Margarete de vara

Astazi am taiat sau uneori chiar smuls primele margarete, margaretele de vara.

Am avut la un moment dat, cativa ani la rand margarete cu flori mari, care infloreau insa numai o data pe an , la inceputul verii. Dar dupa ce am fost de cateva ori in alte veri in plimbare  pe dealuri cu flori de fan si am vazut luni la rand margaretele salbatice cum infloreau, satenii le coseau, ele iar cresteau si tot asa infloreau de-a lungul verii pana in toamna tarziu, mi-am adus si eu acasa cateva radacini .

Intre timp  margaretele cu flori mari au disparut de tot. In locul lor acum este pustiu, am mai lasat locul neamenajat cu altceva,  doar doar vor reaparea.

Dar infloresc de zor , putin mai la distanta , micile margarete salbatice, care s-au si inmultit precum buruienile , iar la un moment devin chiar urate ca niste buruieni, cand li se scutura petalele florilor si se pregatesc sa faca seminte.

Asa incat astazi a fost  ziua curatarii locului de margaretele uscative , cu aspect buruienos. De sub ele au rasuflat usurate cateva flori care abia isi mai duceau zilele sub tulpinile acaparatoare , lungi si dese ale margaretelor, care umbreau totul sub ele .

La inceput de vara, au fost in numar mai mic, iar printre ele infloreau ba maci californieni sau cativa, insa anul asta prea putini, maci rosii , ba cate un crin sau pana la urma si un soi de salcam terestru tarator cu floarea mov. O salbaticiune, dar impreuna cu margaretele formau un grup frumos inflorit :).

 

Odata cu despartirea de primele margarete , simt ca am facut un pas catre toamna. Si nici nu am simtit pana acum caldura torida a verii .

Luna lui cuptor , anul asta a cam fost luna lui cuptor defect .

Printre multele siteuri la care am subscris si de la care primesc periodic mesaje, actualizari, noutati, si de la Davesgarden.com  primesc in fiecare saptamana cate un mesaj despre flori de sezon din diverse colturi ale lumii.Si la un moment dat era un articol despre florile simbol ale fiecarei zodii, iar la zodia mea, spre marea mea surprindere de atunci, simbolul era chiar margareta.

Eu m-as fi asteptat sa fie laleaua, pentru ca in luna in care sunt eu nascuta infloresc lalelele si eu am si multe lalele in gradina. Dar …imi plac si margaretele. Astazi insa m-am despartit din nou, pentru inca o vara, de ele. Vor mai inflori si spre toamna, dar parca e altceva, nu mai este ca la inceputul verii , floarea bucuriei si a sperantei .

Margarete de vara… va pup, pa, pa! 🙂

 

 

Turturele

Poze dintr-o duminica innorata, in care iesisem pregatita de fluturi, albine sau alte insecte care dau farmec vietii de vara. Dar cum era urat si parea ca ar sta sa ploua sau macar sa vina toamna, frig, foarte frig pentru o zi de iulie (dar ce mai iulie am avut si noi anul asta, ca eu am tremurat mai mult decat sa simt nevoia sa ma racoresc cu o inghetata ca in alte veri , luni iulie din viata mea), nu am reusit sa prind decat o poveste intre doua turturele. Pozele nu sunt foarte clare , au fost luate de la oarece distanta sa nu sperii pasarile si apoi decupate din ele numai prim planurile cu povestea ce parea a se desfasura. Ce am inteles eu ca s-ar intampla? Ceea ce cred ca ar intelege oricine, as traduce, desi nu sunt specialista in limbajul pasaresc , cam asa ceva (vorbitorul fiind numai unul dintre cei doi, iar eu am zis ca ar parea sa fie masculul, de vorba cu o femela).Iata ce parea ca ar fi grait , in limba sa:

-”Iubitooo!” (zise el catre ea, ea fiind cea mai ghemuita putin)

-”Iubitooo, ce ai? Esti suparata cumva?”

-”Stai , mai.Parca ne priveste cineva” (zise si ea).

-”Nu pe noi, lasa , e doar o fiinta bipeda din aia urata. Hai, zi-mi, te supara ceva sau cineva? Cumva persoana mea?” (el tot insistand cu discutia care il preocupa)

 

-”Te simti bine, iubitica mea?”

-”Nu-mi raspunzi? Te doare ceva?” (tot el)

-”Mai, dar chiar ne priveste insistent mamiferul ala biped, se uita chiar in directia noastra. Eu cred ca e ceva , sunt ingrijorat de prezenta sa ….” (el, plin de curaj)

-”Ma intorc si cred ca am sa-mi iau talpasita. Ca se apropie cu un obiect mare, urat in membrele alea lungi, poate sa arunce oricand in noi cu ceva.”(tot el)

-”Tu mai stai iubito? Eu am plecaaaat, treaba ta, daca te loveste eu te-am avertizaaat, hai paaa!” (si-a fugit)

 

In cele din urma a si plecat, si-a vazut de pielea lui si s-a dus. Iar  cealalta turturica, femela sau ce o fi fost, a parut sa se simta mai bine singura, fara cicaleala altuia. Cred ca nu era bolnavioara, doar suparata pe perechea sau cine o fi fost partenerul, curtezanul ala din preajma sa.

Radasca

Intr-o seara, de curand, in gradina , am vazut o radasca (denumirea stiintifica :Lucanus cervus). Sau mai bine zis un …radasc :), ca era baiat, diferenta intre femela radasca si mascul fiind ca masculul are mandibulele mari , roscate, ca niste coarne de cerb , iar femela nu. Prin urmare, faptura mea era baietel.

Nu stiu de ce , in alti ani, chiar mare fiind, ditamai omul, ma speriam de cate ori vedeam o radasca si cautam pe cineva sa imi vina in ajutor, sa o duca pe faras mai departe, in alta parte, ca sa nu imi fie aproape sa ma atace , sa muste sau, cred, aveam impresia ca s-ar putea prinde in parul meu si ma ingrozeam la ideea ca o asemenea faptura ar putea ramane agatata si incurcata in capul meu printre firele de par. De fapt eram neinformata. Nu stiam nimic despre ea, decat ma orientam dupa aspectul ei mare, fiind una din cele mai mari insecte  si dupa coarnele fioroase. Dupa ce am citit de curand ca radasca este o insecta protejata, m-am informat si am aflat ca este inofensiva, nu musca, clestii  fiind folositi  in lupta dintre masculi .

Nu ca m-as fi destaptat intre timp sau ca as fi devenit  mai curajoasa, insa de data asta cand am vazut radasca am fugit repede (nu de ea) dupa aparatul de fotografiat,  sa o imortalizez in colectia mea virtuala de imagini cu insecte.

Desi afara era pe inserat si aproape intuneric , am avut suficienta rabdare incat sa stau langa ea si sa ii fac mai multe poze, pana am reusit din multe sa aleg cateva in care sa se vada mai bine radasca . 

Este o insecta rara,  datorita disparitiei habitatului , a padurilor de stejar in care ea este intalnita de obicei.Si daca-i rara, atunci nu o mai alung din curte, ci ii las si ei un locusor in care sa mai zaboveasca un pic, in peregrinarile ei de vara prin lumea din ce in ce mai mica si mai neincapatoare.

Are un sistem de deplasare foarte interesant, avand pasul elastic , parca ar fi pe arcuri, isi intinde  ”picioarele” ca din pantaloni si se ridica sau se lasa in jos dupa cate un fir de iarba sau dupa cine stie ce altceva  ii trezeste acestei mici fapturi interesul .

_

Liliacul de vara

Daca el e inflorit, e vara.

Chiar daca seara e atat de racoare, incat nu-mi prea vine sa cred ca e iulie, toiul verii, ma uit la liliacul de vara, buddleja davidii si imi confirma , mai ales fluturii si insectele care il viziteaza de zor, ca e cu adevara vara.

Are un parfum discret, dar foarte placut si atrage mai ales fluturii, dar cum se poate vedea si alte insecte cautatoare de dulce polen.

La inceput l-am avut numai pe cel cu flori bleu. Nu prea ma indur de el sa il tai toamna, l-as vrea mereu mare si bogat inflorit, insa zapada grea si vremea capricioasa adeseori il ciuntesc, astfel ca in primavara , de regula ramurile ii sunt scurtate natural fata de sezonul precedent .Dar asta nu-i un bai pentru el, ca ii tot dau ramuri noi din trunchi si pana la urma, iata-l din nou frumos si plin de fluturi.

Surpriza pe care el mi-a facut-o a fost ca in urma cu cativa ani sa vad la oarece distanta de el, crescut printre crapaturile din pavajul apropiat , un puiut cu frunze ca ale lui, deci un nou arbust de buddleja davidii, ceea ce m-a bucurat. Mi-am zis ca imi voi face o alee de astfel de arbusti, incat sa am o multime de fluturi vizitatori in gradina. Pana la urma cu aleea m-am cam razgandit, ca arbustul nu e atat de prezentabil tot timpul anului incat sa asez mai multi unul langa  celalalt, insa puiutul l-am plantat separat.

Dar ce sa crezi? Cand sa faca flori si el, florile nu au mai semanant cu arbustul originar, ci au fost albe. Iar puiul lui acum este crescut frumos, ramurile i s-au deschis ca  un evantai , este intr-o imagine de mai jos.

M-am bucurat ca am avut si alta culoare, respectiv alb, iar mai tarziu, in alt an am mai achizitionat inca unul, care ar fi trebuit sa aiba floarea rosie. In poza de prezentare asa era, insa in realitate a fost mov inchis. Frumoasa culoare si asta.Asa ca am acum trei arbusti de liliac de vara . Daca as mai gasi un locusor, un coltisor , poate candva voi lua si galben :).

Iata-i in pozele de mai jos, fara alte cuvinte:

-A, si inca ceva , dar despre fluture de data asta. Vedeti ca nu este deloc sperios? Vroiam sa ii fac poza si cand am vazut ca se indreapta spre mine catelul, Pepito, mi-am zis ca imi va strica poza si fluturele va zbura. Ba de unde? A mai stat in continuare pe aceeasi floare preocupat de activitatea si vraja pe care (probabil) floarea o emana.

Puiul care nu seamana cu parintele sau :

Al treilea arbust si detaliu cu floarea sa :

–