Sambata dimineata

De ce imi place sambata? :))

Pentru ca ma trezesc la ce ora vreau, pentru ca imi mananc in liniste micul dejun fara sa ma alerge ora fixa la care ar trebui sa ajung altundeva, pentru ca nu imi face nimeni program, iar daca incearca sa imi faca program altcineva (din familie) ies scantei :). Sunt din ce in ce mai incapatanata si am tabieturile mele , cum toti avem, si cum am avut cu mult timp inainte , nu doar de acum.

Prin urmare astazi la micul dejun imi faceam planuri. Nu ma lecuiesc deloc si imi inchipui adeseori ca sambata e ca o vacanta mare in care am timp sa fac zeci de lucruri. Si nu e asa, e doar o amarata de zi care are cateva ore lumina si pe mine cu doar doua maini,  si un ansamblu minte-corp cam lenes :P.

Mi-am propus in primul rand trei lucruri mari, care ocupa timp adica si mi-am zis : astazi o sa …spal masina, ca arata ca un cotet, cel putin inauntru,  o sa tund din marele gard viu pe unde trec cu masina macar latura dinspre poteca, ca a crescut atat de mare incat intru in ea cu oglinda retrovizoare si o sa incep pentru prima data in vara asta sa adun flori de galbenele , ca sa le punem la uscat pentru ceai .

In schimbul celor planuite  insa , m-am lasat furata de peisaj si dupa micul dejun-doi, adica o gustare cu inghetata  de capsuni si cafea, intrucat am gasit scuza ca era ocupat cablul electric cu care imi legam la curent masina de tuns gard viu de  o alta activitate in curs de desfasurare in gradina , si aceea tot urgenta (tunsul ierbii) , m-am dus in vizita la solarul mare cu rosii  , in care am pus anul asta si vreo cativa ardei iuti.

Si uite asa rosiile mi-au umplut timpul ba cu copilitul, ba cu legatul unora care erau cazute, ba o frunza in plus, ba o buruiana si uite asa intr-o atmosfera ca din padurea tropicala, adica si caldura si umbra de la rosiile inalte si pline de frunze, dar si de rod , s-a facut ora 3 si ceva dupa amiaza. Mi-e tare draga acum gradina , plina de fel de fel de roade , frunze, flori, culori, izuri parfumate, insecte diverse si as mai fi stat inca afara , daca nu m-ar fi fugarit furtuna cu un cer intunecos, acoperit de nori furiosi si amenintatori care in scurt timp si-au scapat peste noi  cu zgomot surplusul de apa pe care nu il mai puteau pastra la ei sus.

Si asa, cu furtuna cazuta cand eu nu facusem inca nimic din cele planificate , am ramas tot cu toate de facut alta data. Macar galbenelele poate voi reusi sa le adun maine , daca ma va lasa si vremea, ca trebuie sa fie uscate atunci cand lșe culeg , fara apa de ploaie si fara roua diminetii.Daca nu…n-ar fi prima data, ba dimpotriva pot spune ca asta e regula, cand nu fac nimic din ceea ce mi-am propus si se aduna teanc de planuri peste planuri amanate, peste altele aparute ulterior si nu mai ies la liman niciodata.

Mai jos va prezint o poza cu micul dejun unu si dupa o pauza cu micul dejun doi. Painicuta cu seminte in ea  , budinca de cacao si tot ce a fost la micul dejun unu , eu am facut . Nu e prima data cand fac paine acasa , mai incercasem si alta data la cuptor electric de facut paine, insa dupa o zi se facea painea beton si nu mai era buna de nimic. Acum insa nu se mai intampla asa si sunt foarte incantata de painicuta mea gustoasa si buna. 

Ciocolata pentru mine este un must have la cafea .Ce placuta dar prea scurta e sambata!

 

Iasomia

Am observat ca acelasi pom sau aceeasi planta are in ani diferiti comportament diferit din punct de vedere fie al infloririi, fie pentru cele parfumate din punct de vedere al puterii cu care isi manifesta simtita prezenta olfactiv, fie din punct de vedere al rodirii. Astfel incat anul asta pot spune ca a fost anul iasomiei. Dar chiar si asa, nu al tuturor arbustilor de iasomie pe care ii am. Si am cateva tufe de iasomie cu floare simpla si doua tufe de iasomie cu floare batuta, cu mai multe randuri de petale. Pana acum traisem cu impresia ca iasomia batuta nu este si parfumata , insa anul asta pe inserat, de cate ori treceam pe langa una dintre ele, aflata chiar langa aleea din fata casei, ma oprea din mersul meu si la orice altceva m-as fi gandit, ea imi atragea atentia.

Anul trecut insa am avut unele iasomii pline de flori , care anul asta au avut foarte putine, iar pe altele le-am vazut cum au crescut si s-au manifestat in toata splendoarea lor.

Nu neaparat una dintre cele mai frumoase, desi crescuta uriasa, umbrind cu silueta ei o mare parte dintr-un gard , insa categoric cea mai productiva din punct de vedere al undelor de parfum imprastiate in jurul ei , a fost ea, iasomia din gradina de legume:

Eu presupun ca ar fi putut contribui la durata mai mare a pastrarii florilor proaspete si arbustul de sanger situat in imediata ei vecinatate, care fiind putin mai inaltut decat ea si crescut dintr-o crenguta ce nici nu stiam ce ar putea fi , amplasat asadar in partea de sud -est, este posibil sa ii fi tinut racoare in zilele mai calde .Ca anul asta iasomiile au avut parte de zile in sir insorite si fara ploi care sa le strice florile spre deosebire de lunile mai ale anilor trecuti.

Am mai avut si alte frumoase….

Ăăăăă…pardon, cum s-o fi strecurat si poza asta cu Violeta mea 🙂 ?Ce, nu e frumoasa si ea? Ba da, pentru mine si ea, catelusa e tot frumoasa, e frumoasa mea. Dar despre iasomii era vorba, sa revin la ele:

Si dintre cele cu floare batuta, care cresc mai mult in inaltime, spre deosebire de cele cu floare simpla , fara mai multe randuri de petale, care au nevoie de spatiu mai mare imprejurul ei, pe care sa se intinda , sa se dezvolte :

 

Acum s-au dus si la ele florile si parfumul lor , isi mai leagana ramurile usoare , fara flori si isi dezvolta coroana pentru anii urmatori . Dar chiar daca a trecut perioada lor de maretie , in care in gradini si parcuri ele erau pe primul loc, le fac acum si lor un loc aici, cu atat mai mult cu cat in niciun alt an nu le-am adus in gradina mea online.

 

Din nou despre socul parfumat

De vreo cativa ani incoace, an de an, in luna mai am asteptat cu nerabdare perioada socului inflorit. Si pentru frumusetea cu care se formeaza probabil la varsta maturitatii lui, daca nu e deranjat prin diverse taieri , dar mai ales pentru parfumul incredibil de puternic si placut.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si vorbesc de socul cu flori albe si frunze verzi, pentru ca am mai observat ca exista si un soc brun roscat cu flori roz, frumos probabil, eu in realitate nu l-am vazut, dar nu stiu daca este si parfumat.

In alti ani, ba chiar si anul asta, socul cel mare si frumos din curte se intrecea in parfum cu irisii mov-albastrui care infloresc cu acesta in acelasi timp. Dar eu anul asta parfumul socului l-am simtit dominant , irisii abia-abia doar cu nasu-n florile lor daca ma apropiam, ii simteam .

Dar socul… premiul ”Love of my life ” 🙂 din partea mea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si , da, ca si in cantecul amintit mai sus , socul a dat semne ca m-ar parasi ,  si-a scuturat florile ca pe un  covor intins sub coroana lui , la  baza tulpinii lui (toate minus vreo cinci-sase care au ajuns suc de soc , ura!) si in locul micilor albe flori , pe fostele buchetele au inceput acum sa formeze bobite.

Nu mi-a placut niciodata sa calc pe flori, sa le vad cum se indreapta spre sfarsitul vietii lor, cu atat mai mult acum cand atat de mult m-au bucurat cele ale incantatorului soc, de aceea nu m-am bucurat sa le vad intinse pe jos, insa frumusetea lor chiar si asa asternute ca un covor , m-a impresionat. Si asa  tot frumoase sunt :

 

Bobitele socului,  atunci cand sunt coapte bine, negre la culoare, pot fi folosite la dulceata. Intr-un singur an am facut si noi acasa dulceata de soc, dar de atunci nu am mai repetat experienta. O data pentru ca este extrem de migaloasa, mai ceva decat dulceata de cirese amare, si alta data pentru ca nici nu mi-a placut la gust foarte tare. Si da, punctul trei pentru ca dulceata ingrasa si eu mai mult nu mananc dulceata decat mananc. Ar fi fost munca degeaba.

Scuzati calitatea mai slaba a pozelor. Au fost facute cu telefonul si doar atat a putut acesta  sa capteze ceea ce era putin mai indepartat.

Au fost odata florile de soc, a fost odata ….

(Love of my life)