Trandafirul mov

Anul asta am avut un trandafir mov. Nu un mov intens, ci intr-o nuanta mai pala , dar o culoare mai putin intalnita printre trandafirii obisnuiti, de cele mai multe ori in culori sau variatii de  roz, rosu, galben, portocaliu.

Nu a fost prima data cand am incercat sa pun in gradina trandafir mov. Mai incercasem si in urma cu cativa ani , ba am avut chiar doua nuante, insa amandoi au trait numai cate un an si apoi au pierit. Sper ca asta sa fie mai rezistent si in plus am mai comandat in toamna asta si il astept sa vina inca un trandafir mov, cu floare mai mare , numit Novalis. In pozele pe care le vazusem cu el parea sa aiba flori cu mai multe petale , mai mari si inflorite in buchete .

Iata cum se prezenta in primavara , la prima lui floare trandafirul meu mov:

…pe ici, pe colo mancat de cate un melc probabil , de acolo urmele de muscaturi din petale sau frunze .

Si iata-l si in toamna, dupa ce se acomodase cu conditiile din locul in care a fost asezat sa isi duca zilele si florile , movuliul meu:

Flori grele de trandafir:

Si intr-o nunata si mai aprinsa de mov, trandafirul Veilchenblau, care in primavara, atunci  cand l-am primit , mi-a dat emotii la  prima privire de om informat ce ma consideram , pe care  i-am aruncat-o. In teorie trandafirul Veilchenblau nu trebuie  sa aiba spini deloc, insa al meu , comandat de la o firma din Romania care comercializeaza tot felul de flori, avea spini.

M-am necajit cand l-am vazut cu spini , am sunat inapoi la firma , le-am adus la cunostinta constatarea mea si am spus ca o se le trimit trandafirul inapoi ca nu e ce am comandat eu.

Insa dupa prima impresie , necajita si convinsa ca nu as fi primit ceea ce imi doream, m-am uitat la biata planta si mi-am dat seama ca daca il vom tot plimba prin curier de colo-colo, exista posibilitatea ca planta sa nu reziste si sa dispara . Si fie ce-o fi, trandafir se vedea a semana, asa ca am decis sa il trantesc intr-un colt din gradina si nu la locul pe care i-l rezervasem trandafirului cu floare albastra  si ce va inflori din el voi vedea.

L-am urmarit indeaproape sperand ca va face boboci si apoi macar o floare mica-mica. Ceea ce  dupa scurt timp s-a si intamplat si mare mi-a fost  surpriza, dar si bucuria sa vad ca de fapt trandafirul fusese exact ceea ce imi doream, chiar daca pe ramurile apropiate punctului de altoire prezenta si cativa spini.

Anul asta a facut numai doua flori , mici si modeste , insa pe masura ce se maturizeaza , trandafirul Veilchenblau se transforma intr-o tufa uriasa, un monstru plin de flori in nuante mov-albastrii .

Gogonele

Ramasite in locul in care in urma cu o luna inca mai era plin de rosii…

Dar pentru vremea la care suntem, e inca foarte bine. In alti ani catre sfarsitul lunii octombrie s-a mai intamplat sa ne fi si ”bucurat” (unii poate se bucura, eu nu, niciodata) de zile si nopti inzapezite , desi cam prematur , dar s-a intamplat. In schimb, anul asta, inca mai culeg roade din gradina.

Si cum obsesia mea , ei nu chiar obsesie, dar una din cele mai mari placeri din gradina, rosiile, inca mai are roade in diverse culori: verzi, verde inchis sau mai deschis, verde cu dungi mai inchise la culoare, verde-galbui, galbene si chiar si rosii , ieri am dat startul unei noi zile de cules atat gogonele , cat si rosii coapte printre ele. Iata-le cum arata la sfarsitul lunii octombrie in solar rosiile mele :

Unele fire de tomate au crescut atat de lungi, incat am numarat chiar si al zecelea etaj de fructificare pe cate un fir . Cele din imaginea de mai jos s-au dus pana sus-sus si acolo au si ramas ca eu nu am ajuns sa le culeg si nici cu  scara la ele nu m-am dus. Nu-i bai sa ramana cateva gogonele de decor , pana va da gerul si  inmuiate probabil vor ajunge in hrana pasarilor din curte …

S-au agatat de acoperisul solarului si vreo doua rosii mari, da, sunt mari, desi nu se vede aici bine, sunt inima de bou,  si daca firul mama s-a dus sus, sub dogoarea soarelui florile lor au legat rodul usor si s-au copt, putin ascunse de ochiul culegatorului , au fost ocolite de la cules si au ramas pana tarziu (si acum tot acolo sunt, inca nu le-am luat) sa adune in ele din gustul si al verii , dar si al toamnei .

Cu regret am intalnit si cateva tomate care nu vor mai avea vreme sa se coaca, oricat de frumoasa ar mai fi toamna. Diminetile si noptile sunt reci si nu sunt prielnice pentru coacerea rosiilor, cu atat mai mult cu cat cele de mai jos, dungatele , sunt direct in gradina, expuse la temperatura variata si roua racoroasa a  toamnei.

Si niste biete flori, inflorite mult prea tarziu 🙂 :

In acelasi loc in care asta vara intindeam pe masa rosiile coapte, acum majoritare , gogonelele le-au luat locul.

De diverse forme , marimi si culori :

Din gradina pe masa si de pe masa au trecut la borcan :

Deja am inceput sa mananc dintr-o serie de gogonele puse la murat in urma cu cateva saptamani si nu pot sa va spun cat de bune sunt…

De cateva zile , nicio masa de pranz nu merge fara gogonele murate .Doar e vremea lor…

Vocea Romaniei – preferintele mele

Dupa emisiunea anterioara celei din seara asta de la Vocea Romaniei,  eram convinsa ca ceilalti concurenti care vor mai candida , vor fi numai umplutura pe langa cea care a cantat ”I surrender” si care pe mine m-a convins ca are o voce de exceptie , care va si castiga etapa actuala a concursului mai sus amintit.

Dar in seara asta au mai aparut si altii , care mi s-au parut tot foarte buni si care fac ca intrecerea din acest sezon sa fie  mai mare   fata de cel de anul trecut, cu voci cu adevarat bune, mult mai bune decat cele de anul trecut, in care a castigat concursul Stefan Stan, un tip care nu a avut cine stie ce voce, dar caruia antrenorul a stiut sa ii aleaga melodii care sa ii puna in evidenta calitatile interpretative.

Si in seara asta mi-au placut foarte tare Congoleanca (parca asa si-a spus chiar ea) si Robert , micul Michael Jackson al Romaniei, care deja m-ar pune in dificultate, daca ar trebui sa aleg numai pe unul dintre ei trei, preferatii mei de pana acum. Dar pentru asta sunt mai multe etape, pentru ca cei care concureaza sa isi arate calitatile interpretand diverse stiluri .

Prin urmare eu sper ca in finala sa ajunga:

-din echipa Moga: Robert Carlet.

-din echipa Smiley: constanteanca ”I surrender”-Andreea Olariu

-din echipa Loredanei: nu stiu , nu am vreo preferinta .

-din echipa Brenciu: Congoleanca- Julie Mayaya ,

care mi-au placut mult,  foarte mult.

Si inteleg ca mai este un episod din prima etapa, cea a preselectiilor. Din punctul meu de vedere , numai Loredana mai are un loc disponibil pentru o supervoce candidata la Vocea Romaniei. Bravo , Vocea Romaniei a reusit sa atraga candidati cu voci care  cuceresc atentia celor care le asculta  , daca si pe mine , o neamatoare de muzica (ascult rar muzica) au reusit sa ma incante si sa ma faca sa stau cu ochii lipiti de ecranul televizorului si cu zambetul intins pe toata fata , ori, chiar cu lacrimi in ochi atunci cand m-au impresionat peste masura :).

Stropi de ploaie , octombrie

Revin cu afirmatia ca imi place ploaia.

E de fapt numai o constatare de actualitate.Poate ca alta data nu imi va mai placea.Insa acum , bine echipata pentru protectie impotriva unor eventuale efecte negative cauzate de ploaie , si eu , si casa , si cele din gradina , pot spune ca imi place.

Ieri seara , pe strada,  mare parte din trecatorii care asta vara umpleau strazile la ceas pe inserat , erau ascunsi acum in case de teama ploii si a frigului potential adus odata cu ea. Insa cu incaltari rezistente la apa si cu o umbrela in dotare,  plimbarea pe ploaie mi s-a parut  mai frumoasa .Strada pustie era linistita si stralucea aproape ireal sub lumina lunii (ca sa fie poetic) …ori mai degraba a becurilor de la stalpii de iluminat ; nici zgomotul si fumul masinilor , care  nu mai circulau asa intens, nu se mai simtea  si aerul devenise parca mai curat, proaspat spalat si  respirabil .

Ce placuta vreme de plimbat, pe inserat !…

Ziua de astazi insa , acoperita de capacul cenusiu de nori parea friguroasa si  trista .

Mai bine zis racoroasa, decat friguroasa,  ca mai placut era afara ca in casa neincalzita de nimic altceva decat de respiratia noastra si de aburul mirosind a incins al  fierului de calcat pus astazi pe treaba .

Pete de culoare ale zilei de azi, al carei (numai) cer a fost cenusiu:

Merele as zice ca par unse cu sirop de zahar sau miere :).

Obisnuita din timpul saptamanii sa ma trezesc devreme, nici sambata si nici duminica nu dorm pana tarziu .Insa de cand s-a facut mai frig, imi e tot mai urat sa ies dimineata de sub plapuma in casa neincalzita inca si as mai sta macar  un pic culcusita la caldurica. Diminetile , dupa ce suna ceasul , ridic capul de pe perna, ma uit  la ceasul electronic al dispozitivului de la televiziune  digitala si imi zic ca mai am timp inca doua minute sa mai motai la caldurica.Pun capul la loc pe perna si dupa cateva minute , iar il ridic, ma uit la UPC-ist, vad ceasul, ma mai culc inc-un pic. Si tot asa de vreo doua sau trei ori, depinde de cat de devreme ma uit prima data la ceas. Insa astazi, incredibil! M-am trezit la 8,40 dimineata. Nu mi-a venit sa cred ca am putut dormi atat de mult fara repetatele aruncaturi de priviri catre ceas, chiar daca era duminica dimineata.Sa fi fost oare influenta vremii?Sunetul stropilor de ploaie picurand pe pervaz?

Pe inserat am fost din nou la plimbare. M-am intalnit cu o vecina , care satula de statul in casa si de televizor, asa cum spunea chiar ea, o scosese  pe catelusa Missie in lesa la plimbare si facea ca si mine aceeasi constatare : e chiar placuta atmosfera .

Floarea soarelui

Anul trecut, cei mai multi vizitatori adusi de google pe blogul meu , au poposit aici cautand dupa cuvintele ”floarea soarelui”. Ba mai mult, chiar astazi am avut 12 cautari dupa aceeasi formatie de cuvinte.

Pentru mine anul trecut  asta a fost o mare, mare  dezamagire.

Din tot ce am fotografiat , din cate am crescut sau cultivat , multe cu drag si pasiune, tocmai de simpla planta tehnica floarea soarelui, ale carei seminte le-am azvarlit neglijent intr-un colt de langa cateva caramizi asezate sub forma unei borduri din gradina , sa se intereseze atat de mult lumea ?

E drept ca te cucereste , are frumusete si stralucirea soarelui in ea, pare chiar insusi soarele la scara mai mica, coborat pe pamant. Oriunde ai vedea-o, privirea iti este imediat atrasa catre ea. Dovada chiar la mine, in urma cu cateva zile , unde se intampla oare…?ca am fost in mai multe locuri… Cred ca in supermarket am vazut cateva obiecte expuse, a, daa, la Carrefour, erau niste obiecte in rafturi la categoria ”toate la 7 lei” (parca, pretul nu garantez ca atat era).Majoritatea erau lucruri inutile, kitchuri numite obiecte de decor .M-am indreptat insa ca atrasa de un magnet catre ele, urmarind cu privirea  un obiect asezat deasupra, o palarie neagra maronie , mare , cu petale galbene de jur imprejur, da…era tocmai ea, floarea soarelui facuta din ceva tesatura data cu straturi de vopsea .Am intins mana si am pipait-o, atat de reala parea incat nu mi-a venit sa cred ca nu era naturala. Si alaturi de ea, intr-o alta gramada, un alt obiect sub forma unui grup de ciuperci galbene din nou mi-au atras privirea. Cand eram mica si plecam in vacante cumparam de fiecare data cate ceva celor dragi. Tin minte ca intr-un an, din tabara de la mare am adus tuturor souveniruri din scoici: cutiute mici pentru mini ceva (nasturi, bombonele, inele, pioneze, praf) , margele  .Macar cele din scoici erau naturale, pastrau amintirea marii si a plajei cu nisippul fin din care au fost culese in ele .

Ei bine, daca as fi avut varsta de atunci, as fi dat bani acum pe obiectele alea inutile , dar fatoase, vazute in supermarket.

Revenind la florile soarelui din gradina mea, anul asta desi mai aveam seminte pastrate din florile de anul trecut, nu mi-am facut timp sa le afanez o mana de pamat in vreun colt de gradina si sa  dau sansa la viata semintelor . Le mai pastrez poate pentru anul urmator, daca isi vor mai pastra vitalitatea si vor mai putea germina in cel de-al doilea an, poate la anul nu le voi mai uita .

Dar spre uimirea mea, tot si-au facut aparitia pe acelasi loc in care fusesera anul trecut cateva plantute noi de flori ale soarelui . Ei, daca au vrut si au putut sa rasara singure, mi-am zis ca macar nu le voi deranja .Dar nici prea viguroase sau frumoase nu s-au facut. 

Trecand pe langa zona in care se aflau , intr-o sambata dupa amiaza , am intrat pe poarta gradinii, la ora la care  nici umbra  vreunei miscari nu se zarea; am auzit un ciripit subtirel, deosebit de cunoscutul cantec certaret al grupurilor de vrabii ori de popularii deja in gradina mea porumbeii si turturelele; un cantecel mai rar  intalnit prin frunzisul pomilor din gradina mea. M-am miscat usor, fara zgomot ca sa nu sperii aratarea si ca sa o pot si eu vedea. Cand …cine era? Un neam de pitigoi  țopaia de pe o creanga a  unui pom pe alta si tot asa, pana la…a, daa…a vazut si i-a placut ce a gasit in palaria florii cu soarele ”desenat ” pe ea.

Cam astea sunt toate florile soarelui de anul asta :

Cand am vazut ca semintele ei sunt atractia unei asa dragute vizitatoare , am regretat ca nu am avut mai multe flori ca ea in gradina si mi-am dorit,  daca nu voi uita , ca anul viitor  sa pun mai multe seminte de flori ale soarelui , poate vor reveni  si  se vor mai bucura de ce vor gasi in gradina mea mai multi pitigoi sau alte astfel de fapturi cantatoare si incantatoare .

Mai jos iata si cum ciugulea seminte din palaria florii :

Problemele cu incarcatul pozelor s-au rezolvat. Nu au fost de la wordpress , ci mi se stricase modemul : intai nu am mai putut incarca pozele, apoi m-a lasat de tot si am ramas fara internet. Spre rusinea celor de la UPC la care sunt abonata , serviciile sunt de cea mai proasta calitate in sensul ca atunci cand ai o defectiune trebuie sa anunte in centru, la Bucuresti si un operator te tine de vorba la telefon in loc sa iti trimita pe cineva care sa iti solutioneze problema. Cele mai proaste servicii. Ma gandesc serios sa plec de la ei, dar mi-e teama ca voi nimeri din lac in put .La UPC am ramas relativ multa vreme pentru ca au punct de lucru  in apropierea locuintei mele si imi este usor sa merg sa platesc abonamentul lunar , ori -ziceam eu-in cazul unei defectiuni ma pot ajuta mai bine cu ei cand sunt aproape. Insa spre rusinea lor au reguli tampite care nu permit echipei tehnice sa mearga in teren fara instructiuni si aprobare de la centru. Ca la prosti.

Piedica online-nu pot incarca jpg

Hai sa va spun ce mi se intampla de cateva zile : ori de cate ori incerc sa incarc poze pe wordpress (documente jpg) , sunt deconectata de la internet .

Ca la o comanda, cand dau comanda: ”incarca” , mi se intrerupe conexiunea.

😀

Azi mi-am cantat

Astazi m-am trezit…cantand. 🙂

De fapt nu atat cantand, cat fredonand in minte o melodie de-ale toamnei .Mergeam pe drum catre serviciu de dimineata, strada era cam pustie, abia se zarea in departare apropiindu-se o alta persoana , asa ca mi-am zis: la naiba, daca vreau sa cant, cant. Si am…gangurit mai mult :”Cant fara sa-mi pese ca e cineva sa m-asculte/Imi place doar (si) toamna cand umblu prin frunzele multe/Visez o iubire cum n-a fost si nu e/Desi tot mai rece si singur cararea ma suie”

Nu-mi mai aduceam aminte nici vocea care canta melodia, nici artistul si cum am ajuns la servici si am gasit un mic ragaz, am dat un search pe youtube si am aflat: Ducu Bertzi canta…a, care va sa zica el! M-as fi bucurat de el, ca imi placea, dar de cand l-am vazut amestecat printre politicieni , mi-am cam stricat buna parere si dragul de el. Dar melodia, uite ca mi-a ramas undeva intr-un coltisor in stare latenta si mi se iteste in gand  cand nici nu m-astept . Faina, totusi 🙂 :

Dar ce ziceti? Ca a venit seara , am ajuns in fine acasa si mi-am zis sa ascult melodia in liniste si sa o si interpretez in paralel, un karaoke acasa . Dau sa caut…nu-mi mai amintesc nimic .Mai, zic, ce cantam eu de dimineata? Ducu Bertzi, Ducu Bertzi…ăăă, cum ii zicea :

”simt ca fara ea, nu pot respira, viata e pustie fara eaaaa/ In ce-as putea eu sa mai cred acuuum, as da orice s-o mai intorc din druum” ?

Nu. Nu era asta. Nici nu stiu daca Ducu Bertzi canta asa ceva.

Dar cine canta asta?

Ba tot Ducu Bertzi canta si asta. Ma gandeam ca ar fi putut fi Gheorghe Gheorghiu, ca si el avea o melodie ceva asemanator.

Deci azi am cantat. Poate vreti sa cantati si voi? 😀