Eu si gradina

19 Februarie 2014

Rosiile care inchid lista

Filed under: Fără categorie, legume si fructe, Noutati, produse bio, rosii, tomate — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 7:06 pm

Ca sa trec mai departe, la rosiile ce (sper) ca vor sa vina anul asta, sa termin mai intai cu cele de anul trecut. Spuneam ca as fi avut vreo 33 de soiuri de tomate, mici sau mari, rosii sau in combinatie de culori, toate din neamul Solanum Lycopersicum , zemoase sau carnoase , pentru salata ,suc ori pasta de rosii, cu acelasi gust si aroma inconfundabila .

Din ce varietate de rosii am mai avut in gradina in anul care a trecut, puse la socoteala , de care inca nu v-am povestit. Ia sa le vedem!

Incep cu mai vechiul meu soi de rosii inima de bou, pe care nici nu mai stiu de unde l-am adus acasa, poate prin vreun rasad cumparat din piata, poate din samanta de la vreun magazin, chiar nu mai stiu, pentru ca a trecut ceva timp de cand il am si l-am tot patrat an de an .

De incantat, insasi denumirea lui m-a incantat foarte tare la inceput.Ma asteptam sa produca rosii mari, ca deh, sa aduca a inima de ditamai boul, nu ca forma, cat ca marime a rosiei intre alte surate de rosii. Cand de fapt ele nu sunt mici, dar nici tare uriase nu sunt.In plus am patit cu ele ca asteptand dupa ele sa se coaca, sa nu le culeg crude inca ,  sa imi dau seama ca pe o parte erau frumoase, pe alta stricate si sa fiu nevoita sa le arunc (la pasari, daca mai puteam alege cat de cat de la ele ceva) .De-aia nici nu le-am indragit foarte tare, insa in vara trecuta au fost mai cuminti, nu au dat semne de stricaciune, chiar daca majoritatea s-au crapat inca din stadiul de fruct inca necopt. Nici gustul nu e cine stie ce fantastic, doar niste rosii acolo, insa asa cum se arata in poze, productiv. Anul trecut am avut circa zece fire din acest soi, anul asta insa cred ca am sa le mai imputinez …dar am sa pastrez soiul lor.

Apoi am avut de la Banca de gene, de la Suceava un soi de rosii numit de ei ”rosii trandafirii”.Sunt mai rozalii , de marime mijlocie , nu mari, au rodit bine si rosiile au fost bune, insa la fel ca si inima de bou, aproape toate s-au crapat inainte de a le culege. Insa macar nu s-au stricat.

Un alt soi de tomate pe care l-am ales sa il cultiv in gradina mea pentru prima data in vara care a trecut, de care citisem pe net ca despre pomul laudat , este Liguria. Scria cineva  ca rosiile Liguria ar fi deosebit de gustoase. Or fi, nu zic ba, dar mai depinde si de gusturi si cate alte feluri de rosii mai incercase laudatorul inaintea acestuia.

De productiv, este foarte productiv.A facut rosii la greu si cand spun ”la greu” puteti sa intelegeti si motamo, ca au fost rosii cu greutate, singurul soi ale carui fire le  gaseam intinse pe jos, intrucat fructele fiind multe si toate grele,  rupeau sforile de sustinere  cu ele , sfori din bumbac , ca am zis sa fie rezistente sa nu mai patesc ca in alti ani in care am mai incercat si cu rafie si sfoara de…sfoara, canepa sau ce o fi si s-a dovedit ca n-ar fi rezistat .

Nici gustul lor nu zic ca o fi tocmai rau, fructul este mai mult  carnos decat suculent , seminte foarte putine, insa inspre codita , o mare parte  ramane lemnos si  se pierde mare parte din fruct  din cauza asta.

Ce alte rosii am mai avut , din care pe unele le-am putut identifica, eventual si poza, iar pe altele ba . Am mai avut:

-rosii bulgaresti Druzba, nu stiu care au fost , cate si daca au rodit macar.

-rosii Ponderosa pink, la fel, stiu cam pe unde le-am pus in solar, insa la cules, nu prea m-au tras de maneca cu calitatile sau productia lor.

-am mai avut un soi de pe la Piatra Neamt, vad ca si Banca de gene de la Suceava il distribuie acum (ca tocmai ce mi-au trimis si mie, desi il aveam  cumparat inca din urma cu cativa ani de la sursa, direct de la cel care a facut donatia catre Banca de gene), roditor, rosii mari, zemoase, ma bazez pe el de vreo cativa ani  pentru sucul de rosii. Cu toate astea voi incerca si din semintele de rosii primite anul asta,  in primul rand pentru ca din imaginile postate de catre producator pe siteul lui , mie mi s-a parut ca ar fi fost mai mari decat ce mi-a crescut mie din semintele primite de la el.

Initial m-am si gandit ca poate o fi facut vreo confuzie si cand mi-a expediat plicul cu comanda mea, a incurcat soiurile .Iar acum pot incerca din nou cu cele venite de la Banca de gene ca fiind donatie de la acelasi tip din Piatra Neamt . Oricum ar fi, rosiile de la acest producator sunt soi bun, toate sunt mari, multe pe fiecare etaj , bune la gust .

-rosii Gogosar, eu tot de la omul din Piatra le am, insa anul trecut am uitat sa pun samanta din ele si mi-a rasarit de unul singur, doar un fir. Nu prea le folosim , sunt seci in interior, numai coaja de ele, ca la un gogosar , cum le e si denumirea si nu sunt gustoase.Doar daca vrei sa le ai pentru umplut, insa astfel de evenimente sunt rare, la care sa stai sa umplii rosiile, iar mie imi plac rosiile zemoase in salata de vara , alaturi de  ceapa si ulei , nu in alte combinatii aspectuoase,care  nu sunt si  pe gustul papilelor mele gustative .

Anul asta insa , vazand pe net ,  undeva, rosii uscate la dehidrator, mi-a venit ideea sa incerc si eu pentru iarna sa pastrez cateva si cum la dehidrator este bine sa pui rosii cat mai putin zemoase, acestea cred eu ca  ar fi din cele mai potrivite .

-rosii San Marzano, le am de ani de zile, cumparate de la supermarket initial si pastrate din seminte de la an la an. Atat de mult mi-au placut, nu atat ca gust, pentru ca sunt cam seci, ca ardeiul gras pe interior, cu putin miez dar poate tocmai de aceea rezista pana toamna tarziu, cand altele se dau batute in fata temperaturilor mai mici din toamna, ele nu se lasa  .

-rosii  portocalii cu forma asemanatoare cu San Marzano, poate numele lor sa fie Orange banana (soi pe care l-am vazut pe net undeva si care  mi s-a parut ca s-ar potrivi la descriere si aspect cu tomatele mele lunguiete),  pastrat din semintele unor rosii cumparate .

-rosii galbene rotunde-am avut un soi foarte bun, de la unchiul meu, care cresteau mari, babane si frumoase,  pe care insa cred ca l-am pierdut si am ramas cu niste ”portocalii ” mai mici din cine stie ce alt soi de rosii galbene cu care la un moment dat s-au amestecat si din care, din greseala , in detrimentul celor mari , am pastrat .

-rosii mari , tot de la unchiul meu, pe care el mi le-a dat ca fiind ”rosii mov”.  In primul an , in curte, nu am reusit sa le identific, eu ma asteptam la ceva mov -mov , insa ele sunt numai mai rozalii spre usor mov.In comparatie cu alte rosii in culoarea clasica si arhicunoscuta , se pot distinge , daca sunt asezate alaturat.In poza,  rosiile mov sunt cele mari, din centru :

Cresc mari si sunt deosebit de gustoase, tin chiar si pana toamna, se mai poate vedea tarziu cate o intarziata , agatata in varful ramurilor lungi (au crestere nedeterminata) , pe undeva.

-rosiile mici sub forma de para si rosii , dar si galbene,

-rosii lemmon cherry, care ar fi trebuit sa fie galbene, cu forma ovala , in varf cu tugui , se coc foarte tarziu (de asta nici nu m-au prea incantat), sunt mici, nici chiar cat rosiile cherry, putin doar mai mari , iar la mine cand s-au copt unele s-au corcit si s-au inrosit, in loc sa se ingalbeneasca, plus ca direct s-au umplut de pete negre, fiind probabil la vremea tarzie a coacerii lor atinse de bruma.

Cam astea ar fi toate soiurile de rosii pe care le-am avut pentru anul 2013.Pentru o scurta recapitulare,sunt:

-rosiile negre :Black from Tula, Black Krim, Cherokee Purple, Purple Russian cherry .

-Cherry rosii, portocalii, prunisoara galbene, para galbene si para rosii.

-rosii mari: cele botezate Mov, mari de la Piatra Neamt, inima de bou, tiganesti, Druzba, Liguria, Ponderosa pink, rosii gogosar, rosii trandafirii de la Banca de gene

-Old German, Beauty king, Striped roman, San Marzano, Orange banana , White Queen, Green zebra, Cherokee green, Aunt Ruby german green , Violet jasper

-galbene rotunde, azoychka, siberian, reistomate , Lemmon cherry, Tigerella.

Am mai avut si soiul hibrid Tolin F1, la care insa am renuntat, desi este foarte productiv si fotogenic :).Rosiile lui au coaja groasa si tare, pot rezista bine la transport si expunerea in vederea vanzarii, de exemplu, pe spatii amenajate din piata/magazine , fara sa se altereze, timp de mai multe zile .

Numararati? Sunt 35, da ?

Ei bine, anul asta imi mai nazarira niste soiuri sa le incerc , astfel ca am in prezent de inghesuit si nu neaparat toate in acelasi an ,voi vedea cum voi proceda ,  in plus fata de cele de pana acum si rosii:

-Osu Blue, prima pe lista

-Ananas Noir

-Ananas

-Ananas Green

-Evergreen

-Giant belgium

-Delicioasa

-Omars lebanese

-Niste rosii care zice ca or sa creasca Gigant

-German orange strawberry

-Brandywine yellow -de astea am mai avut o data si nu m-au incantat, insa am uitat si am luat din nou soiul asta; abia tarziu mi-am adus aminte ca il mai incercasem in urma cu cativa ani;

-Tangerine heirloom (exista si unele hibrid)

-Paul Robeson

-Piersica

-Chocolate stripes

-Big zebra

-de Prahova

-rosii fara arac

Prin urmare, peste cele 35 de soiuri ramase de anul trecut, am mai poftit la altele  18 in plus .Adica peste 50 de optiuni cu soiuri de rosii din care sa aleg si sa degust pe timp de vara  combinatii diferite  in salate :). De n-ar fi doar asa de scurta vara si sezonul rosiilor!

Anunțuri

15 Februarie 2014

Begoniile si pregatirea lor

Filed under: begonii, bulbi de flori, flori — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 1:50 pm

In alti ani, cam pe vremea asta, incepeam sa trezesc tuberculii de begonii sau de la gloxinii din somnul de peste iarna. Si sa ii las sa primeasca primele semne ale apropierii primaverii, adica mai multa lumina prin expunerea mai indelungata de pe pervaz, in locuri mai bine luminate , la soare , atunci cand acesta se arata,  spre deosebire de intunecosul beci in care primeau doar raze slabe si indepartate de lumina, locul lor de viata in perioada din toamna pana acum, catre final de iarna .

Trezirea lor consta in primul rand in verificarea starii de sanatate:dezgroparea din pamantul in care in vara anului anterior au crescut si au inflorit si inspectia vizuala a bulbului,  identificarea partilor ramase sanatoase sau, daca e cazul a celor ce  dau  semne ca ar fi  putrezit sau ca ar putea fi afectati de diverse atacuri ale ciupercilor sau purecilor de plante .

Nu stiu sa spun prea bine cum se deosebeste tuberculul sanatos de unul bolnav.In primul rand , cei bolnavi, au o culoare diferita , par imbibati cu apa (uneori datorita unei ingrijiri si udari excesive in perioada care ar trebui sa fie de repaus, chiar sunt) si au culoare verde inchis catre negru si la zgarierea cojii aparent uscate , stratul de sub coaja este sfaramicios. Un bulb sanatos are sub coaja continutul alb galbui  .

Din experienta din anul trecut am constatat ca bulbii porniti devreme , infloresc mai devreme, dar isi si termina perioada de inflorire mai repede decat cei care ar fi porniti in vegetatie cu intarziere, cum mi s-a intamplat mie cu niste bulbi comandati de la un comerciant de plante , care au ajuns mai tarziu decat m-as fi asteptat si as fi dorit, dar care au facut flori pana mai tarziu in vara, in timp ce cei harnici deja disparusera. Begonia alba este dintre cele pe care doar anul trecut le-am avut si a inflorit mai  tarziu.





Una dintre ele are culoarea grena inchis, catifelat, de-asta am si cumparat-o de la un targ de flori, la bucata, culoare care insa nu iese in poza la fel de frumos cum este in realitate . Floarea ei este de marime mica.



Prin urmare, poate nu ar fi rau ca pentru o inflorire mai indelungata si tuberculii sa fie treziti la viata in etape si nu toti odata.

Eu am aceiasi bulbi de begonii de ani de zile, sa fie vreo cinci ani de cand ii tot pastrez an de an, poate un pic mai multi. Si am observat ca din bulbii mici, tineri, in primii ani imi cresteau tulpinite mai saracute si in frunze, dar si in flori, in timp ce din bulbii mai vechi, care an de an sunt tot mai intinsi, mai mari, fac si muguri mai multi, cresc mai multe tulpini cu flori, fiind mai multe si frunzisul lor este mai des si aspectul plantei este mai frumos.


Insa independent de marimea bulbului , floarea este la fel de mare in diametru an de an.



Sunt begonii cu flori mari si unele cu flori mai mici, aceasta fiind caracteristica lor nativa, nu un caracter influentat de modul de crestere (ca au florile ca niste clopotei agatati de tulpini si indreptati cu floarea catre sol sau ca la capatul tulpinilor florile par sa priveasca dupa lumina, in sus) , expunere la diversi factori sau hranire .




Mai povesteam odata de begonii ca in copilaria mea, cand plecam in vacante de acasa spre casa bunicilor din Ardeal, cu parintii, adeseori tata facea diverse trasee , astfel incat sa ne plimbam in cat mai multe locuri din tara, si ajungeam si pe la manastiri, in Moldova, dar si in Oltenia.Insa in Moldova, cred eu, vedeam pe la ferestrele chiliilor ghivece cu begonii. Am incercat si au mai tarziu sa cresc begoniile in ghiveci, insa mie nu mi-a reusit, nu se dezvoltau bine sau li se rupeau tulpinile, care sunt foarte fragile si adeseori au nevoie de sustinere.

Asa incat acum pun in jardiniere lungi mai multi bulbi de begonii impreuna, adeseori fara sa mai stiu care de ce culoare sau ce fel de crestere are si le tin impreuna pe un suport metalic de flori.

Dar am parca senzatia ca mai frumos s-ar vedea daca ar fi asezate in linie mai multe begonii ,asa cum imi amintesc ca le vedeam la ferestre candva, decat in jardiniere etajate pe niveluri, asa cum le am eu.



Blog la WordPress.com.