Irisi,inegalabil parfum de mai

S-a dus si luna mai. Cea mai frumoasa , plina de parfum, de flori si de culori de peste an. Vor mai fi si alte flori de vara, dar nu va mai fi parfumul care ne insotea la orice pas , pe toate drumurile, in mai.

Ca la orice despartire de mai (de luna mai, nu altceva) , regret profund ca s-a terminat. Ma bucur ca s-a intamplat, ca am trait inca o data sa ma bucur de florile de soc, de iasomie si de …irisi .

Imi plac toate florile, e greu sa fac o departajare intre ele, o clasificare dupa cele mai indragite sau mai putin placute de mine flori. Toate imi plac, mari, mici, salbatice, exotice, rare , pentru mine sunt toate flori si sunt incantatoare la fel de mult.

Insa pentru irisi am un sentiment special pentru parfumul lor puternic si deosebit, deosebit de placut. Prima data cand am simtit parfumul irisilor si mi-am spus ca nu e altceva mai frumos mirositor pe lume sa ma atraga, a fost la primii mei irisi, cei din pozele 2,3, 4 de mai jos. Or fi avand ei un nume, poate atunci cand i-am cumparat , in urma cu ceva ani buni, o fi scris ceva pe plic, dar l-am aruncat si eu ii numesc ”irisii maro”. Si ii astept  an de an, sa ma incante inca o data cu parfumul , pentru foarte scurt timp, cat dureaza florile lor.

Primii au inflorit insa irisi galbeni, mai mititei , cu tulpinile mai scurte si mai putine flori.

Ei, am mai avut candva unii pitici, pitici, dar nu mai stiu ce or fi patit, n-am prea avut grija de ei  si i-am pierdut.Tot galbeni erau, dar mici de tot si parca infloreau in martie, chiar printre primele flori.

Acum cei dintai au fost cei galbeni:

Iris galben

Apoi, in ordine cei maro:

Iris

Se vede in spatele lor o tufa de frunze de iris, este de la cei galbeni ale caror flori repede s-au trecut:

Tufa de irisi

Irisi

Si cei mai numerosi sunt cei albastru-violeti :

Grup de irisi

Pozele sunt de pe vremea cand afara era cald si insorit, nu ca acum , vreme frigorifica de mai-maine deja iunie.

Irisi insoriti

Floarea albastra

–

Ciresarii

Ce frumoasa e vara!

Inca nu a venit, dar eu asa ma simt, de parca as fi in perioada (nu zic vacanta, ca eu nu mai am vacanta) de vara. Vara e vremea buna si stau cu usi si ferestre deschise , aerisesc incaperile, fac curat in locurile mai dosnice, cum este de exemplu casa scarii, pe care iarna ierneaza 🙂 (putea sa gasesc alta combinatie, dar mi-a placut repetitia asta) o parte din  florile de interior , care nu au nevoie de multa lumina si caldura, cum sunt cercelusii, de exemplu.Dar mai am si altele, insa ei mi-au venit primii in minte.

Ei, pe casa scarii asta se face peste iarna tot o frunzarie si oricat as strange frunze uscate , tot raman urme dupa ghivecele de flori, urme care numai pe vremea asta buna, de vara 🙂 reusesc sa le indepartez si sa ramana locul liber, curat, aerisit.

Si facand eu ieri, sambata, curat pe scara aud la un moment dat caraieli pasaresti.Nu ca de cioara, caraitul ciorii este altfel.

Ei, imi zic eu, sunt graurii care se bat pe cirese.

Ies din casa, ma uit la cires si da, intr-adevar, in cires era batalia intre doua pasari. Spre mirarea mea ,nu grauri. 

Ma duc mai aproape sa le alung , zic eu ”haști, huști” , ma rog, niste sunete care mi s-au parut mie ca ar fi pentru alungat pasarile, dar care nu au fost deloc impresionante la destinatarul lor.

Una insa a plecat.Si ma uit mai bine la cea care a ramas si care parea sa fie ocupata cu ceva. Cand , ce sa vezi? O gaita canibala.Prinsese o alta pasare mai mica, eu am presupus ca ar fi putut fi vrabie, dar cine stie, putea fi orice alta pasare si o jumulea cu ciocul de pene si puf cu mare spor.

Nu aveam aparatul foto in dotare asa ca m-am dus in viteza dupa el. Cand am revenit, nu plecase, isi servea in continuare masa de dupa amiaza. 

Nu numai eu am observat intamplarea, ci si pisica, fie ca m-a vazut fotografiind si a auzit clickurile aparatului, fie ca a vazut agitatia pasareasca, a navalit si ea repede in pom (repede, dar cu intarziere, pana am fost eu dupa aparat, pana am revenit) si …a alungat pasarea. 

Insa in pom au ramas urme de la puful jumulit , pe care mâța l-a adulmecat, l-a cercetat si …a plecat.

Pentru unii e frumoasa vara.Pentru altii,cum a fost puiul de pasare devenit vanat , a fost  cu ghinion.

Rosa dulcetissima

Trandafirul de dulceata. Nu, nu se numeste dulcetissima decat la mine :).

Este , ca si anul trecut, printre primii care au inflorit. De fapt anul trecut a fost chiar primul.Imi aduc aminte ca la vremea la care vedeam primele flori la el, afara ploua cu spor de zile multe si nici semn nu era ca ploaia ar vrea sa se opreasca , iar ceilalti trandafiri erau in asteptare.

Trandafirul de dulceata

Ei, anul asta insa , cum a fost cald, i-au mai acompaniat inflorirea si alti semeni de-ai sai.

Si vazandu-l eu frumos, inflorit si…da, parfumat, insa (poate datorita lipsei ploilor) parca nu chiar asa parfumat cum mi-l aminteam eu din alti ani, m-am indreptat hotarata catre el sa il pozez. Cand, ce sa vad? O bazdaganie mare, mare -mare -si in culori stralucitoare, pe care o mai vazusem si anul trecut, dar cum atunci nu am fost pregatita cu aparatul foto din dotare , la purtator, l-am ratat. Insa anul asta, nu mai. Si m-am bucurat ca am prins doi iepuri dintr-o lovitura :si trandafirul, si bazdagania .

Trandafirul de dulceata

Trandafir si insecta

Dar ce sa vezi?

Faptura in loc sa se poarte frumos cu dulcetissima mea, mi-o hacuia , petala cu petala. Initial am fost tentata sa iau bazdagania cu mana , sa o dau la o parte; dar m-am gandit  ca ar putea sa ma ciupeasca 🙂  si pana la urma privind la trandafir mi-am zis ca are destui boboci sa se poata bucura si insecta si noi de frumusetea sa, a trandafirului zis dulcetissima.

Trandafir jumulit de insecta

Ca mai tarziu, privind cu mai multa atentie , sa ma gandesc ca poate cauta insetat un loc in care sa gaseasca apa . Nu de oricare, ci apa aromata de trandafir :).

Insecta si apa de trandafir

Ce sa fie faptura?

Nu stiu. La stralucire seamana cu un licurici, dar e cam mare sa fie licurici si poate ca nu este, s-o numi altcumva, insa eu l-am botezat ~marele licurici de la rasarit~ .

 

Lacusta

De cand cu zilele mai racoroase de mai , dupa amiezele, cand vin de la servici, ma asez la masa si imi fac planuri in gand: ”o sa ies in gradina sa …leg rosii, plantez alte rosii care ma asteapta inca rabdatoare in jardiniera, pun seminte de luffa” (anul asta vreau sa incerc sa obtin si eu cativa bureti vegetali in gradina) si multe alte planuri. Dar, imi zic eu, mai intai sa imi fac siesta :).

Si siesta inseamna cateva minute de stat relaxat , de obicei la tv, uneori chiar privind emisiunile tv (numai pe ID, ca altceva nu mai urmaresc) , alteori doar ca  fundal sonor , insa cu gandul in alta parte . Numai ca pe mine televizorul si intotdeauna emisiunile de pe canalele discovery ma stimuleaza la somn. Si uite asa…adorm .Si dorm .Azi doua ore, ieri doua ore dupa pranz pana se apropie seara ;si ce sa mai faci seara altceva in gradina , pe intuneric aproape ?

Cate o plimbare in scopul constatarii starii plantelor , a stadiului florilor, bobocilor, adulmecat de miros de mai extrem de parfumat si pozat.Cat de mult pozat  , ca primavara e atat de scurta , florile dureaza atat de putin, se inghesuie intr-un interval mic de timp unele dupa altele care mai de care sa infloreasca si sa umple aerul de arome  fermecatoare .

Nu e luna mai parfumata decat luna mai: se intrec liliacul, margaritarele, irisii, socul, salcamii, urmeaza bujorii, trandafirii. De ce, de ce atat de multe acum si toata iarna nimic ?:D

Eu si… am intalnit pe inserat si lacusta, vizitand amandoua  trandafirii 🙂 .

Ca purecii am vazut ca s-au mai retras; ce am mai spalat eu , ce a mai spalat ploaia, fara interventii chimice deocamdata, trandafirii nu mai par sa fie purecosi. Poate si gargaritele au muncit cu mult spor si mare foame le-o fi stimulat la culesul purecilor.

In general imi plac insectele  (mai putin moliile, pe ele le urasc , le pun capcane lipicioase prin casa si cand vad ce recolta se aduna pe ele , imi starnesc sentimentul urat de care spuneam) , imi place sa le fotografiez si apoi in casa sa disec imaginile cu ele , sa le studiez in detaliu. Si le gasesc chiar deosebit de frumoase :).

Mosuletul

L-am luat pe la inceputul anilor 90, daca nu cumva sa fi fost chiar in 1990. Eram  prin Bucuresti, colindam strazile pe unde imi venea cate o idee, de cele mai multe ori pe jos.

Atunci sa te plimbi pe strazi era o placere, nu ca acum , o nebunie, sute de masini cu soferi care mai de care mai nervos.

Era cam tot pe la vremea asta , luna mai la jumatate probabil, cand pe la Piata Amzei , trecand pe langa o masuta cu  plante oferite spre vanzare de o persoana particulara , am auzit doua fete mai mari si poate mi s-o fi parut mie dupa aspect mai cunoscatoare , cum se minunau de ceea ce vedeau. M-am uitat si eu mai atent si am vazut pe masuta improvizata ca taraba  cum faceau cu ochii trecatoarelor cativa ”mosuleti ” blanosi si usor teposi , dar cu totii gatiti cu cate o coronita de flori, unii mici , altii mai mari.

Eu la flori nu eram priceputa mai deloc, dar cum am vazut pe cele  doua cucoane entuziasmandu-se in fata ”mosuletilor” , mi-am zis ca probabil erau ceva raritati si am vrut sa o surprind si eu pe mama mea placut, cu ocazia zilei onomastice care se apropia.Cum ”mosuletii erau” si mari si mici, mai scumpi sau mai ieftini dupa cum era si marimea lor ,  am ales si eu un ”mosulet” mai mic, impodobit cu coronita de flori crem, ca niste margarete .

Am avut noroc atunci ca am nimerit unul cu flori naturale.Caci mai tarziu am vazut obiceiul ca in supermaketuri sa se ofere spre vanzare cactusi cu coronite de flori de plastic lipite cu clei .

De atunci au trecut ani multi, douazeci si ceva , hehe, doar o cifra 🙂 si cactusul meu , ”mosuletul” , desi nu mai e cel pe care l-am luat intai, ci vreun urmas de-al lui,  crescut mare, s-a umplut de mosuleti de jur imprejurul lui si, ca celelalte flori, acum cu primavara s-a impodobit in  coronite de flori. 

Cactusul initial cred ca a disparut, mi s-au mai deshidratat din ei si s-au stins , insa cum in anii urmatori am mai rupt cate unul , asa am reusit sa pastrez totusi din soiul luat demult, intr-o zi insorita ramasa datorita lui in amintirile mele.

Arbusti de primavara-flori albe

Calin, file din poveste… sau nu :). Pe numele lui Viburnum , specia Opulus .Eu intotdeauna l-am stiut drept ”Boule de neige” si cand eram mai mica si locuiam la bloc,desi pe atunci nu eram foarte pasionata de flori , el  imi atragea atentia cand il vedeam in curtile oamenilor primavara. El si …inca vreo cativa arbusti sau diverse alte flori , de care imi aduc aminte ca venind pe firul memoriei inca din copilaria mea :).

Acum il am si eu in curte. Nu de foarte multi ani, doar de vreo cativa, trei, poate patru si deocamdata este un arbust mic, dar l-am vazut in alte gradini crescut aproape cat un copacel ,cu  coroana rotunda .Depinde si cum ii sunt aplicate taieri; al nostru a fost mutat dintr-un loc care era cam umbros si care nu ii pria , intr-un loc insorit si inainte de mutare l-am ajustat putin ca sa se prinda mai usor.

Dar oricare i-ar fi forma deocamdata, pe mine ma bucura aspectul florilor lui de buchete de buchete de flori :).

Nu e parfumat deloc si de obicei am vazut ca face puricei , iar  frunzele uneori i se rasucesc din cauza lor , dar altfel nu are un aspect suferind sau neplacut nici in restul anului cand nu este inflorit. Acum, insa, este in floare .Si e minunat.

.

Masa de Paste in natura

M-am tot invartit printre trandafiri si am constatat ca unii sunt mai bine, mai avansati, cu bobocii mai mari, altii ramasi  in urma sau si mai rau, atacati de batalioane de pureci verzi.

Nu e bai, ca am cautat reteta ac de cojocul lor si am sa incerc sa o pun in aplicare, si anume: sapun de casa ras sub forma de fulgi de sapun si bine dizolvat in apa .Solutia , zice-se , ca nu ar fi pe placul acestor fapturi verzi; voi proba!

Pana atunci insa, o alta metoda si mai naturala am aplicat si pe moment  la indemana . Numai ca  masa de pureci se dovedeste prea mare fata de curatatorii naturali de pureci, gargaritele, din care eu numai una am vazut printre trandafiri. Or fi ele mai multe, dar daca sunt, sunt bine ascunse. Purecii insa stau la vedere.

Si cum aceea, unica intalnita se tot invartea pe o ramurica frageda de trandafir, 

….fara pureci mi s-a  parut mie atunci, insa la o mai atenta privire in fotografie bag de seama ca si acolo era cel putin o faptura de capturat (restul poate fusese eliminat de ea) .

Si,  zic eu, sa o iau cu un fir mai gros de iarba de pe ramura curata si sa o mut pe o alta mai incarcata cu  ”alimente”, ca sa grabesc in felul asta descoperirea prazii de catre ea si sa-mi vad si de interesul meu: curatarea mai rapida .

Am scapat-o intai pe pamant , am incercat apoi sa o prind in  mana cu degetele mele boante, fara gheare (pierdute in batalia cu mutarea rasadurilor  afara), insa nu am reusit;  iar cu o frunza, nici asa, pana la urma ea singura s-a urcat frumos pe palma mea si asa am reusit sa o asez pe o frunzulita din apropierea unui boboc dornic, sunt convinsa,  sa ii  fie aplicata o metoda de eliberare de sub jugul purecos.

Nu si-a luat zborul spre cine stie ce zari, nici eu nu i-am cantat ”gargarita-rita, zbori in poienita” , nu ii solicitam serviciile  de prezicator , ci de curatator :).

Odata primul pas facut, am vazut ca ea a gasit masa verde , productia  din belsug  , am plecat si am lasat-o cu treaba.

Deci masa ar fi fost copioasa si, zic eu, ar fi putut sa mai invite la cina romantica inca pe cineva, un seaman de-al ei .

Oricare va fi urmarea, macar un purece, doi in minus si tot e ceva . Pe restul ii voi rapune eu daca altfel nu vor disparea .

.

 

 

De primavara-Iberis si Phlox pitic

Iberis sempervirens  ,  gâscariță , floarea alba din pozele de mai jos, planta perena, vesnic verde, fie vara, fie iarna, si sub zapada frunzele ei se patreaza verzi , chiar daca tulpinile peste iarna sunt mai putin aspectuoase decat in restul anului, cu mai putine frunze, macar este ceva verde mereu in curte.

Nu o fi nemaipomenit de frumoasa, insa mie mi-e tare draga, mai ales pentru ca este atat de rezistenta si uneori iarna mai scutur cate un colt de zapada si rasare verde din zapada, e incurajator. In plus nu e deloc pretentioasa , nu necesita ingrijire speciala si se intinde si acopera bine portiunile de pamant pe care este plantata. Deci ar fi o buna planta acoperitoare de sol.

 

La baza melcului din caramida am plantat phlox pitic, o alta planta buna acoperitoare de sol, care infloreste deosebit de bogat si frumos, care mi-e la fel de tare draga, dar care face flori o perioada mai scurta de timp, numai la inceputul primaverii. De asemenea sta iarna afara, rezista la temperaturile mici eroic , insa frunzulitele ei sunt mai ingalbenite peste iarna.

.