Eu si gradina

29 octombrie 2014

Nostalgie de toamna

Sub razele de soare, culorile toamnei sunt mai calde, stralucitoare, ma asortez cu ele si eu zic ca ma integrez perfect si in acest  decor (desi il  prefer pe cel din vara, ziua cald, seara racoare).

Daca acum soarele dispare , si eu dispar dupa…un nor sau cum s-o fi numind acel obiect mare care separa camera calda din interior, in care eu imi aleg  apropierea de  fierul  incins de langa locul luminos prin care privesc gradina ramasa  afara ,  de anotimpul rece ramas in urma .  

Cu toate astea, din cand in cand , fie vreme buna, rea , mai ies la o raita sa vad cine mai umbla prin gradina. Acolo,  uneori , ma asteapta  iubitor un gagic :

Cand l-am zarit o data, demult, a fost  oarecum dragoste la prima vedere, doar pentru ca semana cu  mama mea,  asa cum l-am privit atunci din departare .

Numai ca acesta era atunci urat, numai coaste si o coada subtire, pleostita, amarata , cu blanita jegoasa si desigur plin de purici. Am tot fugit de el la inceput, dar dupa o vreme, il vad eu azi, il vad iar maine , a inceput sa-mi placa. Un pic. El  iar venind in vizita la mine, dar si la castronelul meu cu bunatati , s-a transformat intr-un motanel bine facut, parca si mai curat , cu blanita lucioasa si chiar frumoasa.

Dar cum si vorba-i, isi schimbara cotoiul meu parul, insa naravul de mare vagabond , ba. Vine o vreme ,  sta ce sta , daca e soare sau mai cald afara mai motaie intins la locurile cele mai  insorite , mai calde,  isi inmoaie mustatile in castronelul nostru cu mancare si apoi cat ai zice ”miau” si dispare.

De multe ori l-am vazut ca vai si amar de el, caftit de alti cotoi mai tineri sau poate chiar de cate-un caine,cine stie pe unde l-au purtat pasii ,  incat nu doar o data mi-am zis privindu-l cu ingrijorare ca zilele lui nu mai sunt in numar prea mare. Intr-o zi a aparut cu o parte mare din coada rupta si atarnand doar intr-un rest de piele, cu labutele zgariate,   si jegos , ranit si plin de sange parea ca isi va da duhul prin podurile sau pubelele lui preferate de vagabondare. Dar si dupa asta a scapat si acum se mandreste tantos cu coada lui ca de iepuras, model unicat printre cotoii din cartier . Asa am auzit ca e si strigat : ”Iepuras” cand e invitat dimineata  la castronul cu bobite speciale , nu ca nu ar veni singur si ca i-ar trebui vreo chemare, dar el, nebunul , se baga sub botul cainelui cel mare sa ii ia din portia de mancare .O fi  el viteaz , dar tare nesabuit.

De ajuns despre viata de felina.

Despre  gradina,  pauza de vreme rece si umeda tare .Nu cea de iarna inca, pentru ca mai sunt activitati tomnatice in lucrare: mai avem de plantat bulbi de lalele abia scosi din pamant dintre firele de pir, o planta cu frunze asemanatoare cu firele de  iarba , care se intinde cu usurinta asa cum numai buruienile urate si nedorite in gradina stiu s-o faca si care e greu de eliminat in totalitate, putandu-se regenera in primavara urmatoare si dintr-o singura bucatica de radacina ramasa in pamant. Asadar, ne facu de lucru acum in toamna buruiana mai sus amintita .

Dar poate e mai bine asa, oricum parca mai era nevoie de o aerisire , improspatare a pamantului din stratul cu flori . Asa ca mai speram in cateva zile cu soare, care sa ne permita ingroparea bulbilor pentru primavara urmatoare.

Si …se intreba cineva daca nu patesc ceva bulbii plantati acum in pamant odata cu venirea gerului si a ploiilor cu frig . Nici pomeneala! Bulbii de lalele, de narcise, de crin, de ghiocel, crocusii -de exemplu, dar poate mai sunt si altii , raman afara peste iarna si daca au fost plantati in pamant la adancimea potrivita, care se zice ca ar trebui sa fie cat de doua ori inaltimea lor , nu sufera de frig. Ba dimpotriva, asa le este si bine,  sa treaca inainte de inflorire printr-o  iarna .

 

18 noiembrie 2013

Crinii

Filed under: Crini, Crini de o zi, flori, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 7:21 pm

Anul trecut, adica in 2012, am avut ingropati in gradina, parca din toamna anterioara, da, sigur din toamna, niste bulbi de crini. Vazusem undeva, intr-o revista,  mai multi crini de diverse culori, cu pistrui sau pete de culoare diferita , ce mie mi s-au parut interesanti atat ca aspect, cat si ca oferta pentru pachetul de bulbi oferit spre vanzare.

Mai avusesem crini si in alti ani, dar am facut cum am facut si i-am pierdut. Unii au ramas la umbra unui mar care a crescut in scurt timp de la stadiul de nuia la stadiul de pom bine facut, peste altii s-au intins tufe de zmeur si i-au napadit , altii…cine mai stie ce au patit si din mandretele mele de crini am ramas doar cu amintiri.

Si mi-am zis sa mai incerc inca o data si …poate inca o data. Voi vedea cum vor evolua cei de acum.

Daca in vara 2012 mi-au inflorit, insa nu foarte bogat, mi–am zis, asa cum fac de regula cu tot felul de flori plantate in primii ani, sa mai astept inca un an, sa se acomodeze bulbii  cu solul , sa si sporeasca in pamant bulbul astfel incat sa dea in anul urmator mai multe flori, mai mari, poate mai bogate .

Si i-am asteptat in 2013 cu sperante de captat parfum si poze de la multe flori de crin in acele multe culori (din pozele revistei).

Insa….cum sa zic?

Sa dau vina pe cineva? 🙂

Daca ar fi facut-o altul din casa sau gradinar din afara , l-as fi bombanit toata vara ca mi-a stricat crinii. Insa cum eu am comis-o, cu mana mea…am zis ca ma iert .

Si probabil daca si in alti ani la fel se va intampla, o sa renunt la florile de crin din curte. Cu atat mai mult , cu cat citisem pe undeva ca nu fac casa buna cu pisicile. Iar eu am pisici (ah, apropo de asta, ieri Tili cred ca s-a aruncat de la inaltime de undeva si si-a fracturat o labuta din spate, ca aseara a aparut acasa schiopatand, iar acum zace , nu a mancat nimic toata ziua, nu ma lasa sa pun mana pe ea, e o pisica tare necajita) si nu vreau sa le dauneze din curte ceva.

Ce am comis adica? Remembering…

Eu sunt cea miloasa care aduna de pe drum melcii sa nu ii striveasca sub talpi cate cineva. Si mari daunatori am constatat ca nu sunt, insa le-au placut mult petalele de crin, atat de mult incat anul asta in loc de crini am avut niste ciupiti de …melci, era sa zic de molii, dar nu corespundea cu adevarata situatie din gradina mea, cum se poate vedea din minunatul crin portocaliu, intre margarete din care abia a mai ramas cate-o petala,  ceva .


Asa incat pentru anul viitor, voi urmari cum va evolua situatia crinilor. Daca din nou vor fi mancati de melci, ma reprofilez pe altceva. Si asa mie in vaze crinii nu imi plac, desi se vand destul de scump in piete , parfumul lor puternic mie imi da dureri de cap. Insa in gradina ma gandeam ca o alee de crini, ar fi fost poate frumoasa(nu ca as fi si plantat bulbii ca pentru o alee, doar planuri ipotetice de viitor , poate…candva, dar acum, neeaah…intre melci si crini, am ales melcii) .

Insa o sa imi fac  alee de …crini de o zi, hemerocallis , mai rezistenti, se inmultesc grozav de usor si sunt atat de multe varietati de nuante si culori !Nici nu sunt pe placul melcilor , am observat , infloresc o perioada mai indelungata si  cred ca mi-ar fi mai pe plac si mie si tuturor celor cu care impart gradina.


 

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.