Eu si gradina

25 Mai 2014

Arbust roz- Weigela

Filed under: Arbusti, Flori de primavara, roz — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:35 pm

Una dintre plantele de gradina cele mai impodobite si incarcate cu flori   , stropite din abundenta de ploile  de primavara si uneori incalzite de razele mai calde ale soarelui de sfarsit de mai ,  este Weigela. Nu i-am gasit nicio alta denumire populara .

Am vazut-o in multe gradini, e destul de cunoscuta si raspandita , fie cu flori roz pal , roz carmin sau chiar albe , mici , care nu cresc solitar pe ramuri ci grupate de jur imprejurul crengilor lungi si arcuite ale acestei plante ce creste destul de inalta si cu crengi destul de intinse sub forma  de arbust. Prin urmare are nevoie de mult spatiu ca sa aiba loc in care sa se poata dezvolta.

Inainte de a ne lua si noi de la magazin, nu mai stiu exact de unde, am luat arbustul doar  in stadiul de crenguta ambalat in cutie de carton, stiti de care, din acelea care prezinta cate o poza frumoasa si colorata si au in interior niste crengute aproape sfarsite si uscate , dar vii. Eu am avut cateva experiente pozitive cu astfel de plante mici,  in cutii .

Cand vad insa in  supermarketuri primavara sau toamna ambalate in carton atatea plante dintre care multe se usuca acolo pe raft nebagate in seama, le privesc ca pe niste plante condamnate la disparitie. Doar cateva au norocul sa fie cumparate si sa isi duca traiul mai departe. Crenguta noastra a fost dintre cele norocoase in urma cu ceva ani, circa 5-7 ani as zice ca are de cand e la noi. Maxim 10 :). Uituca.

De cand o avem plantata in curte, noi nu am stropit-o cu nimic, doar cat a spalat-o ploaia sau zapada, nu ni s-a imbolnavit de ciuperci sau sa fi vazut purici la ea, desi am citit ca exista riscul sa se intample si asa ceva.  Nici nu am prea toaletat-o, i-am tuns numai ramurile uscate, primavara dupa ce infrunzea si se putea vedea bine care sunt vii si care uscate, cateii doar ce ii mai aplica cate o tunsoare cand alearga pe langa ea .



 

Eu vazusem intai la vecina , peste gard un arbust asemanator (care mi-a deschis pofta ) si asa am putut sa vad cat de mare creste si, zic eu, i-am lasat  suficient spatiu sa se poata dezvolta . Arbustul de jos este cel al vecinei, cred ca este de multi ani acolo, dat fiind si grosimea tulpinii , aproape ca cea a unui  trunchi de  copac.

-Actualizare: Initial am scris in accest articol ca arbustul din imagini se numeste Deutzia. M-a corectat Roxana si am inlocuit la sugestia ei denuirea scrisa gresit. Multumesc, Roxana!

 

Anunțuri

19 Mai 2014

Iris alb

Iris alb avem anul asta pentru prima data in gradina. Este frumos , maiestuos 🙂 , cu petale ca acoperite cu praf de stele sclipitor (zis sa fie, ca praf de stele avem in noi  toti si toate care suntem , zic eu , si nu suntem tocmai sclipitori) .

De parfumat, este ca toti din neamul lui , ametitor.

Pe el insecte am vazut ieri toata ziua, de dimineata pana pe inserat , la ore diferite si le-am fotografiat. Cred ca sunt atrase de parfumul irezistibil atragator sub al carui  al carui  efect insectele zac nemiscate , ca drogate.

 


 

 

 

15 Mai 2014

Ciorchini

Infloresc in ciorchini si seamana cu salcamii. Dar nu sunt nici salcami, nici rude apropiate cu acestia , si nici intre ele nu sunt inrudite aceste doua plante care se acopera in perioada infloririi lor cu ciorchini de flori.

Una, cea albastra, pe care eu si cred ca si voi, cei care va uitati dupa flori pe unde mergeti (ca sunt si unii pentru care florile sunt invizibile)  este mai des intalnita cu flori de culoare albastra  sau liliachii . La noi in curte  infloreste  in combinatia alb-albastru , numele ei este  Glicina , iar oficialus poate fi strigata cu numele de Wisteria floribunda, o japoneza cu crestere mai lenta si inflorire tarzie , abia dupa ajungerea plantei la maturitate fata de ruda apropiata , Wisteria sinensis, care e chinezoaica si care s-ar zice ca infloreste din mai frageda pruncie:).

La noi  asa s-a nimerit,  sa primim pe floribunda , japoneza mai pretentioasa, la care ne-am tot uitat ani si ani si ani de zile si ne-am mirat ca nu crestea, nu inflorea, ne-am zis ca n-avem noroc de ea. Cand in cele din urma, acum doar vreo doi ani am vazut primele ei flori , dupa muulti ani de asteptare , ne-am bucurat ca a inflorit, dar ne-am si intristat de culoarea cam palida a florilor. In copilaria mea, imi amintesc ca vedeam in drum spre scoala , o casa veche  cu pridvor pe care era crescuta o Glicina mare, cu flori albastru inchis, casa in locul careia acum este o oribila cladire din plastic sau sticla .

Cam ca la casa cea veche  mi-as fi dorit sa fie si glicina  noastra , dar acum daca s-a nimerit altceva , e frumoasa si asa , sa ne traiasca, sa creasca si sa infloreasca multi ani de acum incolo si sa ne putem bucura si noi de ea .

Ca am mai si luat anul trecut inca una (de data asta de la magazin) , cu eticheta cu tot , care avea ciorchini cu flori pline, duble si poate va fi din cele care infloresc mai de tinere si de culoare mai intensa decat cea pe care o avem acum. 



 

Iar cand ni se vor intalni in aer si se vor uni intre ele Wisteria , cea deja veche cu trunchi ingrosat cat al pomului de langa ea, un piersicut pe care l-am cam sacrificat de dragul ei si i l-am lasat sa se sprijine pe el si sa se agate de trunchiul si de crengile lui cum si-o dori ea, poate va arata si la noi ca in parcurile cu alte Wisteria celebre din lumea asta , asa cum e in una din pozele de mai jos , intr-un parc din Japonia .


 

Si ciorchinii celei pe care eu am intalnit-o cu numele de Ploaie de aur, nume pe care insa mai tarziu l-am vazut atribuit si altor plante cu flori galbene, aurii,  Laburnum , au inceput sa infloreasca vizibil, in numar mai mare , dupa ce anul trecut cu lupa cercetand abia am putut vedea  numai doi ciorchinasi de flori , anul asta , dupa vreo cinci ani de la plantarea in gradina , in  stadiul de bat scurt . Asa se intampla cand iti aduci acasa plante mici, astepti ani de zile langa ele pana sa te poti bucura de frumusetea lor deplina, a plantei ajunsa la maturitate.

Cum arata in gradinile (tot celebre ) ale altora , un grup de Laburnum in varsta de peste 100 de ani si cum e deocamdata , tanara planta aflata la mine in custodie :

 

Poate va ajunge si a mea peste 100 de ani frumoasa si mare, pe atunci poate zarzarul din spatele ei, pe care eu in doi ani diferiti am zis ca ma voi incumeta sa il tai, dar din diverse motive nu s-a intamplat asa ,  nu ii va mai lua din lumina.

Atentie, se spune ca planta este otravitoare .



 

In primele zile in care s-au deschis ciorchinii acestia de flori, cand nu stiam cat va dura inflorirea lor, m-am apropiat sa ii fotografiez. Nu aratau prea grozav la inceput, abia isi deschisesera primele flori , caci nu se dechid toate floricele mici din ciorchine deodata, insa de florile lor , cu parfum discret, dar placut , se bucurau cele doua insecte bazaitoare , care s-au bagat in cadrul pozelor mele in locul florilor .

 

 

10 Mai 2014

Bune si rele

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 11:40 pm

Si-au facut aparitia pe plantele din gradina, diverse mici  fapturi .

Unele care ne vin in ajutor, lucrand cu folos, cum sunt gargaritele , rosii, galbene, negre cu buline in diferite culori si  marimi , acoperite cu  mai multe sau mai putine buline de asemenea diferite ca numar , marime si culoare. Cand eram mica, credeam ca numarul de buline arata varsta gargaritelor. Acum nu stiu daca o fi sau nu asa :). Insa sunt dragute asa colorate, lucioase si imbulinate , iar daca fac si treaba buna in gradina, curatand de purici diversele plante, bravo lor , si mai bine pentru ele pentru ca vor fi pastrate , ba chiar cautate de multi gradinari .

Insa uneori cred ca sunt depasite de munca grea , puse fata in fata cu mase prea mari de purici, cati  sa tot manance si ele fiecare, luate cate una si puse fata in fata cu asa meniu bogat ,  ca sa reuseasca sa ii curete pe toti? Daca ar fi fost mai multe, ar fi fost mai usor, dar asa…cu numai cateva gargarite, la ce sa ma pot astepta, mi-am zis. Si am incercat  sa ii sar in ajutor buburuzului/buburuzei cu carapace neagra si buline rosii, care mi s-a parut mie ca nu ar face fata celor  cam multi  purici,  mari si multi, si am incercat sa il ajut. Am curatat  cativa purici cu mana, insa buburuzul s-a suparat si , cum se vede in cea de-a doua imagine cu el, s-a intors cu spatele si a plecat . Poate s-o fi si speriat de interventia mea  .





 

Pe langa insectele bune cum sunt gargaritele , uite ca au aparut si omizile rele, care nu stiu daca ar fi fost din cele care s-ar fi putut transforma in fluturi; dupa uratenia lor ma cam indoiesc, insa cert este ca au facut numai stricaciuni prin trandafiri, de exemplu, din ce am vazut eu pana acum si ca urmare le-am cules frumusel cand le-am descoperit , bine ascunse si camuflate , si unele au ajuns hrana pentru gaini, altele in pubela de gunoi. Pana acum am descoperit  doi boboci de trandafiri gauriti, care nici nu cred ca vor mai putea inflori, asta numai din cauza lor, a omizilor daunatoare , cum se vede in poza de mai jos , cea cam neclara  :).



 

 

Si un micut  care m-a convins dintr-o privire  sa aduc afara aparatul de fotografiat : paianjenul asortat la culoare cu una dintre lalelele care infloresc cel mai tarziu in fiecare primavara, lalelele galbene .

Eu nu am mai vazut paianjen galben pana acum  si am presupus ca acesta a luat culoarea florii de lalea.  Mi-a placut de el  si nu cred ca ar face stricaciuni , il consider ca nefiind  nici dintre cei rai, nici dintre cei buni.  Desi nu cred ca este nici el o faptura fara niciun rol. Sau rost .

 

Blog la WordPress.com.