Pe muzica, despre lufa

De cand nu am mai descarcat poze pe calculator, am si uitat cum se procedeaza. 🙂 Aveam cateva facute inca de anul trecut, intre care si cele pe care le arat astazi aici, pe care inca nu le vazusem, nici nu le descarcasem pe calculator, iar azi cand mi-am propus sa le vad, nu mai stiam nici unde e cablul usb, nici cum se leaga, prin care intrari de la camera foto .

Ieri am luat pamant pentru pregatirea rasadurilor mai pretentioase, pentru plantele care au nevoie de perioada mai lunga de vegetatie pentru a rodi . Dintre cele pe care eu mi-am propus sa le cultiv anul asta si ale caror seminte le voi pune din timp in pamant,  sunt ardeii iuti si lufa, buretele vegetal. De la lufa doar anul trecut am reusit sa culeg doi ”castraveti”, ca fructul lufei seamana cu un castravete mare , desi si in urma cu doi ani am pus rasad din timp, ziceam eu si l-am plantat chiar in solar ca sa aiba conditii pentru a se coace timp indelungat.

Insa in  primul an  planta a facut mai mult flori si mai putin rod, si asta nesemnificativ, constand in  vreo cativa  castraveciori foarte mici, apoi in cel de-al doilea an, desi am pus in pamant mai multe plante, vreo cateva cred ca au cazut victima operatiunilor de prasit , si confundate cu buruienile probabil ca au fost smulse, iar din ce a ramas am reusit sa culeg cu satisfactie doua fructe de marime utilizabila.

I-am lasat pana  destul de tarziu in solar , am zis sa stea cat de mult pe planta,  sa se dezvolte bine fructul, apoi dupa ce i-am cules si adus in casa nu am prea stiut ce sa fac  cu ei, nici curaj nu am avut sa ii curat asa cum am vazut in niste filmulete pe youtube , ca sa nu ii stric. I-am mai tinut  cam o luna si in casa, pe pervaz alaturi de ghivecele cu flori, unul s-a pastrat bine verde si frumos, celalalt insa parea ca ar incepe sa se altereze. In cele din urma pe cel cu semne de alterare l-am asezat pe calorifer astfel ca dupa  vreo cateva zile devenise foarte usor, deshidratat bine , moment in care am hotarat sa incerc sa ii curat coaja . A fost usor de curatat,insa de preferinta sa nu aveti unghii lungi cand faceti o astfel de operatiune , pentru ca vi le distrugeti 🙂 , iar pe masura ce indepartam mai multa coaja rasarea de sub ea structura bine cunoscuta de burete vegetal si iata rezultatul :

Pe amandoi i-am curatat , insa poza nu am mai apucat sa le fac impreuna si fara coaja pe ei.

Apropo de youtube, ce am mai ascultat, or fi noi sau nu melodiile, nu stiu, mie insa mi s-au agatat de ureche in timp ce jucam Songpop online , unul din multe jocuri pe care le joc de pe telefon , in care ti se da un fragment din melodie si tu trebuie sa recunosti ce ti se cere: fie melodia, numele ei, fie artistul care o interpreteaza. Jocul e un fel de intrecere intre doua persoane, il poti juca fie cu prietenii de pe lista ta, fie cu diverse persoane .E destul de amuzant, de placut, mai ales daca mai si castigi din cand in cand. Eu cum nu sunt prea priceputa la muzica mancam bataie cam de la toti partenerii de joc, pana cand am gasit pe o fata cu cunostinte muzicale asemanatoare alor mele .

Eu am auzit recent cele doua melodii  pentru prima data si fragmentele mici din melodie prinse in joc mi-au placut . Poate va vor placea si voua :).

Una, Eres mia, Romeo Santos

 

Si cea de-a doua, John Legend , All of me :

–

 

Mai e putin

Ma tot gandesc ca mai avem putin si trece si mai scapam de inca o iarna. Iarna din viata noastra, dar asa cum imi spunea si tatal meu candva , sunt zile din viata noastra care trec .Parca imi reprosa odata ca arunc vechiul calendar din anul care era pe final , la gunoi. De parca ma grabeam cumva sa arunc zilele noastre , din zilele mele si din zilele lui .

Nu e iarna tocmai un cosmar de care sa te bucuri asa tare cand  scapi din ea , dar mie nu imi mai place deloc, mi-o fi placut candva, da, probabil ca da, un pic, cand eram un copil si  cand iarna nu era un anotimp, un numar de zile determinate si numarate , dupa care sa vina alt anotimp mai bun, mai frumos, cunoscut din experienta altor ani deja, ci cand luam doar zilele una cate una, fara sa planific inainte ceva .Le acceptam , le traiam, descopeream lumea.

Planuri de primavara inca nu mi-am facut. Dar am vazut undeva, pe un site ceva ce am sa va impartasesc.

Inceputul povestii este in urma cu cativa ani, mai mult de zece, cand am vazut la un unchi de-al meu in gradina , livada de curand infiintata,  un mar tanar columnar incarcat cu mere. Posibil sa am si o poza cu pomul plin de rod, facuta mai tarziu, cand am avut si eu aparat foto digital, o voi cauta (posibil sa dureze, cine stie pe ce CD sau stick o fi) si daca voi gasi, voi incarca aici una.

Mi-a placut mult, poate sa fi primit atunci si o promisiune ca imi va face si mie rost de un soi asemanator, mi-a si adus unchiul meu mai tarziu cativa meri si un par , insa nu am avut noroc de niciunul din pomii adusi de el. Desi sunt convinsa ca imi fusesera adusi cu mult drag. Insa dorinta am pastrat-o si mai tarziu, cand am vazut la magazin meri columnari, mici erau, ambalati in cutii (prea) mici din carton,  am zis ca imi implinesc dorinta si am luat doi pomi.

Au crescut greu si cu peripetii: unul a incaput in foarfecile unui specialist al taiatului de meri, care insa l-a ciuntit si transformat din forma de mar columnar ce ar fi trebuit sa o aiba pastrata si intretinuta, intr-o piticanie stramba care se chinuie sa dea un rod , ceva. Nu stiu cum de unul dintre cei doi pomi a scapat de la taierea specialistului.Si pentru prima data , in primavara anului trecut s-a imbracat in haina de de flori roz. Era atat de frumos , oricine il vedea il admira.

I-am facut si eu poze, insa nu e prea fotogenic , nu a iesit la fel de frumos cum arata in realitate .

A legat si rod, dar a facut merisoare multe, care nu au crescut, ba, poate din cauza ploilor multe si  a verii racoroase nu au crescut, nici macar pe unul  nu am apucat sa il vedem copt.De gustat  nici vorba, de asemenea.

 

Cand si cand imi aduceam aminte de el si ma intrebam cum oare ar trebui taiat, ca doar se apropie vremea taierii ramurilor de la meri, ca sa ii intretinem forma de pom columnar. Nu ca nu as avea si carti cu instructiuni de tundere a pomilor fructiferi . Am. Parca si vad pagina pe care am vazut  candva despre taierea in forma columnara a pomilor, insa pe atunci imi ziceam ca nu vreau forma asta, un bat lung si inalt pe care sa te chinui sa il culegi pe inaltime. Imi ziceam ca eu vreau pomi scunzi, pitici, sa te porti servi singur de jos, doar intinzand mana. Insa gusturile se mai schimba si mai ales sunt influentate de tentatiile care roiesc in jurul nostru. De fapt acum vreau si una- pomi mici , si alta-columnari :).

Si am intalnit recomandari despre taierea crengilor unui pom care sa fie dirijat in aceasta forma (sper sa nu mi-o ia inainte iara vreun specialist in tunderea merilor si sa apuce sa puna foarfeca pe ramurile tanarului nostru pom , sa ii dea forma pe care o stio el si o vrea el).

Regula ar fi  ca se pastreaza ramurile laterale (daca sunt chiar crescute  orizontal, cu atat mai bine) si se taie lasand cate trei muguri pe fiecare ramura. Restul se curata tot. 🙂

Pare simplu, nu?

Dar cred ca ar trebui sa caut iar si sa mai citesc inca o data: Ca de fiecare data cand aveam de invatat ceva, citeam, intelegeam, aveam impresia ca am invatat lectia, insa cand sa o redau , ma incurcam. imi aminteam fragmente , cam ca si acum cu merii columnari. Nu va dau sfaturi, doar povestesc o experienta de-a mea. Informati-va inainte de a taia! 🙂