27 martie si ninge

Ninge ca in povesti.

In martie, as zice ca ninge ca in povestile de speriat copiii:

”Adultul: daca nu esti cuminte si nu faci cum spun eu, o sa ninga!

Copilul: nu, nu vreau sa ninga, o sa fiu cuminte , fac tot ce spui ca trebuie.”

Asa si acum, ninge cu fulgi de fulgi, mai devreme nici nu vedeam pe unde calc, imi intrau in ochi , batand din toate directiile.

Si n-as mai fi pomenit-o iar , pentru a nu stiu cata oara in iarna (si primavara, caci, hei, a venit primavara!) asta , daca ieri nu as fi vazut ca un sadic sau o sadica a cautat pe internet si a ajuns pe blogul meu dupa ”flori in zapada”.

Poftiti , va rog,  la flori in zapada!

Si mai am si o multime de boboci, care ma intreb daca vor rezista si isi vor deschide florile sau nu dupa topirea zapezii .

Si acum imnul primaverii 2013 : ”Iarna  lasa-ne, lasa-neee !”

Mai, dar poate te asteapta aia prin Australia, sau in emisfera sudica pe undeva.

Mustacioasa

Nuuu , nu e vorba despre astfel de mustacioase (scuzati-o ca a scos limba, nu are cei sapte ani de acasa, e inca mica si mai are de invatat  cum e frumos sa te porti la fotograf) : 

Mustacioasa la care ma refer acum e mai frumos parfumata  decat felina din imaginea alaturata , nu cere prea mult de mancare si alaturi de alte ca ea formeaza  un grup de mustacioase incantatoare 🙂 . Iar mustatile lor zici ca sunt aranjate in furculita  :

 

Mai am acum si alte orhidee inflorite odata si alaturi de ea , acum e vremea infloririi lor (la mine) , a orhideelor phalaenopsis , care imi sunt tare dragi, care mai de care , dar  numai ea are mustacioarele astea . Se ia la intrecere cu pisica .

Cu ce ar mai putea fi asemanate ? Uneori parca ar fi bratele unui  scamator avand in desfasurare un numar de prestidigitatie , cu coarne de muflon . 🙂

Pe acest site  in limba engleza , pe care am gasit detaliata structura florii de orhidee , antenutele acestea sau mustati au fost denumite ”apendice in forma de carlig” si se spune tot acolo ca  scopul lor pare sa fie numai unul ornamental.

Se apropie echinoctiul de primavara

De dimineata cand m-am trezit si am vazut ca afara ningea…

M-am consolat :), ce era sa mai fac.

Dar am primit o promisiune (cel putin asa mi s-a parut mie, desi stiu si vorba aia ca ”promisiunile sunt date ca sa fie incalcate”) ca pana la iarna viitoare, situatia nu se va mai repeta .

Asa ca am purces cu nadejde sa mai fac cateva ultime poze cu zapada pe luna si primavara asta – care a inceput deja, dar ca toate primaverile are doua inceputuri: unul calendaristic ca sa ne amagim un pic cu el, altul autentic ,  cel astronomic, care se petrece odata cu echinoctiul de primavara, in jurul datei de 20 martie . Prin urmare mai e un pic, inca un pic mic si gata, se va termina iarna .

Pana atunci, mai iata-i inca o data fulgii de nea asternuti astazi, 17 martie :

De acum vor lasa loc soarelui, ploilor de primavara, cate unui ultim ger , dar fara zapada. Inca o vreme numai in casa sau orice fel de adapost caldut  e recomandat  sa fie tinute micile rasaduri ale plantelor sensibile care nu suporta  gerul.

Rosiutele mele si ardeiasii (ii alint ca acum sunt mici-mici) stau pe pervaz ,acolo au si lumina si caldura de la caloriferul aflat dedesubt , care le tine caldut la radacina si ii vad cum cresc incet, putin cate putin . Au fost puse in pamant odata si semintele de ardei iuti si cele de rosii , rosiile au rasarit mai repede, dupa cateva zile, in mai putin de o saptamana, insa ardeii iuti abia acum de vreo zi, doua au rasarit. Insa destul de voiniceste.

Ce a adus extraordinar fotografia digitala este , dupa parerea mea  si spre marea mea uimire si bucurie, posibilitatea de a mari imaginile si de a vedea detalii de care altfel nu eram constienta, cum ar fi in pozele cu  firele mici de tomata si ardei perisorii fini ai plantutelor, care in una dintre fotografii iti pot lasa impresia ca sunt ca spinii de cactus. De fapt , in realitate, ei abia daca se vad .

O saptamana buna si o primavara frumoasa va doresc!

Primavara, cat e inca frig

Pentru azi planificasem sa scot dintr-un colt de gradina o buruiana care s-a intins atat de mult de vara trecuta incepand si pana acum (poate pana in toamna trecuta, dar atunci era acoperita de frunzele altor flori si nu se vedea ca acum ), incat a acaparat toata portiunea in care s-a intins ea. Si am acolo si niste garofite roz, care nu as vrea sa dispara din cauza salbaticiunii cu pricina. Buruiana are si radacina pivotanta, prin urmare trebuie scoasa fir cu fir din pamant, dupa o prealabila afanare a solului si se intinde si la suprafata prin niste firisoare ca niste tentacule, in toate directiile. De unde la inceputul verii anului trecut erau numai cateva frunze, acum e coltul (ca pe un colt s-a intins) plin  de neamul ei invadator.Nu i-am facut onoarea sa o fotografiez si postez pe blog :).

Dar a fost extrem de frig astazi, fata de temperatura din zilele trecute si inteleg ca la fel o sa ne tina tot sfarsitul de saptamana. Luni zice-se , se va mai imblanzi temperatura .

Si in alti ani cam tot asa se intampla primavara: imi faceam planuri din timp pentru sambata (ca sambata e ziua de bataie la toate treburile) si cand venea sfarsitul de saptamana ori ploua, ori ningea :), ori era prea frig si uite cam asa ajungeam cu gradina nearanjata pana in saptamana Floriilor sau chiar a Pastelui, cand purcedeam in regim de urgenta la sapat, smuls buruiana sau aranjat gradina inainte de marele boom de primavara. Insa cum anul asta Pastele va fi mai tarziu decat in alti ani, poate voi reusi sa infrumusetez mai din timp toate colturile gradinii napadite de paie ori  frunze uscate, buruieni, crengi, etcaetera 🙂 .

Asa ca astazi tot prin casa mi-am facut de lucru la flori. Am scos jardinierele din beci cu begonii si le-am verificat starea de sanatate , le-am schimbat pamantul si le-am adus la fereastra , mai aproape de caldura si lumina decat in conditiile de la beci, unde au motait toata iarna . Bulbii sau tuberculii de begonii mi-au facut mare bucurie. Dintre toti, poate unul singur sa nu fi supravietuit; spun asta pentru ca din toti e singurul care nu a dat semne de crestere inca, spre deosebire  de toti ceilalti, insa o sa il pun in pamant si pe el si daca va inverzi , bine, daca nu, nu si asta mai tarziu voi afla . In rest , cu totii sunt mari, nu sunt putreziti , nici uscati -semne ca au trecut cu bine iarna. Nu stiu daca un bulb mai mare inseamna begonie cu flori mai multe sau mai mari, insa ai mei au tot crescut an de an, de cand ii am (oare de cand? trei, patru, cinci…nici eu nu mai stiu de cati ani) si mie mi se pare semn bun si imbucurator.

Prin curte : cornul incepe sa isi deschida bobocii plini de bobite aurii , promisiune pentru fructe rosii de august . In poza ce urmeaza dupa florile imbobocite de corn  se vad (mai ales daca dati click pe poza si se vede intreaga) bobocii nerabdatori ai florii iberis , zisa si gâscărița , planta vesnic verde, fie iarna , fie vara , care iata ca se si grabeste sa faca  boboci de flori de la primele raze si temperaturi mai blande de primavara. Si sta toata iarna afara .

Frunze noi care au mai aparut: de cerceii doamnei si de aconite . Aconitum (sau in limbaj uzual aconite)  am avut un bulb de la magazin in urma cu cativa ani si an de an se inmulteste si rasar din el tot mai multe frunze. Daca si in pamant bulbii s-or fi inmultit sau nu, asta nu stiu, ca nu i-am deranjat.

Mai am in curte inflorite acum branduse, cam chinuite de frig , insa, nu si-au deschis floarea azi , ci au tinut bobocii stransi si frunze ori chiar si boboci de narcise si lalele, cu perioade diferite de inflorire si unele si altele (adica si narcisele si lalele) care acopera aproape doua luni: sfarsit de martie, aprilie si mai. Veti vedea :)!

Pe neasteptate

Asa ma gandisem sa spun ca vine primavara cu valurile ei de flori : pe neasteptate.

Pentru ca ne luam cu tot felul de treburi , mari sau mici, care ne umplu timpul si gandurile si ignoram semnele mici care se strecoara tiptil de sub pamant afara si numai dintr-o data ne trezim, ori eu asa m-am trezit, brusc si cam surprinsa de culorile aprinse ale branduselor rasarite astazi, ori poate ieri…cine mai stie, in gradina de primavara 🙂 .

Ghioceii carora   le place racoarea iernii , iar setea si-o potolesc din stratul de zapada acum se pregatesc sa faca loc altor flori mai iubitoare de primavara. Ei si-au facut doar datoria de a aduce vestea sosirii primaverii, stafeta  este preluata acum de alte si allte flori care pe rand  umplu  tot spatiul dintre primavara si iarna in gradinile de flori. 

 

Dar cum sa spun totusi pe neasteptate, cand atat de mult, de indelung am asteptat-o sa vina, atat mi-am dorit sa se termine iarna cenusie si lunga de anul asta si sa vad semnele ei, de primavara.

Ei bine, in timp ce o asteptam, ea m-a surprins intr-o zi, ca cea de astazi, cu aparitii incantatoare: am vazut primele albine bazaind in flori si desi am stat putin langa floare incercand sa fotografiez albina din fata, adica sa i se vada chipul , ea , preocupata de floare  pe mine m-a tratat mai mult cu fundul. Ei, am inteles-o, iarna o fi fost lunga si pentru ea si acum nu se mai poate desprinde de polen ca sa se mai arate si din fata, la pozat, zambitoare :). E timp destul si pentru asta pana… stiti voi cand, nu mai pomenesc de vremea aia mai indepartata care nu e pe placerea mea atunci cand vine.

Apoi ziua de astazi mi s-a parut fooarte lunga. Am avut timp de atat de multe activitati. In primul rand in gradina am zis ca o sa ies sa mai tund din ramurile uscate ale crizantemelor, ramase de asta toamna (na, ca tot am pomenit-o) , insa ce credeti,  atunci cand m-am trezit intre uscaturi am constatat ca era mult mai mult de taiat, de smuls, de strans, de greblat, de …inca nu am ajuns si la sapat, dar si de sapat. Si cu surprindere am vazut urmele catorva  plante cu flori care deja se trezisera,si isi aratasera cateva frunzulite doar deocamdata , parca putin cam devreme mi s-a parut, dar m-am bucurat ca le vad si le-am salutat rasarirea .

Si am avut timp si de tuns, taiat si de plimbat si de fotografiat si de indeplinit sarcinile saptamanale lasate de obicei pentru ziua de sambata ,  cand toate treburile nefacute in restul zilelor din saptamana sunt programate sa fie rezolvate .

Sunt atat de bucuroasa ca e primavara!

In casa semnele de evolutie ale semintelor puse in pamant saptamana trecuta sunt mici fata de explozia de actiune a florilor de afara ,  din semintele de rosii plantutele au rasarit , desi sunt pirpirii ,

insa ardeii iuti inca nu au dat niciun semn, stiu ca ei sunt de fel mai puturosi, dar tot stau cu emotie ca ar putea sa nu rasara nimic sau prea putin din ei .

 

Scurt pe doi.Martie 2.

De ieri aveam planuit ce sa fac in dimineata zilei de astazi, astfel incat de cum m-am trezit , pe repede inainte am pornit la actiune: prima iesire din an in curte , la o parte din curatenia de primavara. Asta e, cand ai gradina, ai si munci mai putin placute de facut, iar cand ai animale, cazul de astazi referindu-se la catei, dar nu sunt singurii care lasa de strans in urma lor, cu atat mai mult. Asa ca azi am stat prin  curte cu maturica si faras si am tot strans , ba una, ba alta, chiar daca la un moment dat incepusera sa dea semne cativa fulgi ca s-ar pregati sa cada peste noi si chiar daca incepusem sa imi simt picioarele inghetate bocna. Am zis ca pana nu termin toata portiunea acoperita de gazon, nu ma opresc .

Cand am terminat, cam cu dureri de spate si de picioare, care mi-au amintit de unele din feelingurile sezonului petrecut in gradina , cand sa ma asez in pat, sub paturica , Tili imi atrage atentia asupra inventarului pe care il aveam de facut si a insamantarilor de primavara pe care musai trebuia sa le pornesc.

Ca oricum, fata de alti ani, ma aflu in intarziere, dar nu e niciun bai, ca e timp sa imi rasara si creasca indeajuns toate plantutele pe care mi-am propus sa le cresc din rasad propriu.

Iata plicurile cu poze colorate, in care ar trebui sa fie seminte de calitate corespunzatoare cu pozele de prezentare

care by the way, nu sunt dintre cele mai importante si de valoare plante pe care mi-am propus sa le cresc, insa sunt mai prezentabile de aratat. Si rosiile , si ardeii si …ha, si vinetele (de la care insa nu stiu daca chiar voi reusi sa obtin si rod) le am de la producatori particulari de plante, in care am mai multa incredere decat in marile firme care vand seminte de plante. S-ar putea sa ma mai si insel, insa putin probabil, pentru ca producatorii mici care te pacalesc isi fura singuri caciula , pierd clienti si nu cred ca au un astfel de interes.

Dupa cum se poate vedea din poza, anul asta mi-am propus sa cresc mai multe plante aromate .Nu stiu de cand mi-a venit ideea, insa cu siguranta, cand am citit cartea ”Un veac de singuratate” a lui Gabriel Garcia MArquez, pe care am citit-o nu chiar intr-un veac, insa cu ceva intreruperi, ca incepusem sa ma plictisesc de ceea ce parea la un moment dat o repetitie : alte personaje, aceleasi povesti, ei bine, citind cartea mi s-a facut pofta de ”veranda  cu begonii” cum descrie in carte autorul si de maghiran parfumat cultivat printre trandafiri. Nu stiu daca imi va reusi experimentul ”maghiran printre trandafiri”, insa am sa incerc sa-mi fac in vara asta pofta starnita de carte :).

Prin urmare ,iat-o pe  Tili cum cauta in gentuta printre plicurile colorate cu seminte cumparate din comert si hartiutele mai frumos colorate , ba chiar patate de la sucul rosiilor , cu seminte proprii culese din gradina mea sau ale altora , pe care  eu le ordonez si pun una cate una, cu numaratoare si socoteala din carnetelul cu programari aflat  langa mine (in care am scris cate seminte din fiecare soi voi planta, astfel incat sa imi incapa toate in gradina , sa le pot macar gusta). Oricum , pe masura ce puneam semintele, si mai scapam in loc de 10 cate imi propusesem sa pun dintr-un soi,  12 sau chiar 15 , ma gandeam unde mi-o fi fost capul cand am comandat atat de multe soiuri de rosii, carora as vrea, dar nu stiu daca voi reusi, sa le fac loc la toate in solar si gradina.

Am pus ce am pus cateva jardiniere cu seminte, dupa care mi s-a facut foame , somn si privind pe fereastra am observat ca mi s-a facut si …iarna iar.

Ningea cu fulgi mari, grasuti , atat de frumos!

Oricum, nu ca pentru luna lui marte , cum zise poetul, ci ca in te uita cum ninge-n  decembre :).

Eu nu iubesc deloc iarna, nici fulgii ei de nea, dar in ultima poza, parca vad un fulg in forma de inima cum cadea . Cadeau toti si mai nimic nu se asternea, la ora asta sunt cu totii dusi in pamant, dau hrana bulbilor de primavara , ierbii si pomilor .