Clematite

De-a lungul anului n-am avut nici noroc , nici mana buna la clematite.

La inceput , sursa de aprovizionare cu clematite au fost supermarketurile si primele mele clematite fie au fost un esec total din punct de vedere al diferentei intre prezentarea florii in poza de pe ambalaj si cea cu care m-am ales in curtea mea (cum e amaraciunea de mai sus , pe care am luat-o dupa o cu totul alta poza de prezentare), fie daca floarea a fost frumoasa, foarte frumoasa, asa cum am avut in urma cu cativa ani o clematita grena cu floare mare, catifelata, o minunatie, insa…ghinion. A disparut. O fi inghetat peste iarna, nu stiu ce i s-a intamplat si am pierdut-o.

O alta clematita frumoasa e cea din prima imagine de mai jos. Insa nu se dezvolta deloc si an de an face cel mult o floare sau doua. Frumoasa floarea, dar saracuta planta. Si o am de cativa ani, patru sau mai multi si stagneaza, nu da niciun semn ca s-ar dezvolta. 

Cu cea albastra credeam ca voi avea mai mult noroc.

E frumoasa, pozele de mai jos sunt din luna mai a anului acesta , cand a fost foarte frumoasa, desi inca mica, al treilea sezon de inflorire  in curtea mea, luata in primavara , in urma cu doi ani, la ghiveci de la o expozitie de flori. Acum insa, dupa ce florile i s-au ofilit , nici ea nu se mai prezinta  prea bine, pare ca s-ar cam usca .Sa vedem ce noroc o sa am de ea .

Si violeta …

Violeta e cea mai batrana .Impreuna cu inca o clematita albastra, mare tufa, dar cu flori de toata rusinea, mici, mici de tot si urate(cea din prima imagine de sus), ei bine, violeta noastra pare ca i-ar placea  gradina si locul care ii revine ei , ca sa traiasca in ea.

Are si suport pe care sa se poata urca si da, s-a urcat, s-a intins si pe  tot ce a stat in calea sa si  acum violeta e in toiul infloririi, mai mare si mai frumoasa ca intotdeauna, clematita careia ii place in gradina mea. Pe ea am mai si postat-o pe blog in primul an si iat-o si acum din nou frumoasa , acaparatoare si sanatoasa .

–

Sambata de vara

Bun lucru blogul. M-am uitat la un articol din urma cu vreo doi ani si cand am vazut cum arata atunci hibiscus syriacus fata de acum, am realizat mai bine care e diferenta dintre cel de atunci si cel de acum. Inca nu a inflorit in anul 2013, dar are o multime de boboci. Insa tufa s-a dezvoltat frumos, chiar astazi ma uitam la ea cat de frumos a crescut si imi puneam intrebarea daca sa o tund sau nu , in cazul in care va tot creste in continuare. Nu as vrea sa o tund, nici nu cred ca o voi tunde, decat daca se va transforma in vreun arbust chelos si urat.

Zilele de vara astea de acum sunt una calda, una rece. E bine ca mai ploua, ma mai scuteste de udat gradina, dar parca de asa o vara… nu ma bucur deloc de ea asa cum e anul asta.

Stiu ca a fost sarbatoare religioasa  azi. Si nu am facut nicio treaba, dar nici cu mainile in san nu mi-a venit sa stau, asa incat m-am dus sa mai copilesc din rosii si sa mai leg pe ici , colo, pe unde mai era cate o  ramura aplecata.Bineinteles ca au mai aparut si buruienile de smuls si uite asa, am inceput pe la 11.30-12 si la 3 cand am terminat, ma simteam sfarsita dupa stat ore in sir in solarul incins si  mai mult aplecata .Mainele de la frunzele de tomate mi se facusera  negre , nu pot sa folosesc manusi (nici chirurgicale, cu care poti folosi mai bine mana, degetele, nici de gradinar, care sunt mai mari, mai grosolane) aia mi-ar mai fi lipsit sa imi mai transpire si mana in manusa . Parul imi statea zburllit, nici pieptenul nu a mai intrat in el  pe inserat,  cand a trebuit sa imi dau un aspect curat si civilizat ca sa plec de acasa .

Dintre toate rosiile in compania carora am petrecut amiaza , am fotografiat una cu aspect mai deosebit, numita  Reistomate , sau rosia calatorului, acum necopata, verde si inca mica (cred ca va mai creste) . I se spune asa pentru ca din cocolosul de felii de tomata crescute parca una peste alta, se pot rupe pe rand bucatele si restul poate fi pastrat si consumat mai tarziu, eventual intr-o calatorie. Nu am decat doua fire din acest soi intrucat am inteles ca nu e gustoasa deloc, ar fi cam acra si pentru ca am vrut neaparat sa am si eu in gradina mea si acest soi , am pus numai pentru aspect , ca  sa ma conving cu propriile mele simturi si de aspectul ei, si de gust sau orice altceva. 

Acum cerul a negru intunecat si din cand in cand e traversat de cate un fulger care il coloreaza pentru o clipa  in violet. A si inceput ploaia  , poate nu o fi si furtunoasa , ca si asa m-am cam speriat pana acum de ea.

Vara asta….of, of!Dar oricum ar fi ea vara, tot mai bine e decat iarna :).

”Till we meet again”

Eu, care nu ascult muzica de obicei,  spunand ca muzica e zgomot  , dintr-o data  devin cautatoare ferventa pe youtube . Imi amintesc de cate ceva, si caut…

Una din melodiile care mi-au placut in urma cu ani , care m-a uns pe suflet, a fost cea din filmul ”Till we meet again”.Si filmul mi-a placut foarte mult.

Uneori (rar) imi mai aduc aminte de melodia asta si as vrea sa o ascult, dar e asa de greu de gasit! Chiar pe youtube , unde traim cu impresia ca orice cantec poate fi gasit imediat.

Ei bine, uite ca nu e chiar asa, cantecul dorit demine  l-am gasit numai in cele cateva variante de mai jos , desi in urma cu cativa ani vazusem si pe cel interpretat in timpul filmului de catre una dintre actrite care juca rolul unei cantarete , parca o si vad  pe o scena, daca nu ma insel si intr-o rochie rosie, cu crinolina :).

Cred ca o adaugasem pe lista mea de melodii favorite de pe youtube, dar acum am cautat-o si nu mai este. Posibil sa fi fost stearsa intre timp.

Asta e tot ce am mai gasit :

-Aici prezentarea de inceput, a personajelor si thema muzicala:

-In interpretarea Mireille Mathieu:

My life will never be the same
My heart is burning without shame
I feel the sun in me
When you return, you’ll see a change

My heart is whispering your name
My love is coming once again
And I shall always be
All you believe, all you can dream
I’m not the same

Some people search all their lives
I feel that my turn has come to reach high into the sky
And finally a star shines on me
Finally I can touch eternity

My life will never be the same
Your love surrounds me once again
And this will rise and blow
And show me all I need to know

My heart is whispering your name
My love is calling you again
I wish you knew how true
My feelings are, only for you

Our lives will never be the same
My love’s an ever-lasting flame
Burning eternally for you alone
When you’re with me, in love again

 

M-am incantat cu ele si le-am ascultat cu mare placere.

Fan Voltaj- ”Eu cu mine”

Top piese romanesti pe care le-am ascultat mult, de multe ori, ale caror versuri mi-au placut mult, datorita carora am devenit categoric  fan …  Voltaj .

– in urma cu peste 10 ani,  3D :

-tot pe atunci, cum incepea vara , zumzaiam  piesa  ”Albinuta” ……are atat de multa dreptate,  e atat de scurta vara si e plin de flori …http://www.youtube.com/watch?v=f26Qzp_0zns,

”20 ani”,

”pata pe tine ”

Cand mi-e cate un dor,  tot Voltaj imi confirma ca  …..mi-e dor de tine   in piesa    ”Eu cu mine ” ,

-the same , ” Me and myself” with lyrics :

Vara asta au o piesa noua, ” Pic, pic ” , ”sunt un pic, pic indragostit ” amuzanta, dar parca nu atat de grozava.

Oricum daca e Voltaj, cand canta ei, eu ascult , pentru ca poate fi ceva ce sa-mi placa.

Si despre piesele din vara asta, desi niciodata nu mi-a placut de  Tudor Chirila, o fi talentat, o fi frumos, destept, nu comentez, mie insa nu mi-a placut de el si de creatiile lui, ei bine, in vara asta , ”Perfect fara tine”  imi place!  E amuzanta, e de vara ,  are versuri  bestiale  si cred ca ajuns direct pe primele  locuri intre cele mai difuzate piese muzicale  in topul din vara asta .

Unele insa nu supravietuiesc la proba timpului, sunt frumoase o vara, doua, apoi se aseaza praful, nu te trezesti cantandu-le in gand, in mers pe strada, in gradina, in orice loc in care ramai singura cu gandurile tale. Asa cum mie de cateva ori , uneori,

cand mi-e cate un dor, imi vine sa cant ”mi-e dor de tine” ,

desi nu imi amintesc toate versurile ,

desi nu mi se potrivesc toate versurile ,

esentialul , melodia e acolo, si …se potriveste cu gandurile.

 

Cercelusi

Anul asta, in primavara, am avut cei mai frumosi cercelusi ai mei de pana acum.

Dintre plantele  de ghiveci,  care vara impodobesc balconul sau terasa de langa casa, cercelusii si muscatele sunt printre preferatele mele.

Pe cei de acum , oricine venea in curte si ii vedea, se mira de bogatia de flori pline, unele in numar mai mic, dar cu flori mari, cat mai mari, altele numeroase , dar mai mici , adunate in ciorchini, in cercei grei, demni de regina Cleopatra a Egiptului sau de oricare  frumoasa femeie romana  .

Cand eram mai mica, pe la vreo 20 de ani ,purtam si eu cercei mari  cu sau fara zdranganele,  unii pe care intr-un an, cand eram cu toti colegii la mare, faceam practica in Portul Constanta,  la finalul anului universitar , mi i-am luat de acolo . Erau , sunt de fapt, ca ii mai pastrez, desi nu ii mai port, mari ,rotunzi, innegriti un pic, cu patina , de cercul exterior  stau agatate alte piese mai mici ,de diverse dimensiuni  .I-am  purtat cu mare drag si incantare aproape toata vara aia .Aveam si sandale romane, cu barete multe si fara niciun pic de toc (pe vremea aia nu ma deranja ca nu as fi mai inalta, eram asa de multumita de statura mea, incat umblam numai cu sandale si pantofi cu talpa subtire si fara toc) si impreuna cu cerceii formau ansamblul   care ma ducea cu gandul la vechea Roma si modelul unei tinute specific romane .

Dar cercelusii mei de acum, de alta natura , rozaliii, nu rezista la urechile fetelor sau femeilor , ci numai prinsi cu coditele vii  de flori. Si au fost atat de frumosi , incat nu doar o data,   cei care intrau si ii  vedeau, isi scoteau ca inaintea unor vedete  telefoanele mobile si ii fotografiau.  Au fost frumoase florile lor, impresionante; acum poate ca si-au luat o pauza si pregatesc (sper eu) a doua serie de flori din vara asta. Eu le ofer toate conditiile, toata grija si atentia .

.

Un trandafir atipic

Atipic, pentru ca nu are floarea asa cum te-ai astepta atunci cand te gandesti la trandafir/trandafiri, batuta, incarcata de petale , asa cum sunt unii trandafiri floribunda,

cand ma gandesc la numele asta ma gandesc la flori , abundenta de flori, bunda,  a-bunda,  flori-bunda (nu la bunda de tinut cald la spate peste iarna),

nici cum sunt tea-hibrizii cu flori imense , chiar cu mai putine petale , dar cu o forma mai zvelta si mai eleganta  .

El are floarea simpla , in jurul corolei de stamine aurii , se ridica precum volanasele unei rochite de balerina cele numai cate cinci petale de fiecare floare, insa ce petale! Adunate in ciorchini imensi de flori ,  se strang in buchete mari, ca niste  torte albe,  fiecare floare din buchet avand marimea unei margarete . La inceput , in jurul staminelor, petalele au culoarea alb-galbui, ca de miere , pentru ca in scurt timp sa se transforme in alb, pur, dar cam rece.  Parfumul florilor, suav, foarte discret,  atrage tot felul de insecte polenizatoare sau numai vizitatori curiosi .

Atunci cand l-am luat, am avut ceva indoieli, nu atat pentru alegerea facuta de mine, pentru ca eu am cautat un trandafir cu inflorire continua, si exact asa este el,  cat pentru parerea altora, care vazand trandafirul alb, cu floare simpla ar fi putut spune la inceput ca e maces.

Dar e inconfundabil, se vede clar ca nu e un maces. Nu ca as avea ceva impotriva macesilor. In curtea mea au rasarit si macesi , iar pe unii dintre ei, chiar i-am pastrat.

Insa acesta este un trandafir englezesc, numele lui este Kew Gardens , a fost si premiat cu aur la un concurs international .Are cateva calitati incontestabile, dintre care eu am remarcat inflorirea repetata de la inceputul primaverii pana in toamna tarziu, iar la mine este inca tanar, abia in al doilea sezon de  cand il am , deci nu a avut timp sa se maturizeze si sa-si arate pe deplin frumusetea, iar o alta calitate este  abundenta de flori, care atrage imediat privirea catre coltul in care se afla el.

 

 

 

Mic trandafir ce ar trebui sa creasca mare

L-am cumparat in urma cu cativa  ani, sa fie vreo cinci, poate chiar mai multi, cred ca de la metro. De la un supermarket generalist , nespecializat  exclusiv  in comertul  cu flori. Parca vad si locul in care era asezat, intr-un cort din curtea magazinului, afara, intr-o  cutie de carton , cam slab dezvoltat , insa in poza frumos prezentat .

Daca avea vreun nume scris pe cutia in care era ambalat? Cred ca avea, dar nu i-am dat prea mare importanta. Pe atunci pentru mine toti trandafirii erau doar trandafiri si in general toate florile erau doar frumoase , fara sa imi  dau seama ca ele , in mare parte, au primit si cate un nume de la creatorii lor sau alti nasi de botez .

Stiu ca l-am considerat trandafir urcator , dupa locul in care l-am asezat in gradina , si anume intr-un colt in apropiere de casa, unde i-am pus si o scarita de flori ,  pe care sa poata urca.

Numai ca tare, tare greu creste. In primii ani abia daca facea cate o floare, mica, mica si firava, ce sa mai vorbesc si de ramuri urcatoare viguroase.

Am vrut sa il mut si sa asez in locul lui un alt trandafir mai voinic , cu perspectiva mai buna de crestere , dar nu am cazut de acord  in consiliu de familie intrunit cu aceasta propunere  si  l-am mai lasat acolo, in acelasi loc,  poate, poate se va mai dezvolta.

Nici anul asta nu s-a intins prea tare in sus,  abia sa fi ajuns la circa un metru in inaltime cu ramurile cele mai lungi , insa fata de toti ceilalti ani anteriori, a facut cele mai multe flori.

Cam mici, dar deosebit de frumos colorate. La inceput in doua, trei culori, nuante de la galben, portocaliu pana spre combinatie de galben si rosu, pentru ca spre sfarsitul perioadei de inflorire sa coloreze petalele in rosu .

Din pacate cred ca infloreste numai o data in an , anul asta a fost printre primii trandafiri infloriti , incepand cu data  de 15 mai pana spre  sfarsitul aceleiasi luni. 

 

–

Orhideele phalenopsis

• Sau florile tuturor anotimpurilor.

Pentru ca nu exista anotimp in care orhideele molie, cum li se mai spune , sa nu fie inflorite.

Din zilele scurte cu raze zgarcite de soare de peste iarna , cand inauntru atmosfera poate da aparenta unor paduri (mai mult sau mai putin) tropicale, in care orhideele sa gaseasca umiditatea si atmosfera prielnica  si dorita de ele…

…dar cand, de fapt , la o simpla privire prin fereastra se vede numai asprimea si goliciunea pamantului inghetat si pustiit, fara urma de verdeata,

Lor chiar nu le pasa; nu le doare, nu le deranjeaza, ba poate chiar le si place daca inauntru, acolo unde stau ele , pe pervaz, e si caldura (la picioare, radacinile lor asezate in ghivece pe pervaze, chiar deasupra caloriferelor) si putin curent de la aerul care se mai strecoara dinspre ferestre , ca n-or fi ele chiar asa de etans  incheiate precum le e lauda si, desigur, din cand in cand si spalate (pe picioare 🙂 ) in  apa.

Ba chiar uneori imi lasa impresia ca se simt atat de bine, incat isi deschid…”aripile” si ca si la ele acasa , chiar zboara.

In lumea lor, la inaltime, in varful copacilor in care in mod natural orhideele phalaenopsis traiesc, poate ca ele se simt ca plutesc printre curentii de aer , ca petalele le sunt aripi, precum ale pasarilor,  si ca zboara.

Dar de la mine nu pleaca nicaieri.

Le gasesc in acelasi loc , cuminti, zi de zi, incurajatoare ,

ma  indeamna sa cred  in  zilele ce vor veni,   mai pline de caldura si culoare .

Alaturi , privind pe fereastra am asteptat de la primii muguri ai pomilor fructiferi din apropiere ,

..la ramuri pline de flori…

…si flori …

iar mai tarziu, pavaza in fata unui cer prea golas , arzator, de miez de vara, pomul s-a imbracat pentru protectia tovaraselor de dincolo de geam, in haina deasa de frunze dansatoare, prin care din cand in cand sa se poata si  strecura cateva raze in zilele  mai  lungi si  prea calde pentru  petalele delicate ale acestor exotice, sensibile si prietenoase flori.

Dupa ploaie

…multi melci se arata :).

Nu ca ploaia s-ar fi si oprit sau ca ar fi semne sa se opreasca. Nu, nu !

Unii, mai mici sau mai bine spus numai dintre cei mici (poate cei mari or fi prea grei si nu ii tine planta) se hraneau dintr-o tufa de urzica . Foarte buna urzica, sanatoasa, cred ca si melcusorii vor creste mari si voinicei.

Cat am stat pe langa tufa de urzica, mare minune ca nu m-am si urzicat la cat m-am apropiat sa ii fotografiez , cu aparatul foto intr-o mana si cu umbrela in alta ,

am si simtit mirosul de neconfundat al frunzelor de urzica si parca i-am si invidiat putin pe melcisori.Si mie imi place mancarea sau zeama din urzici tinere de la inceputul primaverii. Si lor le-a placut tare, atat de tare incat unele frunze au fost mancate in intregime.

Altii, si mici, si mari, cocotati in varful tulpinilor de iris, par a se hrani cu petalele inmuiate ale fostelor flori. Probabil ca au gust teribil de bun, poate si pastreaza putin din parfumul initial al florii proaspete.

 

 

Iar intr-o pauza dintre doua reprize de ploaie , am strans din melcii iesiti la plimbare pe pavaj;

nu imi place sa ii vad striviti de catre oricine trece nepasator fata de micile fapturi , asa ca ii adun si ii duc in iarba.

Intr-o dimineata ne-am si trezit cu un om pe la poarta care vroia sa il lasam sa adune el melcii, sa ii serveasca unor doamne doritoare de preparate cu melci. Nu, nu! Melcii nostri nu sunt de mancare , pentru doritori e plin dupa ploi , de melci, pe trotuare.

Stiu ca unora nu le sunt dragi, ba chiar incearca prin diverse metode sa scape de prezenta lor din curte. Pe mine nu ma deranjeaza, isi au locul lor in iarba, unde nu strica si nu supara pe nimeni. Imi place sa ii urmaresc uneori cum mananca sau cum isi manifesta tandretea intre ei. Lumea animalelor , a celorlalte fiinte vii seamana mult cu lumea noastra. De fapt lumea, planeta, e a tuturor .

 

Ploi, ploi , ploi

Ne supara vremea rece de iunie. Pe mine, una, ma supara tare frigul. E prea frig pentru timpul in care ne aflam si imi aduc aminte ca in urma cu vreo trei ani, parca, atunci cand am avut eu bibilicile mici si aveam si alti pui mici de gaina in acelasi timp,  fara closca, a  fost tot asa un frig in iunie, de tineam becul deasupra custii puilor si speram sa le faca si putina caldura , sa nu le fie prea frig. Ei bine, in anul ala  toata vara a fost de rahat (scuzati, dar m-am tare enervat de la vreme ) , rece , incat ajunsi in toamna eu inca nu simtisem zile toride si frumoase de vara. Cred ca la fel va fi si in vara asta :(.

Ploile …ma supara si nu ma supara. Eu cu frigul am ce am.

Insa la noi in casa nici ploile si furtuna nu sunt agreate. Cred ca majoritatii cateilor nu le plac zgomotele puternice: tunete si fulgerele insotitoare, focurile de artificii , pocnitorile si zgomotul loviturilor de bici de sarbatorile de iarna. Alor mei, chiar nu le plac cele mentionate mai sus putin, iar de tunetele de astazi, Pepito a gasit un loc mai ferit de furtuna 🙂 :

Bune ploile, nimic de zis; cred ca desi florile multor plante au avut de suferit de pe urma ploilor, plantele s-au bucurat , s-au hranit bine, s-au racorit , au prins forte noi …

Plantele insamantate cam tarziu de mine au rasarit si au inceput sa creasca si ele de la ploi…

Buruienile se smulg mai usor, acum cand e pamantul moale …

Ciresele din ciresul de mai-iunie , care la inceput erau cam costelive, numai piele si sambure, acum s-au umflat, sunt carnoase si zemoase, carnoase si la propriu si la figurat, astfel incat cand pe inserat zabovesc cate putin langa cires, ciresele cu care ma hranesc pe langa ca sunt dulci, zemoase, uneori chiar pline de apa de ploaie, incat consum 2 in 1 si fructe si apa in acelasi timp, mai sunt si bogate in proteine naturale, bio :). No, nu-i bai, chinezii mananca vietati de tot felul , asa si eu, daca nu vad proteinele miscatoare, cum ziceam, nu-i niciun bai :).

Bune ploile cateodata, daca sunt si cu masura. De parca ar sta cineva sa ni le masoare! Ma uit la ele , la termomentru, la  prognoza pe zilele care urmeaza (vesti numai proaste) si  zic si eu: hai, vara! Sa plece frigul asta odata, ca am degerat de tot .