Eu si gradina

20 Octombrie 2013

Pitici din gradina

Filed under: animalute, Arbusti, Trandafiri — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 5:13 pm

Mai tineti minte povestea lui Guliver? S-a trezit dintr-o data mare intr-o tara plina de pitici , in care el era singurul mare si cel mai vizibil .

In lumea noastra in care strazile sunt tot mai aglomerate , mai populate de oameni  , cine e cel care  pe care il observati primul dintr-o multime ? Pe  cel care  este  mai mare, mai inalt, mai usor de zarit, care iti sare in ochi ,  iti inteapa privirea , vederea, ori oricare dintre cele cateva simturi.

Cum ar fi de exemplu mirosul , ah, mirosurile la noi sunt tot mai remarcabile , cat ai vrea sa te faci ca nu le observi , nu se poate. Daca de vazut te poti preface ca nu vezi, poti sa intorci privirea intr-o alta parte, mirosul cum l-ai putea evita? Mai ales pe cele naturale , de nedezlipit de pe pielea cate unora aflati deseori prea aproape de noi, primitorii, mirositorii .

Nu simt mirosul de parfum, pe cel folosit de mine nici atat, degeaba imi dau cu parfum macar in speranta ca el ar acoperi alte izuri din jur , ca parfumul meu eu nu il simt deloc (poate altora sa le fie adresat si sa se bucure de el, insa pe mine sa ma ajute sa scap de alte izuri , ba). Tot mai des traiesc cu senzatia ca vanzatorii de parfumuri sunt vanzatori de iluzii, ca de fapt inseala lumea cu o sticluta plina cu apa care are deasupra un strop de ceva volatil care se simte o data  sau de doua ori  atunci cand e prima data flaconul desfacut si apoi dispare , lasand in sticla numai apa .

Mirosurile urate ale murdariei nu sunt (de ce, de ce?) la fel de volatile ca cele din parfum, ba dimpotriva se mentin si parca si cresc in intensitate atunci cand de fapt ai vrea contrariul .

Deci ce e mare si puternic se face mai repede remarcat.

Dar cum se descurca Neghinita, cei mici printre uriasii din jurul lor? Cum sa traiasca , cum sa fie bagati in seama, ce arma ii ajuta sa supravietuiasca , sa iasa din umbra celor inzestrati cu o trasaturi sau aspecte mai impunatoare?

Cum fura startul incat sa ajunga in atentia celor ce le dau importanta inaintea altora? Inca mai caut un raspuns acestei probleme existentiale :).

Pana una, alta, sa va prezint  doi pitici (doar doi dintre multime de altii ca ei, mai am si gainute pitici si alte flori mici) din curtea mea.

Si o sa incep cu un catel (din cei doi mici pe care in prezent ii am). Iata-l intr-o poza cum deseori poate fi vazut , primind cu un zambet larg pe cate cineva . Aici mie imi era adresat :

Ati mai vazut vreodata un catel zambind asa ?

Poate ca unii, da . In felul asta  se poarta  de obicei acest catelus al meu, cand cineva se apropie de el , ranjeste…aaa, scuze, zambeste . Nu e de rasa , e metis , adica ceva corcitura intre probabil un pechinez in arborele lui genealogic, pe undeva si alt catel,  care a iesit stramosului lui de  oarece rasa  in cale la un moment oportun, pentru aducerea pe lume a noi si diverse exemplare. Spun ca ar putea fi neam de pechinez, pentru ca e mititel, pitic , pe la vreo 30 cm inaltime si roscovan .De cum intamplarea a facut ca l-am vazut,  a fost dragoste la prima vedere. Dar , in ce ii priveste pe catei , eu ma indragostesc de ei la prima vedere adeseori, prea deseori :).

Insa el , el a fost irezistibil. Pe scurt, l-am vazut, l-am placut, l-am …luat si primit. Cadou, prilejuit de o aniversare ce se apropia .

Lui i-a placut, nu i-a placut prima plimbare facuta impreuna cu noi catre noua lui familie si casa ,desi nu cred ca intelegea care e scopul acelei plimbari. Apoi odata ajunsi acasa, in curte nu prea ii placea, vroia inapoi la casa lui, de-aia statea protapit la poarta in prima zi (cum se poate si vedea intr-o fotografie atasata ) , vroia inapoi in casa  care pentru el era acasa .

Pana la urma s-a adaptat cu casa, s-a adaptat el cu pisica, pisica- dupa primul soc al primei intalniri in care ea s-a speriat de cartoful umblator ce era el, noul venit si ce alerga de colo-colo prin casa, s-a adaptat si ea, s-au impacat , el s-a si amorezat de ea, pisica (denumirea generica) fiind de fapt motan si indragosteala catelului de el/ea , nu ii placea.

A fost un rasfatat (datorita aspectului de micut si dragalas ) inca din prima zi.

Cat de mic era in prima zi in care l-am adus:

Aici cerea sa plece inapoi la casa lui pe care o stia (tot in prima zi):


Imprietenit cu pisoiul , joaca intre pitici:

Un alt pitic ce s-a facut remarcat , de asta data in gradina  de flori este  trandafirul Princess Anne.

Mai am si alti trandafirasi mici, insa el este un trandafir mare,  pitic . Pitic cum e, e insa uimitor in perioada in care este inflorit  ,  cam la trecerea de la primavara la vara. Pe langa altii  mai voinici din vecinatatea sa,   el  mic de stat nu poate fi trecut cu vederea . Atrage repede  atentia prin numarul mare de flori ce acopera suprafata tufei de jur imprejur aprope ca pe un glob , flori  mai mari decat ale altora si mai multe decat te-ai gandi ca ar putea ramurile lui suporta .

Parfumat nu prea e , ca sa zici ca prin asta  isi face simtita prezenta.

Dar e tantos tare cand isi pune haina de petale mari de flori . Ma apropiam de el si ma miram cum piticul asta ”isi striga”  prezenta si existenta.






Comparativ cu un alt trandafir din apropierea sa, ca sa vedeti diferenta de inaltime .


Deci ce ii face pe pitici mai vizibili  si cuceritori inaintea altor semeni de ai lor?

Cu ce se fac remarcati catelul meu mic si trandafirul roz despre care scriam  aici?

Uneori conteaza atitudinea. Deseori .

Desi frumusel ,mai ales cand era mic, dar si acum ,  catelul meu nu prin asta isi face simtita   prezenta . Ci prin ”zambetul” pe care il afiseaza prea des si prea din senin, cand nici nu te-ai astepta . Zambetul lui e de fapt …asta:

Maraie si ranjeste si latra chiar si la scurt timp dupa ce parea ca s-ar fi imprietenit cu interlocutorul. Si la noi, stapanii sau colegii de locuinta, nu stiu exact cum ne considera el pe noi , cei ai casei , la fel face: acum il mangaiem sau ii dam mancare si dupa un minut daca ii trece lui prin creieras cine stie ce gand ne arata …fasolea :).Adica dintii rânjiti .

Deci atitudinea lui este una agresiva . E mic , dar se da mare si tare in fata oricui iese in calea sa. Nu cumva sa credeti ca puteti sa treceti fara a-l observa :).

Anunțuri

12 comentarii »

  1. Minuni de minuni toti piticii tai! M-a vrajit iremediabil zambaretul si sa stii ca mi-as asuma riscul de a pune mana pe el!
    Despre Pepito nu spui nimic? Nici el nu este un urias!

    Comentariu de cafeauata — 21 Octombrie 2013 @ 9:20 pm

    • E cam nevropat si nu se stie ce reactie ar putea avea daca incerci sa pui mana pe el.
      Mai am si alti pitici, care nu au fost bagati in seama de data asta, Pepito,familia gainutelor pitice si altii. Despre ei cu alta ocazie :).

      Comentariu de Mihaela C.P. — 24 Octombrie 2013 @ 4:46 pm

  2. dar asa sunt cainii de talie mica, mai „coltzosi”… imi place poza aceea unde e impreuna cu pisica – daca ar fi avut un comportament cu adevarat deviant, pisica nu l-ar fi suferit. este doar un micutz rasfatzat. si simpatic, chiar si cand ranjeste coltii…

    Comentariu de viesparul — 21 Octombrie 2013 @ 11:09 am

    • La inceput , cand nu stiam cat poate fi de agresiv, il amenintam cu ziarul sau cu matura, dar el cand ma vedea inarmata, se repezea sa imi muste ”arma”. Si de soseta m-a apucat cu coltii, mi-a gaurit si o geanta (buna) , s-a agatat cu dintii in matura, in orice se nimerea. E caine rau cu mine. Cu strainii mai timid, pana se imprieteneste si cu ei :).Acum , mai nou il amenint ca il export in Siria, ca am citit ori in ziar, ori pe net , nu mai stiu exact, ca acolo s-a dat liber la consumul de carne de pisica sau caine. Dar nu pare impresionat nici de amenintarea asta :).

      Comentariu de Mihaela C.P. — 24 Octombrie 2013 @ 4:33 pm

      • :-))) deseori, cainii mici sunt foarte, foarte obraznici…

        Comentariu de viesparul — 24 Octombrie 2013 @ 7:43 pm

        • Compenseaza si ei asa: marime mica, obraznicie mare :).Partea rea e ca nu sunt luati in serios, par simpatici si de fapt ei chiar musca de-adevaratelea :).Composteaza.

          Comentariu de Mihaela C.P. — 27 Octombrie 2013 @ 9:29 am

  3. tare frumos si dragalas era catelusul cand era mai mic, dar nici acum nu s-a schimbat prea mult! are niste ochisori superbi si ma bucur ca s-a acomodat cu noua lui locuinta. dar cine nu s-ar acomoda, cand vezi o curte si o gradina splendida si atat de bine ingrijita!

    Comentariu de Alina — 20 Octombrie 2013 @ 10:24 pm

    • Are o mutrica dragalasa si un comportament deviant , de catel needucat si prea rasfatat.
      Catelul atunci cand a fost adus acasa nu prea s-a multumit cu gradina; de unde l-am luat statea inauntru, in casa si el se obisnuise sa se simta in siguranta in casa, asa ca vroia la casa lui , inapoi. Cand am intrat cu el la noi inauntru, i-a trecut dorul de duca .:)

      Comentariu de Mihaela C.P. — 20 Octombrie 2013 @ 10:42 pm

  4. Felicitări pentru „pitici” 😛
    Şi 2. Uneori poate că e mai bine să fii aşaaa … mai micuţ. E drept că ăia marii se fac mai uşor remarcaţi. Doar că poţi fi remarcat şi când faci ceva bine dar şi când faci ceva rău. Pe când ăştia micii mai scapă neobservaţi când fac vreo boacănă. 😆

    Comentariu de Dan — 20 Octombrie 2013 @ 8:56 pm

    • Sunt avantaje si dezavantaje si daca esti mare , si daca esti mic :).Bine ai punctat .

      Comentariu de Mihaela C.P. — 20 Octombrie 2013 @ 10:37 pm

  5. sincer….nu pot decit sa iti multumesc pt aceste poze minunateee!!!! mi-au zimbit ochiiiiiii vazindu-le!!! pupici la pisici si catei!!!! aaa si gradina minunata!!!! mirela

    Comentariu de Mirela — 20 Octombrie 2013 @ 6:16 pm

    • Ce bine ca avem la dispozitie acum aparatele digitale, cu care putem sa facem atat de multe poze, incat sa ne mai bucure privirea si dupa trecerea lor, florile din trecutele veri sau anotimpuri mai pline de culoare! 🙂 Si imi pare bine ca ti-au placut pozele .

      Comentariu de Mihaela C.P. — 20 Octombrie 2013 @ 10:34 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: