Eu si gradina

24 martie 2014

Update de primavara

Anul trecut , pe vremea asta , ma tot vaitam ca ningea, ningea intruna .Chiar si la sfarsit de martie la noi tot mai ningea si toata energia si seva primaverii statea inca tinuta in frau sub pamant, intarziind explozia de flori , parfum si culoare.

Anul  asta , insa, a simtit toata lumea ca a venit caldura cam mare si cam devreme. Si cred ca nimeni nu se va mira, cand in cateva zile, asa cum se si prognozeaza, va mai disparea, lasand loc temperaturilor mai obisnuite pentru aceasta primavara, dar, sper eu, fara ninsoare si inghet.

Nu ca as avea ceva plante pe care sa le fi scos deja din casa afara si care ar putea fi afectate de schimbari bruste de temperatura. Ori ca pomi fructiferi, infloriti prematur ar putea sa fie in suferinta dupa vreo schimbare majora de temperatura. Nu mai am cais in curte, ca sa ma doara cum se intampla in urma cu cativa ani , cand ii vedeam florile deschise si degerate dupa cate o noapte prea rece , dupa altele calde din primavara. Am mancat de la caisul din curte vreo 3, poate 4, dar deja incep sa folosesc o cifra cam mare cand spun 4 caise dupa cativa ani in care ar fi fost normal sa rodeasca , iar el mai mult degera. Si apoi am zis: kaput! Zona noastra colinara si situata in apropiere de munte nu e favorabila caisilor. Am pus in locul lui un piersic , care facea piersici grena cu miez colorat in rosu inchis, dar in care iti puteai sparge dintii, asa de tari erau fructele .

Inainte de a avea noi in curte un astfel de piersic, vedeam in curtea unor vecini cum lasau fructele unuia ca el  sa cada pe pamant , sa se strice si nu ii intelegeam. Dupa ce am primit si noi un pui si am tinut  piersicul cu piersici grena vreo cativa ani, ne-am lecuit de fructele lui si i-am zis kaput si acestuia. Si acum avem pe acelasi loc tot un piersic, care face piersicute galbene, mici, dar foarte dulci , crescut din samburi in gradina noastra.

Primele semne de primavara , insa nu de la pomi le-am avut. Desi au inceput prea devreme sa infloreasca si ei, zarzarii extrem de parfumati , magnoliile si tufele cu flori galbene de forsythia .Forsythia avem si noi,cateva inca. Dar cea mai mare , de la care am tot asteptat sa vedem flori multi ani la rand si de la care vedeam numai ramuri goale , desi peste tot in toate gradinile oricat de parasite si de neglijate vedeam tufele aurii inflorite , nu intelegeam ce se intampla la noi, ca tufa noastra nu inflorea. Intai am zis ca era tunsa prea sever si asta ii cauza. Dar cele aflate pe marginea strazii, la intrarea dinspre Bucureasti in orasul Campina sunt tunse chilug an de an si tot frumos infloresc. Deci nu putea fi asta cauza.

Pana cand am inteles ce se intampla…forsythia noastra e loc de ”pelerinaj” al stolurilor de vrabiute care asteapta sa ciuguleasca  din tavile cu  mancarea pasarilor de curte. Si cum stationeaza pe tufa de forsythia, nu stiu de ce tocmai  asta le place, o si mananca primavara cu toti mugurii si bobocii ce rasar fragezi din ea. Pot sa ma supar pe ele, pe vrabiute ca fac rele? Ar cam trebui, dar…eh, treaca , macar sa ne lase celelalte tufe si pomi in pace .

Si atunci ma bucur de prolificele tufe de lalele. Lalele de inceput de primavara, care vad ca sunt foarte multumite de locul in care stau si parca se inmultesc tot mai frumos de la an la an si se indesesc si infloresc cu tot mai multe flori. Din trei grupulete de cativa bulbi de lalele s-au format adevarate buchete de flori.


 

Aruncand cate o privire pe ramurile de ciresoaie, adica nu cirese normale sau ciresele mai mici decat normale, ci niste ciresoaie uriase din care anul trecut as zice ca am mancat pentru prima data si m-au incantat si pe mine si pe ceilalti din familia mea, incep deja sa vad care se anunta ca vor fi flori si apoi ciresoaie si care doar frunze: bobocii cei rotunzi sunt de la flori, mugurasii ascutiti sunt viitoarele frunze.

 

Si un update puricos: lamaiul; inca nu a inflorit, mai este doar imbobocit, nu pentru multa vreme , dar in schimb s-a dotat cu purici pe boboci. Pe care am inceput sa ii adun deocamdata cu mana .

Mai jos , un gandac rosu-rosu Vaca Domnului, din care am vazut multi iesiti si pe trotuare la plimbare, unii chiar striviti de trecatori indiferenti la viata insectelor mici si nedaunatoare (ca tot insecte mici sunt si puricii pe care eu ii curat fara mila de pe bobocii florilor de lamai). Si ei iesiti din pamant mai devreme decat in alti ani, cand imi amintesc ca ii vedeam cam spre jumatatea lunii aprilie iesind adormiti si adeseori in grupuri pe diverse trotuare sau carari.


 

8 martie 2014

Boboci exotici

Filed under: exotice, Lamai, legume si fructe, mediu, Noutati — Etichete:, , — Mihaela C.P. @ 8:28 pm

In perioada de repaus a plantelor, din anotimpul rece, de cand le aduc inauntru , toamna tarziu, in pragul caderii brumei si pana in zilele calde de primavara, in care si noptile temperatura este pozitiva ,  le dau apa plantelor cam o data pe saptamana, in functie de incaperea in  care le tin si de cerintele lor. De exemplu, cactusilor nu le dau apa nici atat, ci mult mai rar, o data pe luna sau mai bine zis cand imi aduc aminte si imi fac si timp pentru asta.

Cand le dau apa, adeseori nici nu le prea privesc cu interes; stiu ca sunt niste crengi cu frunze adeseori uscate , fara flori, asa ca nu imi dau motive sa zabovesc langa ele prea mult si admirativ.

Insa intr-una din zilele trecute, intr-o zi  de weekend, zi de alimentare cu apa pentru flori, nu stiu cum de mi-a atras atentia ceva :boboci albi , destul de multi fata de anul trecut la una dintre plante, care mai e sau ar trebui sa fie si roditoare.

Insa exotica fiind, o tin in ghiveci, ca desi in locurile in care ii este bine ei, plantei, ii place si putina racoare, temperaturile negative din anotimpul rece de la noi nu ii fac bine.

M-am bucurat, oarecum. Spun numai ”oarecum” pentru ca bobocii ei mi-au  dat de gandit. Daca i s-ar deschide cata vreme e numai in interior, nu ar fi vizitati de albinele polenizatoare si nu ar lega rod. Si atunci , sa ma bucur, sa ma ingrijorez?

Inca imi fac planuri; sunt cu ochii pe ea si pe evolutia temperaturii de afara. Daca i se vor deschide bobocii prea devreme, inainte de a ajunge la noptile cu temperaturi pozitive, suportabile, va trebui  sa ma plimb cu ghiveciul in brate: ziua afara, noaptea inauntru …si nu e prea usor :).

Daca insa bobocii vor mai avea putintica rabdare, cam o luna si ceva , atunci rasuflu usurata, ca macar ajungem la un liman . Desi si mai  departe ar putea aparea probleme sa nu tina fructele, cum am mai patit si altcandva, in alti ani.

E vorba despre un mic arbust de lamai.

Pe care l-am luat in urma cu ceva ani cu cateva fructe pe el si in sezonul urmator, a facut din nou, la noi acasa de la flori la fructe , tot ce trebuia. Insa dupa aceea nu a mai vrut sa faca fructe. Facea boboci, apoi flori, uneori vedeam si lamaile mici , dar in scurt timp le pierdea.

Iar anul asta, de bucurie ca l-am vazut imbobocit , m-am laudat cu el si cand sa ii prezint realizarea, mai vad ceva. Alta bucurie, pe care mi-a facut-o el, lamaiul , si pe care eu, preocupata tot de altceva de cate ori treceam pe langa el, nu o vazusem: avea si o lamaita.

Mica, dar la ce tratament restrictiv l-am tinut, cu apa putina si niciun alt tip de hrana (ca eu nu pun lamaiului ingrasamant chimic, am zis ca daca e de la mine din curte, macar atat sa stiu, ca nu e indopat), s-a descurcat uimitor. Deci de asta toamna o lamaita s-a prins si a rezistat pana acum. O  sa consum din ea, tot, tot , numai codita o sa o arunc de la ea. Si sper sa mai faca si altele chiar de anul asta.

Sa va fie bine! Si doamnelor, fetelor, la multi ani!

Blog la WordPress.com.