Eu si gradina

25 Februarie 2013

Licheni in gradina mea

Filed under: Paraziti, pomi, Trandafiri, vremea — Etichete:, , , , , — Mihaela C.P. @ 8:15 pm

Am iesit in curte sa fotografiez ghiocei

Ghiocei in februarie

si dupa cateva incercari, cu rezultate nu foarte satisfacatoare, am constatat ca aveam in apropiere pajisti intregi de alte ”flori” sau fiinte care rezista si cresc si se inmultesc pe orice fel de vreme si (din cate am aflat scormonind dupa informatii despre ele) in orice fel de loc, primitor sau mai putin primitor: pe ziduri , in crapaturile dintre pietre, direct pe pietre, in copaci sau pomi fructiferi , in zone cu temperaturi foarte scazute .

Muschi

Nu sunt pretentioase .Cresc si pe piatra seaca.  Adrian,  prieten si cunoscator al muntilor Bucegi,  i-a prezentat de curand cum cresc pe stancile golase si pietrele de pe munte , in diverse culori si forme.

Atunci cand cresc pe pietre , prin descompunerea lor in substante organice mai simple , contribuie la dezvoltarea unui mediu propice vietii si contribuie la popularea stancii golase cu diverse  alte plante , de care adeseori ne miram ca au crescut chiar din…piatra seaca .

Lichen

La mine in curte , i-am intalnit in pomi, pe trunchiul gros al lor sau pe alte ramuri solide , principale. In general am bagat de seama ca au crescut in pomii mai batrani, de peste 20 de ani (din cat timp ii stiu eu, nu ca as avea eu varsta de 20 de ani, haha, nu ca n-as vrea, e o varsta frumoasa dar ai inainte multe lupte inca de dus si multe lectii dureroase de invatat ) , dar pe suprafete mult mai mici i-am vazut si in pomi foarte tineri, in special am observat in apropierea taieturii de altoire sau a unor rani de pe trunchiul pomilor.

Licheni

Ce sunt lichenii? Lichenii sunt formati din doua organisme diferite, o ciuperca si o alga, care traiesc in cadrul unei relatii reciproc avantajoase , in cadrul careia biologii spun ca  au loc numai schimburi de natura fizica , pe care biologii au numit-o rece, simbioza. Dar stiu ei oare ce se intampla intre micile organisme? Cercetarea nu studiaza mereu si reactia  chimica  dintre micile fiinte (ca tot suntem inca in luna sarbatorii Dragobetelui si a lui Valentin , cei care fac si desfac vietile si relatiile dintre oameni ) , chimia este o stiinta greu de perceput si de tradus in cifre si semne pentru a fi despicate si cecetate amanuntit sentimentele dintre oameni sau, ce sa mai zic de animale sau alte fapturi si mai mici  .

Intre cele doua organisme  are loc un schimb de substante care contribuie la dezvoltarea lichenului si anume :

-alga formeaza hidrati de carbon prin asimilarea dioxidului de carbon ,

-iar ciuperca contribuie la aprovizionarea cu apa din abundenta a algei si cu alte substante nutritive.

Ca sa se formeze lichenul, insa, numai o anumita specie de alge trebuie sa aiba reactia asta de schimb  cu o anumita specie de ciuperci , prin simbioza dintre orice alte specii  de alge cu ciuperci , obtinandu-se forme diverse , diferite de ale lichenilor. Altfel spus, partenerii isi influenteaza si aspectul fizic, morfologic intre ei.

Abia am zarit de curand trunchiul si ramurile pomilor acoperite de muschi si la o privire mai atenta, de licheni si spori ai acestora.

Asta e semn ca pomii nostri nu au fost stropiti chimic , pentru ca  lichenii cresc  in pomii care nu sunt stropiti chimic, insa semnul nu e  neaparat unul  bun, caci  lichenii sunt totusi niste paraziti , care debiliteaza pomii pe care s-au instalat si le dau si un aspect neplacut, de aceea este bine sa fie inlaturati . Asta se face  de regula prin razuirea scoartei infestate (cu perii) in perioada de toaletare a pomilor si prin aplicarea unui tratament cu zeama bordeleza .In vederea desfasurarii acestei actiuni, cei prevazatori este recomandat sa se echipeze in costume ca de martieni, cu ochelari de protectie, recomandabil din plastic si eventual cu masca de protectie a cailor respiratorii , ca sa nu inhalati sporii. Care va sa zica sa nu faceti bine pomii si pe voi rau :).

Ati luat aminte la lectia mea, da? Daca da, bine, ca eu nu se stie daca o voi aplica, dar sfaturi si lectii pot sa dau, ca nu ma dor degetele sa bat taste si scriu litere ;P .

In periplul meu prin gradina, ”la vanatoare” de poze cu aparitii noi de boboci sau moate de flori care isi anunta rasarirea, am observat si un boboc inca rosu de trandafir care pare sa nu fi degerat peste iarna.

Boboc de trandafir

Sunt curioasa daca lavremea infloririi trandafirilor , in primavara,  va inflori sau se va ofili . Oricum, acum pe ultima suta de metri, pot spune ca iarna de anul acesta desi a fost lunga si cenusie, cam lipsita de zile insorite, nu a fost atat de grea: zapada a fost in cantitati rezonabile, zile geroase nu au fost foarte multe, nici cu temperaturi foarte scazute . Eu zic acum bogdaproste iernii ca ne-a tratat asa si ii urez un calduros: ”Du-te, ca e vremea ! Si hai pa!”.

Anunțuri

22 Februarie 2013

Imi surade primavara

Filed under: animalute, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:52 pm

Simt o maare usurare .

1-pentru ca e vineri , ora 15 si ceva si avem un weekend inainte…

2-pentru ca e sfarsit de februarie si avem o primavara si o vara inainte…

Inca de dimineata zambeam, simteam bucuria inca din zorii zilei, daca nu chiar de ieri, cand -mare nesabuinta- dupa episodul cu raceala din urma cu circa doua saptamani, intrata in prelungiri, ieri pentru prima data am mers afara cu capul descoperit .

Ieri mi-am facut cateva esentiale cumparaturi pentru ceea ce aveam de gand sa fac in weekendul asta; mi-am luat pamant pentru rasaduri, desi cu mare dezamagire am constatat ca rafturile erau cam goale la magazinul de bricolaj de unde de obicei imi luam un anumit fel de pamant ,dintre diversele sortimente  testate in alti ani . Nu am gasit ceea ce as fi dorit, dar am ales pana la urma altceva din alta parte , asa ca maine am in plan sa pun semintele de rosii , de ardei si poate si de vinete , cateva macar , in jardiniere sau diverse recipiente, inca neinventariate .

Mâța (pisica)  mea doarme lenesa acum , intinsa pe pervazul caldut de deasupra caloriferului, acolo unde de maine locul va fi ocupat de rasaduri.Sper sa nu se apuce in ele de sapat :). Mititica de ea , pe 5 februarie, atunci cand eu aveam printre primele simptome de raceala , a fost programata la veterinar si scapata de o problema majora pisiceasca si anume aducerea pe lume de circa doua ori pe an, ca dupa ceas, a cate unei serii de mici fapturi mieunatoare si infometate . Pe 5 , la data programata pentru sterilizare , dupa ora trei, cand a fost adusa acasa , a fost moțăita toata dupa amiaza si i-am cam purtat de grija , crezand ca o fi durand-o ceva sau o fi suparata, dar in aceeasi noapte, in timp ce eu dormeam, ea a inceput sa topaie ca o minge , iar de atunci pot sa o numesc Țili elastica, nu mai calca pisiceste, ci topaie -ca iepurele, ca o caprita  si alearga ca o pisica nazdravana ce e ea.

In poza de mai jos este cu mica cicatrice, de circa 1-2 cm lungime , care i-a ramas in urma procedurii medicale .Peticelul din imagine este singurul semn evident al operatiunii de sterilizare si inca se mai vede si firul innodat ,pe care i l-am scos chiar eu , cu un ajutor care a tinut de pisica , ca sa stea :Cusatura lui Tili

De acum va vedea si ea primavara . Primavara in care  avem in plan  pentru ea sa o invatam sa se cocoate in cires , sa puna pe fuga  graurii  ciugulitori  de  cirese coapte.

Vorbesc de primavara si fotografiez tot pisica? Da, nu-i nimic, am vazut si ghiocei prin curti , si la mine chiar se zaresc cativa, o sa incerc sa le fac cate o poza, daca imi va permite si vremea .

Daca nu, sa stiti ,oricum, ca au aparut ghioceii .

17 Februarie 2013

M-am saturat de iarna

Filed under: Arbusti, vremea — Etichete:, , , , , , — Mihaela C.P. @ 12:21 pm

-Eu sunt un om extrem de optimist si rabdator , dar de data asta…nu mai pot sa rabd.

Gata, nu mai vreau, nu mai suport, sa plece, sa se duca si sa ne lase-n pace!Iarna, despre asta vorbesc.Nu se mai poate!E insuportabila, am acceptat-o o vreme cu toate relele ei, cu frig, cu ger, cu zapada, cu gheata, pana si virusii adusi de ea i-am primit de doua ori inca, in iarna asta, dar acum, gata, m-am saturat! Trebuie sa plece, trebuie sa dispara, e musai sa se duca, eu n-o mai vreau, di-vor-țez de ea!(cam nefericit termen am gasit, o cerere de divort in zilele noastre poate sa duca la separarea de drept in cel putin 30 de zile, of, deci inca 30 zile nu am cum sa scap de ea…).Uitati-va ce oribila, ce rece, inghetata  este astazi ziua :

Gheata, chiciura

Inghetata
Frunze cu gheataInghetate
Clematita inghetataBroboane de gheataSub gheataGheata

8 Februarie 2013

Adevarul despre rosii

Pe blogurile de mare interes pentru mine , cele gradinaresti, care au macar in cate-un colt de pagina o vorba de dor despre gradina -fie ea in casa, in balcon sau la nivelul solului, afara , am observat  in ultimele zile verva mare. Toata lumea se gandeste , planifica sau viseaza , rasaduri de rosii. Cum traim in anul de gratie 2013 , intr-un stat modern , ce face  parte importanta din marea Europa unita , prieteni cu cei din rasaritul si apusul lumii noastre noi, si soiurile de seminte de plante sunt din ce in ce mai diversificate, cu posibilitatea de a circula cu mai multa usurinta din cele mai indepartate teritorii , intr-un sens si in celalalt .

Si cu cat mai multe si mai diverse soiurile, cu atat mai mari si tentatiile de a incerca macar cate ceva nou in vara care va urma , mai ales de catre cei care  cultiva  rosii din curiozitate, joaca  sau pasiune. Profesionistii cultiva probabil soiuri profesionale , productive, care nu le dau mult de furca (munca). Noi ceilalti, cate un Don Quijote al tomatelor, ne batem cu diverse mori de vant incercand cai nestiute -ce distractie, dar si ce bucurie cand distractia da  rezultate!

Incercam si tot incercam , pentru ca rosiile nu sunt la fel nici prin forma, nici prin culori sau nuanta, nici prin gust, nici prin miros , nici prin rezistenta sau modul de a se comporta in diverse conditii oferite de mediu sau de sol.Si nici prin valorile nutritionale.

La cea mai mare cautare , zic eu, sunt heirloomurile, adica soiurile produse de cate o familie sau grup de intreprinzatori , pastrate si perpetuate in mod natural , de-a lungul mai multor ani, verificate si indragite si  iata, chiar impartite si altora.

Unchiul meu, insa,  agronom specialist , are  alte optiuni. El cauta an de an soiuri imbunatatite ,  hibrizi rezistenti la boli sau alte atacuri din mediul exterior.Anul asta am inteles prin intermediul telefonului fara fir, adica din vorba impartasita altora (mamei) si data mai departe, ca are din nou ceva soi extraordinar , hibrid, din Olanda.

M-am luat si eu dupa el intr-un an. Mi-am zis ca o fi vreo minune ceva cu soiurile astea hibride, de care eu habar nu aveam si in loc sa cresc ce trebuie si ce folosesc oamenii bine informati , ma chinui cu sensibile si cine stie ce pricajite soiuri vechi din gradina mea. Si mi-am ales de pe net in urma cantaririi diverselor avantaje specificate de un site care vinde seminte profesionale  , soiul de rosii Tolin F1.Cand intalniti pe un plic de seminte codul F1,  asta e semn de hibrid,  produs prin polenizari dirijate intre alte soiuri cu diverse calitati.

Cum nu sunt mare producator de tomate si abia daca pun cateva seminte in fiecare an din cate-un soi, mai am si acum din plicul cu (parca) 300 de seminte , ori sa fi fost 150 ,cumparat in urma cu cativa ani.Numai cateva.

Intr-adevar, in primul an  in care am pus in gradina  rosiile Tolin F1,  am fost impresionata. De felul bogat in care produc, pe fiecare fir , de-a lungul mai multor etaje, care ajung intre 5 si 7 de fiecare fir, rosiile cresc in ciorchine .Rosiile sunt frumoase, si mai mari , dar si marime medie , au pielea neteda si lucioasa, sunt perfect rotunde, se desprind usor cu o bucatica de codita , astfel incat sa nu fie rosiile vatamate la cules, bune si  de export catre cei mai pretentiosi consumatori, daca ar fi cantarite dupa aspect.Sunt rezistente, daca nu au fost culese repede mai rezista inca vreo saptamana sau doua fara sa se altereze ,fara  crapaturi,  la fel de tari si frumoase .Cred ca si la transport dintr-un loc in altul ar rezista la fel de bine o perioada de timp mai mare decat alte rosii obisnuite.Rosii Tolin F1

Roadele sunt atat de bogate si de grele, incat in primul an, cum nu legasem foarte bine firele de rosii, multe dintre ele au reusit sa rupa legaturile si firul a cazut .Fara daune importante, pentru ca nu s-a rupt, doar era rezistent.Rosii hibrid Tolin F1

Dar la testul degustarii…eu zic ca pica testul.Fiecare cu parerea lui, asta e parerea mea. Au coaja tare si groasa, pentru suc nu sunt bune fiind asa tari, nici prea zemoase, pentru salata nu sunt bune fiind tari si prea putin carnoase. Motiv pentru care eu ,desi nu voi renunta la ele de tot, doar mai am cateva, pe care insa le voi planta anul asta afara, sub cerul liber si nu in solar sa imi ocupe locul altora , poate mai delicate decat ele, nu le voi mai insamanta si urmari in gradina mea cu acelasi entuziasm de pana acum. Productia ca productia, dar urmaresc si calitatea fructelor de tomata, iar rosiile Tolin F1 nu se numara printre preferatele mele la gust.

Anul trecut am avut, asa cum va si spuneam candva, aici pe blog, un soi nou de rosii botezate de cel de la care le-am comandat ”rosii uriase”, soi de rosii romanesti , crescute de om in gradina lui de circa 20 de ani. Tot asa, numarul semintelor primite a fost mai mare decat cel al semintelor sadite, prin urmare mai am si acum din ele .Asa stiind,  anul trecut nici nu am mai oprit seminte de rosii, de la  ele  deloc,  pentru ca stiam ca mai am. Atat in poze, cat si in povestile pe care le spunea despre ele, rosiile aratau imbietor, mari, firul incarcat cu rosii ,  gradinarul spunea chiar ca un singur fir de rosii ar fi produs circa 15-20 de fructe mari.Eu nu am numarat la ale mele, dar iata un fir incarcat cu ele: Rosii mari

Care va sa zica, soiul de rosii uriase romanesti a fost productiv, planta a rodit bine , firul plin de roade, grele, abia de se mai tineau in codite. Rosii mari si greleRosiile au fost mari, frumoase, forma nu chiar rotunda ci mai …patratoasa.Rosii mari

Ce nu mi-a placut la ele a fost ca erau prea zemoase, o data, puse pe masa cu mandrie in fata rudelor venite in vizita, asa cum am observat si eu, a exprimat in cuvinte sotul verisoarei mele si a zis ca sunt cam moi, cam zemoase. Intr-adevar, rosiile din soiul asta botezat de producator drept rosii uriase, da roade cam flescaite . Bune mai mult pentru suc si mai putin pentru consum la masa. Anul trecut am avut numai de incercare foarte putine, anul asta cred ca voi indrazni sa pun cu cateva in plus, sa am de suc, tot e ceva.

Doritorilor de a-l contacta pe acela care vinde acest soi , le spun ca il pot gasi pe shopmania. Nu imi cereti si adresa lui.

O alta noutate a fost in vara trecuta soiul de rosii gogosar, pentru umplut. Au forma unui gogosar, si sunt goale la interior. Nu prea grozave, doar daca vrei sa faci rosii umplute , insa noi nu am facut deloc vara trecuta si rosiile astea au fost mai mult ocolite , nu au nici gust , nici zemoase, nici carnoase, niste coaja cu miros de tomata. Usoare pe cantar.Tomate gogosar

Alt soi de rosii , un heirloom pot spune in gradina mea,  care cred ca are deja 10 ani de cand il tot pastrez, este acela al rosiilor numite tiganesti. Se gasesc rasaduri din soiul asta la piata de legume, la tarani, primavara .Din primul an de cand am avut numai cateva fire, cred ca cinci , cumparate din piata m-a impresionat prin marimea rosiilor.Fara sa le fi oferit vreun tratament diferit fata de al altora, rosiile acestea au crescut mari , carnoase, frumoase, bune la gust, culoarea e putin inselatoare in sensul ca se inrosesc complet tarziu si daca astepti dupa ele sa le culegi atunci cand sunt rosii complet, risti sa le culegi moi, usor alterate . Iar eu cam astept dupa ele . Desi gustul lor este delicios, au dezavantajul ca rodesc putin , unul , cel mult doua etaje cu numai cateva rosii, dintre care unele cresc frumos.Rosii: mai mare, mai micaRosii numite ”tiganesti”

Nu este foarte productiv , nu rodeste pana tarziu, firul se ingalbeneste usor catre varf, dand semne de uscaciune, la fel si frunzele palesc si planta pare pierita . Totusi eu le  tin numai de dragul celor cateva fructe mari si bune.Rosii mari

Rosii mari Pentru locul intai in intrecerea dintre cele mai mari rosii din gradina mea au concurat anul asta cu rosiile tiganesti si cele de uriase , de mai sus. In poza se pot vedea in prim plan doua dintre aceste soiuri mari.

Rosiile inima de bou.Am observat cautand pe internet ca exista macar doua feluri: inima de bou roz si rosie .Ale mele , tot pastrate an de an, cred ca sunt din soiul rozaliu. Pe multi ii aud laudandu-le, sunt vestite prin cat sunt de gustoase, zice-se. Nu zic ba, insa fructele lor nu sunt rezistente, se strica uneori pe fir inainte de a se coace si nu doar o data in loc sa le culeg ca sa le folosim, a trebuit sa le arunc.Jumatate din rosie era frumos colorata, parea sanatosa, iar cealalta jumatate stricata. Nu prea sunt incantata de soiul de rosii inima de bou, pastrez si plantez cateva, dar nu cu mare incantare.

Prin urmare, pot spune ca inca sunt in cautarea unui soi de rosii perfect si la forma , si la gust ,si la consistenta, si la atitudine a plantei :).

Poate din noutatile de anul asta ma va cuceri definitiv vreuna dintre :

-ponderosa pink

-cuore d Albegna (Liguria)

-druzba (bulgaresti)

-cherokee purple(dupa nume, s-ar zice ca vine de la indienii americani)

-siberian

Asta a fost cu soiurile de rosii rosii.

Pentru ca mai exista rosiile galbene, mai degraba spus  tomatele galbene,  care din punctul meu de vedere sunt tot ceea ce poate oferi vara mai bun in gradina. Imi plac la nebunie. Semintele lor le pastrez de cativa ani din cateva rosii luate din piata , parca. De la tarani,  oricum, ca o fi fost din piata sau de pe marginea soselei DN1, nu mai stiu, dar de unde le-am luat , le-am pastrat de drag . Sunt tomatele perfecte , dulci, carnoase, parfumate, parca mirosind a gradina, a ploaie, a triluri de pasari, au culoare imbietoare, in salata amestecate si cu cateva felii rosii, dau cel mai indragit mie  meniu de peste an. Anul asta mi-am propus sa pun mai multe decat in alti ani.Tomate galbene

In plus am cateva seminte de rosii si portocalii si trandafirii (chiar asa au fost botezate ) de la banca de gene din Suceava ,din care voi pune separat de celelalte ale mele cateva fire si pe care, de asemenea le voi pastra.

Mai am desigure si rosii cherry de cateva feluri, anul asta voi incerca si rosii verzi, care la coacere au coaja tot verde , albe. Sa vedem ce se va intampla.

Si as dori sa spun celor care au avut impresia ca prin intermediul blogului imi fac reclama ca sa vand seminte sau rasaduri. Nu este asa, semintele le am in numar foarte limitat, numai pentru uzul propriu . Mare parte din ele le-am cumparat si eu de pe internet cautand dupa cuvinte specifice.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.