Greu de ales acum, in perioada abundentei de flori , doar una despre care sa vorbesc. E greu sa alegi, greu sa te hotarasti doar la una…
Iar eu in cele din urma m-am oprit la ea. De mult , de anul trecut, ba chiar si in urma cu doi ani cred ca as fi vrut sa o prezint pe ea ca pe una dintre favoritele gradinii, insa la fel ca in fiecare primavara , cum mai este inca si acum , au aparut ori alte flori, ori alte preocupari mai importante si am sarit peste ea. Insa acum m-am hotarat . O sa scriu despre ea.
Nu i-am scris pe nume, in titlu, ca sa nu dezvalui de la prima privire , dintr-un cuvant , tot ce s-ar putea gandi de catre cei ce o stiu, despre ea.
Nu e ”o tipa” foarte cunoscuta printre iubitorii florilor , insa se vorbeste mult despre ea si mai ales despre calitatile ei . Citisem undeva, candva, probabil intr-un ziar si este posibil sa fi fost in Formula AS pe vremea cand eram o fidela cititoare a acestuia , ca are renumele de a tine doctorul departe de cei care o cresc in gradinile lor. Ori ca nu ar lasa batranetea sa se apropie :). Frumoasa promisiune, nu? Pe care se zice ca ar face-o nu cu vorbe, ci cu fapte, ea, salvia si nu cea decorativa, ci Salvia officinalis , medicinala , pe care ia priviti-o ce mare a crescut in gradina:
Daca o fi pornit numai de la stadiul de seminte sau din vreun rasad vreodata cumparat si apoi plantat, nu-mi mai aduc aminte. Cert e ca initiativa a fost a mea, dupa ce auzisem cat e de laudata planta si am zis ca nu se poate sa avem gradina si sa nu avem si aceasta datatoare de sanatate si viata lunga . O fi asa cum o lauda cunoscatorii , nu zic ba. Insa noi destul de rar o folosim. Desi eu beau ceai dimineata, de regula nu din salvie este facut, ci din alte plante, majoritatea din gradina adunate , din flori de galbenele, macese, sunatoare, menta sau ce se mai aduna vara , dar din salvie nu prea. Si nici ca aroma pentru diverse preparate culinare nu am folosit-o. Poate pentru ca e perena, vesnic cu frunzele inverzite si nu e nevoie sa culegem intr-o anumita perioada frunze de la ea, care apoi dispar. Nu, nici iarna nu ramane fara frunze. Iar acum in perioada florilor, are si parfum puternic, usor intepator, dar placut .
Si o poveste fara legatura cu salvia care pe mine m-a impresionat :
Zilele trecute , toti cei care au trecut pe DN1 din sus catre Ploiesti ar fi putut vedea, daca erau atenti la asa ceva, asa cum eu am vazut , dimineata, pe marginea drumului in zona dinainte de bariera de la Nord de zona supermarketurilor , pe marginea drumului strivit de o masina, posibil o masina mare, un caine negru al nimanui probabil, zacea mort . Iar la mica distanta de el un alt caine, alb, inca viu statea . Mi-au atras atentia si m-am gandit ca poate cel alb era in trecerea pe acolo numai.
Mai tarziu, m-am luat cu treburile mele si am uitat de cei doi caini . La intoarcere insa, pe acelasi drum trecand , dupa pranz , deci dupa cateva ore bune, mi-am amintit de ei cand am vazut aceeasi imagine . Cainele alb era in continuare acolo, langa cel mort care zacea si cel viu , ca si un om parca priveghea. Probabil isi pierduse prin omorarea celuilalt partenerul , pe cel care pana in urma cu putin timp dadea sens vietii lui si nu mai stia incotro sa o apuce de unul singur . Viata i se oprise dramatic intr-o clipa , intr-un loc din care nu mai stia pleca , asa incat statea si astepta .
”Floare albastra, Floare albastra
Totusi este trist in lume. ”
trist , induiosator… si uite asa putem vedea ca orice fiinta, chiar si animalele stiu sa daruiască iubire… noi oamenii uitam adesea şi astfel de exemple ne mai trezesc… nu pe toti insa. iubirea o vedem chiar si la animale, desi multi neaga acest lucru. si aceasta poveste reprezinta un exemplu al faptului ca animalele pot avea sentimente.
emotionanta povestea despre doua fiinte care s-au despartit dupa ce au avut norocul sa se gaseasca si sa fie impreuna…
din pacate, multe astfel de episoade din viata pasarilor si/sau animalelor trec nestiute si neintelese de oameni…
Comentariu de Alina — 6 iunie 2014 @ 6:34 pm
Ai echilibrat oarecum povestile, fara tufa de salvie as fi fost groaznic de trista. Imi amintesc ca in urma cu ceva ani, la veterinar fiind cu „fetita” noastra, a venit o domnisoara cu un cos plin de puiuti. Au fost gasiti pe un drum, langa Ludus, stateau langa mama lor lovita mortal de o masina. Cineva, acolo sus, le-a trimis un inger…
Zile frumoase si pupici si animalutelor!
Comentariu de cafeauata — 5 iunie 2014 @ 12:07 pm
Da, bietii catelusii aceia au avut o sansa in plus la viata. De le-ar fi fost si viata norocoasa mai departe!
Zile frumoase de sfarsit de saptamana (iupiii, nu? ), de asemenea!
Comentariu de Mihaela C.P. — 5 iunie 2014 @ 9:20 pm
buna ziua ! as dori sa va intreb daca aveti cumva de vanzare…cerceii doamnei ?
Multumesc !
Comentariu de ionutz — 4 iunie 2014 @ 12:33 pm
Buna ziua!Eu nu am de vanzare, insa in mod sigur o sa gasesti la toamna in supermarketuri de specialitate ambalate in pungute insotite si de poza florii, radacini/tuberculi de la aceasta floare.
Comentariu de Mihaela C.P. — 4 iunie 2014 @ 9:59 pm
Salvia am reusit si eu sa o prind la mine, dintr-un rasad cumparat in 2012. Peste iarna s-a uscat, dar in primavara a facut iar frunze si acum a inflorit si la a mea un fir. Am pus o singura data la o friptura cateva frunze de salvie, cateva de cimbrisor si un pic de rozmarin uscat si sa stii ca a fost buna.
Despre ceai nu stiam ca e asa de bun pentru afectiunile prostatei, e bine ca am aflat acum.
In privinta cainelui … de 4 ani de cand bat zi de zi DN1, am ajuns sa ma uit in alta parte cand zaresc un les, caci mi s-a rupt efectiv sufletul cand am vazut atatea animale calcate zi de zi. Nu-s numai pe DN1, sunt peste tot si ma intreb cat de greu e sa eviti ca sofer o astfel de tragedie, dar acum pe DN1 am mai observat ceva. Au pus pe mijloc, ca sa desparta sensurile, un zid turnat din beton, continuu, fara nici o nisa in el. Daca un nefericit de animal ar avea proasta inspiratie sa vrea sa traverseze, mai ales in zonele cu padure, soarta i-ar fi pecetluita, caci n-are cum sa treaca acel zid. Mi se pare o cruzime ce-au facut ei.
Omul e distrugator.
Comentariu de cristina — 4 iunie 2014 @ 9:19 am
Salvia cred ca e o luptatoare atat pentru viata ei, cat si pentru a altora , daca stiu cat si cum s-o foloseasca :).
Si eu am tot evitat sa ma uit la lucruri care imi strica dispozitia, cum ar fi de exemplu stirile de la tv , insa pe bietele fapturi chinuite si daca ma fac ca nu le observ, tot imi raman in gand multa vreme .Omul e cea mai distrugatoare specie de pe planeta.
Comentariu de Mihaela C.P. — 5 iunie 2014 @ 9:18 pm
Eu beau ceai din frunze proaspete indulcit cu miere. E tare frumoasa si super inflorita tufa ta 🙂
Comentariu de Dani — 4 iunie 2014 @ 12:25 am
Si noi mai bem ceaiul din frunze sau flori proaspete, insa pentru iarna le uscam, mai alles pe cele cum sunt teiul care nu sta inflorit tot anul. 🙂
Comentariu de Mihaela C.P. — 5 iunie 2014 @ 9:15 pm
Da,este multă tristeţe pe lume,dar floarea ta albastră este într-adevăr frumoasă şi tare utilă!
Comentariu de yousef59 — 4 iunie 2014 @ 12:16 am
Poate nu i-as fi apreciat atat de mult frumusetea florii albastre (multe balarii sunt mai frumoase decat ea), daca nu i-as fi stiut si utilitatea :).
Comentariu de Mihaela C.P. — 5 iunie 2014 @ 9:14 pm
Buna ziua. Aveti o comoara in gradina. Eu am avut o experienta placuta cu aceasta planta. In urma cu 3 ani socrul meu trebuia sa fie operat de prostata. In afara acestui fapt lua pastile in cantitati industriale. In urma sfatului unui medic naturist a facut o cura de ceai de salvie din gradina. Nu spun ca a fost o minune dar in 6 luni n-a mai fost nevoie de operatie iar starea de sanatate era vizibil imbunatatita tinand cont si de varsta( 75 de ani), revenise tonusul , nu mai avea probleme noaptea, etc. Cert este ca merita incercata o cura cu ceai de salvie.
O zi frumoasa si o vara minunata.
Comentariu de vasile — 3 iunie 2014 @ 5:55 pm
Si eu am citit despre multe leacuri legate de intrebuintarea ei. Sunt multe plante utile si de mare folos organismului , dar pe care nu prea stim multi dintre noi cum sa le folosim .
Comentariu de Mihaela C.P. — 5 iunie 2014 @ 9:11 pm