Eu si gradina

29 octombrie 2014

Nostalgie de toamna

Sub razele de soare, culorile toamnei sunt mai calde, stralucitoare, ma asortez cu ele si eu zic ca ma integrez perfect si in acest  decor (desi il  prefer pe cel din vara, ziua cald, seara racoare).

Daca acum soarele dispare , si eu dispar dupa…un nor sau cum s-o fi numind acel obiect mare care separa camera calda din interior, in care eu imi aleg  apropierea de  fierul  incins de langa locul luminos prin care privesc gradina ramasa  afara ,  de anotimpul rece ramas in urma .  

Cu toate astea, din cand in cand , fie vreme buna, rea , mai ies la o raita sa vad cine mai umbla prin gradina. Acolo,  uneori , ma asteapta  iubitor un gagic :

Cand l-am zarit o data, demult, a fost  oarecum dragoste la prima vedere, doar pentru ca semana cu  mama mea,  asa cum l-am privit atunci din departare .

Numai ca acesta era atunci urat, numai coaste si o coada subtire, pleostita, amarata , cu blanita jegoasa si desigur plin de purici. Am tot fugit de el la inceput, dar dupa o vreme, il vad eu azi, il vad iar maine , a inceput sa-mi placa. Un pic. El  iar venind in vizita la mine, dar si la castronelul meu cu bunatati , s-a transformat intr-un motanel bine facut, parca si mai curat , cu blanita lucioasa si chiar frumoasa.

Dar cum si vorba-i, isi schimbara cotoiul meu parul, insa naravul de mare vagabond , ba. Vine o vreme ,  sta ce sta , daca e soare sau mai cald afara mai motaie intins la locurile cele mai  insorite , mai calde,  isi inmoaie mustatile in castronelul nostru cu mancare si apoi cat ai zice ”miau” si dispare.

De multe ori l-am vazut ca vai si amar de el, caftit de alti cotoi mai tineri sau poate chiar de cate-un caine,cine stie pe unde l-au purtat pasii ,  incat nu doar o data mi-am zis privindu-l cu ingrijorare ca zilele lui nu mai sunt in numar prea mare. Intr-o zi a aparut cu o parte mare din coada rupta si atarnand doar intr-un rest de piele, cu labutele zgariate,   si jegos , ranit si plin de sange parea ca isi va da duhul prin podurile sau pubelele lui preferate de vagabondare. Dar si dupa asta a scapat si acum se mandreste tantos cu coada lui ca de iepuras, model unicat printre cotoii din cartier . Asa am auzit ca e si strigat : ”Iepuras” cand e invitat dimineata  la castronul cu bobite speciale , nu ca nu ar veni singur si ca i-ar trebui vreo chemare, dar el, nebunul , se baga sub botul cainelui cel mare sa ii ia din portia de mancare .O fi  el viteaz , dar tare nesabuit.

De ajuns despre viata de felina.

Despre  gradina,  pauza de vreme rece si umeda tare .Nu cea de iarna inca, pentru ca mai sunt activitati tomnatice in lucrare: mai avem de plantat bulbi de lalele abia scosi din pamant dintre firele de pir, o planta cu frunze asemanatoare cu firele de  iarba , care se intinde cu usurinta asa cum numai buruienile urate si nedorite in gradina stiu s-o faca si care e greu de eliminat in totalitate, putandu-se regenera in primavara urmatoare si dintr-o singura bucatica de radacina ramasa in pamant. Asadar, ne facu de lucru acum in toamna buruiana mai sus amintita .

Dar poate e mai bine asa, oricum parca mai era nevoie de o aerisire , improspatare a pamantului din stratul cu flori . Asa ca mai speram in cateva zile cu soare, care sa ne permita ingroparea bulbilor pentru primavara urmatoare.

Si …se intreba cineva daca nu patesc ceva bulbii plantati acum in pamant odata cu venirea gerului si a ploiilor cu frig . Nici pomeneala! Bulbii de lalele, de narcise, de crin, de ghiocel, crocusii -de exemplu, dar poate mai sunt si altii , raman afara peste iarna si daca au fost plantati in pamant la adancimea potrivita, care se zice ca ar trebui sa fie cat de doua ori inaltimea lor , nu sufera de frig. Ba dimpotriva, asa le este si bine,  sa treaca inainte de inflorire printr-o  iarna .

 

Reclame

12 octombrie 2014

Inima de piatra

Filed under: bulbi de flori, insecte, mediu, pietre, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 5:19 pm

Am o inima de piatra  :


Si n-o dau la nimeni .

Colectionara de bolovani cum sunt (uneori, cand gasesc cate o piatra care imi atrage atentia) , sunt foarte incantata de gaselnita asta, rasarita din pamant din iarba verde, in gradina mea, iar acum mutata in casa . Am gasit-o saptamana trecuta, in timp  ce pregateam locul de iernat al catorva bulbi de lalele . Tot atunci am avut si o experienta tare ciudata, care m-a facut sa nu mai umblu cu mainile goale (macar o vreme, pana voi mai uita intamplarea), asa cum obisnuiam si cum imi si placea , la gradina. Mai exact, tot rascolind pamantul cu mana, am simtit o data o intepatura (cam ca de ac de albina, mi s-a parut mie atunci) si am strigat scurt  ”au” . M-am uitat imediat in palma , cand ce sa vad? O fractiune de secunda , pana m-am dumirit , am fost chiar tulburata, nu mi-a venit sa cred ca s-a agatat din pamant de pielea mea o  urechelnita. Urate mi-au fost intotdeuna urechelnitele astea! Pana atunci nici habar nu aveam ca ele pot intepa .

Intepatura nu a avut nicio urmare, am scos aratarea din pielea mea, am venit  in casa , am spalat locul afectat si am cautat pe net sa vad ce pot gasi despre intepatura urechelnitei . M-am linistit afland ca nu are venin si nu transmite niciun alt germen decat eventual germenii ce se pot lua in urma oricarei intepaturi sau zgarieturi obisnuite. Locul intepaturii s-a vindecat in una-doua zile, fara sa ramane vreun semn .

24 martie 2014

Update de primavara

Anul trecut , pe vremea asta , ma tot vaitam ca ningea, ningea intruna .Chiar si la sfarsit de martie la noi tot mai ningea si toata energia si seva primaverii statea inca tinuta in frau sub pamant, intarziind explozia de flori , parfum si culoare.

Anul  asta , insa, a simtit toata lumea ca a venit caldura cam mare si cam devreme. Si cred ca nimeni nu se va mira, cand in cateva zile, asa cum se si prognozeaza, va mai disparea, lasand loc temperaturilor mai obisnuite pentru aceasta primavara, dar, sper eu, fara ninsoare si inghet.

Nu ca as avea ceva plante pe care sa le fi scos deja din casa afara si care ar putea fi afectate de schimbari bruste de temperatura. Ori ca pomi fructiferi, infloriti prematur ar putea sa fie in suferinta dupa vreo schimbare majora de temperatura. Nu mai am cais in curte, ca sa ma doara cum se intampla in urma cu cativa ani , cand ii vedeam florile deschise si degerate dupa cate o noapte prea rece , dupa altele calde din primavara. Am mancat de la caisul din curte vreo 3, poate 4, dar deja incep sa folosesc o cifra cam mare cand spun 4 caise dupa cativa ani in care ar fi fost normal sa rodeasca , iar el mai mult degera. Si apoi am zis: kaput! Zona noastra colinara si situata in apropiere de munte nu e favorabila caisilor. Am pus in locul lui un piersic , care facea piersici grena cu miez colorat in rosu inchis, dar in care iti puteai sparge dintii, asa de tari erau fructele .

Inainte de a avea noi in curte un astfel de piersic, vedeam in curtea unor vecini cum lasau fructele unuia ca el  sa cada pe pamant , sa se strice si nu ii intelegeam. Dupa ce am primit si noi un pui si am tinut  piersicul cu piersici grena vreo cativa ani, ne-am lecuit de fructele lui si i-am zis kaput si acestuia. Si acum avem pe acelasi loc tot un piersic, care face piersicute galbene, mici, dar foarte dulci , crescut din samburi in gradina noastra.

Primele semne de primavara , insa nu de la pomi le-am avut. Desi au inceput prea devreme sa infloreasca si ei, zarzarii extrem de parfumati , magnoliile si tufele cu flori galbene de forsythia .Forsythia avem si noi,cateva inca. Dar cea mai mare , de la care am tot asteptat sa vedem flori multi ani la rand si de la care vedeam numai ramuri goale , desi peste tot in toate gradinile oricat de parasite si de neglijate vedeam tufele aurii inflorite , nu intelegeam ce se intampla la noi, ca tufa noastra nu inflorea. Intai am zis ca era tunsa prea sever si asta ii cauza. Dar cele aflate pe marginea strazii, la intrarea dinspre Bucureasti in orasul Campina sunt tunse chilug an de an si tot frumos infloresc. Deci nu putea fi asta cauza.

Pana cand am inteles ce se intampla…forsythia noastra e loc de ”pelerinaj” al stolurilor de vrabiute care asteapta sa ciuguleasca  din tavile cu  mancarea pasarilor de curte. Si cum stationeaza pe tufa de forsythia, nu stiu de ce tocmai  asta le place, o si mananca primavara cu toti mugurii si bobocii ce rasar fragezi din ea. Pot sa ma supar pe ele, pe vrabiute ca fac rele? Ar cam trebui, dar…eh, treaca , macar sa ne lase celelalte tufe si pomi in pace .

Si atunci ma bucur de prolificele tufe de lalele. Lalele de inceput de primavara, care vad ca sunt foarte multumite de locul in care stau si parca se inmultesc tot mai frumos de la an la an si se indesesc si infloresc cu tot mai multe flori. Din trei grupulete de cativa bulbi de lalele s-au format adevarate buchete de flori.


 

Aruncand cate o privire pe ramurile de ciresoaie, adica nu cirese normale sau ciresele mai mici decat normale, ci niste ciresoaie uriase din care anul trecut as zice ca am mancat pentru prima data si m-au incantat si pe mine si pe ceilalti din familia mea, incep deja sa vad care se anunta ca vor fi flori si apoi ciresoaie si care doar frunze: bobocii cei rotunzi sunt de la flori, mugurasii ascutiti sunt viitoarele frunze.

 

Si un update puricos: lamaiul; inca nu a inflorit, mai este doar imbobocit, nu pentru multa vreme , dar in schimb s-a dotat cu purici pe boboci. Pe care am inceput sa ii adun deocamdata cu mana .

Mai jos , un gandac rosu-rosu Vaca Domnului, din care am vazut multi iesiti si pe trotuare la plimbare, unii chiar striviti de trecatori indiferenti la viata insectelor mici si nedaunatoare (ca tot insecte mici sunt si puricii pe care eu ii curat fara mila de pe bobocii florilor de lamai). Si ei iesiti din pamant mai devreme decat in alti ani, cand imi amintesc ca ii vedeam cam spre jumatatea lunii aprilie iesind adormiti si adeseori in grupuri pe diverse trotuare sau carari.


 

15 februarie 2014

Begoniile si pregatirea lor

Filed under: begonii, bulbi de flori, flori — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 1:50 pm

In alti ani, cam pe vremea asta, incepeam sa trezesc tuberculii de begonii sau de la gloxinii din somnul de peste iarna. Si sa ii las sa primeasca primele semne ale apropierii primaverii, adica mai multa lumina prin expunerea mai indelungata de pe pervaz, in locuri mai bine luminate , la soare , atunci cand acesta se arata,  spre deosebire de intunecosul beci in care primeau doar raze slabe si indepartate de lumina, locul lor de viata in perioada din toamna pana acum, catre final de iarna .

Trezirea lor consta in primul rand in verificarea starii de sanatate:dezgroparea din pamantul in care in vara anului anterior au crescut si au inflorit si inspectia vizuala a bulbului,  identificarea partilor ramase sanatoase sau, daca e cazul a celor ce  dau  semne ca ar fi  putrezit sau ca ar putea fi afectati de diverse atacuri ale ciupercilor sau purecilor de plante .

Nu stiu sa spun prea bine cum se deosebeste tuberculul sanatos de unul bolnav.In primul rand , cei bolnavi, au o culoare diferita , par imbibati cu apa (uneori datorita unei ingrijiri si udari excesive in perioada care ar trebui sa fie de repaus, chiar sunt) si au culoare verde inchis catre negru si la zgarierea cojii aparent uscate , stratul de sub coaja este sfaramicios. Un bulb sanatos are sub coaja continutul alb galbui  .

Din experienta din anul trecut am constatat ca bulbii porniti devreme , infloresc mai devreme, dar isi si termina perioada de inflorire mai repede decat cei care ar fi porniti in vegetatie cu intarziere, cum mi s-a intamplat mie cu niste bulbi comandati de la un comerciant de plante , care au ajuns mai tarziu decat m-as fi asteptat si as fi dorit, dar care au facut flori pana mai tarziu in vara, in timp ce cei harnici deja disparusera. Begonia alba este dintre cele pe care doar anul trecut le-am avut si a inflorit mai  tarziu.





Una dintre ele are culoarea grena inchis, catifelat, de-asta am si cumparat-o de la un targ de flori, la bucata, culoare care insa nu iese in poza la fel de frumos cum este in realitate . Floarea ei este de marime mica.



Prin urmare, poate nu ar fi rau ca pentru o inflorire mai indelungata si tuberculii sa fie treziti la viata in etape si nu toti odata.

Eu am aceiasi bulbi de begonii de ani de zile, sa fie vreo cinci ani de cand ii tot pastrez an de an, poate un pic mai multi. Si am observat ca din bulbii mici, tineri, in primii ani imi cresteau tulpinite mai saracute si in frunze, dar si in flori, in timp ce din bulbii mai vechi, care an de an sunt tot mai intinsi, mai mari, fac si muguri mai multi, cresc mai multe tulpini cu flori, fiind mai multe si frunzisul lor este mai des si aspectul plantei este mai frumos.


Insa independent de marimea bulbului , floarea este la fel de mare in diametru an de an.



Sunt begonii cu flori mari si unele cu flori mai mici, aceasta fiind caracteristica lor nativa, nu un caracter influentat de modul de crestere (ca au florile ca niste clopotei agatati de tulpini si indreptati cu floarea catre sol sau ca la capatul tulpinilor florile par sa priveasca dupa lumina, in sus) , expunere la diversi factori sau hranire .




Mai povesteam odata de begonii ca in copilaria mea, cand plecam in vacante de acasa spre casa bunicilor din Ardeal, cu parintii, adeseori tata facea diverse trasee , astfel incat sa ne plimbam in cat mai multe locuri din tara, si ajungeam si pe la manastiri, in Moldova, dar si in Oltenia.Insa in Moldova, cred eu, vedeam pe la ferestrele chiliilor ghivece cu begonii. Am incercat si au mai tarziu sa cresc begoniile in ghiveci, insa mie nu mi-a reusit, nu se dezvoltau bine sau li se rupeau tulpinile, care sunt foarte fragile si adeseori au nevoie de sustinere.

Asa incat acum pun in jardiniere lungi mai multi bulbi de begonii impreuna, adeseori fara sa mai stiu care de ce culoare sau ce fel de crestere are si le tin impreuna pe un suport metalic de flori.

Dar am parca senzatia ca mai frumos s-ar vedea daca ar fi asezate in linie mai multe begonii ,asa cum imi amintesc ca le vedeam la ferestre candva, decat in jardiniere etajate pe niveluri, asa cum le am eu.



Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.