Eu si gradina

21 Decembrie 2013

Ziua de azi

Filed under: animalute, cumparaturi, Noutati, pomi, tratament, vremea — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 9:28 pm

-Ce a fost astazi ?

”azi a fost sambata”

-Da, si ce altceva a fost astazi, sambata?

”a fost (sau mai este) …Vocea Romaniei”

-Ei, da, o fi fost Vocea Romaniei. Dar ce altceva a mai fost azi, sambata…?

”…21  decembrie”

-Da, si? Ce e pe 21 decembrie?

…”e solstitiul de iarna, a inceput iarna astronomica”

-Da, bine, adica nu prea bine, optimistic , ce se mai intampla la 21 decembrie?

…”se intampla…ziua de dupa Ignat, sfarsitul purceilor” 😦

Da, aici vroiam sa ajung. Cand se fac multe preparate din carne de purcel .

Nu sunt o carnivora, nu sunt nici ca vedeta aceea cu gaina in brate , o aparatoare a dreptului la viata al animalelor si sustinatoare a imbracamintii din piele ecologica si alte , alte. Dar in perioada asta, de la sfarsitul lui decembrie pana…prin ianuarie, februarie, e singura vreme din an cand manac si eu carnati, asta pentru ca sunt facuti de casa, la noi acasa, dupa o reteta nemaipomenit de buna, dupa parerea mea .

Asa incat,  cand e Ignatul, noi nu taiem purcelul, ca nu crestem purcel in curte , insa ne aprovizionam de la magazin cu purcel si cu vitel, si cei priceputi prepara diverse produse traditionale :carnati, lebar, toba.

Eu insa nu mananc decat carnati .Dar carnatii or fi ei buni proaspeti, insa au gustul perfect daca sunt putin si…afumati.

Si neaparat  si cu mustar .

Pana anul asta, iarna eram abonati la rand la afumatoarea unui vecin. Nu ne tinea la coada tare mult, ca avea loc si pentru noi si pentru altii in afumatoare. Insa  de anul asta, gata, s-a terminat. Avem propria afumatoare in dotare :). Pe care, e drept ,  o folosim…doar cateva zile pe an .

Iat-o in poze, mai jos.

Este formata din doua corpuri: un cazan , in care se aseaza si se aprind lemnele  , legat de corpul in care stau produsele din carne printr-un burlan, prin care circula fumul. Burlanul are si el o smecherie :). In interiorul lui este un ghem de plasa de sarma care sa impiedice scanteile sau funinginea sa treaca in dulap .

In partea de jos a cazanul exista o usita prin care este alimentat cu lemne. Lemnul de prunul se zice ca da in afumatoare cea mai buna aroma. Noi am avut doi visini uscati si cred ca ei au dat lemne pentru afumatoare anul asta :).

In dulap exista bare de  care se pot agata carnatii cat sunt expusi la fum sau rafturi .Fumul intra pe la un capat dinspre burlan si daca ar fi ascultator , ar trebui sa iasa  in principal printr-o fereastra mica pe care o vedeti in partea stanga , sus, acoperita cu o sita, dar am vazut ca isi face de cap si se mai strecoara si pe la acoperis .

Puteti vedea  in dotare, instalat preventiv ,  si un pet cu pulverizator , in care se afla  apa , asezat la indemana pentru stingerea flacarii , daca devine neascultatoare, un patent cu care sa poate fi ridicat capacul de la  cazanul fierbinte si o fereastra care se inchide-deschide , prin care se pot aseza produsele alimentare pe raft in vederea afumarii sau se pot face verificari (vizuale, olfactive ).

Ei, nu stiu cum  vi s-a parut, dar mie mi-a placut ”utilajul” . Si ma amuza sa povestesc acum despre el, ca si cum eu as fi specialista in …afumaturi :).




Astazi a fost din punct de vedere al vremii, o zi superba, de care cu totii ne-am bucurat. Am putut sa ies si eu  putin afara in curte . Ies foarte rar in ultimul timp si tot mai des ma gandesc cat de mult pierd petrecand timpul (necesar) la job, cand mie de fapt mi-ar placea sa stau mai mult in gradina, chiar si pe timp urat.

Si serviciul are rostul lui si castigul cel mai mare consta in oamenii pe care i-am intalnit si cunoscut acolo  si ma gandesc in primul rand la cei alaturi de care muncesc .

De fapt vroiam sa v-o arat pe pisica Tili , care s-a bucurat de vremea frumoasa de afara, ei de altfel ii place sa stea mult timp pe afara .Cand vin de la servici , de obicei ea e afara si trebuie sa o caut sau sa cer sa fie adusa in casa de cel in  tovarasia caruia isi petrece timpul  peste zi , pana la venirea mea.

Vedeti cum ii atarna niste ate de labuta ? Povesteam in urma cu ceva timp ca a venit acasa schiopatand . Dupa ce am lasat-o cam trei saptamani fara sa intervenim , crezand ca se va reface singura, si nu s-a refacut, am dus-o la medicul veterinar, de fapt el a venit si a luat-o de acasa si a trebuit operata.

Ceea ce se vede in fotografie atarnand la labuta ei cheala , sunt firele cu care a fost cusuta operatia . Mai jos este fotografiata cu pansamentul portocaliu, inainte de a-l indeparta.Firele inca nu i-au fost scoase pana acum , urmeaza.

Fara interventia veterinarului nu si-ar fi revenit deoarece avea un os deplasat de la locul lui . I-a fost reasezat osul si ligamentele la locul potrivit. 

 

8 Decembrie 2013

Trandafirul New Dawn

Filed under: cumparaturi, Trandafiri — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 3:28 pm

Am avut in urma cu cativa ani , acasa , un trandafir urcator care crescuse mare si frumos si care facea una dintre cele mai frumoase flori de trandafir, mare, cu aspect de floare de trandafir nobil, cu o nuanta de  roz pal suava. Insa pozitia in care se afla nu a fost tocmai avantajoasa.

Era putin cam aproape de un perete, cam sub streasina , astfel incat de multe ori iarna sau vara nu primea suficienta apa. Si cred ca mai ales iarna, pe ger, cand radacinile altor trandafiri erau protejate de stratul de zapada, care mai tarziu la topirea zapezii le potolea si setea , el suferea de uscaciune si de frig.Asa ca dintr-o data , l-am vazut intr-o primavara uscat. Nu mai dadea nicio ramurica verde din el, asa ca ne-am luat adio de la frumosul asta .

Doar  mai tarziu, sa fi fost si in alt an , la distanta mica de locul in care se aflase el, am observat langa radacina uscata  o tulpinita mica , verde si firava cu spini. Am sperat ca ar putea fi pui de la trandafirul nostru disparut, si l-am luat de data asta din locul neprielnic si l-am mutat in alta parte , sub cerul liber, asteptandu-i si inflorirea care sa ne confirme daca era sau nu ruda, pui al trandafirului langa sau din radacina caruia crescuse .

Nu am stiut pana de curand, din urma cu numai cativa ani,  ca trandafirii poarta nume, nici ca exista atat de multi hibrizi, trandafiri noi sau trandafiri ajunsi la noi din timpuri dintre cele mai vechi, numiti trandafiri vechi sau uneori istorici. Ca unii sunt de origine chiar din Damasc, altii din China, altii din Franta si mai nou hibrizi de pe tot globul, dar mai cunoscuti la noi , fireste, sunt cei din Europa: Anglia, Franta, Germania .Din pacate, lipsa Romania cu trandafirii proprii sau cei care au existat candva ori nu au fost pastrati , ori sunt in numar redus prin colectii particulare.

Dar cum am inceput sa fac cunostinta si cu diferiti trandafiri si numele lor , mai ales de cand cu fluxul de informatii venit pe internet , aflat la indemana,   la varful degetelor , am vazut flori de trandafir si alte caracteristici care ii diferentiaza pe unii de altii. Nu ma pot lauda ca am retinut detaliile multora sau unora, dar mi-am format un pic ochiul incat sa recunosc  dupa forma si numarul petalelor , culoarea florii, uneori diferente si la culorile frunzelor ,  inaltimea plantei, spinii de diverse forme, feluri si chiar culori , pe unii trandafiri.

Printre acesti multi frumosi  am vazut un trandafir  crescut pe o arcada, mare si ordonat  dirijat , alaturi de care se mandrea o doamna cu frumusetea si delicatetea florii acestuia. La inceput doar mi-a placut si atat. Apoi tot privindu-l , mi s-a parut un pic cunoscut, oare…ma gandeam eu…oare nu am mai vazut pe undeva ceva asemanator cu el? Si tot privindu-l asa,  mi-am amintit de  acela pe care il avusesem candva mare si plin de flori chiar in gradina noastra. Dar care nu fusese condus pe o arcada, ci cocotat , prins cu fire pe langa un perete .

Insa asta din pozele publicate pe siteul care vindea trandafiri , care mai de care mai de soi , purta un nume englezesc. Si se spunea despre el ca ar fi un trandafir vechi. Ceea ce m-a facut sa ma intreb:  sa fie oare trandafirul meu crescut cine stie cum si de unde la mine in gradina, chiar acela cu nume englezesc?

Singura modalitate prin care as fi putut verifica, era sa astept langa puiul de trandafir sa il vad inflorit. Si-a dat drumul tare greu. Ba facea putine flori, ba mai cadeau si ploi care le scuturau astfel incat eu nu am reusit sa ma lamuresc prea bine daca trandafirul meu era sau ba similar cu acela din poza , caruia  New Dawn i se spunea. Zori noi :).

Mai mult decat conditiile nefavorabile de vreme, mai contribuiam si eu la ingreunarea dezvoltarii armonioase a acestuia cand (si cred ca in mod repetat, ani la rand) il tundeam cam cum se nimerea, fara sa stiu ca trandafirii urcatori trebuie taiati altfel decat cei arbustivi. Insa eu tundeam ramuri care se intindeau spre curte, spre calea pe care trebuia sa trecem noi si trandafirul ne impiedica.

De greselile de taiere mi-am dat seama  cand am vazut un filmulet pe youtube despre cum trebuie taiati si condusi trandafirii urcatori. Si anume,  urcatorilor  trebuie sa le  fie lasate ramurile  sau cateva ramuri principale care pornesc direct din pamant sa creasca si numai din cele laterale este corect sa fie tunse, astfel incat ramura de trandafir urcator sa aiba aspect de brad, o ramura lunga si pe laterala diverse alte ramuri mici, care vor fi cele purtatoare de flori.

Greseala pe care o faceam eu a contribuit la cresterea aiurea a ramurilor cu flori, care in loc sa se duca in sus, nimereau aplecate pe pamant. Cand ploua, si cum la noi ploile sunt dese, florile de trandafir cazute in iarba se umpleau de noroi si mandra floarea mea nu isi putea etala frumusetea.

Insa pe viitor voi indrepta greseala mea.

Tufa cu ramurile inflorite  aplecate-n iarba:


Suportul  din spatele lui, pe care ar fi trebuit sa urce si sa il  acopere , a ramas gol si urat. Si el ar fi bine sa fie inlocuit, ca e tare urat cu atatea innadituri .E in plan asta de cave timp, insa …e destul de complicat cu ramurile lungi ale trandafirilor deja crescuti si impletiti printre ochiurile plasei de sarma.


Dar cum de mi-am confirmat ca trandafirul meu era chiar un New Dawn? Intamplarea: la Baumax , intr-o vara, am observat ca aducea trandafiri la ghiveci .Printre ei vazusem ca avea si New Dawn. M-am uitat eu in magazin, nu prea semana cu ce aveam eu, dar in ghiveci si in conditiile din magazin, la ce te-ai putea astepta?

Sa-l iau? Nu m-a convins , dar de cate ori ma duceam la magazin, ma opream si la trandafiri, care , ca niste trandafiri dezvoltati, la ghivece ce erau, venisera cu pret destul de maricel si am vazut ca nu prea se indura multa lume sa ii ia. La fel si New Dawn statea si isi astepta in gradina magazinului  soarta. Pana intr-o zi, cand iara trecand pe acolo, l-am vizitat iar. Si nu mai era la locul stiut. Insa nu pentru ca plecase cu altcineva, ci pentru ca fusese mutat din gradina, afara, la usa, mai la vedere, fiind o perioada de reducere pentru trandafiri. Mare reducerea.

Si atunci am zis: parca  striga dupa mine trandafirul asta, m-a asteptat luni la rand , nu s-a uscat, ba tot verde se pastra , nu se mai putea amana decizia: l-am luat. L-am adus acasa si l-am plantat in apropierea celuilalt pe care il aveam , pui de la trandafirul meu mare altcandva. Si cand au inflorit amandoi in acelasi timp, s-a vazut: floarea, parfumul usor, abia sesizabil, dar placut , spinii , totul se asemana. Trandafirul meu vechi era chiar din soiul New Dawn, asa cum era si cel cu eticheta , poza si tot ce trebuia de la un trandafir cumparat .

Cel cumparat e inca mic , doar o ramura. Cel vechi, al meu, s-a mai dezvoltat, insa asa tuns aiurea. Si iata-l asta vara, in loc sa fie mandru, urias (de circa sase metri ii cresc ramurile, va dati seama cum va fi cand amandoi se vor dezvolta la potentialul lor nativ 🙂 ), deocamdata mai mic si mai modest dar plin de flori la inceputul verii si pana in toamna tot  timpul avand inflorite macar cateva.

El – ramas mic si vecinii lui, care s-au descurcat mai bine si au cucerit deja suportul din spatele lor:

Cat de bogat infloresc uneori, desi numai o data pe an, trandafirii roz urcatori 🙂 :

22 Septembrie 2013

Supermarket-La casa

Filed under: cumparaturi — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 3:13 pm

Acesta nu este o poveste desprinsa din gradina, ci mai degraba din marea gradina a Domnului. Si o atentionare, daca mai era nevoie si nu si voi , ceilalti, v-ati intalnit cu asa ceva.

Concret: duminica dimineata, ma duc la supermarket, sa ii zicem K , sa cumpar cateva lucruri pe care numai de acolo le iau. Desi e sezonul merelor coapte si desi  am si eu cativa meri cu mere in curte, ce mi-o fi venit, vad mere Granny Smith românesti. Daca nu ar fi scris pe ambalaj ca sunt românesti, nu luam, dar asa…zic : hai sa iau. Uneori seara as manca un fruct si daca nu am in casa, mi-e urat sa ies in gradina si sa caut pe intuneric mere. Mai aleg cateva produse, destul de putine si ajung la casa.

Inainte sa aleg o banda pe care sa imi pun produsele , m-am uitat dupa un baiat, la care de cate ori stau la rand, la casa lui de marcat, daca am cumparate baxuri cu apa minerala/plata, si de data asta aveam , ma ajuta si imi pune el baxurile in cos. Nu l-am vazut , asa incat m-am asezat la intamplare la casa care imi era mai aproape. Acolo o fatuca, mititica, cu aspect modest. Dar nu e bine sa judeci oamenii dupa aspect, m-am inselat de atat de multe ori judecand astfel si tot nu ma invat minte.  Probabil si eu i-am parut ei vreo prostanaca .

Marcheaza produsele unul cate unul , ele piuie si ajunge la mere. Le marcheaza si merele si apoi se intoarce cu spatele catre casa ca si cum ar  verifica ceva in foile lor cu coduri de produse. Apoi o vad ca se intoarce inapoi si aud  click, imi adauga pe casa ceva, ma uit la micul ecran intors cu fata spre mine si vad produsul ”andive”. Ce mama lor de andive, ca eu nu aveam asa ceva!

Si i-am spus: ”eu n-am luat andive, ce e cu andivele astea?”

-”A,” imi raspunde ea, ”am gresit”.

Ca sa vezi ce greseala! Si daca eu nu observam , plateam andivele degeaba.

-”Dar o sa le scad de pe bon la sfarsit” mai spune.

M-am cam mirat, pentru ca de obicei , atunci cand casierele la casa gresesc cu cate un produs, stiu ca vine altcineva cu cheia si scad produsul de pe bon imediat. Fatuca mea ”modesta” nu a procedat asa.

La sfasit zice ca mi-a scazut andivele si imi cere 150 lei. Sau 160, nu mai stiu.Fix.Cifra suspect de rotunda .

Ii dau , dar ii cer si explicatie cu privire la andive, ca tot nu intelegeam cum le-a scazut. Si imi arata: andivele ar fi costat 6 lei si ceva si ea mi-a scazut de la ea, cu amabilitate 5 lei. Ca sa vezi, a doua oara cand credea ca ma prostea.

Nu era vorba de 1 leu in plus sau in minus, era vorba ca ma mintea pe față . Cred ca ar fi vrut sa ia si ea astazi niste andive si ma gasise pe mine sa i le fac cadou. Le marca, tinea minte si la sfarsitul zilei pleca acasa cu andive.

Si am mai patit o data la Metro, in urma cu mai mult timp, cand o casiera din Ploiesti, pe care si acum o mai vad ca lucreaza acolo, mi-a adaugat  in plus la factura , iar atunci nu am fost atenta, nu am vazut decat prea tarziu , cand  ajunsesem deja  acasa , de cateva ori ,parca de 3 ori ,  in diverse locuri de pe factura, un produs numit ”peste putin”. Am retinut numele ”putin” , ca l-am asociat cu un personaj celebru. Atunci am inghitit gogoasa .

22 Decembrie 2012

Din prea mare dragoste

Filed under: cumparaturi, gradina, legume si fructe, rosii, seminte, tomate — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 3:20 pm

Cand eram in liceu , aveam un prieten care la un moment dat si-a scris pe un biletel cam care erau pasiunile lui arzatoare de la vremea aia . Si , nu mai stiu ordinea, dar acestea erau: Porche, Steaua, Mihaela . Vreau sa cred ca eu , Mihaela  adica, eram totusi prima , repet ca nu imi mai aduc aminte ordinea.

In spiritul topurilor intocmite din amor, si eu, blogarita gradinareasa fac un top al directiei catre care se indreapta cel mai adesea gandul meu de gradinar pasionat si vesnic amator, cu mereu lucruri noi de invatat .

Dupa indelungi framantari catre stabilirea unui clasament si real si care sa nu nedreptateasca pe cineva , am decis: clasamentul nu il pot face amestecat ci pe categorii, si anume animalutele separat care sunt oricum in top pe primul loc, fiind fiinte vii si umblatoare si cu necesitati stringente de hrana tot timpul anului , datatoare de viata si moarte, si pe care nu le voi clasifica. Ele sunt pasarile , cateii, pisicile .Ordinea a fost aleatorie .

Apoi separat gradina de plante comestibile .In care locul intai este la cea mai acerba disputare. Veti vedea mai jos intre cine si cine.

Si separat gradina de flori , care trebuie separata de florile la ghivece .

Va dati seama cu atatea categorii si prioritati, vara activitatea mea de gradinar-ingrijitor numai si numai din pasiune si cu dedicatie , imi ocupa tot timpul liber, notiune de ”liber” care de fapt nici nu exista. Eu de luni pana vineri sunt nefunctionala, nu imi sunt disponibila , ci trebuie sa ma setez ca pe un robot programat  care odata alimentat la lumina solara, inca de dimineata ,  ii dai drumul la treaba, iar el isi cunoaste sarcinile de peste zi,  bine determinate si obligatoriu de realizat. Vara , daca nu dai apa pe caldura tuturor plantelor din colectia si grija ta, s-a terminat. Asa incat ele sunt dependente de mine, eu am devenit legata de ele, plantele si animalutele mele.

Va spuneam ca in gradina de legume batalia pentru locul intai este acerba. Se inghesuie in ea, intr-un top imaginar aflat mai mult in mintea mea, dar care se reflecta si in gradina peste vara, in aspectul si ceea ce recoltez din ea ,  rosiile si ardeii iuti. Oare sa fie de vina culoarea rosie care determina dintre ele concurenta? Sau felul in care cresc si rodesc?

Nu stiu, insa dupa o oarecare reflectie , ajung la concluzia ca rosiile , prietene mai vechi de-ale mele, alaturi de care am trait mai multe experiente de-a lungul timpului sunt cele ce fac mai mult obiectul planurilor si al preocuparilor mele in gradina, care au la dispozitie o suprafata mai mare si sunt tratate cu mai mult rasfat . Ma  urmeaza in gand peste tot, ma obsedeaza , ele ,  atragatoare ,  tentante , cu forme rotunde  , parfumate si ametitor colorate , cu pielea neteda, lucioasa, catifelata , unice si de neinlocuit in sufletul unui gradinar, ele, daa…rosiile.Si prin urmare , locul intai in top le apartine. M-au cucerit, si-au lasat amprenta in inima mea de gradinar .

Ei, da, Dragoste, dragoste, dar eu, gradinareasa indragostita , constat ca din atata dragoste de asta data se pare ca am cam sarit calul. Am cam exagerat cu ceva.

Cum or fi trait stramosii nostri gradinari fara sa aiba la dispozitie ofertantul internet cu expunerea de peste tot din departari , de peste mari si tari a atator soiuri de legume si fructe? Eu la inceput am nimerit pe siteuri de departe in care se ofereau seminte de diverse soiuri de rosii. Apoi cu inima franta ca acasa nu am si eu asa ceva , am scormonit pana am nimerit si in tarisoara mea la fel de multe sau aproape la fel de multe oferte de seminte de alte soiuri necunoscute mie pana atunci de rosii , dar si alte legume, flori, fructe.

Unele soiuri mi-au facut ochi dulci de nu mai puteam sa-mi iau gandul de la ele cu zilele. Intram pe  calculator si nu ma uitam la rochii, pantofi, margele, parfumuri sau altceva , cum e de asteptat sa faca fetele , ci ca un obsedat -posedat ma duceam direct la poarta la care ma asteptau pozele cu dragutele mele, ele, doar ele, rosiile .

Si uite asa: pe un site vedeam un soi, pe alt site vedeam alt soi dorit, pe un alt site , alte potentiale rosii de crescut in gradina mea , nu stiu cum se intampla dar niciodata nu le-am gasit pe cele dorite toate intr-un loc sau macar mai grupate cateva .Cum sa fac, incepusem sa ma gandesc ? Sa iau acum unele si la anul altele? Dar daca vor disparea ?Daca voi uita unde le-am gasit, daca…se va intampla ceva? Asa ca m-am decis, pe rand pentru cate unele , apoi hai si altele si tot asa, pana mi-am luat toate soiurile de rosii pe care le doream si nu le puteam uita .Si in plus cate ceva. Ca doar nu puteam sa comand un singur soi de 4-5 lei, depinde de cate seminte oferea fiecare la pretul asta  si  sa platesc  taxa de transport 7 lei. Si atunci am zis sa comand macar cateva soiuri pe langa cel dorit sa fie comanda putin mai consistenta.

Asa incat acum, la momentul inventarului am constatat ca din prea multa dragoste am strans un harem de cam  multe iubite soiuri  de rosii. Nu stiu cum le voi impaca pe toate cu locul nu foarte incapator din gradina mea destinata cresterii legumelor. Pe care sa le pun in locul mai insorit, pe care in coltul mai umbrit si , asa cum in ultimele veri s-a dovedit, mai neglijat si mai imburuienit (adica pe unde mai rar ajung cu ordinea si curatenia atat a solului, cat si a legatului firelor de rosii si a taierii frunzelor.

Practic ma descurc greu de una singura in relatia cu rosiile. Dar nici nu las pe nimeni sa se amestece . Sunt un fel de dictator care nu permite accesul altora in solarul cu rosiile . Pentru ca in alti ani se intampla ba sa imi stropeasca rosiile  ca sa le faca bine, zice-se, cand eu de fapt vroiam sa le las sa creasca natural, fara interventii chimice. Ba sa le gasesc legate madraganit , cu ramurile stranse ghemotoc in buchet, in loc sa stea aerisite . In fine, gradina e draguta mea 🙂 si nu vreau sa o vad curtata de altcineva . Decat cu permisiunea mea si in limite stabilite si convenite clar :).

Si cum va spuneam, anul asta am strans harem de seminte, 21 de soiuri noi plus cele noua avute anterior. Am de inghesuit cumva 30  de soiuri de rosii pentru vara care va urma. De-as mai avea gradina disponibila ceva mai mare decat acum !Si timp mai mult liber daca as avea! Si…eh, multe mai vrea omul. Lucruri pe care nu le poate aduce nici Mos Craciun , care bate la usa acum.

Si astea inca nici nu sunt toate  soiurile disponibile la vanzare pe siteurile diversilor  gradinari sau doar vanzatori de seminte din Romania. Nici vorba, sunt mult mai multe si cand spun asta vorbesc despre soiuri si nu iau in considerare si pe cele hibride, obtinute prin incrucisari . Sunt zeci , poate peste suta de tipuri de seminte de rosii pentru cei doritori in România.

Dar care sunt rosiile care  mi-au facut mie ochi dulci si nu le-am putut rezista?Iata-le pe cele cateva, doar cateva.

Daca ar fi sa le socotesc intr-o ordine, cea a descoperirii lor si a  cumpararii…ar fi urmatoarele :

– tomat Purpurii rusestiTomate purpurii rusesti

si ameridindiana  Rosii amerindiana

Pe langa ele si din acelasi loc am luat si rosii din soiul numit Vechea Germanie. De ele mi-e un pic frica sa nu iasa niste scofalcite, ca sunt neam de beefsteak si am mai avut asa ceva , iar rezultatul a fost niste strambaturi, scofalcituri, am zis ca in veci nu voi mai pune asa ceva in gradina mea.Asa ca am ceva emotii cu nemtoaicele astea (sunt si blonde ) .

-In alta parte, rosii albe . Uaaau!Cel care le oferea scrie si ca sunt preferatele lui la gust. Deci cum sa rezist la asa ceva?

Tomata alba

Albele au tras dupa ele un soi de rosii verzi, care adica in momentul coacerii raman de culoare verde si inca ceva ciudat, astept sa le fotografiez in gradina mea si sa vi le arat.La vara. care va urma.

-Alte rosii de care auzisem sunt Liguria. Duulci, bune, carnoase, seminte putine. Roditoare. Prin definitie , de inima zdrobitoare . Le vroiam  si pe  astea de ceva timp, le si vazusem la bakker, scuuumpe, am zis atunci ca acolo sa stea.Insa am gasit la noi cu pret rezonabil . Pe langa ele am mai luat niste verzi cu dungi , niste bulgaroaice , ca doar tomatele bulgaresti sunt renumite in toata …ma rog, zona balcanica , sa zic. Nu stiu pana unde li s-o fi dus vestea .

-De nerezistat a fost pe un alt site soiul Siberian. Adica creste si rodeste chiar si in Siberia. Pai sa nu vreau si eu? Sa lege fructele la 3,5 grade Celsius. Al meu esti, daaa! L-am luat insotit de alte frumoase care cu tenul purpuriu, care mai ciocolatie , ba chiar una pitica cu reflexii violet.

Si uite asa, gradinareasa cu 30 de soiuri de rosii. Sa ma vad pe unde voi scoate camasa , sa ajung in toamna (mda, pana la urma toata zbaterea e pentru rezultatul din toamna, anotimpul ala neindragit care precede uratania 🙂 ) cu recolta buna, nu cu doua rosii cat pentru trei castroane de salata toata vara.Hm, deja incep sa fac planuri in gand. Cui sa dau prioritate, pe care sa le las doar pentru frumusete si admiratie, asa…un exemplar doua , hai maxim trei in toata gradina ?

La o astfel de activitate vara , poate va intrebati cand mai am timp si de altceva?

Ei, asta e ca nu prea mai am. De-aia sunt eu gradinareasa. Ca eu sunt a gradinii si gradina este a mea. Toata vara .

In final mentionez ca pozele din aceasta postare nu au fost facute de mine. Inca nu am vazut cu ochii mei astfel de soiuri de rosii, prin urmare si pozele sunt de pe internet.

3 Septembrie 2012

Ce am mai citit

Filed under: carti citite, cumparaturi — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 10:40 pm

Blogul meu nu este despre carti, ci despre mine si ocupatia mea cea mai placuta si relaxanta: grija fata de plante de apartament si de gradina.

Dar in urma cu ceva vreme am citit in jiarul ”Adevarul”, pe care il luam zilnic la servici si eu il rasfoiesc dimineata in prima jumatate de ora inainte de a incepe munca propriu-zisa, ca s-a constatat (printr-un sondaj probabil, o situatie statistica) ca romanii citesc foarte putin, insa scriu cu frenezie, in special pe internet, pe bloguri. 🙂 Hmm, care va sa zica nu ne culturalizam, dar ne dam multi cu parerea, toti cei ce credem ca avem ceva de spus, ceva interesant sau important si demn de a fi impartasit cu alte persoane.

Bloggingul este intr-un fel o activitate interactiva, sociala, prin care comunicam si poate invatam cate ceva despre noi si despre altii , o activitate de folos, cred eu.

Insa cand am aflat ca sunt mult mai multi cei care nu citesc , dar scriu, eu una m-am rusinat. De mult as fi vrut sa mai citesc o carte, un roman, altceva in afara de carti de specialitate pentru servici, de care mi s-a cam acrit. Asa ca am gasit motivul , dar si impulsul necesar si am tabarat pe carti. Am avut si oareceva noroc, ca am gasit carti care m-au incurajat sa le rasfoiesc, sa le citesc dintr-o sorbire , dar am dat si peste unele , sau una , neplacuta la citit, ”Sotron” ii zice, scrisa de un nume spaniol, nu mai stiu deca femeie sau barbat. Nu cred ca o voi termina, este despre un grup de tineri, unii studenti, care traiesc in anii 50-60 in Paris si nu fac altceva decat sa se pupe, tavaleasca, sa bea, sa petreaca, nu mi-a placut deloc.

Insa cele care mi-au placut si pe care in mai putin de trei saptamani le-am citit una dupa alta, terminam seara una si a doua zi incepeam alta, care era tot interesanta, tot fascinanta, sunt in imaginea de mai jos:Cele patru carti citite recent

Prima, ”Minciuni pe canapea” cuprinde povestile mai multor personaje, insa titlul este inspirat de catre incercarea unei sotii parasite de sot , influentat -crede ea- de catre psihiatrul la care se trata , incercarea acesteia de a-l distruge pe psihiatru si in felul asta de a-si lasa si sotul sau fostul sot fara sprijinul si suportul de specialitate cu care se obisnuise sa se consulte frecvent . Ma gandeam eu atunci cand am inceput cartea, ca autorul vrea sa intareasca ideea ca daca cineva e hotarat sa te minta, nu ai cum sa stii, nici cum sa eviti sa devii victima .

Cartea mi-a placut. Mult. Daca o sa mai gasesc ceva scris de acest autor, mi-ar placea sa mai citesc .

Minciuni pe canapea

Apoi am fost tentata sa aflu cine este acest Auster pe care multi il citesc in ultima vreme.Si singura carte pe care am gasit-o in librarie a fost Sunset Park, o carte a carei actiune se petrece in anul 2008 , pe timpul crizei imobiliare din America, in care multi au fost nevoiti sa isi paraseasca locuintele si sa lase in urma lor casele cu toata avutia pe care incepusera sa o stranga. Cartea mi-a placut. Mai mult chiar decat cea de mai jos , ”Un om in intuneric” , scrisa tot de Paul Auster, despre care intr-o recenzie, un critic spune ca ar fi cea mai buna carte a autorului. Mie nu mi s-a parut asta cea mai buna, sper sa nu fie asa, ca mai am cateva titluri ale lui si nu m-ar incanta sa stiu ca ce a fost bun am citit, ce a ramas e un fel de schita, incercare, efort .Prima mea carte de Paul Auster

Cartea care mi-a placut insa cel mai mult, este ”Istoria iubirii”.In primele randuri m-a amuzat, mi-a placut, apoi mi-a displacut, a inceput sa ma plictiseasca, ba mai tarziu sa ma nedumireasca, nu intelegeam care e legatura intre povestile personajelor, daca era sau nu vreuna. Ceea ce m-a intrigat atunci cand am pus mana pe ea in librarie, a fost comentariul unui critic de pe ultima coperta , care spune ca aceasta carte va schimba pentru totdeauna destinele celor care au bucuria sa o citeasca. Ei na, mi-am spus eu, cum ar putea o carte sa imi schimbe mie destinul, doar citind-o?!

A fost o exagerare, dar cartea m-a incantat. Mi-a placut cel mai mult din toate cele patru carti citite si mentionate mai sus. Cred ca ar fi posibil ca odata sa o recitesc , ca sa incerc sa o inteleg si altfel decat prin prisma curiosului care inghite pagini ca sa avanseze pe firul unei povesti.

Eu mai am un defect, pe care cu greu mi-l stapanesc: incep o carte, citesc cateva pagini sau capitole si apoi ma duc la final , la ultima pagina .Imi trebuie sa stiu cine incheie povestea, care sunt personajele cheie care vor ramane si vor lega si concluziona , personajele cele mai importante pesemne, pe care sa le urmaresc.

Incerc sa nu mai fac asa. La cele patru carti m-am abtinut. Dar cu greu :).Despre o utopie-iubire pe viata
Povesti imaginate de nesomn

                                     PRECIZARE IMPORTANTA:

NU DISPERATI, VOI REVENI CU POVESTI DIN GRADINA MEA 🙂

 

2 Octombrie 2011

Cum se pastreaza fasolea uscata peste iarna?

Filed under: cumparaturi, gradina, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 8:46 pm

Fac din ce in ce mai rar fotografii de cand au aparut semne de toamna, poate si pentru ca nu mai sunt aparitii de flori sau vietati noi asa de frecvent ca pe timpul boomului de vara . Dar inca mai am flori pe cale sa infloreasca (desigur, tufanelele) sau altele de spus.

Problema in toate e timpul care se scurge ametitor de rapid .

Pana cand voi mai descarca niste fotografii si posta pe blog, va propun o intrebare al carui raspuns l-am cautat astazi si pe net si nu am gasit nimic nou si multumitor.

Intrebarea este: stiti vreo metoda sigura de pastrare a boabelor de fasole peste iarna,  astfel incat sa nu faca gargarite si sa poata fi folosite ca seminte in anul urmator?

Eu anul trecut am tinut boabele de fasole in terasa afara , unde am zis ca o fi suficient de rece si se vor pastra bine, insa in jurul datei  trecerii in noul an am constatat ca facusera deja gargarite.

Am mai citit azi de o propunere de pastrare in congelator. Ei, lasa? N-am loc in congelator de asa ceva.

Astept parerile gradinarilor harnici si priceputi ca voi :).

22 Septembrie 2011

Vedeta in bucataria de toamna

Filed under: cumparaturi, Fără categorie — Etichete: — Mihaela C.P. @ 9:39 pm

Bunatatile de mai jos nu au fost culese din gradina mea inainte de a ajunge la borcan,  dar sunt atat de frumoase incat le-am considerat prezentabile si demne de cate-o poza si postare pe blog.

Gogosari

Prea multe de spus despre gogosarii in otet, nu sunt. Au inauntru buchetele mici  de conopida si din loc in loc , printre ei, cate-o floare din telina sau morcov .

Omulet parfumat

poza

Ce verdeata

.

 

21 Septembrie 2011

Blocaj pe piata de flori

Filed under: cumparaturi, flori, orasul — Etichete: — Mihaela C.P. @ 9:06 pm

Ce s-a intamplat cu productia noastra de flori?

Trei fosti florari cu experienta din anii 90 despre care stiam din copilarie , au renuntat la cresterea florilor. Aveau toti sere de flori si vindeau pe piata locala lalele, crizanteme, gladiole , trandafiri , narcise…si poate si alte feluri de flori adaptate conditiilor climatice de la noi.

Unul dintre ei a renuntat ca imbatranise si nu a mai avut putere sa se ocupe de cresterea florilor , care insemna in primavara si toamna sapat, apoi alte proceduri necesare dirijarii unei infloriri demne de prezentare pe piata . Pe cand avea inca flori, nepoatele lui luau cate o galeata plina-plina  cu flori si se asezau la intrarea in Sinaia , la pod si in piata tot in Sinaia si in cateva ore vindeau florile  proaspat taiate , cu roua diminetii pe ele in zilele de vara la preturi destul de mici  . Dar aveau flori multe si vindeau zi de zi, ba uneori ii veneau la poarta altii sa ia florile cu masinile si sa le vanda in diverse piete. Cu timpul insa cei care veneau dupa flori s-au mai rarit  iar  pretul oferit in piete de catre vanzatorii de flori a devenit tot mai mic .

Un altul a renuntat la serele de flori (de la el am avut si noi multi bulbi de lalele , incat in aprilie  ne era curtea rosie de la atatea lalele) si s-a apucat de produs si vandut imbracaminte. Afacerea lui inca pare sa mearga , fiind una din inca putinele de unde vad lucratoarele trecand spre si dinspre munca dimineata , la inceput si seara , la sfarsitul programului de lucru .

Un al treilea si-a construit o carciuma care o vreme probabil ca a produs profit  , dar pe care in cele din urma a dat-o cu chirie si traieste din chiria incasata .

Nu mai stiu pe nimeni care sa produca si sa oferespre vanzare flori. Desi in toate curtile cresc trandafiri si crizanteme, desi si pe domeniul public cresc ca si cum ar fi acolo din totdeauna si trandafiri, dar si crizanteme, ce citesc astazi in ziar? Florarii, adica cei care vand flori in piete se plang ca din cauza  blocajului unor tiruri cu flori in vama, flori aduse din Olanda, au ramas fara trandafiri si fara crizanteme. Nu mai au ce sa cumpere cei care organizeaza nunti sau au necazul unor inmormantari , unde de obicei oamenii merg cu flori.

Ca la noi, in tara trandafirilor si in tara crizantemelor, nu se gasesc spre vanzare astfel de flori.

Este rusinos si incredibil. Si ne mai plangem ca suntem saraci. Pai daca numai ii imbogatim pe altii, de unde sa mai avem si noi bani? Daca muncim acasa si dam banii in afara. Normal ca dupa 1990 cei din vestul Europei au avut crestere economica , ca doar noi, iesiti proaspat din comunism si dornici de a consuma produse facute in vest   dupa care am tot tânjit pe vremea cand le vedeam pe litoral sau  in diverse alte  shopuri , la care nu aveam acces , intrucat shopurile existau numai pentru straini, vanzarile fiind facute acolo in valuta (romanul cu valuta fiind numai  bun de dat pe mana securitatii si luat la intrebari de unde a facut rost de ea) ,  am luat de la ei tot ce ni s-a dat .  Le dadeam de munca si consumam intr-o veselie: sapunul Dove, german, cel mai fin sapun ; masinile scumpe germane – cele mai performante, chiar daca aveau pretul dublu fata de altele de aceeasi marime si performanta , dar produse in alte tari .

Stiam ca in piete ne sunt vandute flori din Olanda. Poate la cumparare unii chiar le preferam dintr-un soi de snobism, considerand ca astea sunt mai de calitate decat cele romanesti si mai la moda. Cine o fi descurajat asa productia romaneasca de flori ? De ce  in numai trei zile de blocaj al importului de flori s-a produs asa o revolta a vanzatorilor romani ? Suntem numai niste intermediari ce ofera spre vanzare si oferim de munca celor din alte tari. Care se bucura de banii nostri, dar se imbufneaza de prezenta noastra pe teritoriul lor .

18 Septembrie 2011

Pietre , timp si semne

Filed under: cumparaturi, orasul, Viața grădinii — Etichete: — Mihaela C.P. @ 10:18 pm

Am facut o multime de fotografii astazi de dimineata  si la prânz  in gradina, atat cu flori, zburatoare  mici, cat si cu oameni si animalutele mele sau macar o parte din ele , care cu totii ne-am bucurat de ziua insorita si calda de septembrie . O parte ma gandesc sa le postez pe blog la teme viitoare  .

Intre sedinta foto de dimineata si cea de la pranz am fost intr-o scurta plimbare si prin oras unde din nou mai marii decidenti ai bugetului orașului au hotarat sa mai organizeze o sarbatoare in amintirea vremurilor epocii medievale , sarbatori la care apar diversi vanzatori ambulanti despre care am mai povestit , care ofera lucruri de obicei inutile gen souveniruri de care sa te impiedici prin casa si pe care sa se aseze praf . Insa o parte din lucurile puse pe tarabele lor au cativa magneti pentru mine (si nu vorbesc despre magnetii de pus pe frigider, de care de asemenea am vazut in oferta unora ), ci despre pietre. Ma atrag pietrele colorate despre care nu stiu prea multe, pe care am vazut ca vanzatorii de pietre, pietraii ,  le ofera ca avand si diverse calitati , ba o venerabila doamna in varsta aflata pe acolo punea pe seama pietrelor si puteri vindecatoare , intreband omul cu pietre daca are ceva si pentru a-i fi de folos la  probabil ceva slabiciuni la urechi. N-am retinut raspunsul pe care l-a dat pietrarul pentru ca eu nu cred in puterea vindecatoare a pietrelor ; as vrea sa fie reala influenta benefica a unui obiect asezat in camera sau ca ornament, dar am indoieli ca ea ar si exista.  Am vazut ca unele pietre sunt chiar si in carti impartite pe  zodii: pietre care sunt de folos fiecarei zodii , pietrarii avand si ei ca urmare bratari, margele sau alte podoabe cu recomandare catre semne zodiacale.  Asa m-am ales si eu cu cadou o bratara verde din niste pietricele a caror denumire nu o stiu, dar pe care voi cauta sa o aflu , recomandata pentru cei din zodia mea . Iar eu mi-am ales, ca sa nu plec chiar cu mana goala, o bucatica de granit cu (zicea pietrarul) o fosila din urma cu circa 120 mii…sau o fi zis milioane? ah, ce scapare, am uitat, din urma cu  multi-multi ani. Mi-ar placea sa fie chiar asa, adica o fosila si nu doar un fals . Si pietrele imi place sa le iau tot pentru asta, pentru ca imi doresc sa am ceva din indepartata vechime , din vremuri de demult pe cand poate nici omul nu era si care au ajuns la noi si in mana mea. Mi-ar placea sa stiu ca fosila este de la o fiinta ce a fost vie candva si a trait in timpuri poate altfel decat cele de acum, dar mai ales sa vad ca a strabatut timpul  si  a mai ramas si  o urma din ea. Ca o legatura peste timp intre fiinta care a vietuit candva , s-a hranit, a vazut, a respirat cumva si ceva si intre mine , acum.

Am deschis un pic fereastra sa ascult: ar fi trebuit pe la ora asta la care scriu eu,  sa vina sa cante la sarbatoarea orasului nostru trupa Voltaj si inca cineva , nu am retinut numele. Si intrucat se aud niste zgomote chiar si cu fereastra inchisa de la zona scenei amplasata nu departe de cartierul in care stau ,curioasa am deschis sa vad daca recunosc vreo melodie de Voltaj, trupa care este favorita mea. Intr-adevar se aude ceva un dum-dum (cred ca este cealalta persoana cantareata) , zgomot neplacut si neclar , dar foarte clar se aude  cantecul  greierilor din curtea mea.

Iata cateva poze cu pietrele care de acum fac parte din colectia mea:

-mai jos este fosila in granit (15 lei)

Fosila

-alaturi de fosila, un breloc  cu agat roz (5 lei) si bratara cadou de la vara mea , care aduce noroc si da intelepciune celor din zodia mea, zodia Berbec , daca este purtata de acestia 🙂 ;

Pietre de azi

– mai sunt cateva pietre aduse   de la Marea Egee  in urma cu ceva ani si care, de asemenea  fac parte din colectia mea  ;

Alte pietre

-iar intr-una din pietre , in cea de mai jos ,mie mi s-a parut ca punctele adanci asezate sub forma inelara , unul langa altul,  un sir descriind parca un V , iar un altul sub forma de L , ar putea fi tot urmele in care candva poate a fost vreo fosila ;

Urme in piatra

 

Si incepusem povestind despre fotografiile facute in dimineata asta. O dimineata incantatoare, in care nu am putut sa nu prind cateva cadre cu gradina.

Insa pe inserat , cand soarele disparuse de pe cer si se cam lasase si racoarea am iesit din nou in gradina. Si desi se auzeau zgomote indepartate de la scena cu muzicienii amatori care precedau invitatii speciali ai acestei seri, in ciuda acestor sunete gradina parea …incremenita . Se  simtea cum ceva lipsea. Florile de azi dimineata erau la locul lor asa cum le si fotografiasem deja , cateii , pisica si ei completau tabloul gradinii, dar ceva ce anima gradina, ce ii da farmec lipsea. Si atunci am inteles de ce iubim fluturii si albinele (pe langa mierea buna ) si anume pentru ca ele inveselesc si completeaza gradina.

5 Septembrie 2011

Semne

Filed under: cumparaturi, orasul — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:24 pm

Ghici ce semnifica asta?

Ce sa fie oare?

 

Sa fie vitrina unui magazin?

 

Mături...dar nu de vânzare

 

Si curtea

 

Este una dintre ferestrele unui liceu , in data de 5 septembrie.

Semnificatia: in curand va incepe noul an scolar si se apropie…curatenia . Dar stau acolo de ceva vreme maturile,  ca nu se grabeste nimeni sa inceapa treaba. Numai au fost puse in geam  in semn de avertisment, sa stie toata lumea ca scoala e lucru serios si  incepe igienizarea .

Older Posts »

Blog la WordPress.com.