Tomate categoria sumo

Iata cele mai mari tomate din trei culori de rosii de anul acesta :

rosii rosii, verzi si albe.

Am mai avut si mai am si alte culori sau combinatii de culori, alte forme sau marimi de diverse soiuri de tomate, dar din toate , cele mai  carnoase,  atat de carnoase  incat au capatat  forma arcuita cu carnea ridicata parca pe din afara , cu  pielita intinsa care parca abia le mai cuprindea continutul  , aproape gata sa plezneasca :

De mari ce le-am vazut ca ar fi, a trebuit sa le masor masa  (cu centimentrul nu le-am inconjurat talia sa vad cat de  tare s-au intins) .

Si iata-le la  proba cantarului, aceleasi personaje  , pe care daca ar fi sa le premiez , sa le urc  pe un podium si sa le recunosc valoarea pe soiuri a fiecareia , as putea spune despre ele cam  asa :

Din punct de vedere al cifrelor, reci, fara alte criterii de selctie cum ar fi gustul, suculenta, mirosul , rezistenta fructului , sa incep in ordine inversa, cum am vazut ca se procedeaza in concursuri cu locul al treilea dintre candidatele la podium si acesta este :

-Pe locul trei se clasifica   rosiaaaaaa……..

….. albaa !

Da , rosia alba  sau tomata  alba a castigat locul al treilea de pe podiumul de anul acesta intre toate rosiile si soiurile din gradina anului 2013  cu nu mai putin de 440-450 grame , urmata indeaproape de rosia de pe locul al doilea   ,care  este …..

(emotii in examinarea rezultatelor cantarului, stimati cititori) ,

care este, asa cum incepusem sa spun rosiaaaa….

 ……rosia verde , cu 450-460 grame , bravo rosiilor alba si verde, bravo rosiilor sumo de anul acesta din gradina mea, s-au intrecut una pe alta in crestere, carnoase, zemoase, parfumate , seminte putine, bravo, bravo si iata, pe locul intai ca si in urma cu alti ani, nu se dezice deloc acest soi extraordinar , este tot  rosia (rosie) tiganeasca!

Cea mai mare din gradina de tomate de anul acesta, crescuta numai cu apa si soare , iat-o evoluand de-a lungul anului din stadiul de tanara speranta la acela de rosie abia atinsa de culoare si in final parguita , coapta , cel mai barosan soi de rosii, il recomand cu toata caldura tuturor , iat-o , draguta de ea  rosia de circa 950 grame , cea mai mare de anul acesta :

Colosala, fabuloasa, grasa si gustoasa , suc s-a facut din  ea !

Si nu a fost numai una, pe un alt fir de tomate , alaturat aceluia pe care crescuse si il acaparase cu totul ea (este si de inteles, la o asa marime , bietul fir abia am mai putut hrani si suporta si alte mai mici tomate ) o alta doar cu putin mai mica decat prima , mare, coapta cam in acelasi timp , din doua rosii ca acestea s-ar satura un neam intreg . 

-In urma cu mai multi ani, pe cand eu abia ma invatam cu cresterea tomatelor in curte , mai mult ratam cu firele ba stropite cu chimicale, ba chiar si asa lovite de mana si distruse , ne aducea un fost vecin din copilaria mea rosii crescute de el, tot soiul asta sa fi fost sau altceva, nu mai stiu si nici nu mai am pe cine intreba ca vecinul saracul s-a prapadit, ne aducea rosii de peste un kilogram. Dar stiu ca ne spunea ca le crestea cu ingrasamant, natural, facut din gunoi de la pasari diluat in apa . Si eu ma miram si ma bucuram ca mananc din asa ceva. Ei, uite ca acum am ajuns si eu sa culeg din curtea mea rosii mari , sanatoase si frumoase  si fara niciun ingrasamant sau alt adaos in afata de apa chioara , adaugat la radacina plantei .

Umbland hai-hui pe net, de colo-colo ca un catel fara stapan (pe strazi) am mai vazut si anul acesta la cineva, nu mai stiu unde, tot asa rosie de peste 1 kilogram , si mi-am adus aminte de cele primite de noi in urma cu cativa ani .

Totul e sa ai o bucatica de pamant si sa incerci sa cultivi ceva pe ea .

Mos Craciun e vara

Pentru voi a venit Mos Craciun?

Nu stiu pe la casele altora cum o fi, dar pentru mine astazi a venit Mos Craciun. Da, stiu ca e vara, cam pe final, ce-i drept si trist , dar astazi am avut o zi de maxima incantare , cum in putine altele mi se mai intampla peste an .

Astazi am strans una din cele mai importante cantitati din recolta de rosii, cum inca nu am avut in alta saptamana si cum alta nu cred ca voi mai avea in sezonul asta. Rosii din gradina mea si din munca si planificarea si pregatirea facute de-a lungul unui intreg an, inca de toamna trecuta de cand am inceput sa caut diverse soiuri noi de seminte de tomate (noi pentru mine), care sa nu fie hibrid si sa fac planuri pentru sezonul ce avea sa vina.

Si povesteam in urma cu catva timp cum in mod nesocotit m-am trezit cu prea multe soiuri de rosii, fata de cat ar putea sa produca gradina mea si cat ma pot eu singura ocupa. Caci rosiile sunt domeniul meu, specialitatea mea in gradina si deseori sunt contrazisa de alti participanti, spectatori mai bine spus la activitatile de ingrijire a tomatelor (in special cand vine vorba de defoliere incep cele mai multe discutii: ca de ce, ca nu e bine asa, ca nu s-a mai vazut altundeva, ca internetul asta mi-a bagat numai idei in cap,  asa cum chiar azi mi s-a spus ) si cum munca in echipa inseamna uneori sa pierzi o parte din timpul pretios ca sa convingi si sa explici  varianta ta si pe intelesul altora, eu , uneori nu foarte rabdatoare (acasa) , le raspund ca fac asa fiindca asa vreau eu (cu asumarea raspunderii 🙂 ). Fara suparare intre noi :).

Prin urmare, dintre cele multe soiuri, abia o parte au dat in parg si au fost astazi sursa pentru incantarea mea , dar si munca pana seara la prepararea sucului de rosii, care -aici ma retrag- nu mai e de specialitatea mea :).

In fine , treaba a mers ca pe roate si iata-le intinse pe masa, la umbra, la sedinta foto . 

Mai sunt si alte soiuri lipsa ”la apel”, care nu au fost coapte suficient inca.

Dar veti mai auzi si vedea si de astazi, dar si din alte zile in care am strans zeci, sute de imagini cu rosii fotografiate atat in gradina, solar, pe planta, cat si stranse asteptandu-si implinirea , scopul final pentru care au strabatut tot drumul de la samanta culeasa in anii trecuti , cine stie de cand unele or fi fost, pana pe masa mea.

Azi a fost o zi a recoltei pentru mine, pentru noi acasa . Si eu am simtit satisfactia si bucuria,  cum poate oi fi simtit altcandva, copil fiind,  cand venea Mos Craciun .

Trandafirul poate mușca

Ia sa vedeeem… ce vraji a mai facut gradina mea ! 🙂

Gradina , multe. E vie, e activa, e in plin rod. Numai blogul a ramas cam in urma ca nu m-am mai putut apropia de el, n-am mai avut cuvintele, nici o ordine a imaginilor care sa se lege intre ele si sa-mi placa atat incat sa le arat si altora.

Ma intreba prietena mea si fosta colega de banca din liceu daca am mai facut poze. Da, poze am mai facut, multe chiar, doar ca nu am mai iesit cu  ele pe net.

Incerc acum sa aleg cateva si sa mai povestesc cate ceva. Nu ca ar fi de esenta lunii august in care ne aflam, ci pentru ca am intalnit chiar azi , si ieri seara tot acolo era, un paianjen mic, alb , intr-o floare de trandafir.

Aseara , dupa ploaie am vazut deschisa floarea unui trandafir foarte parfumat, al carui parfum si aspect m-au incantat si pe mine si pe cei care l-au mai vazut sau mirosit in primavara asta, incat pot sa afirm acum ca a fost cel mai placut trandafir din gradina mea. Nu a inflorit deosebit de abundent,  dar a facut flori multe, frumos colorate, cu petale rosii ,catifelate ,  marginite cu bordura subtire, alba , cu flori  mai multe decat ale altor trandafiri ,de marime medie ,  inflorite  de-a lungul unei  perioade  mari de timp, insa nu atat de mare pe cat mi-ar placea mie sa vad trandafirii infloriti si  mai intens parfumate decat ale altor trandafiri  .

Aseara  , cand l-am vazut din nou inflorit, acum dupa cele cateva , putine pentru mine, zile toride de vara , in care in curtea mea trandafirii au facut pauza , m-am bucurat  ca am vazut din nou deschisa floarea acestui trandafir si am vrut sa il miros, sa  vad daca e la fel de parfumat ca in primavara. Dar nu stiu cum de mi-a trecut prin gand, intai sa ma uit in interiorul florii si bine am facut. Inauntru era un paianjen alb, nu foarte fioros, dar care daca s-ar fi simtit in pericol in fata unui mare nas aplecat peste el, ar fi putut ataca . Si o muscatura de paianjen in varful nasului nu cred ca este una din cele mai placute intamplari sau aspecte ale unui chip :).

Iata-l pe mititel , astazi aflat la vedere, insa ieri seara era chiar in interiorul florii de trandafir:

Prin urmare, luati aminte: inainte sa mirositi vreo floare, uitati-va cu grija sa nu fie insecte printre petalele ei, care v-ar putea musca ! 🙂

Numele frumosului trandafir este Baron girod de l’ain  , iar celor care si l-ar dori , il gasesc pe net fie la eutopiamall , fie la gradinabijoux , siteuri din România care comercializeaza si trandafiri .

Prada

In urma cu cateva saptamani va aratam cum trecea catelul pe langa fluturele aflat la cules de polen pe o floare de liliac de vara, si fluturele nu se speria, isi vedea mai departe de ocupatia lui.

Atunci Cafeluta a zis ca ii place de Pepito, multumim Cafeluta, si noua ne place (si cred ca foarte tare i-ar placea daca ar intalni-o, catelului)  trompetista ta.

Atat de blanzi sunt fluturii , incat intr-o zi, in gradina , mi s-a asezat unul pe pantalon  .Nu a fost prima data, se mai intamplase sa se aseze pe picior direct sau in apropierea mea cate un fluture, insa de data asta, nu se dadea dus deloc. S-a asezat si atat de tare se pare ca ii placea , incat a stat bland inclusiv sa il iau in mana.

Eu ca o gradinareasa -fotograf ce sunt 🙂 , cand ies in gradina, uneori  ies cu aparatul de fotografiat, pentru ca  poate aparea o insecta, sau orice fel de situatie – ocazie rara pe care nu mi-ar placea sa o pierd si  sa nu o surprind cu camera. E drept ca uneori mai pierd, dar si alteori prind ocazia :). Asa cum s-a intamplat atunci cu fluturele.

S-a asezat usor pe pantalon, 

– ba mai mult, l-am luat cu mana, a stat cuminte la fotografiat si in cele din urma a si plecat .

Scuzati aspectul mainilor (mele)  de gradinareasa, ce sa fac, munca gradinarului presupune si aspectul negricios  al mainilor cateodata, cand nu sunt verzi (cum sunt atunci cand ma ating de frunzele sau tulpinile rosiilor) sau in alta culoare . 

Toate ar fi frumoase si bune, insa prea multa blandete strica. Asa cum omul prea bun e considerat de catre unii prost, asa si fluturii prea blanzi , in jungla de afara sunt considerati de catre unii pradatori, vanat .

Si tigresa mea nu se dezice, ca o adevarata felina ce este, se repede de cate ori vede cate ceva miscand. De cele mai multe ori se joaca cu prada odata insfacata , insa in cazul celor mici si firavi cum sunt fluturii, joaca cu pisica se termina pentru victima – vanat  in mod tragic. 

Am incercat sa intervin sa salvez fluturele (altul cred , intr-o alta zi si cu alta ocazie  decat cel din mana mea) din gheara pisicii . Dar fiara mea direct l-a inghitit.

Daca ar fi fost soarece, nu as fi regretat, dar pentru un frumos fluture, parca e pacat. Concluzia? In preajma pradatorilor nu e bine sa fii slab . Zic si eu, poate deduceti voi alta  :).