In urma cu un an , va aratam un brad cu conuri rosii in primavara.
Mai tarziu, conurile si-au schimbat culoarea din rosu in maro lemnos , culoarea in care in mod obisnuit sunt intalnite conurile de brazi in natura.
In primavara asta (iata ce inseamna sa mergi cu nasul pe sus 🙂 ) , trecand pe strada observ la un brad inalt si probabil si batran (daca ma gandesc de cand o fi datand constructia in curtea careia traieste si bradul , posibil sa aiba in jurul a o suta de ani) si in varful unor crengute apropiate de drum vad rosu. Rosu intens, aprins. Primul meu gand a fost ca bradul , batran fiind , o fi facut vreo boala. Si ma opresc sa ma uit mai bine la el. Cand ridic privirea si mai sus, vad ramurile toate, paaana in varf , acoperite de bobitele rosii, cat niste fructe de coacaz de micute, numai putin mai alungite, nu perfect rotunde.
M-am bucurat ca nu parea sa fie napadit de boala , ci de entuziasm la venirea primaverii, bobitele rosii fiind probabil conurile in devenire , in stadiul de pui.
Dupa cateva zile, insa, bobitele rosii au mai palit, au inceput sa semene cu niste fragute inca necoapte (dupa parerea mea) .
Si sa se vada in ele tot mai bine aspectul si forma unor viitoare conuri de brad .
Cu ocazia asta m-am uitat si la alti brazi din drumul meu si am observat ca mai aveau conurile de anul trecut si nu dadeau semne ca ar face roade si anul asta . Probabil ca brazii nu fac conuri in fiecare an .
Pozele mari pe care le pun pe blog fac sa se incarce mai greu atat imaginile la citire, cat si eventuale comentarii . Insa am incercat sa pun si poze mai mici (vezi din perioada de iarna, cand suparata pe frig , gheata si zapada am considerat ca nu merita onoarea sa ii acord unei poze de iarna prea mult spatiu) si nu mi-a placut. Mie imi place la o poza sa vad detalii , sa o maresc, bibilesc, studiez , nu sa ma uit la ea de la departare si gata.