Eu si gradina

18 aprilie 2015

Rasaduri , tot in casa

Filed under: gradina, legume si fructe, rasaduri, vremea — Tags: , — Mihaela C.P. @ 4:25 pm

In cursul zilelor trecute imi planuisem si imi si imaginam ca voi trece in weekend , adica astazi, la actiune si voi incepe sa imi mut afara in solar pe rand, macar o parte din rasadurile de rosii , care au crescut cam maricele .Si lungane, intre 70-80 centimetri  fiecare fir ,  masurat de la suprafata pamantului din ghiveci in sus, si bine imbracate in frunze, ba la  unele se vad micuti, ititi si cam grabiti  bobocii gata sa infloreasca, s-ar cere duse intr-un spatiu mai larg , in care sa aiba conditii mai bune pentru dezvoltare decat inghesuiala din jardiniera . Ma bucur ca sunt asa bine facute , frumoase si sanatoase .Insa mai trebuie sa astept, am citit pe net prognoza meteo si se pare ca in una din noptile saptamanii urmatoare , temperatura minima se va apropia periculos de zero grade Celsius si nu vreau sa imi  expun la frig rosiutele , sa dorm cu grija si cu gandul la ele toata noaptea: ce or face, cum s-or simti, cum s-or descurca singurele in frig. Chiar daca le voi duce afara in solar , nu  direct sub cerul liber si folia din solar teoretic le mai protejeaza, temperatura tot scazuta , ca si afara este si pentru mai firavele tomate, obisnuite cu mediul ambiant mai bland din casa , ar putea fi  totusi prea rece.

Dar ele cresc, cresc, fereastra prin care au primit lumina soarelui si in ultima vreme, dupa ce le-am inchis caloriferul de sub pervazul pe care sunt asezate , ca sa nu mai aiba la radacini caldura in exces, au primit tot de la soare si caldura, au acoperit-o aproape in intregime . 

La fel cresc si ardeiasii iuti: inalti, cu frunze mari, grase, cu tulpinite grosute , pregatite sa sustina muulti ardei , iuti si aromati .Pe ei insa ii mai tin in casa, sunt mai mofturosi un pic decat tomatele. Cu ei merg afara , dupa data de 1 mai, nu ca ar fi si departe vremea asta . Cam asa am procedat in ultimii ani cu ei , i-am considerat mai delicati :).

 

Florile pe care le cresc in ghiveci, le-am dat in mare parte afara : muscatele, cercelusii , cactusii . Poate se vor descurca si la un circa 0-0,1-1 grade noaptea afara .

15 februarie 2015

Pe muzica, despre lufa

Filed under: gradina, legume si fructe, muzica, Noutati — Tags: , , , — Mihaela C.P. @ 4:48 pm

De cand nu am mai descarcat poze pe calculator, am si uitat cum se procedeaza. :) Aveam cateva facute inca de anul trecut, intre care si cele pe care le arat astazi aici, pe care inca nu le vazusem, nici nu le descarcasem pe calculator, iar azi cand mi-am propus sa le vad, nu mai stiam nici unde e cablul usb, nici cum se leaga, prin care intrari de la camera foto .

Ieri am luat pamant pentru pregatirea rasadurilor mai pretentioase, pentru plantele care au nevoie de perioada mai lunga de vegetatie pentru a rodi . Dintre cele pe care eu mi-am propus sa le cultiv anul asta si ale caror seminte le voi pune din timp in pamant,  sunt ardeii iuti si lufa, buretele vegetal. De la lufa doar anul trecut am reusit sa culeg doi ”castraveti”, ca fructul lufei seamana cu un castravete mare , desi si in urma cu doi ani am pus rasad din timp, ziceam eu si l-am plantat chiar in solar ca sa aiba conditii pentru a se coace timp indelungat.

Insa in  primul an  planta a facut mai mult flori si mai putin rod, si asta nesemnificativ, constand in  vreo cativa  castraveciori foarte mici, apoi in cel de-al doilea an, desi am pus in pamant mai multe plante, vreo cateva cred ca au cazut victima operatiunilor de prasit , si confundate cu buruienile probabil ca au fost smulse, iar din ce a ramas am reusit sa culeg cu satisfactie doua fructe de marime utilizabila.

I-am lasat pana  destul de tarziu in solar , am zis sa stea cat de mult pe planta,  sa se dezvolte bine fructul, apoi dupa ce i-am cules si adus in casa nu am prea stiut ce sa fac  cu ei, nici curaj nu am avut sa ii curat asa cum am vazut in niste filmulete pe youtube , ca sa nu ii stric. I-am mai tinut  cam o luna si in casa, pe pervaz alaturi de ghivecele cu flori, unul s-a pastrat bine verde si frumos, celalalt insa parea ca ar incepe sa se altereze. In cele din urma pe cel cu semne de alterare l-am asezat pe calorifer astfel ca dupa  vreo cateva zile devenise foarte usor, deshidratat bine , moment in care am hotarat sa incerc sa ii curat coaja . A fost usor de curatat,insa de preferinta sa nu aveti unghii lungi cand faceti o astfel de operatiune , pentru ca vi le distrugeti :) , iar pe masura ce indepartam mai multa coaja rasarea de sub ea structura bine cunoscuta de burete vegetal si iata rezultatul :

Pe amandoi i-am curatat , insa poza nu am mai apucat sa le fac impreuna si fara coaja pe ei.

Apropo de youtube, ce am mai ascultat, or fi noi sau nu melodiile, nu stiu, mie insa mi s-au agatat de ureche in timp ce jucam Songpop online , unul din multe jocuri pe care le joc de pe telefon , in care ti se da un fragment din melodie si tu trebuie sa recunosti ce ti se cere: fie melodia, numele ei, fie artistul care o interpreteaza. Jocul e un fel de intrecere intre doua persoane, il poti juca fie cu prietenii de pe lista ta, fie cu diverse persoane .E destul de amuzant, de placut, mai ales daca mai si castigi din cand in cand. Eu cum nu sunt prea priceputa la muzica mancam bataie cam de la toti partenerii de joc, pana cand am gasit pe o fata cu cunostinte muzicale asemanatoare alor mele .

Eu am auzit recent cele doua melodii  pentru prima data si fragmentele mici din melodie prinse in joc mi-au placut . Poate va vor placea si voua :).

Una, Eres mia, Romeo Santos

 

Si cea de-a doua, John Legend , All of me :

 

15 noiembrie 2014

Alegerea

Filed under: Fără categorie, gradina, legume si fructe, rosii — Tags: , , — Mihaela C.P. @ 10:19 pm

Dupa o vreme de tatonari, de zburdat din floare in floare ,forma si culoare , cred ca a venit momentul sa aleg.

Sa ma statornicesc la numai cateva, ca doar la unul, nuu…e mult prea mare sacrificiul sa ma opresc doar la unul si sa renunt chiar de tot la parfumul vietii oferit de varietate. Mai ales dupa ce am simtit gustul libertatii de a alege azi dintr-unul, maine din altul dintre exemplarele testate, ii greu sa ma intorc la …monogamie :).Sau mai corect ar fi sa ii spun mono-tomatie.

Dupa ce  la inceput, ca la oricare inceput, poate, mai timid , am numarat  pe degete exemplarele testate, nu stiu cum s-a facut si am scapat caii-n papusoi de am ajuns la 10. Peste o vreme m-am trezit cu 20 de soiuri , ca apoi sa numar usor peste 30, iar in primavara asta ajunsesem chiar la vreo 55 . Nu-s eu singura, am vazut pe altii mai ceva, care au 187 de soiuri de seminte si au avut corespunzator si rosii. Cum o fi ca in doua, trei luni de mijloc spre final de vara, cand ajung rosiile sa se coaca , sa ai atata amar de soiuri care striga dupa tine sa le iei , sa le combini intr-o salata. Ca sa nu zic  de munca ce ar fi trebuit depusa pentru ingrijirea unui numar atat de mare de soiuri de rosii , dar si de spatiul necesar pentru plantare.

Prin astea intamplari si ganduri trecand, am ajuns la o concluzie: trebuie sa renunt la prea marea varietate si sa imi aleg doar vreo cateva soiuri. Cu atat mai mult cu cat tot incercand, unele m-au dezamagit. Poate nu ele prin ele insele, calitatile lor, ci gustul meu nu s-a potrivit cu ele.

Prin urmaaree….

Belisimele , indragitisimele de anul asta ar fi cam fost, prima pe lista Chocolate stripes, rosia cu dungi ciocolatii.

Vreti sa va spun de ce? Nu stiu, domne, mi-a picat cu tronc si gata. A fost si frumoasa si destul de roditoare, si sanatoasa, si  gustoasa . Poze, ia sa vedem, gasesc eu cu ea poze frumoasa? Ar trebuie, ca doar a fost aleasa.

 

Sa stiti ca legatura numelui cu ciocolata nu m-a influentat deloc in alegerea ei, chiar daca sunt fan ciocolata. Meritul este in intregime al ei si al chimiei dintre noi, ea si eu :).

Acum sa zic si care a fost cea mai putin placuta dintre toate, pe care am regretat ca am pus-o la loc de cinste si in numar de fire planta destul de mare.Ea este negricioasa  Paul Robeson.A rodit bine, de rodit, insa gustul ei nu mi-a placut, nici  aspectul .Arata chiar dizgratios.

O sa renunt la ea de tot si o sa promovez in schimb dintre negricioase pe cherokee purple, pe care trebuie numai sa o culegi la timp, sa nu o lasi prea mult in soare  . Gustul acestei rosii iese in evidenta si se simte diferit de al  celorlalte rosii , chiar si consumate impreuna, alaturi , combinate in salata.

Una calda, alta rece? :)

De care rosie mi-a mai placut? De cele numite big zebra, care cu toatele si-au confirmat prin marime reclama .

In cos, micuta si de culoare portocaliu-rosiatica este rosiuta , ca la mine nu a reusit sa creasca mare, pinneaple hawaian . Are o culoare foarte placuta, luminoasa , pe mine m-a incantat.Mai jos este si feliata (daca nu se vede bine, click pe poza) :

Desigur ca si pe ea o voi pastra.

La cantar, rosia big-zebra a demonstrat: aproape  600 grame pentru una bucata. 

Am mai avut si niste rozalii-negricioase cherry, adica mici cat cireasa. Nu imi dau seama cum au ajuns la mine, dar mi-au placut si le-am pastrat seminte ca sa mai pot pune si anul viitor, cand si daca va veni vremea,  din ele.

 

Iar restul, de umplutura, voi mai inghesui pe lista si in gradina mea si cateva soiuri de rosii mari, vechituri din gradina mea, din soiuri pastrate de cativa ani sau din gradinile altora, pe care le-am mai prezentat si cu alte ocazii. DAca au fost rosii, au fost mari, atunci raman, vot si pe ele, ca aici nu se anuleaza daca dau votul meu mai multora :).

 

Pe Osu blue incercat pentru prima data in vara asta, as vrea sa il pastrez, de asemenea si pe piersicuta cea galbena .

Si o dungata roscata cum e beauty king ,  voi pastra.

Si pe violet jasper, despre care va spuneam anul trecut ca are un parfum si gust deosebit le voi pastra.

Si cele patru culori de rosii cu forma lunguiata, galbene, rosii, rosii cu dungi si purpurie rusnaia .Si niste rosii galbene, si  unicul meu soi  de rosii albe white quuen voi pastra, si dintre cele verzi, da, si acolo optez pentru Aunt ruby german green incercate anul asta si fotografiate sectionate , alaturi de micuta Pinneaple si de Old german, pe care desigur ca o voi pastra.

Si rosiile mici in forma de pere , galbene si rosii , si cateva cherry, portocalii si dulci poate si rosii chiar daca nu sunt grozave la gust, de care nici nu imi fac probleme ca ar putea disparea, pentru ca am vazut ca se descurca si singure, nu au nevoie de mult bibilit ca sa se pastreze soiul lor in gradina .

Una peste alta, din 55 cate soiuri am avut, voi pastra cam jumatate. Restul nu stiu daca vor mai avea loc rezervat in  gradina , cat ma voi ocupa eu de ea.

Am facut antrenament pentru maine cu alegerea. Ce ziceti, ma pricep sa aleg (bine)?

9 noiembrie 2014

Piata

Filed under: animalute, ardei iuti, exotice, gradina, legume si fructe, Pasari — Tags: , , , , — Mihaela C.P. @ 10:15 pm

Si animalul, ca si copilul, daca il cresti prea rasfatat, se invata rau si si-o ia in cap :).

Asa patiram noi cu gastele (nu sunt olteanca, nici prin arborele meu genealogic nu cred ca ar exista vreun fir apropiat cu regiunea, dar uneori imi place sa ma perfect-simplicesc in vorbire).

Mici si dragalase cum erau, nu doar le-am oferit cea mai buna alimentatie si ingrijire ca sa creasca sanatoase si frumoase , dar le-am oferit si diverse …drepturi si libertati :).Cum ar fi libertatea de a circula prin curte, insa  bine supravegheate , sa nu cumva sa pice victime pisicii sau cainilor dornici de jucarii  vii. Ca mi-au rupt hibiscusul moscheutos , am zis ”nu-i nimic”, poate va creste mai frumos ramificat. Ba am pus ramurica rupta in pamant si a facut radacina, si cu ocazia asta  am aflat si una din metodele lui  de inmultire, adica prin butasi. Deci n-a fost asa rau .

Cand le-am vazut ca se burzuluiesc ele la caini sau pisica si ca ii pun pe fuga, am zis iar: ”nu-i nimic”, e bine ca stiu sa se apere singure.

Dar au ajuns acum mai rau decat cateii. Daca sunt libere prin curte si intra vreun om, de obicei omul se fereste de caine, mai ales daca latra, insa la noi cainii da, latra cand vad pe cineva intrand , dar  gastele  sunt cele care musca. Si pe om.

Sunt mai rele decat cainii, chiar si pe ei i-au  muscat in cateva ocazii.In pozele de mai jos, Ricky prins pe picior gresit (ei, labuta gresita, poftim).

Sambata cum a fost vreme buna, soare si frumos, am zis sa le mai las si pe ele sa mai alerge libere in curte, ca mare lucru, am zis eu, nu ar mai avea acum ce strica. Ba bine ca nu! Daca au cam terminat cu florile, se apucasera de coaja pomilor, de robinetul de la pompa de apa, de cauciucurile de la bicicleta si in cele din urma de casa. De casa in care locuim noi, da, ati citit bine, s-au apucat sa manance polistirenul pus pe peretii casei. Mi s-a parut ca asta le-a intrecut pe toate si cum le-am vazut imediat ce faceau, am dat militaria jos din pod si le-am inchis inapoi in curtea lor. In plus , de cateva zile au liber in gradina destinata cultivarii legumelor peste vara, acum aflata la sfarsit de sezon cu recoltele. Sfarsit care insa mai ofera pe ici -colo cate o mica surpriza, mare bucurie. De exemplu am cules si sambata si duminica zmeura.

Eu si ursul iubim zmeura :).Eu-la nebunie! Si am vazut si albine la zmeura mea, ba odata ma intreceam chiar si cu un barzaune, un albinoi urias , care sa fie mai tare.

Prin urmare cateva bobite de zmeura, doua lufe nu tocmai coapte, pe care inca nu stiu cum va trebui sa le tratez pentru a le transforma  din castraveti in burete natural de baie :), vreo doi ardeiasi iuti (peste recolta deja culeasa) si ….atentie , cad mine!

Nu mine de razboi, ci un soi de castravete , pe numele lui kiwano, cica de la kiwi si banana, ca are gustul asemanator cu al celor doua fructe.

Seamana cu mine,nu cu mine-eu, ci cu minele de teren, nu? Am taiat unul in urma cu cateva saptamani si mie nu prea mi-a placut kiwi-banano asta, dar daca am avut anul asta seminte, le-am pus din curiozitate si ca sa avem si noi ceva nou , mai interesant in gradina . O sa mai incerc inca o data unul, poate de data asta imi va placea.

Am vazut si prin supermarketuri de vanzare, tot pentru curiosi, in numar mic , doar cateva. Desi castravetele asta e destul de roditor, se intinde pe o suprafata mai mare decat eu m-as fi asteptat si la cat produce, ar putea si oferta magazinelor sa fie mai bogata.

Una peste alta, am venit din gradina (inca) aprovizionata ca din piata :).Unii au fost la targ, balci sau cum i-o mai zice, eu am fost in ”piata” din spatele casei.

6 aprilie 2014

Fructe in aprilie

Nu in magazin, acolo sunt pe tot parcursul anului.

Nici in albume de fotografii, ci direct pe ramurile …arbustului, ca la noi sub forma de arbust creste acest fructifer care in alte zone, cu ierni mai blande , am vazut ca are forma asemanatoare cu a pomilor mari, fructiferi de la noi.

Florile lui se spune ca sunt atat de mici, incat nu sunt observate cu ochiul liber , ci se remarca direct  fructele, cand sunt formate , acum  micute cat un   bob de mazare mai mic  .  

Daca smochinul apuca sa rodeasca in primavara mai devreme, este semn bun pentru el, in toamna urmand sa i se coaca fructele , care in alti ani raman verzi si mici si nu sunt de niciun folos , daca nu  apuca sa creasca suficient  pana la caderea primei brume .

La noi in tara smochinii rezista ca planta, si spun din experienta ca  la noi in gradina creste de ani de zile , mai ingheata uneori peste iarna,  dar porneste apoi din pamant iar, de jos , insa are nevoie de sezon indelungat de vreme buna ca sa apuca sa i se  si coaca roadele.

La baza smochinului deocamdata in varful coditelor lungi stau stranse asteptand raze de soare , lalelele rosii. Vremea ploioasa sau cu nori grosi pe cer  nu le deranjeaza, ele asteapta rabdatoare zilele insorite, ba eu chiar cred ca le plac si ploile reci de primavara, care le prelungesc durata infloririi, in caz contrar, de prea multa caldura dintr-o data si prea mult soare , florile lor urmand sa paleasca repede si sa li se scurteze timpul de inflorire.

 

Cateva , mai grabite, au apucat deja sa se deschida in soare. Insa cele mai multe, inca nu. Vremea infloririi lalelelor abia urmeaza.

 

Insa in primavara asta grabita, pana si trandafirii au apucat sa imboboceasca. Pe primul boboc de trandafir l-am observat cu mare mirare  pe 02 aprilie , si l-am si fotografiat . Mi se pare surprinzator, mult prea devreme pentru imbobocirea trandafirilor. O fi el, acest soi de trandafir , unul mai harnic , asa cum a dovedit si in urma cu un an cand tot el era primul imbobocit, despre Lady Salisbury (asa il cheama  pe trandafir) e vorba, insa mie tot mi se pare prea devreme .

Dar daca  pana si  pe rapita din camp, care  de obicei in luna mai inflorea , acum am vazut-o inflorita!… :)

 

15 martie 2014

Gradinaresti

Filed under: Fără categorie, gradina — Tags: , , — Mihaela C.P. @ 6:59 pm

Sau , ca sa citez putin din celebre versuri :

”unde sapa sapa locul, sare din pamant…”

whatever, norocul, sa-i zic .

Nici n-am sapat de fapt, de ce sa ma laud degeaba, insa probabil ca gainile au racait pamantul pana a iesit la suprafata acest obiect, cam cat o moneda, dar de forma alungita , nu rotunda, datand , se pare, de pe vremea regelui Carol I . Posibil sa fie din argint , ori chiar daca nu ar fi, eu il gasesc interesant, o relicva aparuta chiar din pamant, din iarba verde , peste timp in gradina mea. 

Am incercat sa il curat cuapa, cu  periuta , dar mai mult decat se vede, nu am reusit.

3 martie 2014

Metode de lucru/ IQ84

Filed under: carti citite, gradina, legume si fructe, seminte — Tags: , , , , , — Mihaela C.P. @ 10:16 pm

Cu destula intarziere am reusit ieri dupa amiaza sa ma pornesc cu fapta spre gradina viitorului (apropiat) , a verii din 2014.

Incerc sa imi aduc aminte de bucuria cu care primeam primaverile in alti ani si sa procedez la fel si in anul asta. Incerc, vreau sa ma bucur , dar ceva inca ma trage inapoi , primavara e frumoasa oricand, oricum, dar de la un moment dat in viata ea e altfel. Inaintez mai greu , ma urnesc greu inspre vara, prin timpul  linear sau buclat , ce pare sa fie deocamdata doar  inainte , unica directie spre care ne putem  indrepta .

Daca in primavara anului trecut, inainte sa pun in pamant semintele de rosii, ardei si vinete, singurele rasaduri pe care le-am facut si care m-au preocupat anul trecut, intai am numarat randurile din solar si am socotit cam cate rosii ar  incapea pe fiecare rand, cati ardei,  cate vinete  si abia apoi, dupa ce am terminat calculul, am purces la  marea insamantare,careia  in realitate pot sa ii spun ”mica”, pentru ca la gradina mea de  amator , totul se face la scara mica, dupa puterile mele si timpul limitat pe care il pot pune la dispozitie acestei placute preocupari ,

anul asta n-am avut nici chef, nici timp sa fac intai socoteli. Pe cele de anul trecut nu le-am pastrat nici pe hartie , nici pe calculator. Si in intarziere fiind fata de toti anii de pana acum, cand la vremea asta rasadurile mele trebuiau sa fi fost cel putin rasarite cu cate patru frunzulite, daca nu si mai bine crescute,  mi-am spus ca e acum ori niciodata momentul , in 2014 nu voi mai avea alta ocazie de a face rasaduri . Efectiv am adunat toate instrumentele de lucru, am pus pamant in jardiniere si seminte una langa alta, frumos, ordonat , tot manual una cate una, nu presarate nenumarate si inghesuite intamplator , din soiurile pe care le-am ales pe loc, fara vreo prealabila ordonata si enumerata socoteala.

Si sper , dar si cred ca va fi bine. Foarte putine dintre soiurile de tomate  au ramas deoparte, neluate in seama  ,  intre ele  sunt unele pe care nu le-am apreciat si nu as regreta, chiar daca ar nu le-as mai avea.

Prin urmare am dat startul, iar de acum nu pot sa fac altceva decat sa le privesc si astept  .

Asa incepe sa creasca in 2014 gradina mea.

Ce seminifica a doua parte  din titlu: IQ84 ?

Este titlul unei carti scrisa in trei volume de catre scriitorul japonez Haruki Murakami, din care am mai citit si chiar povestit aici despre o alta carte de-a sa .

Cand am vazut titlul, eu am inteles ca ar fi IQ adica indicele de inteligenta si cifra 84. De fapt titlul cartii este 1Q84, adica primul semn este cifra 1 si nu litera I, insa  tiparul pe care editura l-a ales pentru coperta acestei carti este inselator .

Inainte de a cumpara o carte,  eu caut sa citesc cateva date despre subiectul ei, sa vad daca m-ar putea sau nu interesa  si sa aflu si parerea altora despre ea , de e considerata buna ,  rea . Insa nu vreau sa aflu un rezumat al cartii, nu  sa stiu inainte de a citi cartea  ce se va intampla.

Prin urmare si eu cand scriu ceva despre carti, nu as vrea sa dezvalui detalii multe despre continutul ei sau cu atat mai putin despre final, sa ii rapesc tot farmecul parcurgerii ei . Asa ca voi incerca foarte pe scurt sa spun cateva vorbe despre cartea de care abia cu cateva minute in urma m-am despartit, dupa un maraton care a durat cam o luna , ar fi durat mai putin chiar daca nu m-ar fi prins intr-o perioada in care mintea numai la citit nu imi statea.

Din cele trei volume ale cartii,  primul mi s-a parut a fi cel mai greoi . In el, cum este si firesc, am facut cunostinta cu personajele , dar uneori introducerea in subiectul cartii este cam lunga, asa cum in aceasta trilogie, tot volumul intai pare a fi partea introductiva in care doar cunosti personaje si cam cu ce se ocupa ele .

Uneori imi venea sa si renunt la carte, ma gandeam ca nu imi va placea, personajul feminin cu care incepe cartea si alaturi de care suntem introdusi in subiect,  fiind o tanara femeie cam dura pentru gustul meu , pe care o si vedeam ca pe japonezele din filmele cu luptatori care sar prin aer de parca ar zbura si  scot tipete ascutite .

Pana am inceput sa fac legatura intre personaje, ori mai bine zis sa banuiesc ca ar putea fi o legatura intre ele , cartea mi s-a parut o ciudatenie.Este diferita de orice altceva ati citit pana acum .

Si totusi in primul volum capitolele incep fie cu numele personajului feminin, Aomame, fie cu numele unei personaj masculin, Tengo. Parca ar fi sugerat ceva .

Daca primul volum este atat de enervant si greu de parcurs, greu nu pentru forma in care este scris, ci pentru atitudinea personajelor, o femeie criminala, niste scriitori cu vieti anoste , care nu prea se intelege ce cauta in poveste . Mai apare si o fatuca , ciudatica si ea, ei , cam ca si celelalte personaje .Ei bine, apoi volumul al doilea nu poate fi lasat din mana prea usor. De fapt e singurul pe care l-am sorbit dintr-o suflare, in cel de-al treilea volum , nenea scriitorul mai introducand un personaj dizgratios , cu care relua scene si le repovestea dintr-un alt unghi de vedere , scene prin care povestirea mie mi s-a parut ca a fost cam inutil lungita .Dar…gustul omului, asa a vrut scriitorul, asa am parcurs cartea.Na!

Am terminat-o, mi-a placut, o recomand . :)

13 octombrie 2013

Ce face o gradinareasa sambata noaptea

M-am dublu necajit azi, ieri, ca s-a facut deja ieri.De-asta nici nu-mi vine sa adorm, am ganduri, ma enervez  si nu-mi vine somn.

O data,  pentru ca mi-a disparut un cocosel din rasa mici si pestriti. Nu stiu ce s-o fi intamplat cu el, se mai intampla uneori sa imi dispara pentru cateva ore sau chiar si o zi cate o pasare , pe care nu o gaseam, pentru ca apoi sa reapara cumva. Insa cu privire la el, care nu a aparut astazi deloc toata ziua, ma gandesc ca e posibil sa fi fost furat de vreo vietate ceva, fiind si mic si usor de carat de animale mai mici, cataratoare ,  si nu stiu de ce fel de vietate ar putea fi . Stau cu grija, pentru ca daca este asa, atunci situatia s-ar putea repeta si toti puii  ori pasarile mai mici sunt in pericol.

De-aia e bine sa nu te atasezi de nimeni si de nimic.

Sa treci prin viata fluierand, da, sunt cate unii care pot trai si asa.

Si apoi, motivul numarul doi ar fi ca mi-am luat un ajutor la gradina azi, ma rog, iar gresesc, ieri nu azi , care- am zis eu, sa ma ajute la ce e mai greu si anume la sapat si smuls buruiana de pe un loc in care prospera.

Ne-a napadit o buruiana careia vanzatoarea de la un magazin de produse pentru protectia plantelor i-a spus ”trostor”. Eu am cautat insa pe internet si nu am gasit nimic in romaneste cu numele asta. Si am intrebat de doua ori denumirea (la magazin) , ca sa inteleg coorect si sa retin (repetitia fiind mama invataturii).

Ei, trostorul asta se intinde si prin radacini adventive, precum capsunii si are si radacina pivotanta. Asa ca,  desi de la magazin mi-a dat o solutie chimica de ardere a buruienilor,pe care vanzatoarea mi-a recomandat fie sa o pulverizez , daca nu sunt si alte plante in jurul buruienilor , fie sa dau cu pensula inmuiata in solutie pe buruieni,  asta fara sa  influenteze insa  radacinile de sub pamant , care isi vad mai departe de treaba lor, daca nu sunt derajate.

Prin urmare , mi-am zis, mai bine las sticluta cu solutie pe alta data si apelez tot la mijloace mecanice si anume sapat si cules cu mana fir cu fir si radacina cu radacina buruiana. Dar ce credeti ca e usor asta? Nu e , iar cand mai ai de facut si altceva, timp de unde sa mai gasesti sa mai faci si lucrul asta in gradina. Si am zis sa caut ajutor .

Am intrebat in stanga, in dreapta, am auzit de diversi gradinari, dar niciunul atat de tipicar incat sa stea sa curete bine bine buruiana. Pana ce am vazut la un vecin pe cineva adus sa ii curete gradina. Pe om il stiam si eu din vedere, ne si salutam cand ne intalneam si  …am ravnit si eu.

Dar ce ziceti? Omul era cu agenda incarcata, a venit tarziu, abia -abia ce si-a facut timp si de bucatica mea de gradina.Dar a venit, nu a zis ba.

Cand i-am aratat ce e de facut , zice zambitor (mereu zambea , vorbea bland, calm, folosea diminutive , spunea ”sacut” in loc de ”sac” :) ) : ”a, da, le smulg cu mana”.

Nu, nu…zic eu, trebuie sapat cu cazmaua si scoasa si radacina.

Si el: harșt, imi face o demonstratie de smuls cu mana , printr-un gest cu care imi rupe si cateva flori.

Sa-mi pun mainile in cap! Dar , imi zic, pana o pricepe e mai greu.Si ii mai explic o data care imi e dorinta .

Insa si cu priceputul a fost treaba foarte, foarte grea. Eu ziceam una, el nu intelegea, ci tot pe a lui o tinea.

Pana la urma am stat langa el, nu chiar tot timpul , dar cam jumatate din cat a lucrat el in gradina am stat si eu pe langa el, deci timp tot am pierdut , iar la sfarsit cand sa ma duc sa imi pun la loc florile pe  ”sapatura proaspata” si sa iau in primire ”lucrarea” constat ca locul era intr-un loc , doua sapat, in altele tras pamantul pe deasupra cu grebla si buruiana tot acolo, bine ascunsa si pregatita sa dea navala cu prima ploaie calda ce va cadea.

Cu alte cuvinte, mai bine imi vedeam de treaba si faceam tot eu ce stiam ca am de facut. Nu pierdeam timp cu dat explicatii, care oricum nu au intrat pe nicio ureche , ci doar au fluturat pe langa ea si nu pierdeam nici timpul in care omul asta a crezut ca face treaba si ca ma ajuta. El era bine intentionat, sunt convinsa, dar nu se pricepea , nu intelegea si nu putea mai mult.

Nu v-as recomanda sa faceti ca mine. Ce faceti voi, e lucru sigur, bun facut. Ce face altcineva, nu te astepta sa iasa cum ai vrea .

Dar ce facem cu timpul? S-au adunat atat de multe lucruri din urma nerezolvate la timp , tot din cauza asta: prea multe de facut .

Ce face o gradinareasa sambata noaptea? UNele dorm dupa ce au trebaluit toata ziua. Eu, ca …altele :). Gradinareasa de weekend si uneori nici atat. Desi mi-ar placea cat mai mult sa ma pot ocupa de ingrijit gradina. Si de animalutele din ea .

 Actualizez  si adaug si doua fotografii ale buruienii al carei nume imi este necunoscut: 

 

30 august 2013

Tomate categoria sumo

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Tags: , , , — Mihaela C.P. @ 5:10 pm

Iata cele mai mari tomate din trei culori de rosii de anul acesta :

rosii rosii, verzi si albe.

Am mai avut si mai am si alte culori sau combinatii de culori, alte forme sau marimi de diverse soiuri de tomate, dar din toate , cele mai  carnoase,  atat de carnoase  incat au capatat  forma arcuita cu carnea ridicata parca pe din afara , cu  pielita intinsa care parca abia le mai cuprindea continutul  , aproape gata sa plezneasca :

De mari ce le-am vazut ca ar fi, a trebuit sa le masor masa  (cu centimentrul nu le-am inconjurat talia sa vad cat de  tare s-au intins) .

Si iata-le la  proba cantarului, aceleasi personaje  , pe care daca ar fi sa le premiez , sa le urc  pe un podium si sa le recunosc valoarea pe soiuri a fiecareia , as putea spune despre ele cam  asa :

Din punct de vedere al cifrelor, reci, fara alte criterii de selctie cum ar fi gustul, suculenta, mirosul , rezistenta fructului , sa incep in ordine inversa, cum am vazut ca se procedeaza in concursuri cu locul al treilea dintre candidatele la podium si acesta este :

-Pe locul trei se clasifica   rosiaaaaaa……..

….. albaa !

Da , rosia alba  sau tomata  alba a castigat locul al treilea de pe podiumul de anul acesta intre toate rosiile si soiurile din gradina anului 2013  cu nu mai putin de 440-450 grame , urmata indeaproape de rosia de pe locul al doilea   ,care  este …..

(emotii in examinarea rezultatelor cantarului, stimati cititori) ,

care este, asa cum incepusem sa spun rosiaaaa….

 ……rosia verde , cu 450-460 grame , bravo rosiilor alba si verde, bravo rosiilor sumo de anul acesta din gradina mea, s-au intrecut una pe alta in crestere, carnoase, zemoase, parfumate , seminte putine, bravo, bravo si iata, pe locul intai ca si in urma cu alti ani, nu se dezice deloc acest soi extraordinar , este tot  rosia (rosie) tiganeasca!

Cea mai mare din gradina de tomate de anul acesta, crescuta numai cu apa si soare , iat-o evoluand de-a lungul anului din stadiul de tanara speranta la acela de rosie abia atinsa de culoare si in final parguita , coapta , cel mai barosan soi de rosii, il recomand cu toata caldura tuturor , iat-o , draguta de ea  rosia de circa 950 grame , cea mai mare de anul acesta :



Colosala, fabuloasa, grasa si gustoasa , suc s-a facut din  ea !

Si nu a fost numai una, pe un alt fir de tomate , alaturat aceluia pe care crescuse si il acaparase cu totul ea (este si de inteles, la o asa marime , bietul fir abia am mai putut hrani si suporta si alte mai mici tomate ) o alta doar cu putin mai mica decat prima , mare, coapta cam in acelasi timp , din doua rosii ca acestea s-ar satura un neam intreg . 

-In urma cu mai multi ani, pe cand eu abia ma invatam cu cresterea tomatelor in curte , mai mult ratam cu firele ba stropite cu chimicale, ba chiar si asa lovite de mana si distruse , ne aducea un fost vecin din copilaria mea rosii crescute de el, tot soiul asta sa fi fost sau altceva, nu mai stiu si nici nu mai am pe cine intreba ca vecinul saracul s-a prapadit, ne aducea rosii de peste un kilogram. Dar stiu ca ne spunea ca le crestea cu ingrasamant, natural, facut din gunoi de la pasari diluat in apa . Si eu ma miram si ma bucuram ca mananc din asa ceva. Ei, uite ca acum am ajuns si eu sa culeg din curtea mea rosii mari , sanatoase si frumoase  si fara niciun ingrasamant sau alt adaos in afata de apa chioara , adaugat la radacina plantei .

Umbland hai-hui pe net, de colo-colo ca un catel fara stapan (pe strazi) am mai vazut si anul acesta la cineva, nu mai stiu unde, tot asa rosie de peste 1 kilogram , si mi-am adus aminte de cele primite de noi in urma cu cativa ani .

Totul e sa ai o bucatica de pamant si sa incerci sa cultivi ceva pe ea .

17 august 2013

Mos Craciun e vara

Filed under: gradina, legume si fructe, produse bio, rosii, tomate — Tags: , , , — Mihaela C.P. @ 10:01 pm

Pentru voi a venit Mos Craciun?

Nu stiu pe la casele altora cum o fi, dar pentru mine astazi a venit Mos Craciun. Da, stiu ca e vara, cam pe final, ce-i drept si trist , dar astazi am avut o zi de maxima incantare , cum in putine altele mi se mai intampla peste an .

Astazi am strans una din cele mai importante cantitati din recolta de rosii, cum inca nu am avut in alta saptamana si cum alta nu cred ca voi mai avea in sezonul asta. Rosii din gradina mea si din munca si planificarea si pregatirea facute de-a lungul unui intreg an, inca de toamna trecuta de cand am inceput sa caut diverse soiuri noi de seminte de tomate (noi pentru mine), care sa nu fie hibrid si sa fac planuri pentru sezonul ce avea sa vina.

Si povesteam in urma cu catva timp cum in mod nesocotit m-am trezit cu prea multe soiuri de rosii, fata de cat ar putea sa produca gradina mea si cat ma pot eu singura ocupa. Caci rosiile sunt domeniul meu, specialitatea mea in gradina si deseori sunt contrazisa de alti participanti, spectatori mai bine spus la activitatile de ingrijire a tomatelor (in special cand vine vorba de defoliere incep cele mai multe discutii: ca de ce, ca nu e bine asa, ca nu s-a mai vazut altundeva, ca internetul asta mi-a bagat numai idei in cap,  asa cum chiar azi mi s-a spus ) si cum munca in echipa inseamna uneori sa pierzi o parte din timpul pretios ca sa convingi si sa explici  varianta ta si pe intelesul altora, eu , uneori nu foarte rabdatoare (acasa) , le raspund ca fac asa fiindca asa vreau eu (cu asumarea raspunderii :) ). Fara suparare intre noi :).

Prin urmare, dintre cele multe soiuri, abia o parte au dat in parg si au fost astazi sursa pentru incantarea mea , dar si munca pana seara la prepararea sucului de rosii, care -aici ma retrag- nu mai e de specialitatea mea :).

In fine , treaba a mers ca pe roate si iata-le intinse pe masa, la umbra, la sedinta foto . 




Mai sunt si alte soiuri lipsa ”la apel”, care nu au fost coapte suficient inca.

Dar veti mai auzi si vedea si de astazi, dar si din alte zile in care am strans zeci, sute de imagini cu rosii fotografiate atat in gradina, solar, pe planta, cat si stranse asteptandu-si implinirea , scopul final pentru care au strabatut tot drumul de la samanta culeasa in anii trecuti , cine stie de cand unele or fi fost, pana pe masa mea.

Azi a fost o zi a recoltei pentru mine, pentru noi acasa . Si eu am simtit satisfactia si bucuria,  cum poate oi fi simtit altcandva, copil fiind,  cand venea Mos Craciun .

Older Posts »

Tema WordPress Classic. Crează un website sau un blog gratuit la WordPress.com .

Urmăresc

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 411 alți urmăritori