Home made

In ultimul an de zile am folosit pentru par șamponul de la Essential care , despre care producatorii (dar si vanzatorii, doar si ei au nevoie de reclama) spuneau ca este singurul șampon omologat cu cel mai mare numar de plante. In plus scrie pe el ca este produs din materii in proportie de aproape 100 la suta naturale  (nu am retinut chiar cifra exacta, dar era apropiata de 100). Si cu asa reclama, pe mine m-au convins sa il incerc si am fost relativ multumita de efectele folosirii lui, in sensul ca parul a ramas curat de fiecare data, fara niciun fel de probleme .

Desigur ca pana la ajung la acest sampon, am mai incercat si altele, despre care se spunea ca sunt tot bio , ale caror nume nu le-am retinut pe toate si pe care oricum nu doresc sa le pomenesc acum . Decat de unul voi spune , cumparat de la sensi-blue sau blu cum s-o fi numind, care a fost si foarte scump ,ca  m-a dezamagit pentru ca nici spuma nu facea la spalare, nici treaba nu si-o facea, adica curatarea parului. In timpul cautarilor mele am trecut si pe la elemental, magazin online din Oradea, care insa nu vindea sampon ci un produs din care eu ar fi trebuit sa prepar acasa samponul inainte de folosire. Si asta m-a suparat pentru ca imi cerea sa fac un efort in plus si necesita timp .

Revenind la samponul pe care l-am ales in cele din urma dintre cele multe, am constat ca se apropie de sfarsit continutul lui . Am amanat cumpararea unui alt tub pentru ca mi-am zis ca voi incerca si spalarea cu sapun natural . In acest timp am incercat si sa fac eu insami un sapun, incercare care prima data m-a dezamagit (datorita rezultatului din prima zi a testului ph-ului) si am purces la a cauta iar informatii care sa-mi lamureasca unde am gresit, daca am gresit si cum pot repara greseala . Asa am ajuns la blogul Clarei , pasiunideodinioara.blogspot.com . Nu mai stiu daca acolo mi-am lamurit eu cum si cand se face testul ph-ului la sapun , insa am vazut ca ea isi produce singura o multime de alte lucruri. Ba mai mult, anunta cu bucurie ca la magazinul elemental, mai sus amintit exista glucozida de cocos necesara la fabricarea samponului, care ei i-a dat rezultate foarte bune. Ce sa mai fie si asta, m-am gandit eu. Si…mi-am aruncat privirea pe eticheta samponului meu fabricat in UK , cel mai tare de pe piata bio (cum se lauda ei) care este fabricat din…mda, din glucozida de cocos.

recipientul cu șampon

Si asa am decis sa incerc si eu sa imi fac singura samponul ; am cumparat glucozida de cocos aveam uleiuri esentiale , ulei de masline, am luat si guma pentru ingrosarea lichidului in caz de nevoie, dar eu nu am folosit-o . Si rezultatul …l-am incercat azi , parul arata bine, la fel ca dupa spalarea cu sampon cumparat , numai ca de data asta este proaspat facut, stiu din ce este (mai putin glucozida asta despre care am citit ce este, dar nu stiu cum este produsa si din ce-dar mai caut , nu m-am oprit- si care oricum s-ar fi gasit si in sampon) .

Mai aveam in gand si un alt sapun , pentru care cumparasem un ulei special pentru diverse probleme ale pielii, uleiul de neem  , care este in imaginea de mai jos. Sapunul nu a iesit chiar cum mi-l imaginasem, eu l-as fi dorit si cu putin gel de aloe, de care vazusem intr-o farmacie naturista, dar pe care nu l-am mai luat si nu l-am folosit pentru ca la ingrediente am gasit un benzoat de ceva, care mie nu mi-a sunat bine, iar eu vroiam sa fac sapun natural, nu tot din produse chimice de sinteza.

Culoarea de asemenea nu mi-a iesit chiar cum as fi vrut, asta pentru ca m-am lasat si influentata de recomandarea unui producator de sapunuri de pe net , care sugera sa nu fie inlocuita in totalitate apa de alte lichide. Lichidul folosit de mine (numai partial) a fost suc de grapefruit roz , culoare ce in amestec cu uleiurile s-a transformat din roz in portocaliu , dar nu-i tocmai rau. Punctele inchise la culoare sunt de la cateva fire de cafea praf .

Sapunul rezultat , ca aspect o fi cum o fi, insa mirosul dat de uleiul de neem …nu stiu cu ce sa il compar, dar e cam neplacut . Am incercat eu sa il schimb prin cateva picaturi de uleiuri esentiale , dar nu a disparut complet , s-a mai atenuat putin, dar totusi se simte .Daca ati citit despre uleiul de neem, acesta este indicat si pentru combaterea matretei si impotriva caderii parului, deci poate fi folosit si in loc de sampon.

Sapun cu ulei de neem

Cealalta incercare a fost producerea unui deodorant solid, tip stick , reteta pe care am gasit-o de asemenea atat pe blogul Clarei, cat si la elemental, pe blog. Diferenta dintre cele doua recipiente cu mamaliga galbena-deodorant antiseptic 🙂 , este ca in primul mamaliga era inca putin mai moale,  lichida si a curs in tub singura, iar in cel de-al doilea se intarise in cratita si a trebuit sa o iau cu lingurita si sa o indes prin  apasare  in tub pentru a scoate aerul afara. Deodorantul inca nu l-am incercat, a stat la frigider pentru intarire de ieri si il mai las si peste noapte.

Deo stick antiseptic

Experiente noi de weekend

Argumentul principal pentru care am inceput sa caut pe net produse bio sau cât mai naturale, a fost frica de chimicalele din produsele cosmetice (creme de intretinere, ruj) sau uzuale (cum este săpunul) despre care se tot spune ba una, ba alta, toate numai de rău. Nu mai zic ca si în pâinea simplă care se face azi si se vinde mâine (cand probabil se si consuma) fabricantii adauga o multime de produse cu formule chimice sofisticate , care nu ar avea ce cauta intr-un produs de larg consum care nici nu ajunge sa fie pastrat in casa timp indelungat.

Prin urmare am auzit ca exista niste produse cu termenul generic de parabeni (etil, metil sau alte combinatii cu terminatia paraben) care pot forma depozite pe piele sau pot ajunge in cazul in care stau mai mult , cum se intampla cu deodorantul pe care il dai pe piele ca sa stea o vreme si sa te protejejeze de transpiratie , pot ajunge si in sange sau in celulele  strabatute de acesta , putand cauza boli grave .

Si rujul, am citit nu demult ca pentru ca ar contine plumb este deosebit de periculos pentru sanatate si poate provoca, iara, boli grave .

In urma cu cateva zile la servici am avut ocazia  sa stau de vorba cu o doamna in varsta care locuieste de mai multi ani in Italia si care se plangea ca acolo nici legumele si nici fructele nu au gust, ca toate sunt frumoase dar pline de chimicale si fara calitatile pe care le cunostea ea de la fructele si legumele ce se mai gasesc inca in România. In plus, de cand cu bacteria ucigasa din castravetii bio zice ca li s-ar spune in mod repetat la stiri, la tv ,sa evite consumul de legume si fructe care ar putea contine aceeasi bacterie ugigasa care in acest an a omorat in Germania cativa oameni .

Prin urmare asta este epoca moderna in care am ajuns, totul umflat cu adaosuri chimice al caror efect nici macar nu este cunoscut nici pe termen lung, nici pe termen scurt , dar este permisa de catre autoritatile care er trebui sa ne protejeze, folosirea lor si oferirea catre public , fara macar o atentionare ca efectul provocat de folosirea acestora este necunoscut .

Si au aparut ca urmare a acestor informatii si produse numite naturale sau bio, produse in culturi in care nu s-au folosit ingrasaminte sau tratamente chimice , ci numai naturale. Multi spun ca sunt pacaleli , ca ar fi numai pretul altul (de cateva ori mai mare), produsul fiind acelasi.

Eu …am riscat. De cateva ori. Am mers pe incredere , pe speranta ca sunt verificati si producatorii si vanzatorii acestor produse de catre  institutii competente si am cumparat intai cateva cosmetice: creme, ruj, sapun , apoi si produse alimentare, insa in numar mai mic intrucat nici nu se prea gasesc in multe locuri, iar atunci cand le gasesc deseori sunt numai cateva feluri de alimente (ulei, faina, orez, cafea). Si in general am ajuns la concluzia ca macar la produsele usor perisabile , cum ar fi fructele, e bine sa le cumperi personal si sa nu ai incredere in cei care ti le vand ca iti vor alege si trimite dintre cele mai bune produse. Eu am fost pacalita de cei de la cosulverde.ro, care , desi le-am cerut sa imi aleaga niste banane care sa reziste mai mult timp, mi-au trimis niste storcituri pe care le-am dat la gaini . Banane cumparate cu de 5 ori pretul unor banane din supermarket, adica 20 lei kilogramul. Dar asa-i romanul daca te poate pacali, de ce sa n-o faca. Desigur ca nu mai sunt clienta acelui magazin online.

Si am aflat de comunitatea celor care isi produc singuri sapun, crema , deo-stick sau sampon, ori poate si alte produse de igiena sau cosmetica . De cateva saptamani tot citesc ba pe un blog, ba pe altul, ba site tot felul de retete din tot felul  de produse pe care le pot combina chiar eu, la mine acasa si atunci stiu ce folosesc .

Ei bine, in afara de cele trei feluri de sapun pe care le-am prezentat in urma cu cateva zile, made by me 🙂 , ieri am facut un sampon , iar astazi deo-stick si din nou sapun . Dar despre asta voi spune mai multe mâine, cand poate o sa am si fotografii disponibile pentru prezentare (de vreo doua zile am ramas fara baterii la aparatul foto ).

Incă ceva: plângere la adresa lunii iulie

Azi de dimineata, mandra de noul meu costum cu sacou rosu , incaltata cu sandale rosii, m-am scos si eu ca intr-o zi de vara la…plimbare pana la servici si inapoi acasa. Dar e plimbare. Pana aici totul ar fi in regula, daca nu cu cateva minute inainte de sfarsitul programului de munca nu ar fi inceput ploaia de groaza a verii 2011. Sper sa nu mai vina alta asemanatoare, ca asta a fost de ajuns dupa câte stricaciuni a făcut prin bulgarasii de gheață căzuți din cer odata cu cantitatea imensă de apa azvârlită peste noi si insotita de scuturarea strașnică a tuturor pomilor incarcați cu fructe, având ca efect, desigur, mutarea fructelor din pom , jos sub pom .

O alta parte proasta a ploii cu apă multa a fost ca s-a strecurat pe undeva pe langa tabla de pe casa si a ajuns sa curga inauntru din tavan prin mai multe locuri pe unde a considerat ca s-ar putea scurge, inclusiv pe langa neonul montat in tavanul fals. Tavan fals care este dintr-un fel de carton, rigipsul asta, care sper sa nu se umfle si sa cada in cap ca urmare a udăturilor suferite.

Si nu cel de pe urma necaz adus de ploaie este ca vopseaua de la sandalele mele rosii s-a mutat pe pielea naturala a talpilor mele intrucât drumul catre casa a fost ca printr-o piscina pentru pici, cu apa pana mai sus de glezne pe alocuri si fara niciun fel de solutii de iesire fara scufundare totala a piciorului incaltat. Inca nu stiu daca sandalele vor supravietui acestui tratament . Iar vopseaua de pe picioare nu se da dusa nicicum, nici cu sapun made by Alexandra , pe care eu il apreciez foarte mult pentru ca mi-a adus numai multumire . De folosirea sapunurilor mele inca nu poate fi vorba , intrucat acestea trebuie sa treaca printr-o perioada de trei saptamani de odihna, in care reactia chimica sa se stabilizeze si sapunul sa se usuce .

Din nou, cele trei săpunuri de inițiere in arta săpunăritului

Inca o data despre sapunurile facute de mine:

Primul sapun, reteta proprie, am incercat sa inventez si in functie de cele cateva uleiuri disponibile in casă. Si anume din ulei de cocos, dar foarte putin , pentru ca nu aveam prea mult disponibil. Ulei de avocado, pentru ca aveam si pentru ca stiam ca este foarte bun emolient , recomandat chiar pentru măști cosmetice atât la par cat si la piele. Ulei de masline extravirgin, pentru ca este cel mai la indemana, putand fi gasit in orice magazin de alimente de  cartier sau supermarket si ulei de palmier, pentru ca mi-a iesit in cale si l-am luat acasa. Daca m-as orienta dupa ceea ce indica in tabelul de calcul ca ar putea sa faca, calitatea esentiala ar fi : emolient. In rest este cam moale, nu are un aspect teribil de atragator, si zice-se ca nu face spuma si nici nu curata prea bine. Dar eu l-am incercat si face spumaaaa foarte bine.

sapun emolient

Al doilea sapun , fiind a doua incercare ar fi trebuit sa fie mai reusit . Ca reteta o fi, dar ca aspect pare cam sfarâmicios, poate de la argila alba folosita . Am incercat cu el untul de shea , extrem de laudat  ca un bun  hidratant , ulei de primula, de care eu am intrebuintat intr-o vreme si sub forma de pastile si despre care stiam ca infrumuseteaza pielea , ulei de avocado (din nou, pentru ca mie imi place) si ulei de masline. Cu aceste ingrediente, plus un varf de cutit de argila albastra, calitatile sapunului ar fi la fel de slabe ca si la primul (de mai sus)

sapun cu ulei de primula si argila

Si cel de-al treilea sapun incercat, luat direct de la reteta recomandata pe net de …altcineva, nu mai stiu cine, dar care se recomanda ca fiind consistent, bun curatitor , bun spumant . L-am facut din ulei de nuca de cocos, ulei vegetal de samburi de struguri si de masline in parti egale, ulei de avocado, ceara de albine. In plus in loc de apa, infuzie de galbenele. Mie imi place, il consider demn de un  concurs de frumusete intre sapunuri 🙂 :

sapun de galbenele si ceara de albine

A treia incercare

Despre sapuneală, adică . Imi doresc sa reusesc sa fac si eu cateva sapunuri care sa-mi placa , adica sa imi placa mult. Dar in primul rand trebuie sa reusesc sa fac un săpun, nu?

Eu zic ca am reusit . Dezamagirea din prima seara cand am incercat primul meu sapun a disparut atunci cand am citit ( cautand pe net ) ca reactia de saponificare prin care soda se avapora in contact cu uleiurile se produce dupa circa 24-48 de ore de odihna a proaspatului sapun. Prin urmare dupa 48 de ore de la primul sapun:

primul sapun

 

si dupa alte 24 de ore de la al doilea sapun:

al doilea sapun facut de mine

 

am facut din nou testul ph-ului, introducand o bucatica de sapun intr-un paharel de plastic (care, tot cantarind uleiuri si alte substante , am aflat ca ar suporta circa 50 grame ). Si rezultatul pentru sapunul I este ok, ph intre 7-8 si am inteles ca va mai scadea chiar pe masura ce timpul trece .

Nici forma lor nu va fi prea grozava avand in vedere ca pe primul abia am putut sa il scot din vasul in care l-am turnat pentru forma si odihna si cand l-am scos, l-am cam rupt pe ici-colo. La cel de-al doilea a fost continut putin pentru marimea unui alt vas , cu gura mai larga, in care am ales sa il pun ca sa il pot scoate mai usor. Dar una peste alta, avand in vedere ca a fost doar inceputul , incercarea este suficient de satisfacatoare pentru moralul meu :).

Deci dupa verificarea ph-ului primelor sapunuri,  am mai prins curaj, ca tare ma simtisem  intristata,  pentru ca nu  intelegeam unde ar putea sa fie greseala si am mai facut inca un sapun, de data asta cantitate dubla fata de cel de-al doilea, care la randul lui a fost mai mare decat primul (per total bucata sapun).

Pe langa satisfactia de a avea un sapun productie proprie, producerea de sapun constat ca mai are un avantaj, si anume in timpul masurarii cantitatilor, tot incercand bucatica cu bucatica sa adaug sau sa scad din masa de ulei de cocos, fac si tratament cosmetic pentru maini, cu care mai rup din bucatile uleioase de cocos sau le mai mut din sticla in care le  tin in vasul pentru cantarit. Asa ca acum chiar simt pielea mainilor moale si neteda , ceea ce ma incanta foarte tare.

Prima incercare

In seara asta, entuziasmata ca am reusit dupa multe cautari pe siteuri sau in magazine sa adun cam ceea ce citisem pe net ca ar fi necesar pentru producere de sapun de casa , desi ora tarzie, m-am apucat sa incerc primul meu sapun. Reteta facuta de mine: cateva uleiuri cantarite si amestecate, apoi cautare pe net la soapcalc sa vad ce cantitate de apa si ce cantitate de soda caustica ar trebui sa adaug acelui amestec de uleiuri ales de mine. Zis si facut, acolo introduci cantitatea din fiecare tip de ulei si ceri sa vezi calculul. Ca rezultat: cata apa, cata soda caustica si ce calitati ar avea un astfel de produs, adica cat de bine ar curata pielea, cata spuma face, cat este de cremos sau altele .

Am masurat exact cat trebuia , am facut exect ce trebuia , dar rezultatul nu a fost bun. Ca aspect sapunul ar fi obisnuit, poate chiar dragut (vad maine asta), dar la testul ph-ului a iesit cum nu se poate de prost, adica ph 14 , ceea ce inseamna curat soda. Inseamna maxim posibil de alcalin si inseamna ca ar curata prea mult din aciditatea naturala a pielii, ceea ce nu este de dorit.

Unde sa fi gresit?

Eu cred ca am facut doua greseli: una, cand am adaugat soda in apa , speriata de soda sa nu inhalez vapori toxici, am lasat-o sa reactioneze cu apa, fara sa stau alaturi sa amestec. Rezultatul a fost ca soda s-a adunat intr-un colt al vasului, formand un strat solid , unitar si nu s-a dizolvat in apa. Iar a doua posibila greseala, uleiulde cocos l-am turnat in amestecul de uleiuri de la inceput si l-am topit pe aragaz, in loc sa il las pentru ultima faza si sa il adaug la sfarsit.

Aia e…prima incercare va ramane sapun de spalat rufe, poate, sau numai de decor…un exemplu de asa nu .

Inca un eveniment neasteptat de care m-am lovit in timpul prepararii: cand sa adaug ulei esential pentru aroma, scutur sticluta, scutur, scutur…nimic. Ulei sa iasa, ioc! Uleiul se solidificase in frigider, acolo unde l-am pus spre pastrare si nu mai era lichid, astfel incat sa picure .

Si inca ceva: trebuie amenajat inainte locul in care se desfasooara actiunea, eventual asezata o musama sau hartie pe care sa pui ustensilele murdare de ulei sau solutii.

Data viitoare voi incerca sa remediez problemele aparute azi.

Cum m-am informat despre procesul de fabricatie a sapunului

Ce inseamna si netul asta! Te duce pe unde nici cu gândul nu gândești . Si uite asa tot colindând și eu de la un blog la altul , am ajuns sa imi fac prieteni si pe net, fără ca măcar sa ii fi întâlnit vreodata , sau fără sa ne fi vorbit.

Printre prietenele astfel făcute, este si Alexandra , de care m-a legat in primul rând pasiunea pentru grădinarit , ca si ea are grădina si din fotografiile postate pe blogul ei, este foarte ingrijita si frumoasa , dar si o curiozitate (la inceput) pentru un meșteșug pe care ea il practică nu de prea multa vreme, dar care m-a făcut intâi să  râvnesc la săpunurile facute de ea, nu in vreo fabrică de săpunuri, ci la ea acasă, iar apoi sa schimbăm diverse opinii pe tema săpunurilor meșteșugite de ea.

Văzându-mă Alexandra ca sunt  atât de interesată m-a intrebat de cateva ori dacă nu vreau si eu să fac sapun. Am zis ca nu vreau, nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa imi mai incarc programul si cu o alta ocupatie care să imi mai ia din timpul și așa destul de puțin pe care il am.

Și m-a întrebat o dată, m-a întrebat de doua ori… de mai multe ori nu stiu daca a apucat, pentru ca până la urmă am zis…ei, atunci hai sa văd dacă am din ce sa fac săpun. Pentru ca e necesara soda caustică , de care nu stiam daca se gaseste in magazine sau cine stie pe unde (pe la vreo fabrică) trebuie umblat dupa ea , ceea ce m-ar fi făcut sa renunț din start si să ma multumesc sa consum numai . Apoi mai trebuiesc tot felul de uleiuri, care mai exotice , care mai rare de care eu abia sa fi auzit până atunci . Dar si alte produse.

Și am facut primul pas, adica cumpărarea sodei caustice de la un magazin de produse chimice , la un pret destul de mic , 4 lei o punguta de circa 400 sau 450 de grame . Nu spun ca mă gândeam ca o să mă ia la  întrebari in magazin,  la ce vreau eu sa folosesc un produs atât de toxic si periculos, dar vânzătorul nu m-a intrebat nimic, ba încă atunci când l-am întrebat ce puritate are, nici habar nu avea.

Asta a fost pasul cel mai ușor de făcut, mai ales că a fost spontan, azi m-a intrebat Alexandra dacă nu m-am hotărât, azi m-am dus in piață si am verificat da că exista, apoi am cumpărat soda necesară prepararii săpunului de casă . Concluzia: am luat hotărârea să incerc sa fac si eu săpun de casă.

Apoi am stat seara de seara pană târziu, căutând informatii despre metode de preparare si despre materiale si ustensile necesare . Cu materialele si ustensilele a fost oarecum ușor . Am luat azi un termomentru, mâine un cântar , apoi un ulei sau alte produse pentru preparat . Nu am găsit toate uleiurile pe care am citit ca este necesar  să le pregatești, dar mai caut. Partea mai grea este cu rețeta de preparare a săpunului . Că am mai gasit câte una , dar ba spunea vag ca amesteca anumite substante, fără sa precizeze  vreo ordine sau cantitate, ba nu descrie procedura . Prin urmare incă nu sunt lămurită cum ar trebui să fac , ca sa imi iasă un sapun .

Dar nu orice fel de săpun. Pentru ca eu vreau sa fac unul utilizabil si prietenos cu pielea, dar care să si curețe murdăria . Si uite așa am ajuns să mă intreb …oare ce anume din săpun face ca murdăria sa se curețe impreuna cu apa.

Din nou cautare pe net . Da…cateva precizari am gasit pe wikipedia, dar se stie, acolo sunt foarte generale informatiile .Am găsit informatii pe scurt , clare  aici  http://www.elmhurst.edu/~chm/vchembook/554soap.html. , unde spune ca actiunea de curatare a sapunului este determinata de structura sa (polara si non-polara) in conjunctie cu aplicarea unor principii de solubilitate. Prin urmare , cand sapunul este udat cu apă,  este acolo o sare ionica ce este atrasa de apa , in care se și dizolva.   Ce să mai, e o reactie chimica  care se pare ca nu e influentata de continutul sapunului (cât ulei, de care fel, ce fel de apa sau arome) , ci determinata de insasi ceea ce face din bucata de substante un săpun . Adica saponificarea in sine are importanța ei .

Componentele principale ale saponificarii: soda caustica si grăsimea. In mediu alcalin, grasimea hidrolizeaza si rezulta un amestec prin hidrolizare : carboxilati de sodiu si potasiu. Acesti carboxilati sunt molecule bipolare care se fixeaza pe grasimi si pe moleculele de apa (din sapun, pentru ca sapunul contine si apa), iar la clătire , acestea se desprind si sunt eliminate impreuna cu tot ce au fixat :grasime, murdarie.

Asa m-am lămurit ce anume din sapun contribuie la curățare.