea ce e greu de urmarit si inteles , cu personaje foarte multe care apar intruna .Mi-am zis ”nu-i nimic”, volumul intai poate va fi introductiv, iar in volumul al doilea poate va intra in subiect. Hehe, da de unde? In volumul doi e si mai plictisitor, personaje noi apar din nou, personaje lipsite de interes care se perinda in timpul unei petreceri si o tot lalaie asa scriind despre ele, tinutele lor, viciile, muzica, in fine, este o carte in care personajul principal este chiar Marcel, probabil  autorul , indragostit in tinerete de o femeie cu care traieste in concubinaj in perioada inceputului de secol XX, cand nu era ceva obisnuit , ca sa nu mai zic si moral asta, dar care vorbeste foarte mult despre alte personaje, ca o retea arborescenta, un ramuris tot mai des , mai vast si mai dificil , ba pentru mine chiar neplacut de urmarit, personaje  care chiar cred ca au fost si reale , mult pe langa subiectul cartii. Nu am terminat nici cartea ”Captiva”. Nu mi-a placut si am lasat-o balta pe la jumatatea volumului al doilea, nu cu foarte mult inainte de final. Dar nu am mai avut dorinta si rabdare.

Mi-am zis atunci ca trebuie sa caut la librarie ceva sa imi faca placere. Poate in carti scrise recent , povesti din timpurile noastre .

Si am ales o carte scrisa de o autoare de origine germana, care a obtinut in anul 2006 premiul german de carte. Katharina Hacker, ”Suflete pustii”. Am ales o carte premiata ca sa am certitudinea ca voi nimeri ceva ce altii au apreciat si poate si mie atunci mi-ar placea.

Si da, am ales bine, mi-a placut aceasta carte. In timpul in care am citit-o , umblam ca vrajita de ea, in weekend ma invarteam de colo colo cu gandul sa termin cat mai repede ce aveam de facut ca sa revin la ei, la Jakob, la Isabelle , la Jim , la povestile lor. Pe ici , pe colo am remarcat si cateva greseli de traducere  si ce mi s-a parut amuzant a fost ca mai multe personaje, numai barbatii parca se tot impiedicau. La propriu. De cateva ori autoarea povesteste cum s-au impiedicat, au cazut sau nu diversi barbati. O carte despre barbati impiedicati, pare sa fie .

Dupa ce am terminat-o insa, am simtit nevoia sa caut altceva si m-am dus iar la librarie. Vechiturile de acasa inca nu ma atrag , poate altcandva. Insa si in librarie am optat tot pentru o carte veche ,  scrisa de una dintre surorile Bronte, stiind ca am mai citit ”Jane Eyre” si mi-a placut, scrisa tot de o Bronte , nu mai stiam care dintre ele, ca sunt cateva, trei oare ?Nu mai stiu ”Evelina” de cine este scrisa, e tot o carte care mi-a placut, despre care nu am gasit nimic pe internet si care eu aveam impresia ca a fost scrisa tot de o Bronte. Posibil sa gresesc, voi verifica asta.

In fine, am inceput cartea Bronteei , Anne, carte pe care nu o aveam in colecctie si care nu imi displace.Nici nu ma innebunesc dupa ea, dar merge , merge usor. Insa azi, sambata fiind m-am dus iar la librarie. Aveam eu in cap o carte pe care sa o caut, insa nu am gasit-o. Ba mai mult, vanzatoarele habar nu aveau nici de ea, nici de autorul ei, iar cat timp am stat in magazin au tot strigat una la alta povestindu-si despre parfumuri si alte cumparaturi, in gura mare. Nu era deloc atmosfera potrivita pentru o librarie, dar…asta e! Am stat insa cateva minute bune, cautand printre toate titlurile.

Stiam ce nu vreau de la o carte si anume: nu crime, nu scenarii de groaza, nu carti sfatoase. Vroiam o poveste. Si am luat trei. Sa am o vreme povestile mele. Cum am ajuns acasa, am deschis cartile , fara intentia de a le incepe pe vreuna acum , pana nu o voi termina pe Anne Bronte . Insa una dintre carti m-a amuzat atat de tare, incat desi in timp ce o rasfoiam aveam masina de spalat rufe in functiune, am lasat tot si rufe si mancare si amuzata teribil , ba uneori chiar razand cu adevarat m-am avantat in poveste :

Sa fie de dragoste?

In carte este vorba despre o poveste nascuta pe internet , dintr-un mail trimis din gresela la adresa nepotrivita. Totul e un schimb de mailuri, dialog intre oameni care nu se cunosc, nu s-au vazut, dar isi inchipuie fiecare despre celalalt cate ceva si la un moment dat , desi la inceput grijulii sa nu dezvaluie detalii despre vietile lor , ajung sa se destanuie si intre ei se naste o legatura, o prietenie sau poate (voi vedea mai tarziu) o dragoste . Toti  utilizatorii de internet , blogari sau messengeristi sau facebookisti 😛 se pot regasi putin in aceasta carte, care se refera la modul de a relationa din timpurile noastre.  Si care pe mine ma amuza si imi place la nebunie. O carte care mi-a facut azi o zi buna !

A, si inca ceva. Autorul cartii este tot de origine germana, la fel ca si cea a cartii terminate inainte.

Anunțuri

8 comentarii »

  1. As vrea sa iti recomad un autor care pe mine personal m-a vrajit – de cand l-am descoperit, acum un an, am citit aproape tot ce a scris (ma refer la romane) – cu mici pauze intre romanele lui, ca sa mi se „spele” mintea si sufletul de personajele cartii – John Steinbeck. Poti incepe cu trei romane f.f amuzante (garantat) cu oarece legatura intre ele – Strada sardinelor, Cartierul Tortilla si Joia Dulce, apoi daca ai chef de putina drama (alcatuita intr-un mod amuzant) citeste Fructele maniei (probabil cel mai bun dintre ele), Oameni si soareci…O sa iti placa, cred.
    Incearca asta (cand va veni frigul): umple-ti cada cu apa fierbinte, presara in ea niste sare de baie parfumata (eventual levantica), aprinde 2-3 lumanari, ia-ti un pahar cu vin, o carte si relaxeaza-te in baie – o ora-doua, asa, pana cand simti ca ti s-a incretit pielea. Eu fac asta saptamanal in timpul iernii si ma relaxeaza foarte bine. Astept vesti!

    Comentariu de Andreea, DingradinaluiArdei — 12 August 2012 @ 8:48 pm

    • De John Steinbeck cred ca am auzit, s-ar putea sa am ceva de el chiar in biblioteca mea, poate voi incerca in iarna sa gasesc macar unul din titlurile recomandate :).In cada nu se uda cartea cand citesti, dai paginile? Cu ulei esential de levantica pus in sare de baie si eu imi aromez baia, dar nu am reusit pana acum sa raman in apa doua ore :).

      Comentariu de Mihaela C.P. — 13 August 2012 @ 9:31 pm

  2. Si mie imi place sa citesc beletristica mai ales atunci cand ma supara ceva,este si foarte relaxant sa stai intr-un coltisor si sa patrunzi in lumea minunata a povestilor.,simti ca ai clipa ta de ragaz si poti face ceva doar pentru tine,chiar si pentru o jumatate de ora 😀

    Comentariu de Maria Stan — 12 August 2012 @ 8:28 pm

    • Citind iesi un pic din lumea ta si cunosti experiente ale altor oameni.Depinde si de carte, sunt unele pe care atunci cand le iei, nu le mai poti lasa pana nu le termini. Asa a fost pentru mine , de exemplu ”Magicianul” lui John Fowles, pe care atunci cand l-am citit, am pierdut si mare parte din nopti cu ochii in carte. 🙂

      Comentariu de Mihaela C.P. — 13 August 2012 @ 9:27 pm

  3. Multumesc de sugestia facuta, eu citesc povesti cand vreau sa ma relaxez 🙂

    Comentariu de amintirivizuale — 11 August 2012 @ 10:37 pm

    • Eu ies in gradina cand vreau sa ma relaxez,dar si povestile sunt o varianta de a evada din povestea mea in alta pentru scurt timp :).

      Comentariu de Mihaela C.P. — 12 August 2012 @ 8:31 am

  4. spor la citit!o sa caut sa le cumpar si eu!pupici…la pisici!mirela

    Comentariu de pistilica — 11 August 2012 @ 10:35 pm

    • Cartea prezentata e aproape gata.Azi o termin cu siguranta, am citit-o cu spor, pentru ca mi-a placut :).

      Comentariu de Mihaela C.P. — 12 August 2012 @ 8:30 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: