Eu si gradina

31 Decembrie 2015

Anul 2015 la final

Ne lasa 2015 si vrand-nevrand il lasam si noi pe el in urma, in amintire.

2016 se anunta insa un an spornic, cu recolte bune:

Nu ca 2015 nu ar fi fost bun in gradina.Din cate  am cultivat si am ingrijit, am avut si  rod.

Langa aleea din gradina se vede un rand de dovlecei, in dreapta caruia au crescut singure galbenele, folosite de noi la ceai, alternativ cu alte ceaiuri , iar in spatele lor aleea cu castraveti .

aleeagradina

 

-De la fasole, ne-am ales mai mult cu frunze. Pastai foarte putine si cateva boabe cat pentru un castronel-doua de mancare. Dar macar pentru o vreme a fost frumoasa, fotogenica 🙂 :randfasole

Castraveti au fost destui , cat pentru cateva borcanele de castraveti in otet, ba chiar si in saramura parca au fost pusi cativa, insa eu nu prea ma omor cu mancat castraveti, asa ca nu m-au prea interesat, decat la inventar la poza .O data cred ca am mancat o salata de castraveti cu otet, ori cu iaurt, ori si cu otet si alta data cu iaurt si m-am saturat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am avut si cateva pastai  de mazare , care au ajuns pentru cateva portii de mancare de mazare proaspata, e mai buna parca atunci cand este din gradina:mazarepefir

 

– la uscat :

-si pregatita pentru congelare, 

– si spanac am avut

-ceapa a ramas micuta, desi in gradina ceapa verde se vedea frumoasa, ba am avut si in solar pentru paste cateva fire

 

– rosii

 

-Am avut anul asta cateva rosii foarte mari, de peste 500 grame fiecare. Cea mai mare cred ca este cea din imaginea de mai jos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cativa cartofi mov, mai mult mici dar si cativa mai mari:

-In pomi am avut de asemenea recolta de mere :

– prune

– Si pentru prima data, desi mici, am reusit sa culegem si noi din gutuiul nostru cateva gutui mai mititele:

 

Dar cei mai simpatici , mai indragiti, mai rasfatatti, care au necesitat si cea  mai multa ingrijire , au fost puisorii.

Crescuti de mici, intai in cutie de carton, apoi in cusca,

 

iar in cele din urma in iarba,

sub supraveghere sau cand se apropia  ora de masa, se invatasera sa  raspunda la chemarea : „hai copiii la mamaliga”

sau tolaniti la umbra, in zilele toride 

si apoi liberi in toata curtea.

Dimineata cand li se deschidea portita catre curte, o luau la goana, alergand sa rupa pamantul :

Dintre toti s-au remarcat mai mult:

-Bubu, ramasa singura la closca dupa ce toti fratiorii ei s-au prapadit si apoi singura pe lume dupa ce si closca a lasat-o , de fapt nu singura ci de atunci cu noi . I se spune Bubu pentru ca am avut-o din oua de la o gainuta portocalie cu pene frumos pictate, parca, ce a fost botezata Buburuza. Bubu insa seamana mai mult cu tat-su:

-S-a mai remarcat si un porumbac cam golas, care a iesit in evidenta tocma pentru ca era cel mai lipsit de fulgi si pene dintre ei lui si s-a ales cu numele (binemeritat) de Curulica:

Si din anii anteriori ne-au incantat zi de zi cu muzica lor, cei patru cocosei care umbla mereu in gasca lor separat si canta de zor cand unul, cand celalalt, oriunde, chiar si direct la fereastra,  Il divo:

 

-La capitolul si altele, nu neaparat ca fiind mai putin importante sau cele de pe urma, ar fi de amintit ardeii iuti

si dovlecii

Agrisele in gradina, au fost anul asta din abundenta.

Insa cum au niste tepi lungi si ascutiti, sunt tare greu de cules si am reusit pentru poza sa adun cateva. Iata-le aici, spalate in sita :

Au fost si bune, au fost si cateva mai rele, de exemplu cativa pui de gaina pitica s-au prapadit de mici si cine stie cate alte nevazute or fi mai avut de suferit. La sfarsit de vara, un fluture l-am gasit si eu sfarsit in solar. De fapt doar niste aripi frante au mai ramas .

Ar mai fi fost si altele, dar anul nou bate la usa si din graba, nu tocmai cu motiv, doar sa nu bata ceasul ora 12 si eu sa fiu tot la calcculator,  am selectat doar cateva, nu pe cele mai frumoase, nici pe cele mai reprezentative,, dar cateva ce mi-au iesit in cale acum. Cu atat mai mult cu cat am schimbat si sitemul de operare, nu mai lucrez in windows, am zis sa incerc si eu ubuntu. Este  mult diferit, a fost o provocare mare sa il instalez pe calculator, apoi sa invat singura sa il folosesc, programele toate sunt diferte, nu se potriveste nimic din ceea ce era pentru windows la ubuntu, asa ca si la fotografii si la editare text la tot absolut a fost o schimbare si o provocare . Am vrut sa incerc ceva nou, invat din el  in continuare  .Nu ca n-as fi avut altele de studiat si de invatat zi de zi. Asta este benevol si in plus :).

Dar de maine vine o noua zi, un an nou, nou inceput.

Sa fie bine pentru toti, ca tare multe rele facute de om mai sunt pe pamant! Sunt si de la natura, dar alea sunt inevitabile in cea mai mare parte, cele mai rele sunt insa cele produse de mintile oamenilor sau de erorile omenesti.

Sa va fie bine, la multi ani!

Anunțuri

1 Martie 2015

Iute pentru vara

Filed under: ardei iuti, legume si fructe — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:03 pm

Vine timpul pregatirii rasadurilor pentru gradina de legume sau flori. Din punctul asta de vedere, as putea spune ca pentru mine iarna nu a fost destul de lunga, as mai fi lenevit o vreme, inca nu-mi zboara gandul la astfel de lucrari de pregatire, dar incerc sa trag de mine, sa ma mobilizez. De ce oare anul asta e altfel decat in alti ani? Sa zicem ca nu iau in considerare ca varsta e in cifra tot mai mare….ah, iar incep. Insa de cate ori ma gandesc ca nu pot sa fac una sau alta, ca am nevoie de ajutor, imi aduc aminte de o femeie de la tara, de peste 70 de ani, care imi spunea in urma cu ceva timp ca nu are timp sa stea la oras dupa una, alta, ca ea are de sapat gradina. Si, o intreb eu, cum adica, sapa singura gradina. Da, imi zice, omul meu are alte ocupatii, cu mesterit unelte, gradina e sarcina ei si  ea o sapa, ea o cultiva, ea an de an facea totul in gradina.

Dar pe langa varsta, care cum spuneam nu e motiv de vaicareala pana spre optzeci de ani incolo 🙂 , din iarna asta mai datara o belea peste mine: jocurile pe telefon. E addictive, cum se zice pe romaneste oare 😛 ?Intelegeti, da? Viata de trantor puturos, dar deocamdata imi place ocupatia asta.

Insa, cu mari stradanii incepand de ieri si continuand azi, ca n-am reusit sa ma sustrag in aceeasi zi de la jocuri prea multe minute , am reusit sa planific ce fel de ardei iuti voi planta in vara asta in gradina. Anul trecut nu am avut cine stie ce mari reusite, vara rece, ploioasa, locul cam umbros in care pe cei de la care trageam sperante mari i-am plantat si rezultat aproape dezastruos in solar. Noroc ca am pus vreo cateva plante direct afara si am avut de la ele cativa ardeiasi, unii rosii de la Camelia , care insa pentru gustul meu au coaja cam tare atunci cand sunt uscati.

Habanero chocolate, preferatii mei nu mi-au rodit deloc in 2014, iar pe un  alt soi tot preferat, omni colour l-am pierdut in urma cu vreo doi ani , astfel incat a trebuit sa caut din nou si sa cumpar asta toamna .Asa ca pentru vara asta mi-am pus deja seminte de ardei iute habanero orange, red, yellow si chocolate si in plus soiul omni colour. O sa am mai mare grija cu locul in care ii voi planta, sper sa rasara toti :).

La rosii inca nu m-am gandit ce voi alege. Urmeaza zilele astea care vor urma.Insa pot sa va spun ca despre castraveti , dupa care eu in general nu ma prea omor nici cu mancatul, nici cu plantatul , asta e ocupatia mamei, ea in fiecare an in ziua de Sfantul Gheorghe, ca asa i-a zis cineva ca atunci se pun semintele de castraveti, nu mai stiu de ce, dar neaparat in ziua asta, pune in pamant cuiburi de seminte de castraveti. Eu doar le fac poza cand ajung mari sa infloreasca si sa rodeasca, ori daca sunt vizitati de vreo insecta interesanta si fotogenica , dupa gustul meu :).

Insa in ultimii doi ani am pus seminte de diverse alte soiuri de castraveti , altele decat cei mici care sunt buni de pus la murat. Am incercat cu castraveti albi- nu ne-au placut, zice ca ar fi amari. Eu nu-mi amintesc . Am incercat cu kiwano, cum v-am si aratat, n-am sa mai pun pentru ca sunt teposi, nu pot fi culesi si adusi in casa cu usurinta si nu sunt grozavi la gust. AU miezul gelatinos de culoare verde cu seminte si dupa ce am consumat unul, parca am mai incercat si a doua oara dar asta cred  ca ramane si ultima , mi-au ramas buzele lipicioase ca dupa smochine, iar gust …fara amintiri deosebite. Asa ca n-am sa mai stric locul in gradina nici cu asta.

In schimb castravetele armenesc… In primul an in care l-am cultivat, la prima recolta , adica una bucata, nu va ganditi la cosuri pline, toti se uitau cam cu neincredere la mine si la aratarea pe care eu insistam sa il numesc castravete , desi arata ca un dovlecel, cu coaja tare. Nu mi-a lasat impresie deosebita, insa am consumat unul , poate doi ca prea multi nici nu s-au facut atunci.

Insa vara trecuta nu stiam cand treceam pe langa el de unde vine parfumul ca de ananas. La fel, in salata printre rosii, iara parfum ca de ananas. Pana am identificat sursa, castravetele alb aremensc pe care il voi mai cultiva, daca n-oi fi pierdut semintele ca nici ordonata ca in alti ani n-am mai fost in vara-toamna asta ce-au trecut.

Deci cat de cat o planificare, o mica selectie- alegere, am facut deja.

9 Noiembrie 2014

Piata

Filed under: animalute, ardei iuti, exotice, gradina, legume si fructe, Pasari — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 10:15 pm

Si animalul, ca si copilul, daca il cresti prea rasfatat, se invata rau si si-o ia in cap :).

Asa patiram noi cu gastele (nu sunt olteanca, nici prin arborele meu genealogic nu cred ca ar exista vreun fir apropiat cu regiunea, dar uneori imi place sa ma perfect-simplicesc in vorbire).

Mici si dragalase cum erau, nu doar le-am oferit cea mai buna alimentatie si ingrijire ca sa creasca sanatoase si frumoase , dar le-am oferit si diverse …drepturi si libertati :).Cum ar fi libertatea de a circula prin curte, insa  bine supravegheate , sa nu cumva sa pice victime pisicii sau cainilor dornici de jucarii  vii. Ca mi-au rupt hibiscusul moscheutos , am zis ”nu-i nimic”, poate va creste mai frumos ramificat. Ba am pus ramurica rupta in pamant si a facut radacina, si cu ocazia asta  am aflat si una din metodele lui  de inmultire, adica prin butasi. Deci n-a fost asa rau .

Cand le-am vazut ca se burzuluiesc ele la caini sau pisica si ca ii pun pe fuga, am zis iar: ”nu-i nimic”, e bine ca stiu sa se apere singure.

Dar au ajuns acum mai rau decat cateii. Daca sunt libere prin curte si intra vreun om, de obicei omul se fereste de caine, mai ales daca latra, insa la noi cainii da, latra cand vad pe cineva intrand , dar  gastele  sunt cele care musca. Si pe om.

Sunt mai rele decat cainii, chiar si pe ei i-au  muscat in cateva ocazii.In pozele de mai jos, Ricky prins pe picior gresit (ei, labuta gresita, poftim).

Sambata cum a fost vreme buna, soare si frumos, am zis sa le mai las si pe ele sa mai alerge libere in curte, ca mare lucru, am zis eu, nu ar mai avea acum ce strica. Ba bine ca nu! Daca au cam terminat cu florile, se apucasera de coaja pomilor, de robinetul de la pompa de apa, de cauciucurile de la bicicleta si in cele din urma de casa. De casa in care locuim noi, da, ati citit bine, s-au apucat sa manance polistirenul pus pe peretii casei. Mi s-a parut ca asta le-a intrecut pe toate si cum le-am vazut imediat ce faceau, am dat militaria jos din pod si le-am inchis inapoi in curtea lor. In plus , de cateva zile au liber in gradina destinata cultivarii legumelor peste vara, acum aflata la sfarsit de sezon cu recoltele. Sfarsit care insa mai ofera pe ici -colo cate o mica surpriza, mare bucurie. De exemplu am cules si sambata si duminica zmeura.

Eu si ursul iubim zmeura :).Eu-la nebunie! Si am vazut si albine la zmeura mea, ba odata ma intreceam chiar si cu un barzaune, un albinoi urias , care sa fie mai tare.

Prin urmare cateva bobite de zmeura, doua lufe nu tocmai coapte, pe care inca nu stiu cum va trebui sa le tratez pentru a le transforma  din castraveti in burete natural de baie :), vreo doi ardeiasi iuti (peste recolta deja culeasa) si ….atentie , cad mine!

Nu mine de razboi, ci un soi de castravete , pe numele lui kiwano, cica de la kiwi si banana, ca are gustul asemanator cu al celor doua fructe.

Seamana cu mine,nu cu mine-eu, ci cu minele de teren, nu? Am taiat unul in urma cu cateva saptamani si mie nu prea mi-a placut kiwi-banano asta, dar daca am avut anul asta seminte, le-am pus din curiozitate si ca sa avem si noi ceva nou , mai interesant in gradina . O sa mai incerc inca o data unul, poate de data asta imi va placea.

Am vazut si prin supermarketuri de vanzare, tot pentru curiosi, in numar mic , doar cateva. Desi castravetele asta e destul de roditor, se intinde pe o suprafata mai mare decat eu m-as fi asteptat si la cat produce, ar putea si oferta magazinelor sa fie mai bogata.

Una peste alta, am venit din gradina (inca) aprovizionata ca din piata :).Unii au fost la targ, balci sau cum i-o mai zice, eu am fost in ”piata” din spatele casei.

11 Martie 2014

Inceput

Le-am pus in pamant in 2 martie. Si au inceput sa rasara, unele mai mult, asa cum sunt semintele de tomate , si zi de zi se vad tot mai multe semne ca pamantul devine tot mai pufos si usor de ridicat de pe capul lor , cand lumina le trimite tot mai multe si mai insistente mesaje sa iasa afara , iar altele, cum sunt semintele de ardei iute mai putin. Insa cu toatele au spart ”gheata”.

Desi se spune (si pe buna dreptate, sunt convinsa) ca semintele de ardei/ardei iute incoltesc mai greu, dupa circa 20 zile, la mine , daca sunt vii , rasar mai devreme, cam odata cu cele de tomate, dupa o saptamana.

Le-am pus odata, si ardeiasii si tomatele , si acum se intrec care sa demonstreze ca e mai tare si mai mare.

Care sa fie reteta rasaririi mai grabnice la ardeii iuti, decat in perioada prognozata ? Lumina si cald la picioare. Cum imi spunea candva (cum retine memoria tot felul de detalii) un profesor de matematica: atunci cand ai lectii de facut, la birou,  sa ai cald la picioare si scaunul tare. Asa si cu ardeiasii , ii pun pe pervaz, deasupra caloriferului, unde bate si caldura de jos si lumina, de la fereastra. Cum sa mai aiba rabdare sa dormiteze in conditiile astea?

Iata si micii ardeiasi:

-si micile rosiute, cum au inceput de ieri sa rasara si zi de zi sunt tot mai multe si mai mari .

Pe langa ei, cei mici de mai inainte , se intrec in flori cateva frumoase orhidee dendrobium in casa, in spatele ferestrelor …

Si  primele branduse , afara , deschise numai cand simt razele soarelui si cu petalele adunate ca flacara de la lumanare , atunci cand raman singure si in asteptarea doar a lor, a razelor soarelui de la inceput de primavara.


 

31 Decembrie 2013

Salut 2013! Welcome 2014!

La sfarsit de ani, platforma wordpress , pe care eu imi las la vedere parerile mele , in principal despre flori si gradinarit , trimite cate o statistica fiecarui blogger cu activitatea din anul in curs de a se sfarsi , dar si recomandari despre ce ar trebui sa mai scriem, intrucat au fost subiecte cu mai mare cautare .La mine, cele mai citite articole au fost cele despre bibilici, rosii si gladiole .Desi despre gladiole am scris foarte putin, de doua ori numai , iar wordpress imi recomanda sa mai reiau aceste subiecte. Mie insa mi se pare ca recomandarea nu e potrivita intrucat mai am si multe alte subiecte noi de abordat, care ar putea avea mai mult succes  sau …poate ba.Dar daca voi avea ceva nou de spus (si am cu certitudine si altceva decat sa ma repet), asta voi face.

Pe mine insa nu ma intereseaza succesul aici, nu scriu pentru laude , pentru aplauze , ci numai de placere , despre ceea ce imi place sau, cand e cazul, scriu si despre ce nu imi place .Asa ca de succes sau nu , scriu despre ce stiu, ce mi se intampla, ce am vazut, citit , facut , aflat , simtit in diverse imprejurari.

Cand nu scriu, citesc. Pe bloguri , sau carti. Cand am timp liber si dispozitie si atractie catre carti, citesc carti. Zilele astea cum am avut  timp , am citit doua carti, pe una am terminat-o si mi-a placut , ”Femeia alba pe bicicleta verde” , a carei  actiune se petrece in Trinidad-Tobago, o insula exotica, cu climat (probabil) tropical,  foarte cald si umed ,  in care cateva familii de europeni se instaleaza  si  unde sunt tratati de catre negrii bastinasi drept exploatatori  si  felul in care este perceputa atat insula, cat si oamenii , de catre personajul principal, o frantuzoaica , Sabine, casatorita cu un britanic plecat la munca in aceasta insula, colonie britanica.

O alta carte am inceput-o de curand, dupa terminarea celei de care spuneam mai sus  , alaltaieri seara, si desi tocmai aflasem de  pe yahoo ca nu e bine sa citesti seara inainte de culcare (de-aia poate eu m-am trezit luni dimineata de la 4, neobisnuit pentru mine si intre 4 si 6 am citit, apoi iar dupa sase am mai reusit sa mai dorm putin), eu nu am putut lasa cartea, care imi place si cu ale carei personaje uneori , desi ii vad in minte ca pe niste japonezi mititei ,  diferiti de noi prin obiceiuri, cultura, trasaturi , tot ceea ce descrie autorul   , uneori reusesc sa ma identific . Cartea se numeste  ”La sud de granita, la Vest de soare”.O voi termina in curand, insa …la anul :).

Vorbeam despre blog, statistica  si recomandarile sale. Blogul am inceput sa il scriu dintr-o intamplare . Intai am gasit un blog despre o gradina care mi-a placut, blogul Alexandrei , cu care am inceput sa vorbesc si care m-a indemnat sa incerc si eu sa scriu ceva, poate imi va iesi bine. Si am scris intai cateva traznai, apoi iara  una, alta si tot asa, uneori cu pauze . La un moment dat, cineva, nu am retinut numele , m-a  intrebat  comentand  pe marginea unui articol , de ce nu mai scriu, ca articolele mele o incurajau si pe ea sa incerce sa mai faca in gradina cate ceva . Prin urmare scriind am ajutat pe cineva si poate mi-am fost de folos chiar mie .

Celor cunoscuti nici nu le-am spus la inceput ca scriu pe un  blog. Desi pentru o vreme am publicat la cererea unei doamne pe care nu o puteam refuza si intr-un ziar local, tot pe teme de plante si gradini , deci nu imi era rusine de ceea ce faceam , insa vroiam sa scriu fara constrangerea pe care as fi simtit-o stiindu-ma citita de cineva cunoscut, care pe aceasta cale putea vedea prin cuvintele scrise de mine, chiar dincolo de masca de zi cu zi . Ca toti purtam masti prin care vrem sa ii lasam pe cei din preajma noastra sa ne vada intr-un anume fel, de multe ori ne ascundem tristetea ca sa nu se supere si ei sau nu ne aratam bucuria , pentru motive uneori greu de explicat altora si de inteles   de catre acestia .

Am inceput blogul ca pe o intamplare, care nu stiam cat ma va tine sau daca voi mai continua mult ori ba, si  imi doream sa fiu pe cont propriu, sa scriu liber fara sa ma gandesc ca va citi si unul sau altul care ma cunosc si ce-ar putea sa zica despre una sau alta dintre cele exprimate de mine aici.

Si nu am spus nimanui. Cu timpul insa, i-am dat adresa blogului verisoarei mele ,Cristina,  care din familie dupa mama si tata e persoana cea mai apropiata mie si apoi anul asta , dupa ce am reluat relatia cu fosta mea colega de banca din liceu, tot Cristina, o prietena candva foarte apropiata  si in ultimii ani omisa , nu uitata , si cu care ma bucur ca am inceput sa discut mai des si sa o vad pe mess zilnic , chiar daca nu vorbim, macar sa o vad acolo,  cand sunt la servici sau acasa si imi arunc privirea ma bucur sa vad pe cineva apropiat , ma bucur ca o simt alaturi de mine chiar  in felul asta  (atat pe ea, cat si pe verisoara mea ) , ei bine si prietenei mele  i-am spus de blogul meu.

Si ajutorul meu in gradina impreuna cu familia lui imi mai citesc cateodata blogul.

In rest, cu toti ceilati cititori ai blogului meu se pare ca am in comun pasiunea pentru gradini, gradinarit , pasari sau animale, sau de ce nu, carti :). Sau muzica, orice alte subiecte abordate de mine aici.

O sa termin tarziu de scris articolul asta, dar as fi vrut sa reusesc sa il public anul asta, ca sa incep anul 2014 fara balastul realizarilor sau nerealizarilor din 2013 si care ma gandeam ca ar putea sa faca azi obiectul acestei analize la sfarsit de an. M-a prins seara scriind pe blog, ca toata ziua am calcat ca o disperata , deoarece ramasesem cu multe restante sifonate si nu am vrut sa trec asa in 2014. In timp ce calcam, cand am auzit primul SMS (cu urari pentru noul an, cu ce altceva ar putea fi astazi un SMS) , m-a apucat panica.

(apropo, dupa ce citesc sau scriu pe telefon un sms nu mi se mai stinge lumina si mi se consuma bateria)

Mi-am dat seama ca a inceput numaratoarea inversa si eu nu sunt gata, cu nimic nu sunt gata . Ar trebui la anul sa iau masuri sa nu mi se mai intample asa ceva :).

Prin urmare dupa ce am terminat de calcat, cu gandul  la blogul pe care nu l-am inchieiat oficial anul asta , am inceput sa scriu din cate aveam in minte, cate ceva.

Despre anul 2013 nu pot spune ca a fost rau pentru mine si familia mea. Am fost cu totii sanatosi si asta e cea mai mare multumire .In gradina am avut realizari , dar si incercari noi care nu au dat rezultate.

Intre noile incercari, pe care le voi relua si in 2014 si sper ca de data asta cu rezultat favorabil este buretele vegetal, lufa. Pe care eu l-am considerat ca pe un castravete obisnuit, care nu are nevoie de multe luni ca sa se coaca si nu a fost asa.

Si vinete am avut, insa o recolta cam rusinoasa , niste vinete mici ori prea subtiri , desi le-am plantat in solar am zis sa le ofer caldura cat de multa .

Dintre ardeii iuti, o parte s-au uscat la locul definitiv in care fusesera plantati in gradina si nu stiu de ce, desi au fost udati la fel ca si ceilalti.De aceea si recolta de ardei iuti a fost mai saraca decat in anii anteriori, insa ma multumesc ca tot am avut cativa . Daca s-ar fi uscat toti, cum era 🙂 ?

Trandafirii englezesti plantati in urma cu un an au crescut si inflorit insa nu multumitor .

Mai am multe, multe de facut in 2014 in gradina.

Si in gradina vietii mai am de pus la punct cate ceva , dar asta…e alta discutie , pe care ar trebui sa o port cu altcineva . 🙂

2013 , un an bun, ne despartim de tine acum.

Bine ai venit 2014, LA MULTI ANI tuturor!

3 Decembrie 2012

Ardeiul iute si semintele sale

Filed under: ardei iuti, gradina, legume si fructe, seminte — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:47 pm

Nu mai stiu cand am aflat secretul asta pe care vi-l impartasesc si voua astazi .Pentru cei interesati de cultivarea ardeilor iuti , e bine de cunoscut  , zic eu.

Si in urma cu ani si ani imi luam de la supermarket ardei iute , le opream samanta cu gand sa o pun in pamant si sa am si eu macar in ghiveci in primavara si vara urmatoare din soiul de ardei iute cumparat si pastrat prin seminte  . Nu imi aduc aminte sa imi fi rasarit vreodata ceva din semintele oprite de ardei iuti si nu doar o data mi-am zis ca probabil cultivatorii sau vanzatorii de legume le faceau roadelor astora  ceva sa nu poata fi viabile semintele pentru consumatori, ci sa continue sa le cumpere lor marfa. Si nu doar la ardei am gandit asa , ci si la unele dintre flori , pe care nu am reusit sa le reproduc acasa prin diverse metode, care m-as fi asteptat sa functioneze .

Ba si mai mult decat atata. In urma cu un an v-am aratat ce recolta de ardei iute faceam. I-am fotografiat si cruzi , direct in gradina mea (in 06 septembrie 2011) , culesi (in 22 octombrie 2011) si mai tarziu uscati la dehidratorul de legume si fructe (in 28 octombrie 2011) .

Am avut cateva feluri de ardei iute pe care le-am cultivat unul in vecinatatea altuia , in loc prielnic , caldut si insorit in care au crescut si au rodit foarte frumos. Mi-am frecat mainile de incantare si am si oprit cateva seminte din fiecare soi , gandind ca voi putea avea din ei pentru ani de-a randul sa-i tot pastrez ca soi in gradina mea . Din ce recolta am avut, credeam ca as fi putut sa impart la tot orasul samanta si sa devenim cu totii iuti :).

Dar n-a fost asa!

Din toti ardeii iuti pe care i-am mancat in cursul iernii de anul trecut si a caror samanta am pastrat-o, cand am ajuns sa o pun in primavara in pamant , numai un singur soi a rasarit si a crescut si apoi rodit. Si anume ardeiul iute omni colour , care ca si anul trecut a crescut dintr-o singura samanta o planta intinsa , cu brate multe si bogate in rod. Celelalte doua soiuri, habanero chocolate si orange nu au mai dat niciun rezultat. Tarziu,  cand am constatat ce patanie mi s-a intamplat am incercat sa mai comand de pe acelasi site de unde imi luasem si prima data, insa nu am primit niciun raspuns de la ei. Nici ca nu au pe stoc, ca li s-ar fi terminat, nimic. Pamant . Mut. Mi-am zis ca poate la fel li s-a intamplat si lor si poate cineva sa le fi reprosat/ reclamat problema asta. Si nu am insistat.

Am luat atunci din alta parte alte soiuri , care insa nici recolta frumoasa de ardei iute de anul trecut nu mi-au mai dat si nici ardeii nu au fost la fel de …teposi si gustosi :). Haha!ardei iute

-ardei iute Tam jalapeno:Ardei iute

-eu l-am luat pe cel de mai jos ca fiind Czechoslovakian black, dar am mai vazut intr-un loc denumirea de negru unguresc; e oricum de prin Europa de Est :).

Ardei iute

Ardei iute

-ardeiul iute Omni colour:Ardei iute omni colour

Cui ii plac ardeii iuti numai putin piscatori, cei de mai sus sunt varianta ideala. Mie insa imi place ca ardeiul sa piste bine , si astia au fost cam slabuti pentru gustul meu :). Abia un pic de iuteala am remarcat.

Dar ce sa se fi intamplat cu semintele mele , m-am intrebat. De ce nu au incoltit?

Unii poate ca stiti raspunsul la intrebare. Eu insa nu il stiam si abia tarziu, dupa intamplarea de mai sus , l-am aflat .

Specific ardeilor , atat iuti, cat si grasi , este ca  se polenizeaza usor cu polen strain, de la alte plante din acelasi soi, aceeasi specie sau chiar de la o alta specie. Proportia polenizarii incrucisate este foarte mare , putand ajunge pana la 90% in conditii favorabile de compatibilitate, conditii meteo si prezenta polenizatorilor . Prin urmare asezarea mai multor soiuri de ardei iuti sau grasi unii in vecinatatea  altora , asa cum am facut eu eu cand am asezat unii langa altii ardeii iuti , a contribuit la incrucisarea accidentala a majoritatii soiurilor pe care le aveam . Cum ar fi trebuit sa procedez daca mi-as fi dorit sa pastrez soiurile de ardei?

Fie sa le cultiv la distanta mare unul de altul, ceea ce intr-o gradina este greu de realizat pentru ca albinele care calatoresc distante mari, pot parcurge si poleniza plantele din gradina  aflate la o departare relativ mica una de alta fara probleme si mentinerea puritatii semintelor e greu de asigurat.

O alta varianta ar fi cea sugerata de bunicutz , un utilizator si producator de diverse soiuri de seminte care isi impartaseste din experienta sa pe forumul despre gradinarit , totalmush.com  , de pe care am aflat si eu care era problema semintelor mele de ardei iuti si care ar fi fost solutia. Solutia voi incerca sa o pun in practica de anul viitor. Pana atunci, habanero mi-l voi asigura tot de la altii.

Iata sugestia utilizatorului totalmush cu numele ales  ” bunicutz”:

”Acum probleme mai practice referitor la subiect: pentru ca ardeii (de orice categorie horticola grasi, iuti, gogosari, capia, boia etc.) se incruciseaza foarte usor (desi sunt plante predominant cu autofecundare), este relativ usor de obtinut samanta „pura” in cantitati mici de la plantele care ne plac si vrem sa le perpetuam anii urmatori. Cel mai simplu este de izolat o ramura a plantei de ardei cu un saculet din tifon (sau material dintr-o perdea veche). Facem asta dupa ce planta a produs primele fructe si ne-am convins ca este ceea ce vrem. De pe ramura care urmeaza sa fie izolata se indeparteaza fructele si florile deschise apoi se acopera cu saculetul de tifon asa incat sa nu poata patrunde insectele polenizatoare iar dupa o saptamana (sau 10-14 zile) se indeparteaza saculetul si de se marcheaza fructele formate cu o ata colorata de exenplu (sau o eticheta de plastic pe care sa scriem soiul, daca vrem sa fim pretentiosi). De la aceste fructe se recolteaza semintele la maturitatea deplina a fructului.”

11 Noiembrie 2011

Anul 2011 in gradină

Filed under: ardei, ardei iuti, coacaze, dovlecei, dovleci, gradina, gutui, legume si fructe, rosii, struguri, tomate, visine — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 8:22 pm

Sezonul de gradinarit s-a incheiat. Ieri  am plantat cativa trandafiri englezesti, primii de soi nobil pe care i-am avut vreodata si cativa bulbi de crini. Cu ei si cu o ramasita asemenea lor careia ii va veni randul maine, gradina seretrage din activitate , isi ia lunga vacanta de iarna. Daca pana acum a muncit, a rodit si ne-a facut cand pe plac, cand un pic in ciuda , dar raspunsul ei a fost pe masura eforturilor noastre sau a omisiunilor facute in intretinerea si punerea ei la lucru , acum e timpul sa isi ia si ea  vacanta peste iarna.

Nici nu o sa o mai deranjam cu nimic. Numai din cand in cand, o vom dezveli de sub  patura cu zapada, cativa bulgari,    pentru a ne deschide  carari sa ne putem misca pe traseele zilnice de la casa la strada , ori la pasaretul din ograda.

In  timpul asta noi, gradinarii casei , si desigur  si  eu, vom  face planuri  pentru anul viitor.Am sa  trec  in revista ce feluri de seminte am  cules , cate sunt cu sanse de a da viata in primavara unor plante noi  la timpul potrivit . Vreau sa  revad   din planurile de anul trecut, ce rezultate am obtinut si ce lipsuri am avut. Ce a mers bine, ce am sperat sa obtin, ce mi-a reusit sau ce am ratat , ce as fi vrut sa fac altfel si din lipsa de comunicare cu partenerii de impartit munca, atributiile si rezultatele obtinute , nu a iesit asa cum initial am gandit.

Dintre recoltele cu care m-am mandrit au fost cele cateva :

-visine

Visine

-coacaze negre:

Coacaze negre

-si coacaze rosii:

Coacaze rosii

Si toate s-au copt cam in acelasi timp :

Apar toate odata

_Recolta de rosii ca anul asta, eu niciodata n-am mai avut . Meritul cred ca a fost al soiului de rosii hibrid din care mai am si pentru anul viitor , ca au fost in plicul cumparat 300 , iar eu am folosit numai cateva zeci .Au fost deosebit de roditoare si au rezistat toate , nu numai cele hibrid . Dar despre rosii cred ca voi mai reveni .

Tomate

-Am avut si o mânuță de ardei  gras:

Ardei gras

…si o masa plina de ardei iuti :

Ardei iuti

– Câțiva dovleci si dovlecei :

Dovleci si dovlecei

Am mai avut cate putin spre foarte putin si din zmeura (de-abia am apucat sa o vad), murele (la fel, nici nu le-am gustat) , agrise au fost, dar intre țepi mari in care dupa ce de cateva ori m-am intepat, am ales mai mult sa o privesc . Mere au fost cateva in pom, cateva si pe jos, prune cat sa iasa din ele doua randuri de placinte .

Nici cu varza nu am avut de laudat, nici nu s-au format multe verze, iar din cele care au crescut , au avut frunzele tari , asa ca tot recolta de la piata a ajuns peste iarna la butoi.Am avut vreo cinci bucati de țelină , mărar s-a facut neasteptat de mult,

Strugurii au avut toate boabele  unele uscate, altele  ciupite, astfel incat numai cativa care au fost mai ascunsi sub  frunzele de vie, au scapat intregi si am avut pentru gustat din via noastra anul asta.

Struguri negri

Gutuiul in varsta de vreo…sa aiba 3 sau 4 ani, a rodit, dar o parte din crengile lui cu rod cu tot pe ele, s-au uscat. Macar am vazut ca rodeste si cum arata fructele lui.

Vreo doua, trei gutui (din pom inca mic)

Iata si varza cotoroasa (langa ea, in coltul din stanga sus se vad cateva frunze de salvie):

Cateva verze cu frunze groase, bune numai de salata

Concluzia este ca din cate am pus  si am si ingrijit, cam toate ni s-au facut.

Cea mai mare dezamagire au fost insa strugurii , apoi merii . Au fost foarte tare taiati si merii si via de catre aceeasi persoana , care , ma gandesc eu, este posibil sa fi gresit , sa fi taiat crengile merilor si via prea mult .Merii nici flori nu au facut, nici roade , desigur, n-au avut …..

28 Octombrie 2011

Ardeii uscati

Filed under: ardei iuti, Fără categorie, legume si fructe, produse bio — Etichete: — Mihaela C.P. @ 9:20 pm

Actualizare la postul de aici:

https://gradinareasa.wordpress.com/2011/10/22/recolta-de-ardei-iuti/

si de aici:

https://gradinareasa.wordpress.com/2011/09/06/ardei-iuti-si-foarte-iuti/

Uscaței

In fotografiile de astazi vedeti ardeii iuti uscati. I-am uscat la dehidrator, si foarte bine am facut , pentru ca altfel nu as fi reusit sa ii usuc atat de bine si incepusera deja sa se inmoaie , ba unii chiar s-au innegrit si s-au stricat.

A durat destul de mult uscarea lor. Dehidratorul este un aparat special pentru uscat fructe, legume si chiar si carne. L-am luat in urma cu cativa ani pentru a face prune uscate fara adaosuri de conservant , dar in anul ala nu am reusit sa usuc foarte multe prune. Aparatul are cateva sertare suprapuse, cinci parca si un motor in partea de jos care emana aer cald , nu fierbinte, care ajuta la aerarea buna a produselor asezate pentru uscare. Procesul de uscare dureaza destul de mult si pe raft nu pot fi puse prea multe felii sau bucati intregi de produs, pentru ca trebuie lasat spatiu prin care sa treaca aerul catre toate rafturile.

Eu am uscat ardeii pe serii, in functie de cat de multi incapeau o data  si uscarea unei serii dura cam 24 de ore. Prin urmare toti ardeii i-am uscat in cateva zile, sa fi fost vreo 4-5 zile, timp in care dehidratorul a mers nonstop .Ii puneam pe rafturi dupa amiaza si ii mai scoteam a doua zi , dupa ce veneam de la servici.In tot timpul asta, stateau la uscat .

Nu as fi reusit sa ii usuc cu nicio alta metoda atat de bine, si cred ca s-ar fi stricat . Cand ii scoteam de pe rafturile dehidratorului erau atat de usori si cu coaja tare, scortoasa, lipsita de elasticitate sau moliciune. Atunci cand daca in urma atingerii simteam ca suprafata ardeiului este inca moale, ii mai lasam in aparat la aerat . In cele din urma, iata rezultatul:

Rosii

Lunganul

Tot grupul

Habanero

Cat sunt de uscati

Luciu pastrat

Iuteala pentru toata iarna

Si locul lor de pastrare , la loc uscat:

Si acum …la punga

22 Octombrie 2011

Recolta de ardei iuti

Filed under: ardei iuti, gradina, legume si fructe, produse bio — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 8:56 pm

Dupa ce in urma cu cateva saptamani, v-am aratat ardeiasii iuti in solar, inca pe planta, iata astazi recolta de ardeiasi care s-au copt si pe care i-am strans din solar ca sa nu inghete peste noapte . I-am adunat fara manusi in maini, astfel incat dupa cules m-am trezit cu mici iritatii pe maini sub forma unor pete rosii,  in zona in care pielea s-a atins de fructele iuti , asta desi citisem ca trebuie sa port manusi de protectie .

Am si incercat din fiecare soi in parte si sunt Iuti. Cu I, nu i. Foarte iuti. Desi mie imi place la ciorba sau chiar si la supa sa simt gust de ardei iute, astia sunt extrem de iuti si abia am reusit sa manac cate un colt , in cazul celor mai mari.

Mai jos este cosuletul in care i-am adunat. Ei, am mai lasat cativa in solar ca mi se umpluse cosuletul si ii pierdeam pe drum , daca as fi mai adaugat si alti ardeiasi.

Cosul cu ardeiasi

Au fost feriti de ploaie si de orice strop de apa, pentru ca nu au fost stropiti de sus, ci de la baza tulpinii, de pe sol, prin furtun cu picurator. Asa ca sunt curati si luciosi, de zici ca-s lustruiti.

Zici ca-s lustruiti

Cei de culoarea ciocolatei, dar cu gust foarte, foarte diferit de al ei chiar se numesc chocolate habanero. Ardeii iuti habanero sunt renumiti pentru iutimea lor. Astia chiar sunt foarte iuti, doar cu o atingere si transfera din iutime alimentului cu care intra in contact. In plus are si o aroma diferita fata de ceea ce stiam eu ca trebuie sa fie gustul si aroma (de fapt eu pana acum nu simteam nicio aroma)  ardeilor iuti consumati pana in prezent.

Ciocolatii

Lunganul de mai jos se spune ca este soiul cu cei mai lungi ardei iuti din lume.Face fructe putine spre deosebire de chocolate habanero. Ei, uite, din asta inca nu am incercat gustul.

Lunganul

Roscovanii au fost cei mai multi.Iar planta de astfel de ardeiasi iuti creste intinsa , tot formeaza ramuri si brate noi care se umplu repede cu flori din care rodesc picii astia, la inceput albi, apoi negriciosi si in final cand sunt copti devin rosii. Si foarte iuti la gust.

Roșcovanii

Si ardeiul de culoarea portocalei, de mai jos , este tot un neam de habanero. Si tot extrem de iute.

Portocalii

I-am insirat intai pe o hartie alba, cu gand sa ii las in camera la uscat.Dar am observat ca incep sa se cam inmoaie si am inceput sa caut solutii pe internet pentru uscarea ardeilor iuti. Am mai incercat intr-un an cu cativa ardei iuti cumparati sa ii agat de codite pe o sfoara si sa ii las sa se usuce, dar s-au stricat. Asa ca anul asta am zis sa caut intai informatii din care sa aleg, poate, o alta solutie.

Sugestii am gasit:

-sa ii pun in pungi la congelator(ei, de-as avea atatea congelatoare incat sa depozitez totul in congelator peste iarna, dar n-am);

-sa ii pun intr-o punga de hartie maro si sa ii tin in masina si masina in soare (acum de unde soare);

-insirati pe sfoara si agatate in loc aerat si uscat , fara umezeala adica;

-uscati la soare cateva saptamani;

-in cuptor incalzit;

-in dehidrator.

Am dehidrator si am ales varianta asta. Acum in timp  ce scriu o parte din ardei sunt in curs de deshidratare in aparat. Sper ca rezultatul sa fie cel dorit.

Vedere de ansamblu

Blog la WordPress.com.