Salcia japoneza

De cand cu netul , dragostea la prima vedere se petrece online.

Asa cum mi s-a intamplat mie cu salcia japoneza pe numele ei Salix-integra-Hakuro-Nishiki , pe care prima data am vazut-o pe un forum (cu poze) despre plante intr-o gradina . Mi-a cam facut cu ochiul de atunci, dar nu am fost prea convinsa ca as si vrea pe una ca ea la noi acasa.

Apoi cred ca am inceput sa caut informatii despre ea, despre conditiile de mediu pe care le prefera, cat creste de inalta, lunga , lata sau/si patrata , am vazut si cateva poze care mai de care mai impresionante sau dimpotriva , neconvingatoare din lumea asta mare .

Am vazut-o apoi la Baumax la vanzare printre diverse alte plante. La capitolul ”plante” imi place ce aduc la magazinul asta, insa imi este cam peste mana sa intru la ei ori de cate ori sunt prin zona in care se afla amplasat. Cum la prima vedere doar am zarit-o si nu m-a si convins sa o iau (iar) , a ramas in magazin , la locul in care se afla. Pana a venit, cum i se mai zice, saptamana oarba si am vazut cu totul intamplator pe un site de plante o poza cu o seamana de-a sa , nu cu ea direct, cea care urma a mi se livra  si  mi s-a parut multumitoare descrierea plantei si a dimensiunilor produsului expus spre vanzare . Si impulsiva cum sunt , fara sa ma fi gandit inainte in care loc as putea sa o asez in gradina, daca am sau nu loc suficient pentru ea, am dat click si am luat-o .

Ne-a placut tuturor celor ai casei   inca din primul an de ea, desi era  putin cam rahitica. Cred ca am avut si o discutie despre plantarea unui alt copac in gradina, in sensul ca in primul rand eu spuneam mereu ca nu imi plac pomii sau copacii care cresc inalti in gradina si cum de tocmai eu luam un alt copac. Insa ea nu creste inalta. Ba este chiar recomandat sa i se tunda coroana scurt .Dupa primul an de plantare la noi, eu nu m-am indurat sa ii scurtez  ramurile. Dar va urma si asta.

Este atat de frumoasa, incat e principalul punct de atractie al privirii tutror celor care intra in curte . Si vecinii dupa ce au vazut-o ce frumos si-a dat drumul anul asta, si-au luat si ei una . Ba am vazut si in parcarea unui supermarket plantata pe o bucata de spatiu verde o alta astfel de salcie, e  in mare voga se pare . Pentru ca e si frumoasa tare :).

Pe cand incercam sa adun informatii despre ea , am gasit pe net o poza in care avea plantat la baza tulpinii un trandafir roz,  bogat inflorit si desigur, as fura si eu ideea si as planta un trandafir sau vreo cativa  in toamna,  in apropierea ei. Dar  imi cam pun si intrebarea: cum voi mai ajunge sa ii tund coroana daca va fi asa strasnic pazita ca in poza de mai jos  de un protector tepos  ?

–

 

 

Perioada roz , inceput

Gradina intra in perioada ei roz. Asa cum odata panzele lui Picasso erau dominate in anumite perioade de nuante roz, apoi albastre ,  asa are si natura, la scara mai mica, gradina mea , perioadele ei in care predomina anumite culori .

Acum abia incepe perioada ei roz.

Pe fondul cerului albastru clar…

…pe care bazaie roiuri de…albine, dar si de bondari (eu am ales sa fotografiez un bondar)

… cornete ca  de spuma roz  (bobocul florii de piersic ma duce cu gandul la spuma de capsuni , cupa mai mare a florii de magnolie  la  inghetata de zmeura sau cu parfum de trandafiri  )

…O mica gargarita, nu o vad roz, dar  se dezmortea si ea pe o frunza uscata de piersic , la mica distanta de florile roz .

Pe  fondul  ierbii din ce in ce mai verde, de la nuante de verdele cel crud la intensul verde spanac sau verde inchis, zis si sapin sau chiar imperial 🙂 , tot flori roz .

Hehe! Ce vorbesti ”tu” acolo…verde cum?

Stati sa va zic! E drept ca intr-o vreme culoarea mea preferata era verdele. Dar nici chiar asa, habar nu aveam pe atunci de denumirile anumitor nuante de culori, imi placea verde si gata, in toata gama de  nuante intalnite, indiferent de numele de botez al lor,  sa il vad , sa il port, sa il miros, daca era intr-o inghetata cu fistic sa il savurez (numai daca avea alaturi si multa, multa inghetata cu ciocolata).

Insa acum, zic, cum sa fac sa descriu in cuvinte,  culori? Ei cum? Dau un search pe net,  cu nunate de culori si am gasit  pentru culoarea ”verde” : iarba, gazon, papagal, imperial, jad, kaki, lichen, pin, fistic, praz,  mar si multe, dar multe  altele.  Imperial si sapin sunt nuante de verde inchis, cum devine iarba , inca verde , mai tarziu, uneori .

 

 

 

–

 

Orbitor

In urma cu cateva …zile, nu zic saptamani, se auzea des intrebarea: mai vine anul asta iarna pe la noi? Parea ca lumea ar duce dorul ei .Haha, eu nu, iarna niciodata nu imi va placea, pentru mine ea e muma padurii cea urata si rea :).

Ei , celor ce va era dor de ea, acum uite-o ca a venit, bucurati-va de ea!

Dupa parerea mea as zice ca a venit aproape dupa ceas.In 2013, pe 24 ianuarie la noi pentru prima data ningea si se asternea, ca mai dadusera niste fulguieli usoare si repede trecatoare si pe la inceput de decembrie 2012, dar nu s-ar fi putut numi nisoare si iarna ceea ce ni  se arata, deci pentru prima data pe 24 ianuarie 2013 venise iarna. Si in 2012, desi nu retin data, dar parca vad ca daca as cauta, pe blog as gasi ceva scris despre ea, prima ninsoare , cred ca tot pe la sfarsit de ianuarie se intampla.2012 a fost anul cu februrie deosebit de geros si nins, nins, nins.

Numai ca anul asta fulgii de nea au venit tot pe 24 ianuarie , dar odata cu ei si viscolul si vijelia, astfel ca in prima dimineata cu zapada i-am gasit  lipiti de ger pe ferestre, pe usi, pe peretii verticali ai caselor .

Apoi , dupa ce vantul a stat, au inceput sa se aseze fulgii de nea strat peste strat, peste strat, peste strat  pana cand au ajuns la un nivel destul de inalt. Au blocat ca si in alti ani masinile in parcari, porti si intrari , eh, nu-i bai, abia este mai putin intensa circulatia. Ba inca , as zice ca in mod neasteptat azi multi fricosi au stat ascunsi in case . Spre bucuria mea si a celor putini de pe strazi , care ca si mine probabil traiau senzatia de ”toata lumea e  a mea” , lume ce ni se asternea la picioare imbracata intr-un decor  de poveste.

Desi nu iubesc deloc iarna, in ultimele doua zile fulgii de nea mi-au dat mai multa energie , nu m-a speriat si nu m-a suparat ca alta data zapada, cu hei-rup m-am luat la tranta  cu ea si bineinteles ca ea m-a dat gata, dar nu conteaza cine a invins pe cine, ca ea e natura, mereu prima in orice competitie ne-am crede cu ea .Prima zapada de multe ori mi-a placut, de regula e cam singura data din fiecare an cand am putut  spune asta. Bine insa ca in iarna asta prima zapada se intampla la sfarsit de ianuarie, astfel incat pot eu spera ca nu vom mai avea mult parte de ea. Ca eu deja m-am saturat, ii mai dau termen doua saptamani sa isi faca de cap cum o vrea , apoi incep numaratoarea inversa pentru ea si  vreau sa simt semne de primavara  :).

Peste zi, desi soarele nici nu s-a aratat, albul zapezii era orbitor.

Nu stralucitor, nu sclipea niciun pic, era numai alb, alb curat , neatins , ametitor , era orbitor.De-aia si pisica si-a acoperit ochii cu labuta, sa se fereasca de albul zapezii , alb orbitor.

Pe ici, colo , cate o pata de culoare …

–

Brad cu fructe rosii

In urma cu un an , va aratam un brad cu conuri rosii  in primavara.

Mai tarziu, conurile si-au schimbat culoarea din rosu in maro lemnos , culoarea in care in mod obisnuit sunt intalnite conurile de brazi in natura.

In primavara asta (iata ce inseamna sa mergi cu nasul pe sus 🙂 ) , trecand pe strada observ la un brad inalt si probabil si batran (daca ma gandesc de cand o fi datand constructia in curtea careia traieste si bradul , posibil sa aiba in jurul a o suta de ani) si in varful unor  crengute apropiate de drum vad rosu. Rosu intens, aprins. Primul meu gand a fost ca bradul , batran fiind , o fi facut vreo boala. Si ma opresc sa ma uit mai bine la el. Cand ridic privirea si mai sus, vad ramurile toate, paaana in varf , acoperite de bobitele rosii, cat niste fructe de coacaz de micute, numai putin mai alungite, nu perfect rotunde.

M-am bucurat ca nu parea sa fie napadit de boala , ci de entuziasm la venirea primaverii, bobitele rosii fiind probabil conurile in devenire , in stadiul de pui.

 

Dupa cateva zile, insa, bobitele rosii au mai palit, au inceput sa semene cu niste fragute inca necoapte  (dupa parerea mea) .

Si sa se vada in ele tot mai bine aspectul si forma unor viitoare conuri de brad .

Cu ocazia asta m-am uitat si la alti brazi din drumul meu si am observat ca mai aveau conurile de anul trecut si nu dadeau semne ca ar face roade si anul asta . Probabil ca brazii nu fac conuri in fiecare an .

 

Pozele mari pe care  le pun pe blog fac sa se incarce mai greu atat imaginile la citire, cat si eventuale comentarii . Insa am incercat sa pun si poze mai mici (vezi din perioada de iarna, cand suparata pe frig , gheata si zapada am considerat ca nu merita onoarea sa ii acord unei poze de iarna prea mult spatiu) si nu mi-a placut. Mie imi place la o poza sa vad detalii , sa o maresc,  bibilesc, studiez , nu sa ma uit la ea de la departare si gata.

Târziu, pomi si flori

Foarte, foarte tarziu fata de alte primaveri, in sfarsit si  anul asta au inceput sa infloreasca pomii. Poate nu mi-ar fi sarit in ochi florile zarzarului din curte , daca nu m-as fi lovit de parfumul izbitor , pe care nu ai cum sa-l ocolesti sau sa-l ignori, oricat de Coco Chanelat ai fi pe piei ori haine , sau orice alte parfumuri de renume ai purta , care comparativ cu parfumul natural al pomilor infloriti primavara, de departe sunt doar vagi izuri de laborator .

Zarzarii -o stiam si din alti ani, dar uitasem mirosul- sunt foarte parfumati. Dar se pare ca nu atat de parfumati incat parfumul lor sa fie folosit la crearea parfumurilor: eu nu stiu, dar nu le stiu eu tocmai pe toate parfumurile, niciunul care sa se laude ca are in compozitie flori de zarzar. In schimb am intalnit parfum cu flori de magnolie , floare al carei miros este foarte, foarte discret, dar intr-adevar fin si pretios :).

Mie insa mi-ar placea sa gasesc peste iarna intr-o sticluta mirosul florilor de zarzar din primavara.

Pana una , alta, cei mai fericiti sunt Costelus, cocoselul despre care am povestit si anul trecut impreuna cu noua lui consoarta (caci s-a recasatorit, dupa nefericita vaduvie) , care si iarna si in restul anului dorm cocotati in pom. Asa e soiul lor, mai uschiti, nu stau ca alte pasari de curte in cotet, ei locuiesc  in pom, ceea ce de data asta ii face demni de invidiat . 

Si tot acum, astazi chiar au fost facute toate pozele pe care vi le arat , am vazut si fotografiat si magnolia , ca tot veni vorba si despre ea (nu e din curtea mea, insa o stiu si o vizitez in fiecare primavara , inca de copil) : 

E incarcata toata de flori, insa pe ramurile dinspre apus am observat mai mare densitate de flori .

Daca si ea o fi parfumata nu stiu, de la distanta nu se simte nimic, insa stiu de la magnolia mea din curte, care este mai mica, de culoare roz  magenta si inca nu a inflorit, dar pe care eu o indragesc foarte tare, stiu ca florile ei miros, foarte discret si numai in zilele de la inceput, cat florile sunt proaspat deschise si se poate simti numai de foarte, foarte aproape .

Cat este de frumoasa primavara! Nu cred ca e pe lume altceva mai frumos decat ea .

Pomul de iarna

Unul din merii din curte, care de obicei nu prea facea merele mari, anul asta , poate din cauza secetei, desi el nu a suferit de sete ca este chiar langa pompa de apa din curte, dar apa de la furtun probabil ca tot nu e la fel de hranitoare ca apa venita din ploi , ei bine, anul asta s-a intrecut pe sine in mere pitice.

A facut niste chichinete, am mai fotografiat din ele, ca erau rosii si frumoase, dar foarte mici.

Asa ca am zis sa le lasam in pom, ca decor, cu gandul exact la zilele in care va fi zapada si pomul va arata mai frumos cu merele in el, decat cu crengile pustii.

Asa incat in locul altui pom de iarna, brad de Craciun, eu vin cu marul meu impodobit de natura.

Nu ca brad de Craciun nu as avea. Am.Unul ecologic, de plastic :).E cu fibra optica .

Pomul de iarna cu crengile acoperite de chiciura:

Si incarcate de zapada. Si de cateva mere rosii:

De fapt numai expresia ”pom de iarna” nu se poate referi la altceva, caci pom inseamna numai pomul fructifer (mar, par, prun, etc) .Ceilalti sunt copaci.

Craciun frumos in continuare !

30 noiembrie 2012

Astazi, in gradina mea :

Flori

Din cele cateva poze adunate laolalta, nu ai fi zis ca florile ar fi din ultima zi de noiembrie . Dar toate sunt de astazi .

Am facut multe poze, sa fi fost pe la 300 si ceva, multe cu flori, altele cu pasari ori  cu catei si nu ma hotaram ce sa aleg din ele intr-o postare tematica, adica pe tema unei anumite flori sau a alteia, despre pasari sau despre catei…

Si atunci tot uitandu-ma luung la ele, mi-am zis: dar daca le-as amesteca intr-o singura imagine mai mare?

Asa ca am ales cateva, numai  flori din casa si de afara   si le-am adunat intr-un ”buchet”. O singura bobita se poate vedea care nu e floare, este fructul arborelui Gingko Biloba. Au inceput sa se scuture dintr-un arbore Gingko biloba crescut intr-o curte de pe strada mea si desi stiam ce ”bucurie” voi avea cu el, am luat si eu un fruct de jos ca sa ii fac poza 😉 si sa il pun pe blog . Care e bucuria pusa intre ghilimele? Este ca fructul are un miros atat de urat si de persistent, incat si acum, ca e seara, am senzatia ca imi mai pute mana in care am tinut fructul pana am ajuns acasa cu el, desi de atunci pana acum m-am spalat pe maini de multe ori .

Nu stiu daca e buna ideea cu colajul , florile nu se vad asa bine , cat de frumoase erau cu roua, da , roua, nu bruma diminetii pe ele (la 4 grade care erau de dimineata, de unde altceva decat roua). Dar …e ceva nou , inainte de a isi face debutul odata cu ziua noastra, a tuturor si iarna :).

La multi ani, România, cu ocazia zilei de 1 Decemmbrie,  la multi ani tuturor,  bine ai venit iarna! De acum stiu ca se apropie cu pasi repezi…PRIMAVARA . Uraaa!!!

Insecta

Am gasit astfel de insecte atat in pomi, pe frunze , cat si in iarba sau pe alte diverse  flori de gradina. De cand am vazut-o prima data, m-am gandit ca antenele pe care le are in ceea ce eu cred ca este capul, partea din fata a corpului ei , o fac sa semene cu amenintatoarea căpușă. Prima data am luat-o cu tot cu frunza pe care statea in pom si am vrut sa o duc la gunoi. Apoi m-am gandit ca fiind inca vie in gunoi, ar putea incerca sa iasa de acolo si s-ar putea agata de mana altui om care ar arunca in pubela ceva si in cazul in care insecta chiar este capusa, as face poate involuntar un rau. Si atunci am pus frunza jos cu capusa pe ea si am strivit insecta.

La fel astazi, am vazut doua astfel de insecte si au avut aceeasi soarta nefericita.

Dar or fi ele capuse? In pozele de pe net, nicio capusa nu arata ca insecta gasita de mine. Iat-o :

Voi stiti ce ar putea fi ? Am ucis oare o insecta inofensiva ?

Conuri rosii

Cand au aparut prima oara cataloage pentru plante de la furnizorul din Olanda,  Bakker , am rasfoit entuziasmata si bucuroasa ca exista si la noi astfel de oferta , catalogul lor, aplecandu-ma cu atentie si curiozitate asupra multor plante noi pentru mine. Mai ca as fi vrut sa le fi luat pe toate, daca nu ar fi fost atat de scumpe si daca as fi avut loc in care sa le pun pe toate.

Dintre ele mare mi-a fost mirarea sa vad niste braduti , dintre care unul facea conuri albastre  si era fotografiat cu conurile, mandretea lui , iar altul facea conuri rosii. Am tanjit un pic si dupa ei, dar brazii oricum nu mi-i doresc in curte, deja am cativa si au crescut mari si ii privesc cu ingrijorare: cat vor mai creste de mari si oare nu vor fi un pericol pentru case, atat a noastra, cat si ale vecinilor?

Recunosc ca nu ii prea studiez nici pe cei din curtea mea prea tare; bradul e brad, ce sa vezi la el? Mugurii primavara, mai musc din cate unul chiar din pom , nespalat asa 🙂 si cam atat.In rest ace, ace si poate conuri. Dar uite ca nu m-am uitat cu prea mare atentie la conurile lui …pana in primavara de acum, cand stand la balcon ce sa vad? Pe o ramura niste pete rosii: frunze uscate ? De unde acum frunze? Ei, da, nu-mi venea sa cred. Rosii?

Ies din balcon, ma duc langa brad si ma uit mai atent , cu aparatul de fotografiat , apropiat si marit in mana .Si ce  vad iar? Conuri micute si rosii. Ce m-am bucurat! Mi-am adus aminte atunci de bradutii din revista olandeza care mi se parusera un soi nou, necunoscut mie si mi-am ras un pic in gand .

Dar putin mai tarziu , invartindu-ma prin curte , vad iar bradul nostru putin mai de la distanta si vad puzderie, da puzderie de conulete rosii catre varf .Atunci mi-am zis ca fara nicio urma de indoiala intreg bradul, si nu numai vreo ramura ratacita, corcita, arsa , bolnava, cine stie de ce afectiune a bradului suferind , ei bine intreg bradul face conuri rosii . De revista !

Iata-le :

.