Eu si gradina

28 Octombrie 2013

Vocea Romaniei-Copacul

Filed under: filme, muzica, tv, Fără categorie — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 8:30 pm

Eu am ales deja Vocea Romaniei pe sezonul asta :).

Nu mai tin minte pe nimeni altcineva din toate celalalte zile de preselectie si nu cred ca va aparea altcineva , desi posibil sa ma insel, care sa-mi placa mai mult.

Daca nu iese el ”Vocea Romaniei”, numai Smiley e de vina .

Favoritul meu e George Secioreanu , care a cantat si modelat cu vocea sa melodia ”Copacul”.

De cate ori l-am ascultat azi? Nu mai stiu, insa de multe ori , iar aici e singurul loc in care nu apar si reclame , inaintea , iar pe siteul protv chiar si in mijlocul, da, in mijlocul melodiei.

Am pus doar link  catre locul in care poate fi ascultat.

http://www.youtube.com/watch?v=WliQBZL_SQE

(de la minutul 02.09 incolo incepe melodia).

Anunțuri

26 Octombrie 2013

Tufanele cu roua diminetii

Uneori, in special primavara spre vara, cand plantele incep sa se intreaca , parca, unele pe altele in deschiderea florilor, nici nu e nevoie sa imi fac planuri dinainte, in special pentru sambata si duminica, ca sa folosesc aparatul de fotografiat. Este aproape de la sine inteles, e un ”must” (nu de-ala stors din struguri, ci englezismul) sa fac loc in program si imortalizarii clipei de frumos din respectivul an a cate uneia sau fiecarei flori.

Acum , insa, se intampla rar. Rar de tot sa mai folosesc aparatul de fotografiat. A, inca ceva. Eu nu (prea) fotografiez oameni. Obiectivul aparatului meu este atintit de regula inspre flori, insecte, animalute. Si cu cine stie ce ocazie, cand mi se cere expres, si asupra oamenilor. Altii decat mine .

Insa astazi de dimineata, dupa ce am avut un schimb de replici, care nu stiu de ce, se intampla deseori sa se transforme in reprosuri, discutii pe un ton ridicat (na, ca mi-ati stricat si dimineata de sambata, desi ma trezisem bine dispusa ), am aflat frumusetea diminetii in roua pe care am vazut-o pe flori.

Nu ma asteptam, desi ar fi trebuit. Insa mi s-au parut atat de frumoase florile cu roua diminetii asupra lor, incat m-am intors in casa, am luat aparatul de fotografiat si am imortalizat frumusetea lor si a acestei dimineti .


Si iarba acoperita de roua stralucea in primele raze de soare ale diminetii .

Doua tufe rotunde de tufanele,  crescute ca doua semisfere,  aveau si ele pe fiecare petala, pe fiecare floare,  broboane de roua invioratoare.

Unul dintre cei cu gura mare a zis ca li se spune si Dumitrite, pentru ca de obicei sunt inflorite de Sfantul Dumitru. Nu am stiut asta pana acum.








Tufanele cu codite mai lungi, care cresc  inalte , nu in forma de glob , albe si galbene , in soarele mai bland al  amiezii :


Cum a fost o zi deosebit de placuta, soare, cald, mi-am petrecut mult timp in gradina si  mi-au atras atentia prin parfum cativa ciorchini de struguri,   care eu am cerut sa imi fie lasati pentru consum , atunci cand a fost vremea culesului strugurilor. M-am apropiat sa imi iau si eu un ciorchine…poate…

Sau mai bine …lasa.

Pe boabele ciorchinilor care nu erau agatati la inaltime, ci se aflau mai jos si ii puteam vedea mai bine, ciuguleau de zor dupa ce in prealabil si intepasera din pielea strugurilor , albine si muste .Ce sa mai iau si eu? Mai bine, fie de mancare insectelor sau poate pasarilor cerului.


Povesteam candva cum au crescut in jurul celor cativa arbusti de hibiscus , dupa scuturarea semintelor, multime de pui ai acestor flori .  Astazi le-a venit randul si lor, unora dintre ei si am curatat locul din preajma altor plante , am smuls puii de hibiscus si probabil maine le voi gasi un alt loc si lor. Mai jos este o poza cu  un manunchi de crengute smulse cu radacina .

Sambata seara si duminica placuta tuturor!

23 Octombrie 2013

De la altii

…am imprumutat obiceiuri .

Sau am copiat , asta pentru ca ne-au placut .Ce, credeti ca sarbatoarea Craciunului o fi inventie româneasca?

Nu as vrea sa intru pe domeniul religiei, eu spun aici doar de felul in care sarbatorim diverse evenimente: cu brad impodobit, cu beculete atat in case, cat si pe strazi, cu focuri de artificii , mai nou cu inimioare si cadou intre indragostiti de ziua Valentinilor :).

Diverse zile pe care unii le sarbatoreau au fost luate in vartejul fenomenului globalizarii de la unii la altii . Daca sunt motive de sarbatoare si de bucurie, atunci foarte bine! De ce sa se bucure doar altii? De exemplu …de o aniversare legata de dovleci si de frumusetea lor :).

Nu e nimic rau in asta , copiii sa sarbatoreasca Halloweenul ca pe o zi a vrajitoarelor, mascati si costumati in diverse tinute , iar cei mari ca pe o zi a recoltelor de  dovleci, struguri, stiuleti de porumb, hambare pline de diverse soiuri de cereale, cu must , cu …fiecare cu ce are, numai sa se bucure.

La mine ziua recoltelor a cam trecut. Gradina e culeasa aproape in totalitate, doar cateva macesa au mai ramas , hrean, care insa sta sub pamant si scoatem numai cand avem nevoie si in rest crengi goale si cateva flori de toamna. Si atunci cum ma pregatesc/bag in seama  si eu de Halloween ? Nicicum 🙂 , numai cu o melodie  despre masti si mascati  :

the Man in the Iron Mask

(Heart of a king)

Si tot de la si despre altii , cautand pe internet diverse date despre…rosii, ca mi se face des dor si pofta de ele – poze, orice fel de informatii , cum fac altii , ce proceduri aplica , cu  ce rezultate , ce parere au despre soiuri , care e mai bun, mai rodnic, mai acru, mai dulce sau fiecare ce parere isi poate da, orice daca e despre rosii ma poate interesa si tot asa cautand , am ajuns pe un blog al unei englezoaice . Ea nu e mare specialista in cultivarea tomatelor, dar se informeaza si ea ca si mine sau mai bine decat mine , iar  ceea ce mi-a atras mie atentia la blogul ei au fost cateva poze cu aceste rosii fotografiate si atasate mai jos  , cultivate in solar in ghivece . Sau in sacose mari umplute cu pamant in care tot la ea am vazut ca ei  cultiva si fasole .

Ba chiar si pe verticala in jardiniere cocotate la ferestre au avut curaj sa puna ghivece sau jardiniere mari cu legume , plante aromatice , ba chiar in alte poze am vazut si zmeura in jardiniera, pe balcon.

Mai jos am ales cateva fotografii interesante , unele mi s-au parut chiar reprezentative pentru gradinile englezesti. Am incercat sa aleg cat mai putine :





Si eu cam cochetez cu ideea plantarii bulbilor de narcise prin iarba , sub gazon, ca doar in poiana narciselor in salbaticie la fel cresc, in pasuni  si cred ca in curand chiar voi incerca asta.










Mai multe puteti vedea la ea:  ”outofmyshed” .

20 Octombrie 2013

Pitici din gradina

Filed under: animalute, Arbusti, Trandafiri — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 5:13 pm

Mai tineti minte povestea lui Guliver? S-a trezit dintr-o data mare intr-o tara plina de pitici , in care el era singurul mare si cel mai vizibil .

In lumea noastra in care strazile sunt tot mai aglomerate , mai populate de oameni  , cine e cel care  pe care il observati primul dintr-o multime ? Pe  cel care  este  mai mare, mai inalt, mai usor de zarit, care iti sare in ochi ,  iti inteapa privirea , vederea, ori oricare dintre cele cateva simturi.

Cum ar fi de exemplu mirosul , ah, mirosurile la noi sunt tot mai remarcabile , cat ai vrea sa te faci ca nu le observi , nu se poate. Daca de vazut te poti preface ca nu vezi, poti sa intorci privirea intr-o alta parte, mirosul cum l-ai putea evita? Mai ales pe cele naturale , de nedezlipit de pe pielea cate unora aflati deseori prea aproape de noi, primitorii, mirositorii .

Nu simt mirosul de parfum, pe cel folosit de mine nici atat, degeaba imi dau cu parfum macar in speranta ca el ar acoperi alte izuri din jur , ca parfumul meu eu nu il simt deloc (poate altora sa le fie adresat si sa se bucure de el, insa pe mine sa ma ajute sa scap de alte izuri , ba). Tot mai des traiesc cu senzatia ca vanzatorii de parfumuri sunt vanzatori de iluzii, ca de fapt inseala lumea cu o sticluta plina cu apa care are deasupra un strop de ceva volatil care se simte o data  sau de doua ori  atunci cand e prima data flaconul desfacut si apoi dispare , lasand in sticla numai apa .

Mirosurile urate ale murdariei nu sunt (de ce, de ce?) la fel de volatile ca cele din parfum, ba dimpotriva se mentin si parca si cresc in intensitate atunci cand de fapt ai vrea contrariul .

Deci ce e mare si puternic se face mai repede remarcat.

Dar cum se descurca Neghinita, cei mici printre uriasii din jurul lor? Cum sa traiasca , cum sa fie bagati in seama, ce arma ii ajuta sa supravietuiasca , sa iasa din umbra celor inzestrati cu o trasaturi sau aspecte mai impunatoare?

Cum fura startul incat sa ajunga in atentia celor ce le dau importanta inaintea altora? Inca mai caut un raspuns acestei probleme existentiale :).

Pana una, alta, sa va prezint  doi pitici (doar doi dintre multime de altii ca ei, mai am si gainute pitici si alte flori mici) din curtea mea.

Si o sa incep cu un catel (din cei doi mici pe care in prezent ii am). Iata-l intr-o poza cum deseori poate fi vazut , primind cu un zambet larg pe cate cineva . Aici mie imi era adresat :

Ati mai vazut vreodata un catel zambind asa ?

Poate ca unii, da . In felul asta  se poarta  de obicei acest catelus al meu, cand cineva se apropie de el , ranjeste…aaa, scuze, zambeste . Nu e de rasa , e metis , adica ceva corcitura intre probabil un pechinez in arborele lui genealogic, pe undeva si alt catel,  care a iesit stramosului lui de  oarece rasa  in cale la un moment oportun, pentru aducerea pe lume a noi si diverse exemplare. Spun ca ar putea fi neam de pechinez, pentru ca e mititel, pitic , pe la vreo 30 cm inaltime si roscovan .De cum intamplarea a facut ca l-am vazut,  a fost dragoste la prima vedere. Dar , in ce ii priveste pe catei , eu ma indragostesc de ei la prima vedere adeseori, prea deseori :).

Insa el , el a fost irezistibil. Pe scurt, l-am vazut, l-am placut, l-am …luat si primit. Cadou, prilejuit de o aniversare ce se apropia .

Lui i-a placut, nu i-a placut prima plimbare facuta impreuna cu noi catre noua lui familie si casa ,desi nu cred ca intelegea care e scopul acelei plimbari. Apoi odata ajunsi acasa, in curte nu prea ii placea, vroia inapoi la casa lui, de-aia statea protapit la poarta in prima zi (cum se poate si vedea intr-o fotografie atasata ) , vroia inapoi in casa  care pentru el era acasa .

Pana la urma s-a adaptat cu casa, s-a adaptat el cu pisica, pisica- dupa primul soc al primei intalniri in care ea s-a speriat de cartoful umblator ce era el, noul venit si ce alerga de colo-colo prin casa, s-a adaptat si ea, s-au impacat , el s-a si amorezat de ea, pisica (denumirea generica) fiind de fapt motan si indragosteala catelului de el/ea , nu ii placea.

A fost un rasfatat (datorita aspectului de micut si dragalas ) inca din prima zi.

Cat de mic era in prima zi in care l-am adus:

Aici cerea sa plece inapoi la casa lui pe care o stia (tot in prima zi):


Imprietenit cu pisoiul , joaca intre pitici:

Un alt pitic ce s-a facut remarcat , de asta data in gradina  de flori este  trandafirul Princess Anne.

Mai am si alti trandafirasi mici, insa el este un trandafir mare,  pitic . Pitic cum e, e insa uimitor in perioada in care este inflorit  ,  cam la trecerea de la primavara la vara. Pe langa altii  mai voinici din vecinatatea sa,   el  mic de stat nu poate fi trecut cu vederea . Atrage repede  atentia prin numarul mare de flori ce acopera suprafata tufei de jur imprejur aprope ca pe un glob , flori  mai mari decat ale altora si mai multe decat te-ai gandi ca ar putea ramurile lui suporta .

Parfumat nu prea e , ca sa zici ca prin asta  isi face simtita prezenta.

Dar e tantos tare cand isi pune haina de petale mari de flori . Ma apropiam de el si ma miram cum piticul asta ”isi striga”  prezenta si existenta.






Comparativ cu un alt trandafir din apropierea sa, ca sa vedeti diferenta de inaltime .


Deci ce ii face pe pitici mai vizibili  si cuceritori inaintea altor semeni de ai lor?

Cu ce se fac remarcati catelul meu mic si trandafirul roz despre care scriam  aici?

Uneori conteaza atitudinea. Deseori .

Desi frumusel ,mai ales cand era mic, dar si acum ,  catelul meu nu prin asta isi face simtita   prezenta . Ci prin ”zambetul” pe care il afiseaza prea des si prea din senin, cand nici nu te-ai astepta . Zambetul lui e de fapt …asta:

Maraie si ranjeste si latra chiar si la scurt timp dupa ce parea ca s-ar fi imprietenit cu interlocutorul. Si la noi, stapanii sau colegii de locuinta, nu stiu exact cum ne considera el pe noi , cei ai casei , la fel face: acum il mangaiem sau ii dam mancare si dupa un minut daca ii trece lui prin creieras cine stie ce gand ne arata …fasolea :).Adica dintii rânjiti .

Deci atitudinea lui este una agresiva . E mic , dar se da mare si tare in fata oricui iese in calea sa. Nu cumva sa credeti ca puteti sa treceti fara a-l observa :).

14 Octombrie 2013

Dovleceala

Filed under: dovlecei, dovleci, legume si fructe, pomi, seminte — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:28 pm

Cand o fi ziua dovlecilor? Dar avem si noi o zi a dovlecilor , pe care sa o sarbatorim cu dovleci sau numai pe-aia imprumutata de peste ocean ?

Cand eram copil si ne duceam la tara, la sora bunicii mele bunicului meu si stateam toamna cateva zile pe acolo, tin minte ca varul nostru, care era mai mare se ocupa cu cioplirea  dovlecilor mari sub forma unui chip si inclusiv aprinderea unei …lanterne sau sa fi fost lumanari in interiorul dovleacului , cine mai stie ce era , dar probabil ca lumanare  si ni se parea , noua copiilor, distractiv. Ne faceam de lucru.

Si daca as vrea anul asta sa fac dovleci ciopliti  din recolta mea, n-as avea din ce. Ca …anul asta numai seminte de tartacute si strambaciuni de dovleci am pus in gradina. Or fi frumosi, nu zic ba, dar …sunt mai mult decorativi decat utili la ceva .

In gradina, au fost fotografiati ca pe scena, sub lumina reflectoarelor, de fapt am prins in poza cateva raze de soare  care poate se intindeau si ele pofticoase la dovlecii mei frumosi :).

Cel mic cu caciula neagra si mot alb se numeste buttercup si zice ca ar fi dulce si bun de placinta. A crescut planta in sus printre butucii de vita de vie , iar pe el abia l-am zarit cum statea pitit sub ciorchinii de struguri  si frunze.


Inca nu l-am incercat pana acum ca am avut pentru…eu ii zic tarta, nu placinta, ca nu o indulcesc , ci o mananc la masa de pranz ca pe un fel principal de mancare , am avut alti dovleci la rand la consum pana acum.

Altii s-au catarat intr-un par. Parul sa tot aiba vreo 10-12 ani , l-am luat de la un supermarket drept par pitic (treceam prin perioada in care vroiam pomi pitici)  . Era si mic inca de cand l-am luat . In primii ani pana s-a prins, pana s-a acomodat cu locul , abia crestea cate un pic , dar  in fiecare iarna cand dadeam drumul pasarilor in gradina, gastele ii ciuguleau varful si cat crestea vara , pierdea inapoi peste iarna. Si uite asa ani la rand, abia tarziu a apucat sa se mai dezvolte si el un pic si si mai tarziu sa faca o prima para. Desi pomul l-am dorit, perele lui nu ma prea tentau . Mie de fel perele nu prea imi plac, nici nu-mi displac , dar nici nu-mi plac, asa ca daca le manca altcineva, bine, daca nu…ramaneau pe jos cele 1-2 pere pe care le facea sa le ciuguleasca pasarile .

Iata-l aici printre dovleci , el cu pere, pere tot cam in forma de dovleac, nu au forma alungita de para .


Insa de ceva timp mi-am propus sa mananc mai mult din produsele specifice fiecarui anotimp si mai putin din exotisme importate de departe . Si in primul rand sa lichidez ce am de prin gradina mea.

Asa ca intr-o seara am pus ochii pe perele-dovleac ale parului pitic si de atunci numai pere as manca asa de tare mi-au placut . Dar le-am terminat, ca saracul si cam mic si incarcat cum era de perisoarele lui babane , dar si de dovleci, ce sa mai tina pe ramurile lui. Dar macar acum stiu ce gust au perele lui .

Am avut si dovleac spaghetti, nu mai am in poze ca a fost mancat printre primii, dar mi-au iesit putini, probabil ca nici seminte nu am pus multe . Arata insa mic, indesat , usor de confundat cu un dovlecel .

Mi-a placut, l-am mancat copt cu seminte cu tot, numai ca in tarta nu avea niciun gust. Chiar se spune despre el ca este recomandat si diabeticilor, pentru ca e dietetic, nu foarte dulce . O sa mai pun si anul viitor ca mi-am luat deja cateva seminte de dovleac din asta spaghetti, si din buttercup as vrea sa opresc , daca imi va placea la gust  si daca nu le-o arunca altcineva , semintele , cu conditia ca acestea sa fi facut si ceva miez in ele si nu sa fie  seci, ca la marimea, mai bine zis micimea acestor dovleci ma pot astepta si la seminte nedezvoltate suficient.

Mi-am luat deja si niste tartatacute frumoase in forma de stea pentru anul viitor si un dovleac alb , sa fie sau nu turcesc , nu stiu. Eu am mai avut dovleci albi turcesti, si desi opream seminte an de an nu scriam pe ei care de la ce fel de dovleci sunt, iar cand puneam primavara in pamant puneam din cate unii, pe altii ori ii uitam, ori ii aruncam, nu mai stiu pe unde ajungeau semintele si am mai pierdut din ele . Asa incat pentru anul viitor 2014  am deja seminte de dovleac alb, soiul Casper ,  si am mai pus ochii pe niste dovleci mari din care ne-a dat o vecina de la ai ei de la tara. Sa vina ea primavara ca pana atunci fac eu rost si de seminte de tot felul si dovleci si una si alta, loc de-as avea destul in gradina ca idei de plantat sau insamantat in ea am destule.

13 Octombrie 2013

Ce face o gradinareasa sambata noaptea

M-am dublu necajit azi, ieri, ca s-a facut deja ieri.De-asta nici nu-mi vine sa adorm, am ganduri, ma enervez  si nu-mi vine somn.

O data,  pentru ca mi-a disparut un cocosel din rasa mici si pestriti. Nu stiu ce s-o fi intamplat cu el, se mai intampla uneori sa imi dispara pentru cateva ore sau chiar si o zi cate o pasare , pe care nu o gaseam, pentru ca apoi sa reapara cumva. Insa cu privire la el, care nu a aparut astazi deloc toata ziua, ma gandesc ca e posibil sa fi fost furat de vreo vietate ceva, fiind si mic si usor de carat de animale mai mici, cataratoare ,  si nu stiu de ce fel de vietate ar putea fi . Stau cu grija, pentru ca daca este asa, atunci situatia s-ar putea repeta si toti puii  ori pasarile mai mici sunt in pericol.

De-aia e bine sa nu te atasezi de nimeni si de nimic.

Sa treci prin viata fluierand, da, sunt cate unii care pot trai si asa.

Si apoi, motivul numarul doi ar fi ca mi-am luat un ajutor la gradina azi, ma rog, iar gresesc, ieri nu azi , care- am zis eu, sa ma ajute la ce e mai greu si anume la sapat si smuls buruiana de pe un loc in care prospera.

Ne-a napadit o buruiana careia vanzatoarea de la un magazin de produse pentru protectia plantelor i-a spus ”trostor”. Eu am cautat insa pe internet si nu am gasit nimic in romaneste cu numele asta. Si am intrebat de doua ori denumirea (la magazin) , ca sa inteleg coorect si sa retin (repetitia fiind mama invataturii).

Ei, trostorul asta se intinde si prin radacini adventive, precum capsunii si are si radacina pivotanta. Asa ca,  desi de la magazin mi-a dat o solutie chimica de ardere a buruienilor,pe care vanzatoarea mi-a recomandat fie sa o pulverizez , daca nu sunt si alte plante in jurul buruienilor , fie sa dau cu pensula inmuiata in solutie pe buruieni,  asta fara sa  influenteze insa  radacinile de sub pamant , care isi vad mai departe de treaba lor, daca nu sunt derajate.

Prin urmare , mi-am zis, mai bine las sticluta cu solutie pe alta data si apelez tot la mijloace mecanice si anume sapat si cules cu mana fir cu fir si radacina cu radacina buruiana. Dar ce credeti ca e usor asta? Nu e , iar cand mai ai de facut si altceva, timp de unde sa mai gasesti sa mai faci si lucrul asta in gradina. Si am zis sa caut ajutor .

Am intrebat in stanga, in dreapta, am auzit de diversi gradinari, dar niciunul atat de tipicar incat sa stea sa curete bine bine buruiana. Pana ce am vazut la un vecin pe cineva adus sa ii curete gradina. Pe om il stiam si eu din vedere, ne si salutam cand ne intalneam si  …am ravnit si eu.

Dar ce ziceti? Omul era cu agenda incarcata, a venit tarziu, abia -abia ce si-a facut timp si de bucatica mea de gradina.Dar a venit, nu a zis ba.

Cand i-am aratat ce e de facut , zice zambitor (mereu zambea , vorbea bland, calm, folosea diminutive , spunea ”sacut” in loc de ”sac” 🙂 ) : ”a, da, le smulg cu mana”.

Nu, nu…zic eu, trebuie sapat cu cazmaua si scoasa si radacina.

Si el: harșt, imi face o demonstratie de smuls cu mana , printr-un gest cu care imi rupe si cateva flori.

Sa-mi pun mainile in cap! Dar , imi zic, pana o pricepe e mai greu.Si ii mai explic o data care imi e dorinta .

Insa si cu priceputul a fost treaba foarte, foarte grea. Eu ziceam una, el nu intelegea, ci tot pe a lui o tinea.

Pana la urma am stat langa el, nu chiar tot timpul , dar cam jumatate din cat a lucrat el in gradina am stat si eu pe langa el, deci timp tot am pierdut , iar la sfarsit cand sa ma duc sa imi pun la loc florile pe  ”sapatura proaspata” si sa iau in primire ”lucrarea” constat ca locul era intr-un loc , doua sapat, in altele tras pamantul pe deasupra cu grebla si buruiana tot acolo, bine ascunsa si pregatita sa dea navala cu prima ploaie calda ce va cadea.

Cu alte cuvinte, mai bine imi vedeam de treaba si faceam tot eu ce stiam ca am de facut. Nu pierdeam timp cu dat explicatii, care oricum nu au intrat pe nicio ureche , ci doar au fluturat pe langa ea si nu pierdeam nici timpul in care omul asta a crezut ca face treaba si ca ma ajuta. El era bine intentionat, sunt convinsa, dar nu se pricepea , nu intelegea si nu putea mai mult.

Nu v-as recomanda sa faceti ca mine. Ce faceti voi, e lucru sigur, bun facut. Ce face altcineva, nu te astepta sa iasa cum ai vrea .

Dar ce facem cu timpul? S-au adunat atat de multe lucruri din urma nerezolvate la timp , tot din cauza asta: prea multe de facut .

Ce face o gradinareasa sambata noaptea? UNele dorm dupa ce au trebaluit toata ziua. Eu, ca …altele :). Gradinareasa de weekend si uneori nici atat. Desi mi-ar placea cat mai mult sa ma pot ocupa de ingrijit gradina. Si de animalutele din ea .

 Actualizez  si adaug si doua fotografii ale buruienii al carei nume imi este necunoscut: 

 

6 Octombrie 2013

Margarete in culori

Filed under: flori — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:38 pm

Cine adoarme cel mai devreme in noaptea asta? 🙂

Nu stiu…eu de obicei pe la vreo 11 (ora 23 adica) pic lata , dar in noaptea asta nu stiu cand somnul o sa vrea sa vina. Parca simt o retinere :)…

In fine, pentru  cei care stau pana mai tarziu pe net si sunt interesati de poz(n)ele mele cu flori, astazi va arat margarete.

Dar nu orice fel de margarete, desi ele sunt foarte-foarte-foarte frumoase , iar un camp plin cu margarete, asa cum exista prin multe locuri (unul il stiu si eu si desi an de an, iarna de iarna planuiesc sa ma duc in vara urmatoare sa imi incarc ochii si sufletul cu bucuria oferita de imaginea si atmosfera din jurul lor , of, fac ce fac si nu ma duc atat de des pe cat as vrea) , e mai frumos si mai plin de incantare decat multe gradini meticulos aranjate, de data asta o sa va arat ce margarete au mai crescut anul asta in gradina mea.

Vazusem pe un site atribuirea cate unei flori pentru lunile anului, un fel de zodiac al florilor , iar pentru luna in care m-am nascut eu, floarea corespunzatoare era margareta. Am fost putin mirata, pentru ca m-as fi asteptat la …lalea, dar nu m-am necajit pentru ca imi plac toate florile, iar margaretele in mod deosebit, insa ce m-a surprins mai mult a fost ca in poza in locul clasicei si arhicunoscutei flori de margareta, la ei aparea o floaare mov.  ”Ei, na,”  mi-am zis eu , ”asta nu e margareta !”

Insa in primavara acestui an, pe la un supermarket care vinde printre altele si flori, din marea diversitate , mama imi arata niste ghivece cu flori in cateva culori, nu dintre cele mai des intalnite, petunii, muscate sau altceva mai cunoscut, ci un soi de flori cu portul scund (nu cresc mai inalte de 30 cm) , cu petale ca ale unor margarete . Imi zice mama ca astfel de flori ar fi cultivate in alte tari  (cu clima mai blanda decat la noi) si plantate in spatii publice , asa ca ar  vrea sa aiba si ea acasa asa o floare, sa o plantam in curte la noi   .

Patru culori avea in magazin si patru ghivecele mici am luat si noi. La inceput le-am tot dat de colo colo prin curte, nehotarata daca sa le pun direct in pamant cum zicea mama mea ca ar fi vazut pe unde a trecut  sau sa le pastrez in ghivece. Mai incercasem in alti ani cu plante aparent nepretentioase sa le pun in gradina, cu begonii, cu …un soi de motate in diverse culori, le-am uitat numele, poate si alte flori si n-am avut succes. Si nu as fi vrut ca si aceste flori sa sfarseasca nefericite si stropite de noroiul format de la ploi sau de la cine stie ce alte imprejurari .

Asa ca le-am gasit un loc potrivit, o jardiniera mare in care in alti ani incercasem sa cresc muscate. 

 





Tot margarete li se spune si lor , africane insa, nu de-astea de care stiam cu totii noi, pe numele de familie  Osteospermum.

Cred ca se inmultesc prin seminte , pentru ca dupa ce au facut flori si acestea s-au trecut , am putut culege seminte si o sa  incerc sa obtin anul viitor flori din semintele stranse asta vara  .

Jardiniera in care au stat afara peste vara, acum este  adusa in casa, la intrare pe hol , poate vor rezista , plante perene fiind , pana in primavara urmatoare chiar ele. Daca nu, sper sa imi fie de folos semintele lor, pentru ca sunt frumoase si mi-ar placea sa le mai am si in anii viitori .

Nopti linistite si fara evenimente neplacute , urez tuturor!

 

Blog la WordPress.com.