Eu si gradina

20 Septembrie 2014

Rosia piersicie

Filed under: legume si fructe, mediu, Noutati, tomate — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:55 pm

Postarile mele cu si despre rosii sunt mai mult pentru cei care indragesc ca ocupatie , cultivarea rosiilor. Desi cu totii sau cei mai multi dintre noi suntem consumatori de rosii, de tomate, presupun ca nu toti sunt interesati si de soiurile diverse de rosii sau cum sunt ele crescute , dupa diverse metode, in solarii sau gradini.

Pe mine inainte sa incep sa ma ocup cu cresterea acestor plante, nu ma interesa deloc, ba chiar cred ca mi se parea caraghios ca unora sa le placa asa ceva , gradinaritul sau cultura tomatelor.

Odata ce am prins ”microbul” insa, am tot adunat , am cumparat de la unul sau altul, in ultima vreme de pe net, diverse soiuri. Tot mai multe, prea multe chiar, asa incat in vara asta am inceput sa fac in gand o selectie a lor si sa aleg soiuri care imi plac, care mi-au lasat o impresie buna si pentru viitor pentru a le creste in gradina mea.

Iar dintre soiurile pe care in vara asta le-am incercat pentru prima data , soi de rosii care mi-a lasat o impresie placuta din punct de vedere al aspectului si al productiei bune obtinute de la el, dar nu teribila ca gust, mi s-au parut cam apatoase , lipsite de dulceata , zemoso-samantoase, nu carnoase, ei bine printre aceste soiuri nou incercate , a fost si , iat-o, rosia-piersicuta, Wapsipinicon peach. Datorita acestui aspect al lor nici nu le-am prea cules de pe fir, stau agatate acolo asteptand sa fie adunate, parca nici nu au cazut, nu mai stiu, am trecut chiar azi pe langa ele , dar nu le-am dat atentie.

Dar cred ca le voi mai cultiva si pe viitor, sunt o pata de alta culoare in gradina , inveselesc locul in care cresc.




Sunt frumoase si harnice , produc rod bogat  si   au culoare luminoasa .Ca dimensiune, sunt dintre rosiile mici, perfect rotunde insa nu cresc mari, nici cat cele cireasa , apropiate ca marime de OSU Blue despre care cu putin timp in urma am vorbit aici.

Li se spune piersici printre suratele lor tomate, datorita pufului cu care este acoperita coaja lor. Am fotografiat si va arat mai jos  vazute de aproape o tomata piersica si o alta rosie , ca sa vedeti diferenta de puf intre ele. Tomata piersicuta insa nu are puful nesuferit si scarpinacios al unei pierisici -fruct, din cele care cresc in pomi. Puful ei nu prea se simte la pipait si se curata mult mai usor decat al fructelor piersici din pomi :).

A inceput sa ploua. Neasteptat, nu vazusem nicio ploaie anuntata de astazi in zona noastra, abia de luni ma asteptam la ploaie si apoi si frig . Toamna asta… 

 

Anunțuri

12 Septembrie 2014

Osu Blue

Filed under: animalute, legume si fructe, Noutati, tomate — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 11:00 pm

Daca am avut in vara asta vreun soi de rosii pe care sa fi stat cu ochii atintiti si cu dorinta de a il vedea cu rod , acesta a fost soiul denumit OSU Blue. Osu  vine de la Oregon State University, in laboratoarele careia a fost adus la viata nu ca un produs obtinut prin modificari genetice, ci mai degraba prin tehnici traditionale de reproducere.

Scopul urmarit prin crearea acestui soi nou ar fi fost obtinerea unui produs bogat in antocianine cu bun potential antioxidant .In mod obisnuit , cuvantul ”antocianine” nu face parte din vocabularul meu  , daca as fi fost in gradina nu mi l-as  fiamintit (desi l-am mai zarit informativ) cuvantul asta, doar ce l-am (re)gasit acum cautand informatii pe net despre acest soi de rosii. Oricum, e ceva ce se gaseste in fructele si legumele colorate in violet, purpuriu si e de bine :).

Pe scurt despre aceste rosii: sunt mai  bune daca le culegi cand sunt coapte bine si inainte de a se coace au fost expuse  in lumina soarelui si nu pitite la umbra sub vreo frunza. Fățoase tare nu sunt , desi atrag in gradina privirea, la mine s-a vazut ca ar fi ceva nou .

Pe net insa am mai  intalnit pe cate unii nemultumiti de aspectul lor prea simplu la interior, ca al oricarei alte rosii comune , insa mie imi  plac .

 

De cand le-am ochit nici nu imi mai amintesc prima data pe unde, le-am dorit si cand le-am avut le-am urmarit cu atentie evolutia de la primul semn de germinare din primavara  . Apoi cand am vazut primele codite ,ale primelor frunze odata rasadurile plantate  afara , in  culoare violet am stiut ca sunt ele, ca au rasarit si au reusit sa supravietuiasca si sa creasca , in ciuda  problemelor  pe care le-am avut cu rasadurile de tomate din cauza pamantului prost in care le-am infiintat .

Vorbind despre marimea lor , fac  parte din tomatele cu roade mici, nu atat de mici cat rosiile numite cireasa, un pic mai mari, dar nu se pot intrece cu alte soiuri laudate pentru pulpa carnoasa sau dimensiunile mari la care pot ajunge. Comparativ,  insirate pe masa mai multe tipuri de rosii, ele sunt cam printre cele mai mici. Dar inca o data, nu marimea conteaza (in cazul lor).

 

Ca aspect exterior , in perioada de inceput, fructele lor pot fi confundata cu patlagelele vinete,


 

apoi pe masura ce incep sa se coaca, se inrosesc si culoarea indigo dispare, ele devenind maron-purpurii


 

Gustul  nu pot sa afirm ca l-as fi simtit  diferit  fata de al altor  rosii .

Anul asta poate datorita intarzierii cu care s-au copt rosiile fata de alti ani , la mine atat din cauza verii reci si ploioase, cat si din cauza rasadurilor care nu au crescut deloc cat au stat inauntru in perioada de inceput , in care in alti ani ar fi fost mult mai bine dezvoltate, ma si mir ca am avut rosii.

Insa odata ce s-au copt, s-au facut toate soiurile dintr-o data si nu am mai reusit sa le savurez pe rand , ci le-am cam luat de-a valma si claie peste gramada , albe cu rosii cu roz cu verzi, cat de mult le-am asteptat si le-am tot bibilit atunci cand incepusera sa ma sperie cu cateva semne de mana , parca nu m-am mai bucurat de ele la fel ca alta data.

Soiul acesta de rosii  este unul roditor, face fructe destule , pe cateva etaje , se coc printre primele si vad ca deocamdata cum vremea e inca buna , tin cateva saptamani pana ajung multe  sa se coaca.

Eu l-am apreciat si voi mai cultiva si in alti ani rosii OSU Blue. Merita sa ai o frumoasa pata de culoare atat in gradina , in cosul cu tomate cat si in castronul cu salata :).

 

 

 

Tot o pata de culoare are pe cerul gurii si salbaticul de caine aratat  mai jos : e negru ca un caine care musca si maraie mereu nu la  oricine ci la mine, care l-am cules de pe drumuri si l-am adus in casa , la masa , iarna la adapost .Asa face mereu, zi de zi nu doar intamplator din cand in cand .

 

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.