Eu si gradina

31 Decembrie 2015

Anul 2015 la final

Ne lasa 2015 si vrand-nevrand il lasam si noi pe el in urma, in amintire.

2016 se anunta insa un an spornic, cu recolte bune:

Nu ca 2015 nu ar fi fost bun in gradina.Din cate  am cultivat si am ingrijit, am avut si  rod.

Langa aleea din gradina se vede un rand de dovlecei, in dreapta caruia au crescut singure galbenele, folosite de noi la ceai, alternativ cu alte ceaiuri , iar in spatele lor aleea cu castraveti .

aleeagradina

 

-De la fasole, ne-am ales mai mult cu frunze. Pastai foarte putine si cateva boabe cat pentru un castronel-doua de mancare. Dar macar pentru o vreme a fost frumoasa, fotogenica 🙂 :randfasole

Castraveti au fost destui , cat pentru cateva borcanele de castraveti in otet, ba chiar si in saramura parca au fost pusi cativa, insa eu nu prea ma omor cu mancat castraveti, asa ca nu m-au prea interesat, decat la inventar la poza .O data cred ca am mancat o salata de castraveti cu otet, ori cu iaurt, ori si cu otet si alta data cu iaurt si m-am saturat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am avut si cateva pastai  de mazare , care au ajuns pentru cateva portii de mancare de mazare proaspata, e mai buna parca atunci cand este din gradina:mazarepefir

 

– la uscat :

-si pregatita pentru congelare, 

– si spanac am avut

-ceapa a ramas micuta, desi in gradina ceapa verde se vedea frumoasa, ba am avut si in solar pentru paste cateva fire

 

– rosii

 

-Am avut anul asta cateva rosii foarte mari, de peste 500 grame fiecare. Cea mai mare cred ca este cea din imaginea de mai jos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cativa cartofi mov, mai mult mici dar si cativa mai mari:

-In pomi am avut de asemenea recolta de mere :

– prune

– Si pentru prima data, desi mici, am reusit sa culegem si noi din gutuiul nostru cateva gutui mai mititele:

 

Dar cei mai simpatici , mai indragiti, mai rasfatatti, care au necesitat si cea  mai multa ingrijire , au fost puisorii.

Crescuti de mici, intai in cutie de carton, apoi in cusca,

 

iar in cele din urma in iarba,

sub supraveghere sau cand se apropia  ora de masa, se invatasera sa  raspunda la chemarea : „hai copiii la mamaliga”

sau tolaniti la umbra, in zilele toride 

si apoi liberi in toata curtea.

Dimineata cand li se deschidea portita catre curte, o luau la goana, alergand sa rupa pamantul :

Dintre toti s-au remarcat mai mult:

-Bubu, ramasa singura la closca dupa ce toti fratiorii ei s-au prapadit si apoi singura pe lume dupa ce si closca a lasat-o , de fapt nu singura ci de atunci cu noi . I se spune Bubu pentru ca am avut-o din oua de la o gainuta portocalie cu pene frumos pictate, parca, ce a fost botezata Buburuza. Bubu insa seamana mai mult cu tat-su:

-S-a mai remarcat si un porumbac cam golas, care a iesit in evidenta tocma pentru ca era cel mai lipsit de fulgi si pene dintre ei lui si s-a ales cu numele (binemeritat) de Curulica:

Si din anii anteriori ne-au incantat zi de zi cu muzica lor, cei patru cocosei care umbla mereu in gasca lor separat si canta de zor cand unul, cand celalalt, oriunde, chiar si direct la fereastra,  Il divo:

 

-La capitolul si altele, nu neaparat ca fiind mai putin importante sau cele de pe urma, ar fi de amintit ardeii iuti

si dovlecii

Agrisele in gradina, au fost anul asta din abundenta.

Insa cum au niste tepi lungi si ascutiti, sunt tare greu de cules si am reusit pentru poza sa adun cateva. Iata-le aici, spalate in sita :

Au fost si bune, au fost si cateva mai rele, de exemplu cativa pui de gaina pitica s-au prapadit de mici si cine stie cate alte nevazute or fi mai avut de suferit. La sfarsit de vara, un fluture l-am gasit si eu sfarsit in solar. De fapt doar niste aripi frante au mai ramas .

Ar mai fi fost si altele, dar anul nou bate la usa si din graba, nu tocmai cu motiv, doar sa nu bata ceasul ora 12 si eu sa fiu tot la calcculator,  am selectat doar cateva, nu pe cele mai frumoase, nici pe cele mai reprezentative,, dar cateva ce mi-au iesit in cale acum. Cu atat mai mult cu cat am schimbat si sitemul de operare, nu mai lucrez in windows, am zis sa incerc si eu ubuntu. Este  mult diferit, a fost o provocare mare sa il instalez pe calculator, apoi sa invat singura sa il folosesc, programele toate sunt diferte, nu se potriveste nimic din ceea ce era pentru windows la ubuntu, asa ca si la fotografii si la editare text la tot absolut a fost o schimbare si o provocare . Am vrut sa incerc ceva nou, invat din el  in continuare  .Nu ca n-as fi avut altele de studiat si de invatat zi de zi. Asta este benevol si in plus :).

Dar de maine vine o noua zi, un an nou, nou inceput.

Sa fie bine pentru toti, ca tare multe rele facute de om mai sunt pe pamant! Sunt si de la natura, dar alea sunt inevitabile in cea mai mare parte, cele mai rele sunt insa cele produse de mintile oamenilor sau de erorile omenesti.

Sa va fie bine, la multi ani!

4 Noiembrie 2014

Firul ierbii

Filed under: filme, muzica, tv, insecte, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 8:34 pm

Cantaret la …violoncel? sau la firul ierbii?

Unul dintre artistii verilor , al carui cantec eu cred ca mai degraba ne incanta, decat ne necajeste, cu melodicitatea lui aparte ,  surprins in iarba intr-o pozitie in care chiar pare ca ar tine in bratele lui voinicesti un instrument muzical.

Mi-am amintit de el acum cand tocmai imi spunea cineva despre o alta insecta surprinsa de mine in casa, la oglinda  , careia i se spune viorea probabil la singular , la plural  sigur viorele , al carei cantec  este asemanator cu al Domnului Greiere. 🙂

Chiar dumealui, Domnul Greiere .

 

 

12 Octombrie 2014

Inima de piatra

Filed under: bulbi de flori, insecte, mediu, pietre, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 5:19 pm

Am o inima de piatra  :


Si n-o dau la nimeni .

Colectionara de bolovani cum sunt (uneori, cand gasesc cate o piatra care imi atrage atentia) , sunt foarte incantata de gaselnita asta, rasarita din pamant din iarba verde, in gradina mea, iar acum mutata in casa . Am gasit-o saptamana trecuta, in timp  ce pregateam locul de iernat al catorva bulbi de lalele . Tot atunci am avut si o experienta tare ciudata, care m-a facut sa nu mai umblu cu mainile goale (macar o vreme, pana voi mai uita intamplarea), asa cum obisnuiam si cum imi si placea , la gradina. Mai exact, tot rascolind pamantul cu mana, am simtit o data o intepatura (cam ca de ac de albina, mi s-a parut mie atunci) si am strigat scurt  ”au” . M-am uitat imediat in palma , cand ce sa vad? O fractiune de secunda , pana m-am dumirit , am fost chiar tulburata, nu mi-a venit sa cred ca s-a agatat din pamant de pielea mea o  urechelnita. Urate mi-au fost intotdeuna urechelnitele astea! Pana atunci nici habar nu aveam ca ele pot intepa .

Intepatura nu a avut nicio urmare, am scos aratarea din pielea mea, am venit  in casa , am spalat locul afectat si am cautat pe net sa vad ce pot gasi despre intepatura urechelnitei . M-am linistit afland ca nu are venin si nu transmite niciun alt germen decat eventual germenii ce se pot lua in urma oricarei intepaturi sau zgarieturi obisnuite. Locul intepaturii s-a vindecat in una-doua zile, fara sa ramane vreun semn .

26 Iulie 2014

Insecte Insectivore

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:04 pm

Faptele asa cum sunt mai jos  aratate , comise in mod repetat (nu e prima data cand va aduc in atentie o astfel de intamplare) ,  imi arata ca paianjenul asta alb este mare amator de vanatoare si de mancat insecte , ca presupun ca nu vaneaza de placere , ci din dorinta  sau nevoia de a se hrani. Si ca neamul lui este dotat cu armele necesare practicarii vanatorii de zburatoare foarte mici.

Or fi ceva fapturi mancatoare de  moliile din alea mici si stricatoare? Ca pe mine vara ma dispera cat de multe zboara prin casa si nu le pot dovedi  🙂 .

Paianjenul Cel alb si alti confrati de-ai lui.

 

12 Iulie 2014

Confruntarea

Filed under: insecte, Trandafiri, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 9:45 pm

Sau care pe care .


Asa cum mai scriam aici candva, trandafirul poate musca .

In lupta dintre cei doi mici si ”inarmati” , astazi ,  paianjenul a biruit albina.

 

11 Iulie 2014

Fluturele cu buline

Filed under: insecte — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 9:10 pm

In alti ani nu am observat deloc in natura vreun astfel de fluture (il vazusem doar  pe net). Insa anul asta i-am observat si in zona noastra, in gradina, unde l-am si fotografiat, ba chiar si pe strada zburatacind sau  in oras pe mozaicul din fata unui magazin, doi astfel de fluturasi pareau ca se imperecheau. Nu i-am deranjat nici eu si cred ca nici nu era vreun risc sa treaca prea multa lume prin zona aceea, sa ii zdrobeasca.

Nu ii cunosc denumirea, nici nu am gasit-o inca.



 

15 Iunie 2014

Un fluture urat

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, — Mihaela C.P. @ 1:25 pm

Sambata dupa amiaza. Am zis ca stau cateva minute sa ma relaxez si sa incerc sa ma refac dupa o zi de efort fizic prin gradina , spun efort comparativ cu programul celorlalte zile de  peste saptamana,  in care  activitatea uzuala consta  cel mai frecvent in  statul pe scaun. Insa nu am reusit prea bine sa ma detasez de ganduri si sa trag un pui de somn rapid cum alta data se mai intampla , asa incat mi-am zis : mai bine imi fac de lucru si ma misc pe afara ,  decat sa stau degeaba . Ma ridic si ma indrept spre fereastra ca  sa imi admir intai gradina de flori de la geam . Cand, ce sa vezi?

In loc de admirat flori, vad aratarea.

Ptiu, dar urat mai esti , lipit asa de fereastra mea!   Nu mi-a mai ars de vazut florile de la fereastra. Si cum tot acolo a ramas mai bine de vreo cateva ore , ma gandeam ca m-am ales cu paznic la fereastra .

Pana nu va pleca, nici nu mai deschid fereastra, sa imi intre in casa uratenia (zici ca e sobolan, ori liliac ).

 



S-a dus in cele din urma inainte de a se innopta (poate si pentru ca i-am bagat blitzul in ochi ).

 

 

19 Mai 2014

Iris alb

Iris alb avem anul asta pentru prima data in gradina. Este frumos , maiestuos 🙂 , cu petale ca acoperite cu praf de stele sclipitor (zis sa fie, ca praf de stele avem in noi  toti si toate care suntem , zic eu , si nu suntem tocmai sclipitori) .

De parfumat, este ca toti din neamul lui , ametitor.

Pe el insecte am vazut ieri toata ziua, de dimineata pana pe inserat , la ore diferite si le-am fotografiat. Cred ca sunt atrase de parfumul irezistibil atragator sub al carui  al carui  efect insectele zac nemiscate , ca drogate.

 


 

 

 

15 Mai 2014

Ciorchini

Infloresc in ciorchini si seamana cu salcamii. Dar nu sunt nici salcami, nici rude apropiate cu acestia , si nici intre ele nu sunt inrudite aceste doua plante care se acopera in perioada infloririi lor cu ciorchini de flori.

Una, cea albastra, pe care eu si cred ca si voi, cei care va uitati dupa flori pe unde mergeti (ca sunt si unii pentru care florile sunt invizibile)  este mai des intalnita cu flori de culoare albastra  sau liliachii . La noi in curte  infloreste  in combinatia alb-albastru , numele ei este  Glicina , iar oficialus poate fi strigata cu numele de Wisteria floribunda, o japoneza cu crestere mai lenta si inflorire tarzie , abia dupa ajungerea plantei la maturitate fata de ruda apropiata , Wisteria sinensis, care e chinezoaica si care s-ar zice ca infloreste din mai frageda pruncie:).

La noi  asa s-a nimerit,  sa primim pe floribunda , japoneza mai pretentioasa, la care ne-am tot uitat ani si ani si ani de zile si ne-am mirat ca nu crestea, nu inflorea, ne-am zis ca n-avem noroc de ea. Cand in cele din urma, acum doar vreo doi ani am vazut primele ei flori , dupa muulti ani de asteptare , ne-am bucurat ca a inflorit, dar ne-am si intristat de culoarea cam palida a florilor. In copilaria mea, imi amintesc ca vedeam in drum spre scoala , o casa veche  cu pridvor pe care era crescuta o Glicina mare, cu flori albastru inchis, casa in locul careia acum este o oribila cladire din plastic sau sticla .

Cam ca la casa cea veche  mi-as fi dorit sa fie si glicina  noastra , dar acum daca s-a nimerit altceva , e frumoasa si asa , sa ne traiasca, sa creasca si sa infloreasca multi ani de acum incolo si sa ne putem bucura si noi de ea .

Ca am mai si luat anul trecut inca una (de data asta de la magazin) , cu eticheta cu tot , care avea ciorchini cu flori pline, duble si poate va fi din cele care infloresc mai de tinere si de culoare mai intensa decat cea pe care o avem acum. 



 

Iar cand ni se vor intalni in aer si se vor uni intre ele Wisteria , cea deja veche cu trunchi ingrosat cat al pomului de langa ea, un piersicut pe care l-am cam sacrificat de dragul ei si i l-am lasat sa se sprijine pe el si sa se agate de trunchiul si de crengile lui cum si-o dori ea, poate va arata si la noi ca in parcurile cu alte Wisteria celebre din lumea asta , asa cum e in una din pozele de mai jos , intr-un parc din Japonia .


 

Si ciorchinii celei pe care eu am intalnit-o cu numele de Ploaie de aur, nume pe care insa mai tarziu l-am vazut atribuit si altor plante cu flori galbene, aurii,  Laburnum , au inceput sa infloreasca vizibil, in numar mai mare , dupa ce anul trecut cu lupa cercetand abia am putut vedea  numai doi ciorchinasi de flori , anul asta , dupa vreo cinci ani de la plantarea in gradina , in  stadiul de bat scurt . Asa se intampla cand iti aduci acasa plante mici, astepti ani de zile langa ele pana sa te poti bucura de frumusetea lor deplina, a plantei ajunsa la maturitate.

Cum arata in gradinile (tot celebre ) ale altora , un grup de Laburnum in varsta de peste 100 de ani si cum e deocamdata , tanara planta aflata la mine in custodie :

 

Poate va ajunge si a mea peste 100 de ani frumoasa si mare, pe atunci poate zarzarul din spatele ei, pe care eu in doi ani diferiti am zis ca ma voi incumeta sa il tai, dar din diverse motive nu s-a intamplat asa ,  nu ii va mai lua din lumina.

Atentie, se spune ca planta este otravitoare .



 

In primele zile in care s-au deschis ciorchinii acestia de flori, cand nu stiam cat va dura inflorirea lor, m-am apropiat sa ii fotografiez. Nu aratau prea grozav la inceput, abia isi deschisesera primele flori , caci nu se dechid toate floricele mici din ciorchine deodata, insa de florile lor , cu parfum discret, dar placut , se bucurau cele doua insecte bazaitoare , care s-au bagat in cadrul pozelor mele in locul florilor .

 

 

10 Mai 2014

Bune si rele

Filed under: insecte, Viața grădinii — Etichete:, , , — Mihaela C.P. @ 11:40 pm

Si-au facut aparitia pe plantele din gradina, diverse mici  fapturi .

Unele care ne vin in ajutor, lucrand cu folos, cum sunt gargaritele , rosii, galbene, negre cu buline in diferite culori si  marimi , acoperite cu  mai multe sau mai putine buline de asemenea diferite ca numar , marime si culoare. Cand eram mica, credeam ca numarul de buline arata varsta gargaritelor. Acum nu stiu daca o fi sau nu asa :). Insa sunt dragute asa colorate, lucioase si imbulinate , iar daca fac si treaba buna in gradina, curatand de purici diversele plante, bravo lor , si mai bine pentru ele pentru ca vor fi pastrate , ba chiar cautate de multi gradinari .

Insa uneori cred ca sunt depasite de munca grea , puse fata in fata cu mase prea mari de purici, cati  sa tot manance si ele fiecare, luate cate una si puse fata in fata cu asa meniu bogat ,  ca sa reuseasca sa ii curete pe toti? Daca ar fi fost mai multe, ar fi fost mai usor, dar asa…cu numai cateva gargarite, la ce sa ma pot astepta, mi-am zis. Si am incercat  sa ii sar in ajutor buburuzului/buburuzei cu carapace neagra si buline rosii, care mi s-a parut mie ca nu ar face fata celor  cam multi  purici,  mari si multi, si am incercat sa il ajut. Am curatat  cativa purici cu mana, insa buburuzul s-a suparat si , cum se vede in cea de-a doua imagine cu el, s-a intors cu spatele si a plecat . Poate s-o fi si speriat de interventia mea  .





 

Pe langa insectele bune cum sunt gargaritele , uite ca au aparut si omizile rele, care nu stiu daca ar fi fost din cele care s-ar fi putut transforma in fluturi; dupa uratenia lor ma cam indoiesc, insa cert este ca au facut numai stricaciuni prin trandafiri, de exemplu, din ce am vazut eu pana acum si ca urmare le-am cules frumusel cand le-am descoperit , bine ascunse si camuflate , si unele au ajuns hrana pentru gaini, altele in pubela de gunoi. Pana acum am descoperit  doi boboci de trandafiri gauriti, care nici nu cred ca vor mai putea inflori, asta numai din cauza lor, a omizilor daunatoare , cum se vede in poza de mai jos , cea cam neclara  :).



 

 

Si un micut  care m-a convins dintr-o privire  sa aduc afara aparatul de fotografiat : paianjenul asortat la culoare cu una dintre lalelele care infloresc cel mai tarziu in fiecare primavara, lalelele galbene .

Eu nu am mai vazut paianjen galben pana acum  si am presupus ca acesta a luat culoarea florii de lalea.  Mi-a placut de el  si nu cred ca ar face stricaciuni , il consider ca nefiind  nici dintre cei rai, nici dintre cei buni.  Desi nu cred ca este nici el o faptura fara niciun rol. Sau rost .

 

Older Posts »

Blog la WordPress.com.