Eu si gradina

13 Iunie 2015

Din nou despre socul parfumat

Filed under: Arbusti, filme, muzica, tv, Fără categorie, muzica, plante aromatice — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 10:51 pm

De vreo cativa ani incoace, an de an, in luna mai am asteptat cu nerabdare perioada socului inflorit. Si pentru frumusetea cu care se formeaza probabil la varsta maturitatii lui, daca nu e deranjat prin diverse taieri , dar mai ales pentru parfumul incredibil de puternic si placut.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si vorbesc de socul cu flori albe si frunze verzi, pentru ca am mai observat ca exista si un soc brun roscat cu flori roz, frumos probabil, eu in realitate nu l-am vazut, dar nu stiu daca este si parfumat.

In alti ani, ba chiar si anul asta, socul cel mare si frumos din curte se intrecea in parfum cu irisii mov-albastrui care infloresc cu acesta in acelasi timp. Dar eu anul asta parfumul socului l-am simtit dominant , irisii abia-abia doar cu nasu-n florile lor daca ma apropiam, ii simteam .

Dar socul… premiul ”Love of my life ” 🙂 din partea mea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si , da, ca si in cantecul amintit mai sus , socul a dat semne ca m-ar parasi ,  si-a scuturat florile ca pe un  covor intins sub coroana lui , la  baza tulpinii lui (toate minus vreo cinci-sase care au ajuns suc de soc , ura!) si in locul micilor albe flori , pe fostele buchetele au inceput acum sa formeze bobite.

Nu mi-a placut niciodata sa calc pe flori, sa le vad cum se indreapta spre sfarsitul vietii lor, cu atat mai mult acum cand atat de mult m-au bucurat cele ale incantatorului soc, de aceea nu m-am bucurat sa le vad intinse pe jos, insa frumusetea lor chiar si asa asternute ca un covor , m-a impresionat. Si asa  tot frumoase sunt :

 

Bobitele socului,  atunci cand sunt coapte bine, negre la culoare, pot fi folosite la dulceata. Intr-un singur an am facut si noi acasa dulceata de soc, dar de atunci nu am mai repetat experienta. O data pentru ca este extrem de migaloasa, mai ceva decat dulceata de cirese amare, si alta data pentru ca nici nu mi-a placut la gust foarte tare. Si da, punctul trei pentru ca dulceata ingrasa si eu mai mult nu mananc dulceata decat mananc. Ar fi fost munca degeaba.

Scuzati calitatea mai slaba a pozelor. Au fost facute cu telefonul si doar atat a putut acesta  sa capteze ceea ce era putin mai indepartat.

Au fost odata florile de soc, a fost odata ….

(Love of my life)

 

 

12 Mai 2015

Patanie pe google-chrome

Filed under: filme, muzica, tv, Paraziti, servicii internet — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:29 pm

Din ciclul articolelor de tip ”how to”, adica ar insemna cum sa faci sa iesi cu bine dintr-o situatie , va povestesc o intamplare de-a mea petrecuta in lumea, asa zisa lume, de fapt numai eu si in fata mea ca fidel (uneori) interlocutor ecranul calculatorului, in lumea www, adica world wide web. Spun fidel intre ghilimele ca uneori imi mai face cate o festa. Sau fenta.

Cum ar fi fost in urma cu…cateva luni. Cam pe cand am si scris aici ca am descoperit melodia ”All of me” cantata de John Legend, pe care gasca de mine (gasca din aia care face ga-ga-ga, nu tipa de gashca) am vrut-o ca ringtone. Desigur ca acum cand suna telefonul imi tot spune ca all of you loves all of me sau invers, ca dupa peripetia ce va voi povesti-o , am reusit cu greu si intarziere sa mi-o si instalez/.

Deci care e peripetia. Telefonul meu, unul de fitze candva , mna, dar si expirat deja ca asa se intampla in lumea electronicelor.

Cum sa descarc ringtonul ca direct pe el nu mergea, trebuia intai pe calculator, dupa care sincronizat, poate stiti si voi. Incerc o data, nu merge. Incerc a doua oara, nu merge. Studiez diverse siteuri cu reguli de descarcat , ma caznesc ce ma caznesc, tot nu reusesc. In cele din urma gasesc pe un site un programel care imi promite marea cu sarea, ca voi reusi adica sa imi instalez preferinta. Descarc programelul, am vazut eu ca dura cam multisor descarcarea pentru un simplu ringtone. Incerc sa-l deschid, am vazut ca e fisier executabil, dar zic : n-are ce sa fie rau, toata lumea descarca melodii pe telefoane. Si comit fapta.

🙂

N-a fost mare lucru. Nu vreun troian (am avut candva si asa ceva) sau alt virus , doar niste chestii numite ad-ware , care se comportau insa ca niste mari belele. Adica nimic nu mai puteam sa deschid pe calculator de ele, cu exceptia mailului de serviciu , siteului si mailului de yahoo. Si facebook. In rest orice incercam sa deschid, sa mai citesc si eu o stire , o informatie, zero. Ad-de-ala aparea si daca incercam sa il inchid incepeau sa se instaleze din el alte minuni daunatoare, ba uneori daca dadeam click pe orice, chiar si pe siteurile functionale numite mai devreme,  mi se mai deschidea inca o alta fereastra mare cu reclame .

Am inceput sa ma informez online ce posibilitati exista sa inlatur ad-alea uneori numite si malwareuri sau prietene intre ele. Exista sumedenie de programe, ca si programele antivirus, care insa scaneaza calculatorul si cand sa faca ordine iti cere sa platesti niste euro. Ca zice ca daca ai fost fraier si ai dat click pe ce nu trebuie, plateste! Unele au mers si gratis permitand o perioada de incercare de 30 de zile.Insa dupa ce urmand sfaturile unui tip care isi dadea si numele si poza, adica de incredere, care recomanda pentru curatenie descarcarea a nu mai putin de cinci sau sase programe, ceea ce eu am si facut (fie ce-o fi mi-am zis), tot nu am scapat de belelele instalate…unde credeti? Greu  mi-a picat fisa. Instalate erau numai pe browserul google-chrome pe care eu il foloseam zi de zi cu fidelitate, fara sa incerc si alta varianta.

Pana o data cand am deschis cu internet explorer adresa de mail pentru ca pe chrome atatea programe destepte imi afectasera comenzile si nu mai puteam inainta  emailuri. Iar cu internet explorer a mers totul struna si fara probleme.

Drept care mi-a venit o alta idee si anume sa dezinstalez complet programul chrome si sa il descarc de pe net din nou. Zis si facut si acum si chrome merge ca uns, s-au dus ele stiu unde fostele belele, ba mi-am mai pus si un ADB in coltul din dreapta sus , adica ceva ce blocheaza adbalaurele astea care vin nepoftite.

Ocazie cu care nu doar de azi, ci de vreo cateva zile deja imi satisfac din nou curiozitatile si rasfoiesc presa, si citesc cand am putina vreme dand click de pe un site pe altul si pe altul. Azi am dat si peste un site cu teste (prostioare) si m-au imbiat si pe mine; unul  cu dezvaluirea unui secret legat de zodia in care s-ar afla sufletul meu pereche . Ei credeau ca in zodia taur  :),  si un altul imi spunea cu ce personaj de roman m-as putea asemana, si ziceau ei ca nu alta decat…Anna Karenina. Ei na? Da???Ma cam ingrozeste ideea, poate au ales raspunsul asta deoarece la intrebarea cu ce mijloc de transport prefer sa calatoresc eu am ales trenul. Desi n-am mai mers de mult timp cu trenul, dar celelalte variante de raspuns erau mai aiurite: masina de epoca/trasura/vapor…nu mai stiu, poate si avion, chiar nu aveam ce alege.

 

 

4 Noiembrie 2014

Firul ierbii

Filed under: filme, muzica, tv, insecte, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 8:34 pm

Cantaret la …violoncel? sau la firul ierbii?

Unul dintre artistii verilor , al carui cantec eu cred ca mai degraba ne incanta, decat ne necajeste, cu melodicitatea lui aparte ,  surprins in iarba intr-o pozitie in care chiar pare ca ar tine in bratele lui voinicesti un instrument muzical.

Mi-am amintit de el acum cand tocmai imi spunea cineva despre o alta insecta surprinsa de mine in casa, la oglinda  , careia i se spune viorea probabil la singular , la plural  sigur viorele , al carei cantec  este asemanator cu al Domnului Greiere. 🙂

Chiar dumealui, Domnul Greiere .

 

 

14 Iulie 2014

Citate

Filed under: carti citite, filme, muzica, tv — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 10:12 pm

In adolescenta, cand citeam si intalneam cate un paragraf care fie imi placea si imi dadea de gandit, fie mi se parea ca ar merita retinut si din nou citit, ca sa il pot gasi mai usor , mi-l notam intr-un caiet cu coperti roz. Caruia ii si ziceam ”caietul roz” si care ulterior a disparut , ramas sau pastrat de  vreo amica de-a mea.

Astazi, in timp ce ma uitam la tv la o emisiune pe NG (parca) despre repararea unor autoturisme vechi , masini clasice, am prins din zbor  o expresie care m-a amuzat , mi-a ramas in minte (cam asa cum raman  toate prostioarele ) si nu o mai scriu pe caiet, ci online , la vedere pe blog, o impartasesc si voua .

Expresia se referea la un obiect (un model de motor) foarte  rar intalnit.

Si mi-am amintit de un citat copiat demult in caietul meu roz,  dintr-o carte care este posibil sa fi fost scrisa de Balzac ,ce vorbea despre un sentiment pretios si rar intalnit, de asemenea , si  zicea cam asa:

”e usor sa te indragostesti, e facil sa ai slabiciuni, dar e rar, rar si greu sa iubesti”.

Rar, asa zic si eu, ca balega de calut de lemn . 🙂

4 Ianuarie 2014

Pierduta

Filed under: carti citite, filme, muzica, tv, Fără categorie — Etichete:, , , , — Mihaela C.P. @ 11:46 am

Dragi gradinari, dragi prieteni,

m-ati pierdut.

De cand cu vacanta de iarna (ah, ce scurta, mai vroiam!) , m-am cufundat intre alt fel de hartii decat de-alea tip office si nu ma mai satur. Cred ca de vina sunt cele doua carti citite recent care au fost besti-a-le, mi-au placut atat de tare incat odata terminate cer si altele in continuare.

Toc carte dupa carte si nu ma mai pot  concentra la pozele mele cu flori si alte pupurele din gradina casei mele.

Cred ca imi aflu si alta vocatie, poate…de poet :D. (ratat)

Da, ieri am vrut sa ma avant cu spor si dor asupra unei alte carti.Mi-a picat in mana una pe care o cheama ”Valurile”. Autor Virginia Woolf .Sunt cunoscatori ai ei pe aici? Daca da, parca ii aud ”uuuuh!” exclamand cu mirare.

Da, nu stiam .Virginia Woolf nu scrie carti de actiune, in care sa se si intample cate ceva, ci proza lirica, adica un fel de fraze poetice. Frumoase, de altfel, foarte frumoase, dar obositor de citit mai mult de …o pagina, doua .Imi zic: ia sa caut pe net informatii, sa vad , asa o fi scris ea toate romanele sau numai pe-asta l-am nimerit eu asa.

Cel mai potrivit mi se pare wikipedia.In rest multe siteuri despre filmul facut despre ea.Pe care eu nu l-am vazut. Si intr-adevar, wikipedia imi confirma ca asa a scris ea tot.Dar si ca pe la…40 de ani, n-am retinut, daca gresesc cifra , ma iertati, incepuse sa auda voci . Si ca , uh, mai tarziu s-a sinucis. Asta nu mi-a placut . Cand am aflat despre asta, am privit cu alti ochi cartea ei, ca pe cea care te indruma cu gandurile scrise pe calea cea rea. Asa ca nu stiu daca imi voi mai arunca privirea catre carti de-ale ei, am eu fixul asta, sa nu citesc carti scrise de oameni care si-au luat viata. Gasesc ca indrumarea lor, cea din cartile lor trebuie sa fi fost pe undeva gresita.La fel si cu melodiile interpretate de artisti care stiu ca au ales sa isi ia viata. Nu imi place sa le ascult .

Si am luat alta scrisa de Jane Austen , care a precedat ”Mandrie si prejudecata” , pe care eu am citit-o si mi-a placut, asta in urma cu mai multi ani.Ii spune ”Ratiune si simtire”.E draguta, merge, nu ca unsa,  dar o inghit cu placere :).

Intr-o pauza am mai aruncat un ochi pe aici. Si am reascultat ”Play it , Sam” , care la sfarsit indruma catre altceva si am ales sa ascult melodia ”Only you”, care la sfarsit spunea ca daca imi doresc sa descarc ringtone pentru telefon cu aceasta melodie , pot sa o fac de pe nu stiu ce site. Si ma duc pe un site de ringtonuri pentru telefon.Ascult una, ascult alta, unele dragute, alte cam zgomotoase , nu-mi venea sa aleg niciuna. Mi-au placut vreo doua Enya , mi s-au parut potrivite, dar nu , nu pentru mine. La vechiul telefon, cu care ma obisnuisem si  imi placea , desi devenise demodat , care m-a lasat balta, ocazie cu care am pierdut si cateva numere de telefon, aveam un clopotel care ma anunta de apeluri.La fel imi pusesem si la cel adoptat recent , tot clinchet sau clopotel , sau licarire .Insa acum , zic sa incerc si altceva. Ispita :).

Cum va spuneam am tot ascultat pana m-am plictisit ringtonuri pentru telefon. Ca sa ma opresc la unul, ar fi trebuit sa indeplineasca cateva conditii: sa fie melodios, sa nu fie prea zgomotos, fara manele sau hore sau muzica populara, fara cuvinte romanesti, sa nu se prea inteleaga bine ce spun aia, dar sa spuna totusi ceva(ca altfel ma intorc la licaririle meleactuale), daca ar putea sa fie si putin amuzant, n-ar strica .

Cu foarte mult umor am ales in cele din urma…ceva.

Se numeste …”Insatiable” .

Nu l-am descarcat inca pe telefon, dar cochetez cu ideea , sa vad figurile celor din jur cand telefonul meu ar incepe sa o dea pe …d-astea :)).

Oricum putini s-ar prinde , dar i-as incerca. De pe la minutul 1.09 incolo, cu refrenul , incepe de fapt soneria pentru telefon si e scurta, nu cat tot cantecul.

Cuvintele , mie mi-e jena sa le scriu.

”Insatiable”- Darren Hayes

http://www.youtube.com/watch?v=9u7hGkL57N8

Sa aveti un weekend plin, sa va saturati de vacanta! Ca de luni…gata, hai, incepe cu adevarat noul an.

1 Ianuarie 2014

La sud de granita , la vest de soare

Filed under: carti citite, filme, muzica, tv — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:38 pm

”La sud de granita, la vest de soare” –cantecul

”Pretend you’re happy when you’re blue
It isn’t very hard to do
And you’ll find happiness without an end
Whenever you pretend

Remember anyone can dream
And nothing’s bad as it may seem
The little things you haven’t got
Could be alot if you pretend

You’ll find a love you can share
One you can call all your own
Just close your eyes, she’ll be there
You’ll never be alone

And if you sing this melody
You’ll be pretending just like me
The world is mine, it can be yours, my friend
So why don’t you pretend?

[Musical Interlude]

And if you sing this melody
You’ll be pretending just like me
The world is mine, it can be your, my friend
So why don’t you pretend?”

Melodia nu este printre favoritele mele dintre cantecele lui Nat King Cole, dar asta a fost sursa de inspiratie sau poate numai punctul de pornire , pentru autorul cartii cu acelasi nume …

Relatiile din copilarie , sfarsite brusc , din motive venite din exterior, cum ar fi schimbarea locului de munca al parintilor si implicit si schimbarea locuintei la o alta adresa sau continuarea studiilor la scoli diferite , aflate la distante mai greu de depasit de catre copii fara mijloace de a le parcurge , au ramas in amintirea unora  dintre personaje, el , povestitorul si ele, tertele  personaje ,  ca sentiment al relatiilor neimplinite si de aceea in oarecare  masura obsedante, revenind din timp in timp in gand .

Gandul – care ti se pare ca nu-ti da pace, daca ii dai ghes si il incurajezi spre materializare prin actiune duce la  dezechilibre, cand reintalnirea copiilor deveniti adulti are loc la un moment nepotrivit, intamplat prea tarziu  ,ca o cadere de bulgari mari de gheata din cer peste un cuplu,  doi oameni , unul fiind copilul ajuns acum la maturitate , cu partenera lui din viata de adult , care merg linistiti ,  tinandu-se de mana.

Pe masura ce citeam cartea imi placea, empatizam cu  trairile personajului masculin , pe  care il  vedeam cum si unde  a pierdut ocazia  , imi venea sa  dau paginile inapoi si sa pot rescrie eu paginile din locul in care s-a oprit  si  sa ii schimb  atitudinea , sa il indemn sa nu repete , sa nu mai faca aceeasi greseala .

Citeam , acceptam ca pana la urma cartea odata scrisa poate urmarea o traiectorie , incercam sa imi imaginez  ce ar putea urma,  cautam solutii in gand , imi dadeam seama ca subiectul se poate amplifica, complica si totusi  speram ca autorul imi  va servi  pe tava happy endul nadajduit.

Insa la final, foarte brusc venit finalul , chiar in josul paginii, neasteptat, eu prinsa inca in subiect  dadeam  pagina sa citesc continuarea, cand …am crezut ca am gresit, poate am intors  mai multe foi odata , am dat ba inapoi, ba iar inainte, nevenindu-mi sa cred ca s-a terminat cu adevarat,

deci la final realizez ca probabil cartea descrie trairile oricarui barbat casatorit implicat   intr-o relatie extraconjugala.

Si apoi respingerea, desigur, a simpatiei initiale ce o simteam fata de personaj.

La un moment dat , el, proprietar de bar dotat cu pian, in care canta talentati interpreti , ii cere pianistului, ca in filmul Casablanca , sa nu mai cante  vreodata  o anumita melodie, pe care el, patronul, o ascultase initial in copilarie  in compania prietenei pierdute si a purtat-o  in timp , nostalgic in amintire.

Usor de citit, de devorat, cartea merita incercata , dupa parerea mea.Pentru ca subiectul ca subiectul, oricine poate inventa in cateva flashuri un subiect simplu: un el, cateva ele , o poveste, dar pana la urma conteaza forma , cuvintele alaturate , imbinate, amestecate , prin care sentimentele  sunt descrise si date cititorului, astfel incat sa se simta, asa cum eu m-am simtit zilele astea in care am citit, implicat in subiectul romanului .

Este numai fictiune, iar eu m-am desprins usor din ea odata cu disparitia brusca a personajelor, care s-au evaporat brutal  odata cu ultimul punct al ultimului rand al ultimei pagini din ea.

27 Noiembrie 2013

2 in 1-cartof si rosie

Filed under: filme, muzica, tv, legume si fructe, Noutati — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 7:47 pm

Si in gradina se poate sa prinzi (cum s-ar zice)  doua dintr-o lovitura. Doua culturi , de cartofi si de rosii de pe aceeasi suprafata cultivata …cu cartofi altoiti cu rosii. Mai exact a fost indepartata partea inutila a cartofului, frunzele  si pe tulpina lui, viitor poltaltoi , ce trebuie sa fie suficient de groasa incat sa suporte noua planta , a fost grefata o bucatica de tulpina de tomata a carei tulpina zice ca ar trebui sa fie de diamentru aproximativ egal cu cel al portaltoiului .

Unii altoiesc trandafirii, altii pomii, altii…legumele .Asa cum a reusit o firma cu reputatie buna din Marea Britanie , dupa multi ani de incercari , care a dezvaluit publicului si a reusit sa ofere  spre comercializare in numar mare , un nou tip de planta ce poate fi cultivata atat in recipiente incapatoare, cat si in pamant direct in gradina , planta  care in pamant produce cartofi , iar la suprafata dezvolta o frumoasa tomata de marime nedeterminata . Planta este anuala si nu cred ca poate fi reprodusa din seminte , ci numai prin reluarea an de an a procedeului de altoire . Ceea ce inseamna ca ori invatati lectia sa produceti acasa noua planta, ori cumparati de la cei deja cunoscatori , care in prezent sunt…destul de putini , daca nu cumva secretul e bine pastrat de firma care a reusit pentru prima data sa creeze aceasta noua planta care ofera pe spatiu mic productie …dubla. 🙂

Gustul atat al cartofilor, cat si al rosiilor rezultate din aceasta combinatie , zice ca ar fi deosebit de dulce si bun.

 

Planta e primit numele de TomTato .

 

20 Noiembrie 2013

Ce-si face omul cu mana lui

Filed under: filme, muzica, tv — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 8:59 pm

”Nimeni nu te poate insela. Tu singur te inseli asupra celorlalti.”

(citat celebru- J.W.von Goethe)

7 Noiembrie 2013

Carti nemuritoare

V-am mai aratat  carti care ma asteapta sa revin asupra paginilor lor , coperti ce au fost deschise, praful din paginile lor de inceput inlaturat cu mica curiozitate, foile deranjate si povestile abandonate ,  lasate in asteptare.

Este destul de greu sa intalnesti o carte care sa te cucereasca din primele randuri si pe care sa n-o mai poti dezlipi din ganduri. Mai gasesc uneori si astfel de subiecte arzatoare, pe care as vrea sa le pot descifra cat mai repede si neincetat pana la terminarea cartii (asa ma gandesc ca au gasit cei care citesc carti in metrou , in picioare, intre doua statii, in inghesuiala sau la lumina uneori neindestulatoare). Dar si cand dai de cate un astfel de subiect!…

Ei, insa acum, toamna , in serile  intunecoase  si mai tacute  ca peste vara, in care de atata liniste se aud si pasii   pe trotuare, am gasit timp si receptivitate catre povestile incepute si neterminate. Macar atat , daca nu  si poate un dram de curiozitate.

Asa ca m-am intors spre volumele tiparite si aflate in asteptare la capul patului , in subiectul carora m-am introdus cu interes, dar care parcurse pagina cu pagina si capitol cu capitol nu au reusit initial  sa ma convinga foarte tare. Insa cum obiceiul meu de demult era ca o carte odata inceputa sa fie si terminata, indiferent daca imi placea ori ba, am revenit sa le parcurg si pe cele de acum pana la ultimul lor rand.

Din  teancul de carti , am ales coperta cu titlul cel mai promitator (”Un atlas al dorintelor zadarnice”) si a carei culoare (albastru intens) este in  ton cu culoarea serilor,  aflate la primele minute  de intunecare .

In plus , in ultima vreme am descoperit ca ma atrag  cartile scrise de autori din orient , desi imi este greu sa  retin numele personajelor , uneori  imi dau seama tarziu daca e personaj de genul masculin sau  feminin si trebuie sa citesc cateva randuri , eventual sa mai si revin pentru lamuri ulterioare ,alteori pe masura ce intru in subiect fac confuzii si mai amestec datorita numelor noi pentru mine pe cate unii cu altii,   insa ce imi place foarte tare sunt locurile incarcate de atmosfera exotica  precum si obiceiurile diferite ale  acestor popoare , cultura lor diferita , viata povestita in carte , care desi uneori  modesta sau poate chiar mizera nu este ca cea din zilele noastre , astfel ca cufundandu-ma in lectura ma simt ca facand parte din poveste , iar atunci cand ies pentru restul orelor de peste zi , calc ca pe vata, pe un drum ce este provizoriu si nu cel al meu, ci numai pana la urmatorul capitol din carte .

Cartea in cele din urma mi-a placut. De subiectul ei si motivul introducerii destul de vaste in el, m-am prins abia la sfarsit si mai bine spus dupa ce am terminat-o si am reluat in gand locurile si personajele din capitolele de inceput.

Dupa ce am terminat-o , insa, m-am descoperit destul de  intristata ca s-a sfarsit. Si ca nu mai am o astfel de atmosfera in care sa ies de aici in fiecare zi. M-am uitat la celelalte carti incepute si…neah, nu mi-am dorit sa intru in ele. Asa ca am iesit in oras, neplanificat, mai mult ca din intamplare, caci nu aveam de fapt niciun ban la mine si am intrat si in librarie. Vroiam sa vad daca gasesc in Campina cartea ”Nana” de Emile Zola. O vazusem pe net, dar daca puteam sa o iau de aici, cu atat mai bine. Insa ajunsa in librarie am uitat numele autorului asa incat am intrebat de cartea ”Nana” si atat , ”scrisa poate de…Victor Hugo” am mai spus eu. Vanzatoarea s-a uitat in calculator, acum evidenta cartilor din librarie se tine pe calculator si mi-a spus ca nu au nicio ”Nana”.

In fine, ma indrept singura catre rafturi si ma trezesc fata in fata cu un titlu de carte . Nu m-ar fi interesat nici acum subiectul, cum nu m-a interesat nici la varsta copilariei cand de regula este citita aceasta carte si probabil chiar recomandata de profesori (eu nu imi mai aduc aminte de o astfel de recomandare, dar este posibil sa se fi intamplat asa la vremea copilariei mele) daca nu la un moment dat , mi s-ar fi spus de catre un domn onorabil ajuns acum la multi ani deja de la pensionare ca viata unei femei acum aproape de finalul vietii, dupa care copiii din vecini se zice ca ar arunca cu pietre numind-o vrajitoare, cu casa a carei vitrina cu  aspect ciudat a facut si obiectul unui articol de ziar (ceva gen ”casa cu papusi spanzurate”, parca) si  pe care eu am cunoscut-o tangential, ei bine omul acesta a spus ca viata ei ar fi fost  ca in ”Marile Sperante”.

Titlu de carte foarte cunoscut , care insa mie nu mi-a spus mai mult decat un…Charles Dickens si atat. Mi-a fost rusine ca nu am inteles ce a vrut atunci sa imi spuna si in subconstient mi-am dorit sa depasesc impedimentul si din curiozitate sa aflu si cum adica putuse fi viata ei ca …in ”Marile Sperante”.

Ei, cand am fost pusa fata in fata cu aceasta carte, am considerat-o o intalnire ce trebuia sa se intample si pe care nu aveam cum sa o mai ignor. Asa ca acum ea este cartea cu care imi petrec mare parte din timpul liber si disponibil . Imediat m-am simtit absorbita de subiectul ei, categoric Charles Dickens stie sa te retina in povestea lui  si pe masura ce citeam din ea, incepeam sa vad (cum se zice) cu ochii mintii  cum…o data evadatul , in cimitir il scutura pe Pip atarnat cu picioarele in sus, ca sa ii ia tot ce se gasea in buzunare…o alta data cum a fost primit de Estella cea frumoasa , rea si batjocoritoare  , la casa unei doamne bogate si ciudate si condus pe culoare intunecoase cu lumanarea aprinsa….cum arata domnul Jaggers cu sprancenele negre, stufoase …in fine, de aici mai departe…revedeam in minte scene si da, cred ca am vazut si un film cu numele asta. Am cautat pe net, am aflat ca a si fost facut un astfel de film , deci cred ca eu l-am vazut si acum imi amintesc din el flashuri.

Acum, in plus, parca simt ca desi Pip crede ca binefacatorul lui sponsor este batrana doamna bogata si inchisa in casa cea mare, oare nu se inseala el si acest binefacator sa fie evadatul din puscarie pe care el, copil fiind l-a ajutat cand era nedreptatit si in nevoie? Sau ma gandesc eu prea mult la…”Mizerabilii” si de data asta  nu va fi la fel? Ei bine, asta ma tine prinsa de subiectul cartii si nu vreau sa ma desprind din el. 🙂

Acum o sa termin aici si ma duc sa continui sa citesc. Dupa ce voi termina povestea, voi reveni cu povesti din gradina mea, de pe vremea cand era infloritoare. 🙂 Sau gustoasa, parfumata, vie, promitatoare…

Va urez sa va simtiti fiecare din voi cuceriti de cate o poveste , o carte fascinanta , nemuritoare .

28 Octombrie 2013

Vocea Romaniei-Copacul

Filed under: filme, muzica, tv, Fără categorie — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 8:30 pm

Eu am ales deja Vocea Romaniei pe sezonul asta :).

Nu mai tin minte pe nimeni altcineva din toate celalalte zile de preselectie si nu cred ca va aparea altcineva , desi posibil sa ma insel, care sa-mi placa mai mult.

Daca nu iese el ”Vocea Romaniei”, numai Smiley e de vina .

Favoritul meu e George Secioreanu , care a cantat si modelat cu vocea sa melodia ”Copacul”.

De cate ori l-am ascultat azi? Nu mai stiu, insa de multe ori , iar aici e singurul loc in care nu apar si reclame , inaintea , iar pe siteul protv chiar si in mijlocul, da, in mijlocul melodiei.

Am pus doar link  catre locul in care poate fi ascultat.

http://www.youtube.com/watch?v=WliQBZL_SQE

(de la minutul 02.09 incolo incepe melodia).

Older Posts »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.