Eu si gradina

21 Iunie 2014

Asta e vara?

Filed under: Trandafiri, vremea — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:04 pm

Am intrat in ultima treime din luna iunie si vara mult dorita se lasa inca asteptata. Pana acum ne-a cam suparat pe multi ,cum este  friguroasa tare. Pe unii intr-atat incat au  racit , vara, ba inca zilele trecute , nu mai departe de  ieri , pe cineva  am vazut ca revenise la purtarea  paltonului . E foarte frig mai ales inauntru ,  acolo unde adeseori ne petrecem cate o treime din zi ,  acolo cat timp stai pe loc, frigul devine iritant si patrunzator .

Azi, sambata,  am vazut insa pe afara cateva semne clare de vara: buruieni mai mari decat mine ca inaltime,  isi facusera loc intr-un colt in care vesnic se repeta problema asta  , printre ramurile unui trandafir urcator. Cum  pamantul e moale ca mamaliga de la atatea ploi,  am tras de ele si in mare parte am reusit sa le smulg cu radacini cu tot. Insa a mai ramas ceva si de samanta , pentru o data viitoare.

Inainte sa vina ploile si frigul de acum , cand inca mai speram ca vara e aproape , si semne incurajatoare pareau sa se arate , eu  faceam de zor poze trandafirilor infloriti din gradina. Lor nu le place caldura mare,ci razele mai blande de soare de la sfarsitul lunii mai si inceput de iunie,  in jurul a 20 grade Celsius .

Erau atat de frumosi , plini de flori , insa intr-o saptamana nu a mai ramas de pe urma lor nici urma din frumusetea aceea. 

Si daca de la trandafirii arbusti ma pot astepta (si ma astept neaparat) sa mai repete inflorirea , de  urcatori imi pare cel mai rau ca nu s-au putut bucura de vreme mai buna, cu ploi mai putine si macar cateva raze (total absente in ultimele zile) de soare ,  si nu ne-au putut incanta cu florile lor .

Trandafirii urcatori infloresc numai o data pe vara , dar atunci cand o fac ofera un spectacol si o amintire frumoasa,  de neuitat. Anul asta florile lor au fost mai mult aplecate cu fata spre pamant sub greutatea apei de la ploi, iar acum ori s-au scuturat, ori  au putrezit.

 

 

Anunțuri

17 Iunie 2014

Salcia japoneza

Filed under: copaci, Noutati, plante, Trandafiri — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 4:28 pm

De cand cu netul , dragostea la prima vedere se petrece online.

Asa cum mi s-a intamplat mie cu salcia japoneza pe numele ei Salix-integra-Hakuro-Nishiki , pe care prima data am vazut-o pe un forum (cu poze) despre plante intr-o gradina . Mi-a cam facut cu ochiul de atunci, dar nu am fost prea convinsa ca as si vrea pe una ca ea la noi acasa.

Apoi cred ca am inceput sa caut informatii despre ea, despre conditiile de mediu pe care le prefera, cat creste de inalta, lunga , lata sau/si patrata , am vazut si cateva poze care mai de care mai impresionante sau dimpotriva , neconvingatoare din lumea asta mare .

Am vazut-o apoi la Baumax la vanzare printre diverse alte plante. La capitolul ”plante” imi place ce aduc la magazinul asta, insa imi este cam peste mana sa intru la ei ori de cate ori sunt prin zona in care se afla amplasat. Cum la prima vedere doar am zarit-o si nu m-a si convins sa o iau (iar) , a ramas in magazin , la locul in care se afla. Pana a venit, cum i se mai zice, saptamana oarba si am vazut cu totul intamplator pe un site de plante o poza cu o seamana de-a sa , nu cu ea direct, cea care urma a mi se livra  si  mi s-a parut multumitoare descrierea plantei si a dimensiunilor produsului expus spre vanzare . Si impulsiva cum sunt , fara sa ma fi gandit inainte in care loc as putea sa o asez in gradina, daca am sau nu loc suficient pentru ea, am dat click si am luat-o .

Ne-a placut tuturor celor ai casei   inca din primul an de ea, desi era  putin cam rahitica. Cred ca am avut si o discutie despre plantarea unui alt copac in gradina, in sensul ca in primul rand eu spuneam mereu ca nu imi plac pomii sau copacii care cresc inalti in gradina si cum de tocmai eu luam un alt copac. Insa ea nu creste inalta. Ba este chiar recomandat sa i se tunda coroana scurt .Dupa primul an de plantare la noi, eu nu m-am indurat sa ii scurtez  ramurile. Dar va urma si asta.


Este atat de frumoasa, incat e principalul punct de atractie al privirii tutror celor care intra in curte . Si vecinii dupa ce au vazut-o ce frumos si-a dat drumul anul asta, si-au luat si ei una . Ba am vazut si in parcarea unui supermarket plantata pe o bucata de spatiu verde o alta astfel de salcie, e  in mare voga se pare . Pentru ca e si frumoasa tare :).

Pe cand incercam sa adun informatii despre ea , am gasit pe net o poza in care avea plantat la baza tulpinii un trandafir roz,  bogat inflorit si desigur, as fura si eu ideea si as planta un trandafir sau vreo cativa  in toamna,  in apropierea ei. Dar  imi cam pun si intrebarea: cum voi mai ajunge sa ii tund coroana daca va fi asa strasnic pazita ca in poza de mai jos  de un protector tepos  ?

 

 

15 Iunie 2014

Un fluture urat

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 1:25 pm

Sambata dupa amiaza. Am zis ca stau cateva minute sa ma relaxez si sa incerc sa ma refac dupa o zi de efort fizic prin gradina , spun efort comparativ cu programul celorlalte zile de  peste saptamana,  in care  activitatea uzuala consta  cel mai frecvent in  statul pe scaun. Insa nu am reusit prea bine sa ma detasez de ganduri si sa trag un pui de somn rapid cum alta data se mai intampla , asa incat mi-am zis : mai bine imi fac de lucru si ma misc pe afara ,  decat sa stau degeaba . Ma ridic si ma indrept spre fereastra ca  sa imi admir intai gradina de flori de la geam . Cand, ce sa vezi?

In loc de admirat flori, vad aratarea.

Ptiu, dar urat mai esti , lipit asa de fereastra mea!   Nu mi-a mai ars de vazut florile de la fereastra. Si cum tot acolo a ramas mai bine de vreo cateva ore , ma gandeam ca m-am ales cu paznic la fereastra .

Pana nu va pleca, nici nu mai deschid fereastra, sa imi intre in casa uratenia (zici ca e sobolan, ori liliac ).

 



S-a dus in cele din urma inainte de a se innopta (poate si pentru ca i-am bagat blitzul in ochi ).

 

 

8 Iunie 2014

Radacini vinetii

Plantuta verde din poza de sus este… un cunoscator cultivator de plante  ar trebui sa o recunoasca dupa frunza si sa stie , partea verde ce creste deasupra  pamantului din cartof. Cartoful cartof cel comestibil, nu vreunul din care sa rasara flori. Cartof ce a rasarit intai in solar , plantat inainte de a se fi dezghetat afara bine pamantul din  cateva cojite, numai, deci nu din cartoful intreg , cojite ce erau incoltite  insa , ramase de la preparea cine mai stie carei specialitati de mancare de cartofi mov . Si uitati-va ce bogatie de frunze au putut sa rasara numai dintr-o coaja!

De vreo cateva zile  cartoful nostru candva verde,  incepuse sa cam paleasca si sa se ofileasca . Ba chiar din doua plante , cate au rasarit si s-au dezvoltata din cojile de cartofi ingropate in pamant , una a disparut de tot , cealalta, desi eu n-am observat-o ,  zice ca ar fi in prezent inca verde si inflorita. Deci comportament diferit in  conditii asemanatoare de crestere si ingrijire.

Asa ca am zis, daca una din plante s-a dus de tot, hai sa sapam sa vedem ce o fi in pamant . Cultivator de cartofi pana acum nu am fost, ca am zis ca nu merita ,nici  nu au prea dat mari rezultate cartofii in pamantul din gradina noastra, atunci cand au mai fost incercari   si nu mi-au fost dragi de cultivat, asa ca i-am  taiat de pe lista . Pana anul asta, cand am vazut , am mancat  si am vrut si in gradina sa incercam  sa cultivam  cartofi mov :).

Dintr-o coaja de cartof mov incoltit , iata recolta :

Iata si aspectul in sectiune 🙂 :

Si scosi proaspat de la prajit din uleiul incins :

Si gata de …infulecat (dupa ce ploaia de astazi cu doua reprize de plouat cu gheata  cazuta din cer m-a prins in solar , in compania tunetelor  si fulgerelor) , ah ce buni au fost ! 

Din coaja au fost in solar cativa, insa am si afara ingropati sub cerul liber si au fost de curand infloriti , cartofiorii mici, cumparati de  samanta. Un buchetel cu florile lor :

 

3 Iunie 2014

Floare albastra

Greu de ales acum, in perioada abundentei de flori , doar una despre care sa vorbesc. E greu sa alegi, greu sa te hotarasti doar la una…

Iar eu in cele din urma m-am oprit la ea. De mult , de anul trecut, ba chiar si in urma cu doi ani cred ca as fi vrut sa o prezint pe ea ca pe una dintre favoritele gradinii, insa la fel ca in fiecare primavara , cum mai este inca si acum , au aparut ori alte flori, ori alte preocupari mai importante si am sarit peste ea. Insa acum m-am hotarat . O sa scriu despre ea.

Nu i-am scris pe nume, in titlu, ca sa nu dezvalui de la prima privire , dintr-un cuvant ,  tot ce s-ar putea gandi de catre cei ce o stiu, despre ea.

Nu e ”o tipa” foarte cunoscuta printre iubitorii florilor , insa se vorbeste  mult despre ea si mai ales despre calitatile ei . Citisem undeva, candva, probabil intr-un ziar si este posibil sa fi fost in Formula AS pe vremea cand eram o fidela cititoare a acestuia  , ca are renumele de a tine doctorul departe de cei care o cresc in gradinile lor. Ori ca  nu ar lasa batranetea sa se apropie :). Frumoasa promisiune, nu? Pe care se zice ca ar face-o nu cu vorbe, ci cu fapte, ea, salvia si nu cea decorativa, ci Salvia officinalis , medicinala , pe care ia priviti-o ce mare a crescut in gradina:




Daca o fi pornit numai de la stadiul de seminte sau din vreun rasad vreodata cumparat si apoi plantat, nu-mi mai aduc aminte. Cert e ca initiativa a fost a mea, dupa ce auzisem cat e de laudata planta si am zis ca nu se poate sa avem gradina si sa nu avem si aceasta datatoare de  sanatate si viata lunga . O fi asa cum o lauda cunoscatorii , nu zic ba. Insa noi destul de rar o folosim. Desi eu beau ceai  dimineata, de regula nu din salvie este facut, ci din alte plante, majoritatea din gradina adunate , din flori de galbenele, macese, sunatoare, menta  sau  ce se mai aduna vara , dar din salvie nu prea. Si nici ca aroma pentru diverse preparate culinare nu am  folosit-o. Poate pentru ca e perena, vesnic cu frunzele inverzite si nu e nevoie sa culegem intr-o anumita perioada frunze de la ea, care apoi dispar. Nu, nici iarna nu ramane fara frunze. Iar acum in perioada florilor, are si  parfum puternic, usor intepator, dar placut .

Si o poveste fara legatura cu salvia care pe mine m-a impresionat :

Zilele trecute , toti cei care au trecut pe DN1 din sus catre Ploiesti ar fi putut vedea, daca erau atenti la asa ceva, asa cum eu am vazut , dimineata,  pe marginea drumului in zona dinainte de bariera de la Nord de zona supermarketurilor  , pe marginea drumului strivit de o masina, posibil o masina mare, un caine negru al nimanui probabil, zacea mort . Iar la mica distanta de el un alt caine, alb, inca viu statea . Mi-au atras atentia si m-am gandit ca poate cel alb era in trecerea pe acolo numai.

Mai tarziu, m-am luat cu treburile mele  si am uitat  de cei doi caini . La intoarcere insa, pe acelasi drum trecand ,  dupa pranz , deci dupa cateva ore bune, mi-am amintit de ei cand am vazut  aceeasi imagine . Cainele alb era in continuare acolo, langa cel mort care zacea si cel viu , ca si un om parca priveghea. Probabil isi pierduse prin omorarea celuilalt  partenerul , pe cel care pana in urma cu putin timp dadea sens vietii lui si nu mai stia incotro sa o apuce de unul singur . Viata i se oprise dramatic intr-o clipa , intr-un loc din care nu mai stia pleca , asa incat statea si astepta .

Floare albastra, Floare albastra

Totusi este trist in lume. ”

 

Blog la WordPress.com.