Eu si gradina

6 februarie 2015

Mai e putin

Filed under: gradini, legume si fructe, pomi — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 8:31 pm

Ma tot gandesc ca mai avem putin si trece si mai scapam de inca o iarna. Iarna din viata noastra, dar asa cum imi spunea si tatal meu candva , sunt zile din viata noastra care trec .Parca imi reprosa odata ca arunc vechiul calendar din anul care era pe final , la gunoi. De parca ma grabeam cumva sa arunc zilele noastre , din zilele mele si din zilele lui .

Nu e iarna tocmai un cosmar de care sa te bucuri asa tare cand  scapi din ea , dar mie nu imi mai place deloc, mi-o fi placut candva, da, probabil ca da, un pic, cand eram un copil si  cand iarna nu era un anotimp, un numar de zile determinate si numarate , dupa care sa vina alt anotimp mai bun, mai frumos, cunoscut din experienta altor ani deja, ci cand luam doar zilele una cate una, fara sa planific inainte ceva .Le acceptam , le traiam, descopeream lumea.

Planuri de primavara inca nu mi-am facut. Dar am vazut undeva, pe un site ceva ce am sa va impartasesc.

Inceputul povestii este in urma cu cativa ani, mai mult de zece, cand am vazut la un unchi de-al meu in gradina , livada de curand infiintata,  un mar tanar columnar incarcat cu mere. Posibil sa am si o poza cu pomul plin de rod, facuta mai tarziu, cand am avut si eu aparat foto digital, o voi cauta (posibil sa dureze, cine stie pe ce CD sau stick o fi) si daca voi gasi, voi incarca aici una.

Mi-a placut mult, poate sa fi primit atunci si o promisiune ca imi va face si mie rost de un soi asemanator, mi-a si adus unchiul meu mai tarziu cativa meri si un par , insa nu am avut noroc de niciunul din pomii adusi de el. Desi sunt convinsa ca imi fusesera adusi cu mult drag. Insa dorinta am pastrat-o si mai tarziu, cand am vazut la magazin meri columnari, mici erau, ambalati in cutii (prea) mici din carton,  am zis ca imi implinesc dorinta si am luat doi pomi.

Au crescut greu si cu peripetii: unul a incaput in foarfecile unui specialist al taiatului de meri, care insa l-a ciuntit si transformat din forma de mar columnar ce ar fi trebuit sa o aiba pastrata si intretinuta, intr-o piticanie stramba care se chinuie sa dea un rod , ceva. Nu stiu cum de unul dintre cei doi pomi a scapat de la taierea specialistului.Si pentru prima data , in primavara anului trecut s-a imbracat in haina de de flori roz. Era atat de frumos , oricine il vedea il admira.

I-am facut si eu poze, insa nu e prea fotogenic , nu a iesit la fel de frumos cum arata in realitate .

A legat si rod, dar a facut merisoare multe, care nu au crescut, ba, poate din cauza ploilor multe si  a verii racoroase nu au crescut, nici macar pe unul  nu am apucat sa il vedem copt.De gustat  nici vorba, de asemenea.


 

Cand si cand imi aduceam aminte de el si ma intrebam cum oare ar trebui taiat, ca doar se apropie vremea taierii ramurilor de la meri, ca sa ii intretinem forma de pom columnar. Nu ca nu as avea si carti cu instructiuni de tundere a pomilor fructiferi . Am. Parca si vad pagina pe care am vazut  candva despre taierea in forma columnara a pomilor, insa pe atunci imi ziceam ca nu vreau forma asta, un bat lung si inalt pe care sa te chinui sa il culegi pe inaltime. Imi ziceam ca eu vreau pomi scunzi, pitici, sa te porti servi singur de jos, doar intinzand mana. Insa gusturile se mai schimba si mai ales sunt influentate de tentatiile care roiesc in jurul nostru. De fapt acum vreau si una- pomi mici , si alta-columnari :).

Si am intalnit recomandari despre taierea crengilor unui pom care sa fie dirijat in aceasta forma (sper sa nu mi-o ia inainte iara vreun specialist in tunderea merilor si sa apuce sa puna foarfeca pe ramurile tanarului nostru pom , sa ii dea forma pe care o stio el si o vrea el).

Regula ar fi  ca se pastreaza ramurile laterale (daca sunt chiar crescute  orizontal, cu atat mai bine) si se taie lasand cate trei muguri pe fiecare ramura. Restul se curata tot. 🙂

Pare simplu, nu?

Dar cred ca ar trebui sa caut iar si sa mai citesc inca o data: Ca de fiecare data cand aveam de invatat ceva, citeam, intelegeam, aveam impresia ca am invatat lectia, insa cand sa o redau , ma incurcam. imi aminteam fragmente , cam ca si acum cu merii columnari. Nu va dau sfaturi, doar povestesc o experienta de-a mea. Informati-va inainte de a taia! 🙂

15 mai 2014

Ciorchini

Infloresc in ciorchini si seamana cu salcamii. Dar nu sunt nici salcami, nici rude apropiate cu acestia , si nici intre ele nu sunt inrudite aceste doua plante care se acopera in perioada infloririi lor cu ciorchini de flori.

Una, cea albastra, pe care eu si cred ca si voi, cei care va uitati dupa flori pe unde mergeti (ca sunt si unii pentru care florile sunt invizibile)  este mai des intalnita cu flori de culoare albastra  sau liliachii . La noi in curte  infloreste  in combinatia alb-albastru , numele ei este  Glicina , iar oficialus poate fi strigata cu numele de Wisteria floribunda, o japoneza cu crestere mai lenta si inflorire tarzie , abia dupa ajungerea plantei la maturitate fata de ruda apropiata , Wisteria sinensis, care e chinezoaica si care s-ar zice ca infloreste din mai frageda pruncie:).

La noi  asa s-a nimerit,  sa primim pe floribunda , japoneza mai pretentioasa, la care ne-am tot uitat ani si ani si ani de zile si ne-am mirat ca nu crestea, nu inflorea, ne-am zis ca n-avem noroc de ea. Cand in cele din urma, acum doar vreo doi ani am vazut primele ei flori , dupa muulti ani de asteptare , ne-am bucurat ca a inflorit, dar ne-am si intristat de culoarea cam palida a florilor. In copilaria mea, imi amintesc ca vedeam in drum spre scoala , o casa veche  cu pridvor pe care era crescuta o Glicina mare, cu flori albastru inchis, casa in locul careia acum este o oribila cladire din plastic sau sticla .

Cam ca la casa cea veche  mi-as fi dorit sa fie si glicina  noastra , dar acum daca s-a nimerit altceva , e frumoasa si asa , sa ne traiasca, sa creasca si sa infloreasca multi ani de acum incolo si sa ne putem bucura si noi de ea .

Ca am mai si luat anul trecut inca una (de data asta de la magazin) , cu eticheta cu tot , care avea ciorchini cu flori pline, duble si poate va fi din cele care infloresc mai de tinere si de culoare mai intensa decat cea pe care o avem acum. 



 

Iar cand ni se vor intalni in aer si se vor uni intre ele Wisteria , cea deja veche cu trunchi ingrosat cat al pomului de langa ea, un piersicut pe care l-am cam sacrificat de dragul ei si i l-am lasat sa se sprijine pe el si sa se agate de trunchiul si de crengile lui cum si-o dori ea, poate va arata si la noi ca in parcurile cu alte Wisteria celebre din lumea asta , asa cum e in una din pozele de mai jos , intr-un parc din Japonia .


 

Si ciorchinii celei pe care eu am intalnit-o cu numele de Ploaie de aur, nume pe care insa mai tarziu l-am vazut atribuit si altor plante cu flori galbene, aurii,  Laburnum , au inceput sa infloreasca vizibil, in numar mai mare , dupa ce anul trecut cu lupa cercetand abia am putut vedea  numai doi ciorchinasi de flori , anul asta , dupa vreo cinci ani de la plantarea in gradina , in  stadiul de bat scurt . Asa se intampla cand iti aduci acasa plante mici, astepti ani de zile langa ele pana sa te poti bucura de frumusetea lor deplina, a plantei ajunsa la maturitate.

Cum arata in gradinile (tot celebre ) ale altora , un grup de Laburnum in varsta de peste 100 de ani si cum e deocamdata , tanara planta aflata la mine in custodie :

 

Poate va ajunge si a mea peste 100 de ani frumoasa si mare, pe atunci poate zarzarul din spatele ei, pe care eu in doi ani diferiti am zis ca ma voi incumeta sa il tai, dar din diverse motive nu s-a intamplat asa ,  nu ii va mai lua din lumina.

Atentie, se spune ca planta este otravitoare .



 

In primele zile in care s-au deschis ciorchinii acestia de flori, cand nu stiam cat va dura inflorirea lor, m-am apropiat sa ii fotografiez. Nu aratau prea grozav la inceput, abia isi deschisesera primele flori , caci nu se dechid toate floricele mici din ciorchine deodata, insa de florile lor , cu parfum discret, dar placut , se bucurau cele doua insecte bazaitoare , care s-au bagat in cadrul pozelor mele in locul florilor .

 

 

23 octombrie 2013

De la altii

…am imprumutat obiceiuri .

Sau am copiat , asta pentru ca ne-au placut .Ce, credeti ca sarbatoarea Craciunului o fi inventie româneasca?

Nu as vrea sa intru pe domeniul religiei, eu spun aici doar de felul in care sarbatorim diverse evenimente: cu brad impodobit, cu beculete atat in case, cat si pe strazi, cu focuri de artificii , mai nou cu inimioare si cadou intre indragostiti de ziua Valentinilor :).

Diverse zile pe care unii le sarbatoreau au fost luate in vartejul fenomenului globalizarii de la unii la altii . Daca sunt motive de sarbatoare si de bucurie, atunci foarte bine! De ce sa se bucure doar altii? De exemplu …de o aniversare legata de dovleci si de frumusetea lor :).

Nu e nimic rau in asta , copiii sa sarbatoreasca Halloweenul ca pe o zi a vrajitoarelor, mascati si costumati in diverse tinute , iar cei mari ca pe o zi a recoltelor de  dovleci, struguri, stiuleti de porumb, hambare pline de diverse soiuri de cereale, cu must , cu …fiecare cu ce are, numai sa se bucure.

La mine ziua recoltelor a cam trecut. Gradina e culeasa aproape in totalitate, doar cateva macesa au mai ramas , hrean, care insa sta sub pamant si scoatem numai cand avem nevoie si in rest crengi goale si cateva flori de toamna. Si atunci cum ma pregatesc/bag in seama  si eu de Halloween ? Nicicum 🙂 , numai cu o melodie  despre masti si mascati  :

the Man in the Iron Mask

(Heart of a king)

Si tot de la si despre altii , cautand pe internet diverse date despre…rosii, ca mi se face des dor si pofta de ele – poze, orice fel de informatii , cum fac altii , ce proceduri aplica , cu  ce rezultate , ce parere au despre soiuri , care e mai bun, mai rodnic, mai acru, mai dulce sau fiecare ce parere isi poate da, orice daca e despre rosii ma poate interesa si tot asa cautand , am ajuns pe un blog al unei englezoaice . Ea nu e mare specialista in cultivarea tomatelor, dar se informeaza si ea ca si mine sau mai bine decat mine , iar  ceea ce mi-a atras mie atentia la blogul ei au fost cateva poze cu aceste rosii fotografiate si atasate mai jos  , cultivate in solar in ghivece . Sau in sacose mari umplute cu pamant in care tot la ea am vazut ca ei  cultiva si fasole .

Ba chiar si pe verticala in jardiniere cocotate la ferestre au avut curaj sa puna ghivece sau jardiniere mari cu legume , plante aromatice , ba chiar in alte poze am vazut si zmeura in jardiniera, pe balcon.

Mai jos am ales cateva fotografii interesante , unele mi s-au parut chiar reprezentative pentru gradinile englezesti. Am incercat sa aleg cat mai putine :





Si eu cam cochetez cu ideea plantarii bulbilor de narcise prin iarba , sub gazon, ca doar in poiana narciselor in salbaticie la fel cresc, in pasuni  si cred ca in curand chiar voi incerca asta.










Mai multe puteti vedea la ea:  ”outofmyshed” .

Blog la WordPress.com.