De vreo cativa ani incoace, an de an, in luna mai am asteptat cu nerabdare perioada socului inflorit. Si pentru frumusetea cu care se formeaza probabil la varsta maturitatii lui, daca nu e deranjat prin diverse taieri , dar mai ales pentru parfumul incredibil de puternic si placut.
Si vorbesc de socul cu flori albe si frunze verzi, pentru ca am mai observat ca exista si un soc brun roscat cu flori roz, frumos probabil, eu in realitate nu l-am vazut, dar nu stiu daca este si parfumat.
In alti ani, ba chiar si anul asta, socul cel mare si frumos din curte se intrecea in parfum cu irisii mov-albastrui care infloresc cu acesta in acelasi timp. Dar eu anul asta parfumul socului l-am simtit dominant , irisii abia-abia doar cu nasu-n florile lor daca ma apropiam, ii simteam .
Dar socul… premiul ”Love of my life ” 🙂 din partea mea.
Si , da, ca si in cantecul amintit mai sus , socul a dat semne ca m-ar parasi , si-a scuturat florile ca pe un covor intins sub coroana lui , la baza tulpinii lui (toate minus vreo cinci-sase care au ajuns suc de soc , ura!) si in locul micilor albe flori , pe fostele buchetele au inceput acum sa formeze bobite.
Nu mi-a placut niciodata sa calc pe flori, sa le vad cum se indreapta spre sfarsitul vietii lor, cu atat mai mult acum cand atat de mult m-au bucurat cele ale incantatorului soc, de aceea nu m-am bucurat sa le vad intinse pe jos, insa frumusetea lor chiar si asa asternute ca un covor , m-a impresionat. Si asa tot frumoase sunt :
Bobitele socului, atunci cand sunt coapte bine, negre la culoare, pot fi folosite la dulceata. Intr-un singur an am facut si noi acasa dulceata de soc, dar de atunci nu am mai repetat experienta. O data pentru ca este extrem de migaloasa, mai ceva decat dulceata de cirese amare, si alta data pentru ca nici nu mi-a placut la gust foarte tare. Si da, punctul trei pentru ca dulceata ingrasa si eu mai mult nu mananc dulceata decat mananc. Ar fi fost munca degeaba.
Scuzati calitatea mai slaba a pozelor. Au fost facute cu telefonul si doar atat a putut acesta sa capteze ceea ce era putin mai indepartat.
Au fost odata florile de soc, a fost odata ….
(Love of my life)
Eu si gradina 
minunate sfaturile tale , cu poze pe masura…multumiri
Comentariu de mcooper801 — 18 iunie 2015 @ 10:05 pm
Mihaela, veneam noi de la Cheia zilele trecute, iar la un moment dat, o maşină trasă pe dreapta şi tot familionul, cu căţel şi cu purcel, trăgea de un soc să-i culeagă florile. La care soţul meu:
– Pun pariu că nimeni n-avea chef de cules soc, dar dacă a zis nevasta…
Aşa că mi-am înghiţit iniţiativa. Că şi mie îmi venea să zic, la fiecare soc plin de flori, să oprească şi să adunăm şi noi. 🙂
În concluzie: e minunat că ai soc în curte!
Comentariu de Carmen — 15 iunie 2015 @ 1:13 pm
ce norocoasa esti ca ai soc in curte! eu in perioada aia umblu pe coclauri ca sa culeg flori de soc, imi place mult socata si pun si la uscat, pentru un eventual ceai sau o alta socata, mai la iarna.
al tau e si frumos foc, si bogat. sa-ti traiasca!
Comentariu de cristina — 15 iunie 2015 @ 8:58 am