Numere

 

„We’re not numbers, we’re free, we’re so alive, so alive
Cause the day we give in is the day we die, the day we die.”

(The day we die)

 

 

„Nu suntem numere, suntem liberi, suntem asa de vii, asa de vii
Pentru ca ziua in care vom renunta va fi ziua in care murim, ziua in care murim.”

 

Comentariul meu:

Din pacate, toti facem parte din statistici, pentru cei multi, pentru dregatorii tarii, pentru presa,  suntem doar numere.

Asa cum cei care au strigat intr-o seara versurile de mai sus :suntem atat de vii, atat de vii  ,fara sa stie si cu siguranta fara sa isi fi dorit asta ,  s-au transformat in numere: 27, 29, 31,32, 39. 133 , 88. Victime toti. De fapt au fost oameni cu nume, prenume, universul lor propriu ,intim, mic. Unii sunt si lupta sa mai ramana. Nu ar fi trebuit sa fie transformati in numere, era mai uman si pe dorinta lor sa nu fie numarati unul cate unul, cate unul.

Pentru putini suntem altceva decat un numar din multime.

 

 

 

A fost vara

Pe calea netului aflam zilele trecute, cat la noi era inca destul de frig , ca in alte tari europene, ba si in Canada vara e torida si oamenii isi cautau umbra si racoarea. La noi era rece, dar nu dupa mult timp s-a aratat si vara. Care insa s-a si dus.

Constat cu resemnare ca la noi anul pare sa treaca prin patru anotimpuri diferite ca aspect de ceea ce cunosteam din anii mei mai tineri, si anume de data asta primavara si toamna luungi despartite de cate o saptamana de iarna crunta si respectiv de o saptamana de vara extrema. In rest …cum va ziceam: ori toamna, ori primavara, ceva asemanator lor din punct de vedere al temperaturilor , al zilelor calde cu soare sau nu si al aspectului ploilor lungi ca de toamna, nu scurte si repezi precum cele specifice verii. Nu, ca asa ni se spunea la scoala.

Nu ma mai plang de lucruri de acest fel pe care nu le putem schimba (sau pe care tocmai le-am schimbat deja cu atitudinea noastra prea putin responsabila fata de mediu), cum ar fi clima si viata cu reversul ei.

Si va prezint o ramura din unul din macesii din curtea noastra, pe care a crescut o maciulie, un ghemotoc de perisori verzuri din care se pare ca ar creste chiar si frunze. L-am zarit, l-am fotografiat si iata-l. Nu stiu sa ii zic pe nume, astept pareri.

Si mai la urma textului de azi , dupa o mai multa vorbaraie pe care poate strainii de Romania care trec pe aici nu o parcurg  si ca sa nu fac pe raspandacul stirilor negative despre un produs romanesc care merge la export ,  iata peste ce am dat  pe net . Un  top al masinilor  pe care (zic ei) ar fi bine sa eviti sa le  cumperi.

Erau vreo 10, insa pe la a 5-a am facut ochii mari cand am vazut pe una de-a noastra bagata astfel in seama :

http://www.carophile.com/10-cars-you-should-avoid-buying/5/

 

…

Din nou despre socul parfumat

De vreo cativa ani incoace, an de an, in luna mai am asteptat cu nerabdare perioada socului inflorit. Si pentru frumusetea cu care se formeaza probabil la varsta maturitatii lui, daca nu e deranjat prin diverse taieri , dar mai ales pentru parfumul incredibil de puternic si placut.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si vorbesc de socul cu flori albe si frunze verzi, pentru ca am mai observat ca exista si un soc brun roscat cu flori roz, frumos probabil, eu in realitate nu l-am vazut, dar nu stiu daca este si parfumat.

In alti ani, ba chiar si anul asta, socul cel mare si frumos din curte se intrecea in parfum cu irisii mov-albastrui care infloresc cu acesta in acelasi timp. Dar eu anul asta parfumul socului l-am simtit dominant , irisii abia-abia doar cu nasu-n florile lor daca ma apropiam, ii simteam .

Dar socul… premiul ”Love of my life ” 🙂 din partea mea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si , da, ca si in cantecul amintit mai sus , socul a dat semne ca m-ar parasi ,  si-a scuturat florile ca pe un  covor intins sub coroana lui , la  baza tulpinii lui (toate minus vreo cinci-sase care au ajuns suc de soc , ura!) si in locul micilor albe flori , pe fostele buchetele au inceput acum sa formeze bobite.

Nu mi-a placut niciodata sa calc pe flori, sa le vad cum se indreapta spre sfarsitul vietii lor, cu atat mai mult acum cand atat de mult m-au bucurat cele ale incantatorului soc, de aceea nu m-am bucurat sa le vad intinse pe jos, insa frumusetea lor chiar si asa asternute ca un covor , m-a impresionat. Si asa  tot frumoase sunt :

 

Bobitele socului,  atunci cand sunt coapte bine, negre la culoare, pot fi folosite la dulceata. Intr-un singur an am facut si noi acasa dulceata de soc, dar de atunci nu am mai repetat experienta. O data pentru ca este extrem de migaloasa, mai ceva decat dulceata de cirese amare, si alta data pentru ca nici nu mi-a placut la gust foarte tare. Si da, punctul trei pentru ca dulceata ingrasa si eu mai mult nu mananc dulceata decat mananc. Ar fi fost munca degeaba.

Scuzati calitatea mai slaba a pozelor. Au fost facute cu telefonul si doar atat a putut acesta  sa capteze ceea ce era putin mai indepartat.

Au fost odata florile de soc, a fost odata ….

(Love of my life)

 

 

Lectura de Craciun

Nu am mai interactionat cu pasionatii de gradini si eventual de blog si comentat pe blog de ceva vreme. Fata  de ritmul in care faceam asta inainte, mi se pare ca a trecut mult timp.

Dar am avut motive sa nu mai petrec atat de mult timp (cat era necesar ca sa scriu, sa potrivesc pozele la o marime acceptabila si apoi sa le incarc online) la calculator, am incercat sa imi menajez oasele si articulatiile si spatele carora nu le prinde tocmai bine statul pe scaun si eventual pozitia de stat pe scaun pentru scris la calculator. Nu degeaba am avut retinerea asta , desigur, am primit niste ”bipuri incurajatoare” in sensul asta. Ca de cand cu internetul wi-fi , nah, stiu si eu ce e aia (sau banuiesc, ca  un utilizator simplu si nepriceput altfel), as fi putut sa imi iau laptopul in brate si sa stau mai comod decat pe scaun, pe fotoliu, pat sau alte variante, insa am ales pauza totala.

Acum date fiind aceste conditii am ajuns la concluzia ca intrucat imi place sa fac fotografii in natura si o voi mai face si in continuare, voi mai iesi si cu ele pe net, probabil, insa asa cum am vazut ca fac altii, poze si nu vorbe :).Eu imi cam insoteam fotografiile si de cate o descriere sau motivatie sau o poveste scurta legata de ele. Asa incat si blogul fiind botezat ”Eu si gradina”, ajungeam sa scriu si  despre mine, toate filtrate prin prisma vederii mele despre gradina si uneori mai dadeam si din casa, cum se zice, din viata mea. Mai postam si cate o melodie, in acord cu starea mea de spirit, uneori mai greseam interpretarea textului in limba straina, astfel incat No me ames care inseamna nu ma iubi , eu am interpretat ca fiind Nu ma iubesti. Asta oricum a fost demult, candva. Mai tarziu a venit si confirmarea, dar intuitia (feminina-o intuitie,doua intuitii) imi spunea din timp asta. 🙂 (e ceva de ras in  asta?  doar nu o sa ma apuc de plans in public, na!)

Atunci cand scriam cate un text, incercam sa il fac cat se poate de scurt pentru ca din experienta mea, stiu ca pe bloguri adeseori nu am rabdare sa citesc tot ce ii trece prin cap altuia, asa incat nici acum nu o sa ma intind prea mult cu vorba ca sa nu scriu mult, prost si in zadar, ca oricum nu ma citeste nimenea 😛 . De fapt ce fac, ce am facut, a fost doar pentru mine si placerea mea, ca la tv cum se zice cu telecomanda, cui nu ii place, sa treaca mai departe.

Pe scurt, cum v-ati petrecut Craciunul? Alaturi de cei dragi, sper pentru fiecare dintre voi. Pentru ca stiu ca asta conteaza foarte mult, in zilele de sarbatoare sa fii alaturi de cei la care tii , cred ca cu asta vom ramane in cele din urma si nu cu cluburi, petreceri si distractii  pe care eu personal nu dau doi bani, ci sa aveti aproape pe oamenii pe care ii iubiti si care va iubesc  ,chiar daca uneori nu prea stim  sa ne spunem asta, e singurul lucru care in final conteaza, e cea mai mare bucurie si un gest  de apreciere reciproca.

Pentru mine zilele de sfarsit de an inseamna si odihna, vacanta, timp liber pentru mine .Inainte de a incepe vacanta, am inceput sa citesc online o parte din carte , pe atunci nu stiam cat, ulterior am vazut ca era jumatate din volumul intai al romanului Fluturi , despre care auzisem de ceva timp dar am fost descurajata de numarul mic de stele cu care era evaluat  pe un site care facea aprecieri cu privire la carti, cele bune erau de cinci stele, cele mai putin bune de 1, 2, 3, 4 stele. Intr-adevar cartea este un fel de best seller, scrisa accesibil , cu un subiect care te indeamna sa nu o lasi din mana . Nu vreau sa critic in niciun fel cartea, actiunea ei incepe si se sfarseste de Craciun asa incat s-a potrivit cu perioada in care eu am citit-o.

Dupa ea am reluat si alte carti incepute si neterminate,una dintre ele mi-a fost adusa si recomandata prin vara, am inceput-o intr-un weekend de la sfarsitul unei saptamani aglomerate in lucrari, in care capul imi vajaia si in care am cautat  sa evadez prin ea in alta lume, insa in scurt timp am abandonat-o , desi imi placea. E vorba de Fiul cel bun scrisa de Pascal Bruckner. Pentru ca este iarna si aflu ca in curand va veni frig si zapada, va citez un  paragraf din carte, care pe mine m-a impacat putin cu zapada, pe care numai cand eram copil am suportat-o, cred ca niciodata nu am iubit-o, ba inca am ajuns la un moment dat sa imi doresc sa nu mai stiu de ea.Dar de nevoie, cu natura e musai sa faci pace.

Iata : ”Rimbaud blestema iarna ca fiind anotimpul confortului. Exact din acest motiv imi e mie draga.Imi plac micile sate adunate in jurul unei biserici, al unui torent care murmura inviorator , casele din lemn cu tavane joase , cu mobile curate si frumos mirositoare , cu paturi incastrate , acoperite cu un puf alb dens, care il asteapta pe calator.Fiecare incapere respira imbelsugare si simplitate, fiecare ungher pare un loc plin cu bunastare. Si zapada cazand inseamna pentru mine intimitate, fiindca aduna oamenii, fiindca se adreseaza , in strafundurile fiintei noastre , indragostitului rebegit de frig, sedentarului. Contrar ploii, care urmeaza stupid legile gravitatiei, zapada coboara cu noblete, mangaie marginile acoperisurilor, admite sa se lase pe o perna deja pregatita de fulgii de mai inainte. Ea vatuieste zgomotele, ne ascunde uratenia, da un sentiment de imobilitate de parca, dupa ce a consimtit sa cada, urca usor de la pamant spre ceruri. Nu e rece, incalzeste inimile si se preface in agent subtil al dorintei ”.

 

 

 

 

 

Alegerea

Dupa o vreme de tatonari, de zburdat din floare in floare ,forma si culoare , cred ca a venit momentul sa aleg.

Sa ma statornicesc la numai cateva, ca doar la unul, nuu…e mult prea mare sacrificiul sa ma opresc doar la unul si sa renunt chiar de tot la parfumul vietii oferit de varietate. Mai ales dupa ce am simtit gustul libertatii de a alege azi dintr-unul, maine din altul dintre exemplarele testate, ii greu sa ma intorc la …monogamie :).Sau mai corect ar fi sa ii spun mono-tomatie.

Dupa ce  la inceput, ca la oricare inceput, poate, mai timid , am numarat  pe degete exemplarele testate, nu stiu cum s-a facut si am scapat caii-n papusoi de am ajuns la 10. Peste o vreme m-am trezit cu 20 de soiuri , ca apoi sa numar usor peste 30, iar in primavara asta ajunsesem chiar la vreo 55 . Nu-s eu singura, am vazut pe altii mai ceva, care au 187 de soiuri de seminte si au avut corespunzator si rosii. Cum o fi ca in doua, trei luni de mijloc spre final de vara, cand ajung rosiile sa se coaca , sa ai atata amar de soiuri care striga dupa tine sa le iei , sa le combini intr-o salata. Ca sa nu zic  de munca ce ar fi trebuit depusa pentru ingrijirea unui numar atat de mare de soiuri de rosii , dar si de spatiul necesar pentru plantare.

Prin astea intamplari si ganduri trecand, am ajuns la o concluzie: trebuie sa renunt la prea marea varietate si sa imi aleg doar vreo cateva soiuri. Cu atat mai mult cu cat tot incercand, unele m-au dezamagit. Poate nu ele prin ele insele, calitatile lor, ci gustul meu nu s-a potrivit cu ele.

Prin urmaaree….

Belisimele , indragitisimele de anul asta ar fi cam fost, prima pe lista Chocolate stripes, rosia cu dungi ciocolatii.

Vreti sa va spun de ce? Nu stiu, domne, mi-a picat cu tronc si gata. A fost si frumoasa si destul de roditoare, si sanatoasa, si  gustoasa . Poze, ia sa vedem, gasesc eu cu ea poze frumoasa? Ar trebuie, ca doar a fost aleasa.

 

Sa stiti ca legatura numelui cu ciocolata nu m-a influentat deloc in alegerea ei, chiar daca sunt fan ciocolata. Meritul este in intregime al ei si al chimiei dintre noi, ea si eu :).

Acum sa zic si care a fost cea mai putin placuta dintre toate, pe care am regretat ca am pus-o la loc de cinste si in numar de fire planta destul de mare.Ea este negricioasa  Paul Robeson.A rodit bine, de rodit, insa gustul ei nu mi-a placut, nici  aspectul .Arata chiar dizgratios.

O sa renunt la ea de tot si o sa promovez in schimb dintre negricioase pe cherokee purple, pe care trebuie numai sa o culegi la timp, sa nu o lasi prea mult in soare  . Gustul acestei rosii iese in evidenta si se simte diferit de al  celorlalte rosii , chiar si consumate impreuna, alaturi , combinate in salata.

Una calda, alta rece? 🙂

De care rosie mi-a mai placut? De cele numite big zebra, care cu toatele si-au confirmat prin marime reclama .

In cos, micuta si de culoare portocaliu-rosiatica este rosiuta , ca la mine nu a reusit sa creasca mare, pinneaple hawaian . Are o culoare foarte placuta, luminoasa , pe mine m-a incantat.Mai jos este si feliata (daca nu se vede bine, click pe poza) :

Desigur ca si pe ea o voi pastra.

La cantar, rosia big-zebra a demonstrat: aproape  600 grame pentru una bucata. 

Am mai avut si niste rozalii-negricioase cherry, adica mici cat cireasa. Nu imi dau seama cum au ajuns la mine, dar mi-au placut si le-am pastrat seminte ca sa mai pot pune si anul viitor, cand si daca va veni vremea,  din ele.

 

Iar restul, de umplutura, voi mai inghesui pe lista si in gradina mea si cateva soiuri de rosii mari, vechituri din gradina mea, din soiuri pastrate de cativa ani sau din gradinile altora, pe care le-am mai prezentat si cu alte ocazii. DAca au fost rosii, au fost mari, atunci raman, vot si pe ele, ca aici nu se anuleaza daca dau votul meu mai multora :).

 

Pe Osu blue incercat pentru prima data in vara asta, as vrea sa il pastrez, de asemenea si pe piersicuta cea galbena .

Si o dungata roscata cum e beauty king ,  voi pastra.

Si pe violet jasper, despre care va spuneam anul trecut ca are un parfum si gust deosebit le voi pastra.

Si cele patru culori de rosii cu forma lunguiata, galbene, rosii, rosii cu dungi si purpurie rusnaia .Si niste rosii galbene, si  unicul meu soi  de rosii albe white quuen voi pastra, si dintre cele verzi, da, si acolo optez pentru Aunt ruby german green incercate anul asta si fotografiate sectionate , alaturi de micuta Pinneaple si de Old german, pe care desigur ca o voi pastra.

Si rosiile mici in forma de pere , galbene si rosii , si cateva cherry, portocalii si dulci poate si rosii chiar daca nu sunt grozave la gust, de care nici nu imi fac probleme ca ar putea disparea, pentru ca am vazut ca se descurca si singure, nu au nevoie de mult bibilit ca sa se pastreze soiul lor in gradina .

Una peste alta, din 55 cate soiuri am avut, voi pastra cam jumatate. Restul nu stiu daca vor mai avea loc rezervat in  gradina , cat ma voi ocupa eu de ea.

Am facut antrenament pentru maine cu alegerea. Ce ziceti, ma pricep sa aleg (bine)?

Niste pasari

In urma cu cativa ani, am cocotat pe un suport  , initial mai mic , pe care in scurt timp l-a dovedit , pe rapid crescatoarea Lonicera,  cunoscuta si sub numele de Mana Maicii Domnului . Se intinde repede si face ramuri multe care se impletesc intre ele sau mai bine zis se impleticesc , incat atunci cand suportul initial nu i-a mai fost potrivit si am incercat sa il inlocuim , cu greu am mai fi putut-o indeparta dupa acesta  , mai micut ,  fara sa o ranim sau sa taiem din ea. Asa incat i-am montat o pergola mai inalta si mai  solida pe care sa aiba loc sa se intinda singura  cat o vrea, alaturi de suportul vechi acoperit acum complet de ea . Forma pe care a luat-o acum marea impletitura, ar putea fi asemanata cu o caciula mare, verde, vesnic verde.

La adapostul ei, in desisul de ramurele , anul trecut am observat ca isi facuse cuib o pasare care a clocit si a scos si cel putin un puiut, atat am vazut noi cu siguranta ca ar fi incercat sa isi ia zborul din ea , cu aventurile de rigoare provocate de curiozitatea  pisicii si competitia  dintre ea si catei in descoperirea   noii aparitii ce zburatacea si mai mult cadea in cioc afara din tufa verde .

Si anul asta am vazut la un moment dat miscare. O mierla, as fi zis eu dupa aspect, dar e posibil si sa fie graure si sa confund eu, intr-o dupa amiaza a coborat dintr-un pom la castronul cu apa al cateilor. S-a uitat cu atentie in toate directiile sa nu o atace sau surprinda cineva, a luat cateva inghitituri de apa si apoi s-a urcat pe gard , privind la fel in toate directiile, a coborat apoi jos,  pe pamant si tusti, o vad dintr-o data ca dispare in interior in frunzis .Ea , prevazatoare , se uita sa nu o urmareasca cineva si apoi sa ii strice casuta.

Apoi vad in alta zi cum in desis o pasare intra, statea putin si  iesea. M-am dus si m-am uitat in treacat, si am vazut pe una stand pe cuibar , iar cealalta probabil o sustinea. Una este  mai baltata , cu o pata alba sub cioc este  probabil accea care sta permanent si cloceste , iar alta neagra, o ajuta fie cu hrana , fie supraveghind-o ca sa nu fie atacata pe neasteptate din afara.

Am incercat si ieri si astazi sa fac poze, dar in treacat, fara sa zabovesc prea mult langa cuibul lor si sa le deranjez .Ieri mi-au iesit in poza numai cateva pene negre din coada. Astazi am reusit sa o prind din fata pe cea din cuibar , i se poate vedea si ciocul , de asemenea  i se vad  ochii .

Iar pentru ca a fost Pastele , ”Iepurasul” ne-a adus cadou , din cate un ou , cate un puisor. Niste samburei mici de la …candva gainute de rasa Cochinchina negru pitic. N-o mai fi tocmai ce era initial. Sunt mititele  si nu am sacrificat niciodata din ele, le tinem pentru oua, pentru ca sunt dragute prin curte , dar si pentru ca sunt closti foarte bune. Isi ingrijesc puii pana se fac mari cat ele si apoi raman tot cu ei, o familie , spre deosebire de alte soiuri de gaini care dupa doua-trei saptamani incep sa-si bata puisorii si ii parasesc , ele nu, nu  ii abandoneaza deloc.

–

 

 

Prima zi de primavara

Asta ne anunta google , de la primele ore ale diminetii, ca ar fi astazi.

”Ce bine!”  as fi spus alta data, dupa ce luni intregi de frig as fi asteptat sa iesim la liman, la primavara .

”Ce bine!”am incercat sa imi spun si astazi , sa ma conving ca simt ca a venit primavara.

In ziarul ”Adevarul” am mai citit, de asemenea ca  tot astazi ar fi ziua internationala a fericirii. Pana acum n-am stiut de bazaconia asta asa ca le-am zis si fetelor la birou . Una din ele m-a intrebat daca exista fericire , care ar fi parerea mea .

O alta a zimbit larg, pentru ca asa zambeste ea (aproape ) mereu . Altele au ramas indiferente la sarbatoarea fericirii, probabil ca nu dau doi bani pe vorbe d-astea sau ascund ele ceva .

Intre doua drumuri facute astazi ,  intalnesc o femeie de 88 ani  care se ruga lacrimand sa vina Domnul sa o ia la el. Unii ar vrea sa mai stea aici , insa pleaca neintrebati daca sunt de acord sau de ba , altii raman sa se chinuie mult cu  viata . Nici pentru unii, nici pentru ceilalti  nu mai exista primavara si astazi m-am intristat mult gandindu-ma la  asta . Uneori primavara le e luata si celor alaturi de care au trait sau traiesc acestia.

Acasa , aproape de intrare m-a intampinat o tufa de violete minunat parfumate , care radeau la soare . Imi plac mult delicatele flori de toporasi (sau violete); in primaverile ploioase si racoroase , trecand  pe iarba  sau prin apropierea ei simteam florile toporasilor intai dupa parfum si abia apoi le si vedeam inflorite  si imprastiate  din loc in loc si incercam sa nu le strivesc eu sau altii cu talpa .

Dupa flori , la intrare m-a intampinat si Pepito , care intai m-a  latrat  pana cand s-a convins ca eu sunt cea care ii calca teritoriul . Apoi cum am fotografiat cateva tufe de flori mici inflorite astazi si el era prin apropiere , am vrut sa il prind si pe el , frumos, intr-o poza alaturi de lalelele rosu-corai ,  primele  deschise anul asta din care deja niste albine infometate se aprovizionau cu dulcele-aromatul si mult asteptatul polen .

In gradina , plantele  simt ca a venit primavara. In curand se vor deschide valuri de flori albe si roz, pe pamant si  pe cele ce se arata atunci cand ne uitam printre ramuri de pom, catre  cer  privind .

 

 

 

 

Gradinaresti

Sau , ca sa citez putin din celebre versuri :

”unde sapa sapa locul, sare din pamant…”

whatever, norocul, sa-i zic .

Nici n-am sapat de fapt, de ce sa ma laud degeaba, insa probabil ca gainile au racait pamantul pana a iesit la suprafata acest obiect, cam cat o moneda, dar de forma alungita , nu rotunda, datand , se pare, de pe vremea regelui Carol I . Posibil sa fie din argint , ori chiar daca nu ar fi, eu il gasesc interesant, o relicva aparuta chiar din pamant, din iarba verde , peste timp in gradina mea. 

Am incercat sa il curat cuapa, cu  periuta , dar mai mult decat se vede, nu am reusit.

Rosiile care inchid lista

Ca sa trec mai departe, la rosiile ce (sper) ca vor sa vina anul asta, sa termin mai intai cu cele de anul trecut. Spuneam ca as fi avut vreo 33 de soiuri de tomate, mici sau mari, rosii sau in combinatie de culori, toate din neamul Solanum Lycopersicum , zemoase sau carnoase , pentru salata ,suc ori pasta de rosii, cu acelasi gust si aroma inconfundabila .

Din ce varietate de rosii am mai avut in gradina in anul care a trecut, puse la socoteala , de care inca nu v-am povestit. Ia sa le vedem!

Incep cu mai vechiul meu soi de rosii inima de bou, pe care nici nu mai stiu de unde l-am adus acasa, poate prin vreun rasad cumparat din piata, poate din samanta de la vreun magazin, chiar nu mai stiu, pentru ca a trecut ceva timp de cand il am si l-am tot patrat an de an .

De incantat, insasi denumirea lui m-a incantat foarte tare la inceput.Ma asteptam sa produca rosii mari, ca deh, sa aduca a inima de ditamai boul, nu ca forma, cat ca marime a rosiei intre alte surate de rosii. Cand de fapt ele nu sunt mici, dar nici tare uriase nu sunt.In plus am patit cu ele ca asteptand dupa ele sa se coaca, sa nu le culeg crude inca ,  sa imi dau seama ca pe o parte erau frumoase, pe alta stricate si sa fiu nevoita sa le arunc (la pasari, daca mai puteam alege cat de cat de la ele ceva) .De-aia nici nu le-am indragit foarte tare, insa in vara trecuta au fost mai cuminti, nu au dat semne de stricaciune, chiar daca majoritatea s-au crapat inca din stadiul de fruct inca necopt. Nici gustul nu e cine stie ce fantastic, doar niste rosii acolo, insa asa cum se arata in poze, productiv. Anul trecut am avut circa zece fire din acest soi, anul asta insa cred ca am sa le mai imputinez …dar am sa pastrez soiul lor.

Apoi am avut de la Banca de gene, de la Suceava un soi de rosii numit de ei ”rosii trandafirii”.Sunt mai rozalii , de marime mijlocie , nu mari, au rodit bine si rosiile au fost bune, insa la fel ca si inima de bou, aproape toate s-au crapat inainte de a le culege. Insa macar nu s-au stricat.

Un alt soi de tomate pe care l-am ales sa il cultiv in gradina mea pentru prima data in vara care a trecut, de care citisem pe net ca despre pomul laudat , este Liguria. Scria cineva  ca rosiile Liguria ar fi deosebit de gustoase. Or fi, nu zic ba, dar mai depinde si de gusturi si cate alte feluri de rosii mai incercase laudatorul inaintea acestuia.

De productiv, este foarte productiv.A facut rosii la greu si cand spun ”la greu” puteti sa intelegeti si motamo, ca au fost rosii cu greutate, singurul soi ale carui fire le  gaseam intinse pe jos, intrucat fructele fiind multe si toate grele,  rupeau sforile de sustinere  cu ele , sfori din bumbac , ca am zis sa fie rezistente sa nu mai patesc ca in alti ani in care am mai incercat si cu rafie si sfoara de…sfoara, canepa sau ce o fi si s-a dovedit ca n-ar fi rezistat .

Nici gustul lor nu zic ca o fi tocmai rau, fructul este mai mult  carnos decat suculent , seminte foarte putine, insa inspre codita , o mare parte  ramane lemnos si  se pierde mare parte din fruct  din cauza asta.

Ce alte rosii am mai avut , din care pe unele le-am putut identifica, eventual si poza, iar pe altele ba . Am mai avut:

-rosii bulgaresti Druzba, nu stiu care au fost , cate si daca au rodit macar.

-rosii Ponderosa pink, la fel, stiu cam pe unde le-am pus in solar, insa la cules, nu prea m-au tras de maneca cu calitatile sau productia lor.

-am mai avut un soi de pe la Piatra Neamt, vad ca si Banca de gene de la Suceava il distribuie acum (ca tocmai ce mi-au trimis si mie, desi il aveam  cumparat inca din urma cu cativa ani de la sursa, direct de la cel care a facut donatia catre Banca de gene), roditor, rosii mari, zemoase, ma bazez pe el de vreo cativa ani  pentru sucul de rosii. Cu toate astea voi incerca si din semintele de rosii primite anul asta,  in primul rand pentru ca din imaginile postate de catre producator pe siteul lui , mie mi s-a parut ca ar fi fost mai mari decat ce mi-a crescut mie din semintele primite de la el.

Initial m-am si gandit ca poate o fi facut vreo confuzie si cand mi-a expediat plicul cu comanda mea, a incurcat soiurile .Iar acum pot incerca din nou cu cele venite de la Banca de gene ca fiind donatie de la acelasi tip din Piatra Neamt . Oricum ar fi, rosiile de la acest producator sunt soi bun, toate sunt mari, multe pe fiecare etaj , bune la gust .

-rosii Gogosar, eu tot de la omul din Piatra le am, insa anul trecut am uitat sa pun samanta din ele si mi-a rasarit de unul singur, doar un fir. Nu prea le folosim , sunt seci in interior, numai coaja de ele, ca la un gogosar , cum le e si denumirea si nu sunt gustoase.Doar daca vrei sa le ai pentru umplut, insa astfel de evenimente sunt rare, la care sa stai sa umplii rosiile, iar mie imi plac rosiile zemoase in salata de vara , alaturi de  ceapa si ulei , nu in alte combinatii aspectuoase,care  nu sunt si  pe gustul papilelor mele gustative .

Anul asta insa , vazand pe net ,  undeva, rosii uscate la dehidrator, mi-a venit ideea sa incerc si eu pentru iarna sa pastrez cateva si cum la dehidrator este bine sa pui rosii cat mai putin zemoase, acestea cred eu ca  ar fi din cele mai potrivite .

-rosii San Marzano, le am de ani de zile, cumparate de la supermarket initial si pastrate din seminte de la an la an. Atat de mult mi-au placut, nu atat ca gust, pentru ca sunt cam seci, ca ardeiul gras pe interior, cu putin miez dar poate tocmai de aceea rezista pana toamna tarziu, cand altele se dau batute in fata temperaturilor mai mici din toamna, ele nu se lasa  .

-rosii  portocalii cu forma asemanatoare cu San Marzano, poate numele lor sa fie Orange banana (soi pe care l-am vazut pe net undeva si care  mi s-a parut ca s-ar potrivi la descriere si aspect cu tomatele mele lunguiete),  pastrat din semintele unor rosii cumparate .

-rosii galbene rotunde-am avut un soi foarte bun, de la unchiul meu, care cresteau mari, babane si frumoase,  pe care insa cred ca l-am pierdut si am ramas cu niste ”portocalii ” mai mici din cine stie ce alt soi de rosii galbene cu care la un moment dat s-au amestecat si din care, din greseala , in detrimentul celor mari , am pastrat .

-rosii mari , tot de la unchiul meu, pe care el mi le-a dat ca fiind ”rosii mov”.  In primul an , in curte, nu am reusit sa le identific, eu ma asteptam la ceva mov -mov , insa ele sunt numai mai rozalii spre usor mov.In comparatie cu alte rosii in culoarea clasica si arhicunoscuta , se pot distinge , daca sunt asezate alaturat.In poza,  rosiile mov sunt cele mari, din centru :

Cresc mari si sunt deosebit de gustoase, tin chiar si pana toamna, se mai poate vedea tarziu cate o intarziata , agatata in varful ramurilor lungi (au crestere nedeterminata) , pe undeva.

-rosiile mici sub forma de para si rosii , dar si galbene,

-rosii lemmon cherry, care ar fi trebuit sa fie galbene, cu forma ovala , in varf cu tugui , se coc foarte tarziu (de asta nici nu m-au prea incantat), sunt mici, nici chiar cat rosiile cherry, putin doar mai mari , iar la mine cand s-au copt unele s-au corcit si s-au inrosit, in loc sa se ingalbeneasca, plus ca direct s-au umplut de pete negre, fiind probabil la vremea tarzie a coacerii lor atinse de bruma.

Cam astea ar fi toate soiurile de rosii pe care le-am avut pentru anul 2013.Pentru o scurta recapitulare,sunt:

-rosiile negre :Black from Tula, Black Krim, Cherokee Purple, Purple Russian cherry .

-Cherry rosii, portocalii, prunisoara galbene, para galbene si para rosii.

-rosii mari: cele botezate Mov, mari de la Piatra Neamt, inima de bou, tiganesti, Druzba, Liguria, Ponderosa pink, rosii gogosar, rosii trandafirii de la Banca de gene

-Old German, Beauty king, Striped roman, San Marzano, Orange banana , White Queen, Green zebra, Cherokee green, Aunt Ruby german green , Violet jasper

-galbene rotunde, azoychka, siberian, reistomate , Lemmon cherry, Tigerella.

Am mai avut si soiul hibrid Tolin F1, la care insa am renuntat, desi este foarte productiv si fotogenic :).Rosiile lui au coaja groasa si tare, pot rezista bine la transport si expunerea in vederea vanzarii, de exemplu, pe spatii amenajate din piata/magazine , fara sa se altereze, timp de mai multe zile .

Numararati? Sunt 35, da ?

Ei bine, anul asta imi mai nazarira niste soiuri sa le incerc , astfel ca am in prezent de inghesuit si nu neaparat toate in acelasi an ,voi vedea cum voi proceda ,  in plus fata de cele de pana acum si rosii:

-Osu Blue, prima pe lista

-Ananas Noir

-Ananas

-Ananas Green

-Evergreen

-Giant belgium

-Delicioasa

-Omars lebanese

-Niste rosii care zice ca or sa creasca Gigant

-German orange strawberry

-Brandywine yellow -de astea am mai avut o data si nu m-au incantat, insa am uitat si am luat din nou soiul asta; abia tarziu mi-am adus aminte ca il mai incercasem in urma cu cativa ani;

-Tangerine heirloom (exista si unele hibrid)

-Paul Robeson

-Piersica

-Chocolate stripes

-Big zebra

-de Prahova

-rosii fara arac

Prin urmare, peste cele 35 de soiuri ramase de anul trecut, am mai poftit la altele  18 in plus .Adica peste 50 de optiuni cu soiuri de rosii din care sa aleg si sa degust pe timp de vara  combinatii diferite  in salate :). De n-ar fi doar asa de scurta vara si sezonul rosiilor!

Flori pentru fiecare luna a anului

Va mai spusesem odata, in urma cu ceva timp, ca am citit pe net despre o atribuire, ca un fel de horoscop floral, pentru fiecare luna a anului a cate unei  flori.

Florile au tot fost  oferite ca dar , inca din vechi timpuri si se pare ca si celebrarea zilei de nastere a inceput de pe vremea imperiului roman, de acolo si originea florilor atribuite  pentru lunile nasterii.

Nu sunt facute de mine caracterizarile pentru cei nascuti intr-o anumita luna asociata cu o anumita floare. Eu doar am mai adaugat din experienta proprie date despre cate o floare ,ici colo,  pe care o mai cunoasteam . In rest, luati totul ca pe un joc, asa cum este si horoscopul , considerati ca si florile aceste pot sugera  floarea potrivita sau recomandata fiecaruia , ori floarea care isi face simtita prezenta intr-o anumita perioada, cea in care v-ati ivit fiecare din voi pe aici, in lumea asta mica-mare .

Sursa mea pentru aceasta impartire a fost  ”davesgarden” .Iata cum zic ei ca sunt corespondent floare/luna a anului in care fiecare s-ar incadra dupa luna nasterii.

Pentru luna ianuarie , floarea simbol a  zilei de nastere este considerata Garoafa.

Este o floare foarte des intalnita si nepretentioasa, creste si infloreste in orice anotimp si poate avea culori diverse simple sau combinate, adaptabile si potrivite oricaror situatii .Toti cunoasteti  garoafele, poate ca fiecare ati daruit candva un buchet de garoafe cuiva, asa ca stiti cand vorbesc despre culorile lor la ce ma refer.

Eu in prezent mai am in ghiveci, in afara garofitelor de gradina, numai cateva garofite, nu garoafe din acelea cu floare mare, din care se ofera adesea si care se gasesc la noi in piete sau magazine de flori in tot cursul anului,  rasarite nu mai stiu de unde si cum (dar probabil ca din seminte ) , care fac flori iarna in ianuarie, dar care si  pe timp de vara  sunt mult timp inflorite.

O data, intr-un an am prins si o garoafa dintr-un puisor aflat pe tulpina unei flori primite si a facut radacini , a crescut in ghiveci, a si inflorit fara a necesita ingrijiri speciale. Consider ca e potrivita pentru luna ianuarie garoafa, dar la fel de bine ar fi putut fi floarea lunii ianuarie si orhideea, care de asemenea infloreste in ianuarie, poate ca e insa ceva mai pretentioasa. Ce stiau romanii de orhidee acum 2000 si ceva de ani? Asa ca imi dau si eu, acum, in zilele voastre si ale mele cu parerea :).

De acolo de unde era facuta  clasificarea florilor, in functie de luna nasterii noastre, a cautatorilor de simboluri si detalii invaluite in mister , spunea despre garoafe ca sunt simbolul stralucitor si plin de bucurie al  celor sarbatoriti in ianuarie . Cuvantul ”garoafa” inseamna in greaca ”floarea zeilor” , iar in latina   Dianthus  =”floare divina” .

 Floarea celor nascuti in februarie este irisul.

Parfumul irisilor eu l-am intalnit tarziu, cand tot tarziu mi-am indreptat atentia asupra florilor de iris, desi cu mult timp inainte de asta am avut plantati in strada, insa rareori supravietuiau tentaiilor trecatorilor de a-i rupe si uneori chiar de a arunca rupte , pe jos , florile de la irisi, astfel ca abia cand am plantat si in curte cativa, le-am putut afla parfumul , care de atunci m-a fermecat atat de tare, incat mi-am zis ca asta e parfumul meu preferat de flori.

Irisii incep sa infloreasca primavara devreme, unii inca din martie, altii mai tarziu, in mai, ba la mine unul chiar si in august a inflorit pentru prima data anul trecut.

Iris a fost zeita greaca a curcubeului , si poate nu intamplator , deoarece paleta de culori a florilor de iris este  la fel de diversificata, de la alb, galben, roz , rosu , purpuriu , violet sau albastru,  de la bleu deschis pana la albastru intens, ba chiar si negru . Datorita acestei largi varietati de culori , este interpretat ca putand atinge pentru nativii acestei luni diferite stari de spirit si emotii. A fost atribuita si o versiune stilizata a irisului si aceasta este  floarea de LIS.

Irisul semnifica  credinta, speranta ,  intelepciune. Pentru un gradinar asta inseamna   credinta  ca primavara va veni , speranta  ca va fi prospera si timpurie  si  ca va avea intelepciunea sa cultive  gradina in varianta cea mai potrivita  .

Februarie este luna indragostitilor, a povestilor de  dragoste , iar irisul este cel mai potrivit simbol al lor.

Exista insa si alte surse care indica violeta ca floare a lunii februarie.

Aceasta simbolizezaza puritate , fidelitate si umilinta. In general sunt flori scunde , erbacee , divers colorate , cu parfum discret , multe sunt de culoare albastru-violet, dar pot fi si roz, albe sau combinatii de culori si sunt cunoscute cateva specii de violete , cele de ghiveci sau violeta de Parma , dar  si  panselele  .Panselele ori rudele lor cu flori mai mici sunt suav parfumate si infloresc daca sunt cultivate in mediu protejat  la sfarsit de februarie , iar florile lor tin pana la sfarsitul lunii aprilie.

Floarea celor nascuti in luna martie este Narcisa

Ea are semnificatia renasterii , respectului , recunostintei si dragostei neimpartasite.

Sunt multe varietati si culori de narcise , albe, piersicii, galbene, cu floare simpla sau dubla .Sunt crescute din bulbi care rezista afara in  pamant peste iarna , din care florile rasar la aparitia primaverii , fiind semnul de bun venit al vremii mai calde .

Sunt cunoscute si sub numele  de floarea postului , deoarece infloresc in timpul perioadei postului crestinesc de  Paste din primavara.

Floarea lunii aprilie este  Margareta  sau dupa alte surse , Gerbera, insa si aceasta seamana cu  o margareta, dar mai colorata si pentru gradinari , o varianta mai pretentioasa a celei dintai .

O floare care pare rupta din soare, cu centrul plin de caldura si petalele sub forma de raze , margareta este o floare calda , ce sugereaza bucurie si lumina.

Margarete pitice, numite shasta , africane (cele colorate din care ati putut vedea si la mine cateva) , salbatice sau elegante ,mai pretentioase si  cu floare mai mare , sunt toate simboluri pline de incantare pentru luna aprilie.

Margaretele Gerbera sunt excelente flori taiate , cu tulpina insa mai firava ,ce nu rezista dupa taierea lor  decat daca este sustinuta .La noi sunt crescute in conditii speciale , de sera sau mai rar chiar in ghiveci si formeaza buchete elegante , roz, rosii, galbene sau portocalii, mai ales in perioada de toamna-iarna .

Floarea simbol a lunii mai este Margaritarul .

Semnifica umilinta, castitate, dulceata si puritate. Aceasta floare gratioasa, inflorita primavara , pe vreme blanda,  este usor de cultivat, practic fara sa necesite multa ingrijire .

Are flori in forma de mici clopotei, prinse in ciorchini, incantator parfumate si rezistente in casa, dupa ce au fost culese.

Floarea lunii iunie este Trandafirul .

Poate cea mai cunoscuta floare din lume , culori diverse, cu flori simple, duble, petale mici sau mari cu suprafete plane sau valuroase , cu margini drepte, incretite , transmit atunci cand sunt oferiti destinatarului diferite mesaje, in functie de culoarea florii:

-cei de culoare rosie sunt simboluri ale iubirii pentru cei care le ofera,

-rozul nu semnifica aceeasi dragoste inflacarata ca  si rosul, insa tot  semn al dragostei este considerat .

Un trandafir de culoare inchisa semnifica recunostinta, iar cei de culori deschise, luminoase admiratie si simpatie .

-Culoarea visinie inseamna frumusete , iar purpuriu protectie  si dragoste materna , ori paterna, dupa caz.

-Alb- inocenta, puritate, discretie, prietenie .

-Galben , gelozie sau dragoste platonica .Galben cu pete rosii- prietenie sau pe cale de a se indragosti , semnificatii ce le-au fost atribuite trandafirilor din timpuri stravechi si carora chiar si pana la noi li se mai atribuie astfel de mesaje .

Cei nascuti in luna iunie sunt iubiti, apreciati , trandafirul fiind cea mai iubita planta a gradinarului si poate fi gasita oriunde in lume , mici, cu floare mica, simpla, cu mai putine petale sau cu flori foarte mari ori tulpini urcatoare .

Floarea lunii iulie, este Nemtisorul .

Delphinium este floarea perena , Larkspur este nemtisorul cu aparitie anuala. Infloreste in torida luna iulie, cand putine alte flori mai rezista parjolului de afara si are semnificatia frivolitatii si a inimii deschise . Poate avea culoarea alba, roz, culoarea lavandei , bleu deschis sau inchis, mov in diverse nuante sau albastru pana la bleumarin inchis.Creste in grupuri de flori si formeaza companion excelent pentru alte flori solitare ,se recomanda sa fie  plantate in spatele altor flori mai mici , intrucat cresc inalte si pot fi chiar uneori taiate si forma buchete cu aranjamente florale proaspete alaturi de alte flori  din gradina.

Floarea lunii august este considerata Gladiola.

O floare cu aspect elegant, semeata si minunata in gradina, adeseori oferita in buchete. Numele ei vine de la un cuvant Latin ”gladiolus” insemnand ”sabie” .De asemenea au culori diverse, de la alb, galben, roz, somon, portocaliu, rosu, violet  sau in combinatii de culori. Simbolizeaza puterea, integritatea morala, dar si dragoste nebuna. Se spune ca un buchet de gladiole transmite destinatarei acestuia si oferirea inimii plina de pasiune.

Floarea lunii septembrie este Asterul.

Este un semn de toamna asemanat cu  frunzele schimbatoare.Cuvantul ”aster” vine de la latinescul ” stea” . Sunt foarte multe feluri de aster , flori ce seamana cu margaretele, insa de marime mai mica.Tulpinile lor pot fi pitice sau inalte si de obicei cresc in grupuri mari si sunt sursa de nectar pentru albine intr-o perioada in care multe alte  flori au disparut.

Ca floarea lunii octombrie , au fost considerate Galbenelele, sau galbeneaua la singular.

Sunt numite ca simbolizand durere si simpatie. Se face referinta la ele ca fiind mireasa verii pentru ca floarea se intoarce cu fata dupa pozitia in care se afla soarele pe cer.  Galbenelele sunt usor de crescut, anuale, dispar pe perioada iernii ,dar adeseori din semintele cazute pe locul florii de anul trecut cresc singure alte noi flori.Au culori luminoase, galben deschis pana la portocaliu , cu petale simple ca la margarete sau amplasate in randuri multiple si infloresc pana iarna tarziu, uneori in zile insorite de iarna din tulpinile lor se mai gaseste cate o floare intarziata care sa rada celor catorva raze de soare cazute pe ele in anotimpul rece.

Floarea lunii noiembrie este Crizantema,

considerata semn al compasiunii, prieteniei si iubirii secrete . Culorile crizantemelor diverse, de la alb , galben deschis , auriu sau un galben tomnatic cu nuante de bej sau maro, rosii , liliachiu sau mov inchis  sunt florile clasice pentru anotimpul ce precede iarna. Culorile lor vesele si forma ca de margarete sau rotunda, numite si crizanteme cap de papusa sunt bune plante de gradina, usor de crescut, nepretentioase , rezista pana la venirea gerului  in gradina sau pot fi aduse in vaze, in locuinte, ca si flori taiate,  foarte rezistente. Crizantema este floarea nationala a Japoniei si simbol al imparatului.

Floarea lunii decembrie este Narcisa alba .La noi nu stiu daca creste pe undeva, insa in tari cu clima mai blanda infloreste  in luna decembrie si este alba ca neaua. Noi avem neaua, altii au narcisa alba. Cand este daruita , are semnificatia ca primitorul este apreciat ca fiind dulce. Floarea, de asemenea repreiznta respectul , modestia si fidelitatea. Narcisele albe pot fi fortate sa infloreasca in interior , astfel ca sunt oferite de obicei in ghivece mici, ingropate impreuna cu bulbul fortat  (la altii, poate) chiar in luna decembrie. Florile sunt elegante si foarte parfumate.

Ce ziceti, va place floarea care corespunde lunii in care v-ati nascut?